Cuvinte pentru suflet

 

Lupta gândurilor

Noi răsturnăm izvodirile minții… și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.  2 Corinteni 10:5

 

Nu știu cum sunteți voi, dar pentru mine cea mai aprigă luptă este aceea la nivelul gândurilor. Da, ne putem controla cuvintele, uneori chiar și expresiile feței (deși specialiștii în limbaj corporal cred că gesturile și mimica trădează ce se ascunde dincolo de cuvinte). Din varii motive încercăm să ne controlăm reacțiile. Fie avem anumite interese, fie nu vrem să ne pierdem reputația de oameni de treabă. Poate vom tăcea în fața unui șef abuziv, dar, Doamne, cât îl vom judeca în mintea noastră! Ce planuri de răzbunare vom pune la cale la adăpostul unei priviri plecate! Poate vom întoarce privirea de la o scenă necuviincioasă, dar ce să te faci cu gândurile? Pentru că ele scapă oricărei cenzuri omenești, gândurile noastre circulă libere și nestingherite pe arterele minții noastre.

Cineva spunea: „Dacă vrei să știi unde este inima ta, vezi pe unde îți rătăcesc gândurile”. Ceea ce suntem noi cu adevărat se vădește atunci când suntem singuri cu gândurile noastre. Invidia, critica, tendința de a înșela, egoismul, ura, poftele trupului, mândria, sau disperarea pot să pună stăpânire pe gândurile noastre chiar și atunci când știm să ne ascundem foarte bine. Trebuie să vă fac o mărturisire: deși nu am furat niciodată, îmi amintesc că în copilărie născoceam planuri pentru a fura diverse lucruri. Puneam la punct toate detaliile pentru a realiza furtul perfect. Era un exercițiu de imaginație, dar unul vinovat, pentru că mintea mea se deprindea cum să înșele pentru a obține ceea ce nu i se cuvenea. Sunt aceste „izvodiri ale minții” mai puțin vinovate decât furtul adevărat? Poate înaintea legii – da, dar nu înaintea unui Dumnezeu sfânt care vede totul.  Fie că suntem morali sau nu prea, ne facem cu toții vinovați la nivelul gândurilor.

Dacă credem în Dumnezeul revelat în Sfânta Scriptură, atunci știm că înaintea Lui totul este gol și descoperit și că El va aduce la judecată până și gândurile noastre (Isaia 66:18). Ceea ce este acum ferecat și bine păzit în cutina noastră craniană va fi cândva expus înaintea lumii întregi. Există o singură cale de a scăpa de acest „oprobiu”. Pocăința. Pocăința șterge o dată pentru totdeauna păcatele noastre din catastiful lui Dumnezeu, iar credința în Hristos aduce înnoirea de care avem nevoie. De aceea spunea sfântul apostol Pavel. „Noi răsturnăm izvodirile minții… și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Cuvântul arhaic „izvodirile” se referă la creațiile, născocirile minții noastre, cu alte cuvinte la lumea gândurilor.  „Să răstorni” înseamnă să iei măsuri radicale. Și îmi vine în minte imaginea lui Isus care a intrat în templu și a răsturnat mesele cămătarilor, pentru a restabili adevărata funcție a templului: rugăciunea și închinarea. „A face rob” orice gând pare o fi din nou o acțiune care implică un efort susținut. Nu cred că gândurile firii noastre se supun de bună voie ca niște mielușei stăpânirii lui Hristos. Ce e de făcut? Mai există speranță? Pot fi îmblânzite gândurile noastre și aduse în turma Marelui Păstor? Eu cred că primul pas este să fim mereu conștiente de gândurile noastre. Ortodoxia numește această stare „trezvie”, omul secular îi spune „vigilență”. Și nu doar de gândurile noastre  trebuie să fim conștiente, ci și de omniprezența lui Dumnezeu. Marele rege al evreilor, David, îi spunea lui Dumnezeu într-un cântec: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul”. Dumnezeu este martorul tăcut a tot ceea ce gândim. Și dacă Îl iubim, dacă ne temem de El și dacă ne pasă de Cuvântul Lui, atunci ne vom rușina și de gândurile noastre rele și le vom subordona lui Hristos.