Itinerar Biblic Ep. 81 Matei cap. 24:1-13

 

Rezumat

– Distrugerea Ierusalimului

– Semnele celei de a doua veniri.

     Dragi prieteni,  credincioşia faţă de Dumnezeu, aşa cum am văzut este o problemă de legată de schimbarea inimii. Ea nu este  problemă de practici religioase, cum, din păcate, consideră mulţi.

Domnul Isus a amendat, prin cuvinte usturătoare, atitudinea fariseilor şi cărturarilor evrei care înlocuiseră dragostea şi respectul faţă de Dumnezeu cu meticulozitatea unor practici fără viaţă.

Cuvintele şi atenţionările Lui constituie o bună lecţie pentru noi, având în vedere consecinţele deosebit de grave ale acestor atitudini.

Am ajuns acum la un alt discurs faimos al Domnului Isus, cunoscut sub numele de Predica Măslinului. Acest discurs este redat în capitolele 24 şi 25 ale Evangheliei după Matei. Este un discurs cu accente escatologice.

Pe parcursul acestei predici Domnul Isus descrie lucrurile care vor precede venirea lui a doua oară.

Dar să vedem mai bine care sunt cuvintele Domnului Isus. Primul verset din   capitolul 24 sună astfel:

v.1 La ieşirea din Templu, pe cînd mergea Isus, ucenicii Lui s’au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

Să ne amintim puţin contextul în care se află Domnul Isus împreună cu Domnul Isus.

El intrase în mod triumfal în Ierusalim şi deja avusese loc curăţirea templului. Domnul Isus îi alungase pe cei ce vindeau animale în templu şi pe schimbătorii de bani. Intrigaţi de aceste lucruri fariseii se unesc cu irodinenii şi cu saducheii pentru a-l discredita pe Domnul Isus în faţa oamenilor.

Ei voiau să pună sub semnul întrebării autoritatea Lui. În cele din urmă ei sunt cei care dau dovadă că au o autoritate falsă iar comportamentul lor este neadecvat. Mai mult Domnul Isus face o analiză obiectivă a modului în care înţelegeau aceşti lideri religioşi responsabilitatea pe care o aveau faţă de păstorirea poporului. Domnul le arată fără menajamente unde duce această stare de nepocăinţă, stare în care ei au ignorat orice încercare a lui Dumnezeu de a-i ajuta să se întoarcă la credinţa vie, adevărată. Din această cauză va veni asupra lor judecata.

După ce le spune aceste cuvinte, iată că Domnul Isus, iese, împreună cu ucenicii, afară din templu, locul unde se desfăşurase confruntarea.

Templul acesta era cel reconstruit de Irod şi care, de fapt se afla încă în proces de construcţie. Spre deosebire de cel făcut de Solomon, acest Templu era făcut din marmură şi avea dimensiuni impresionante. Această construcţie era considerată a fi una din cele mai frumoase ale antichităţii. Acesta este templul la care se referă Domnul Isus în profeţia lui.

v.2  Dar Isus le-a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.“

Este interesant că Domnul Isus le pune această întrebare ucenicilor. Ei au fost cei care i-au atras atenţia asupra acelor construcţii. Probabil ei au fost cei care l-au invitat şi i-au zis: Vezi Doamne ce măreţie? Dar Domnul întoarce întrebarea: Dar voi vedeţi? Sunteţi siguri că vedeţi?

Cred că este o bună întrebare şi pentru noi. Vedem noi oare realitatea din jurul nostru?  Suntem adesea impresionaţi de frumuseţea din jurul nostru. Dar, suntem noi conştienţi că tot ceea ce vedem este sub judecata lui Dumnezeu? Biblia ne spune că într-o bună zi pământul cu tot ce este pe el va arde. Deci, totul este sub judecata lui Dumnezeu. Sunt frumuseţi, dar ele sunt sub judecată. Pe de altă parte, Dumnezeu a pregătit pentru cei care sunt copii lui un cer nou şi un pământ nou a căror frumuseţe nu poate fi nici măcar concepută de mintea noastră.

În ceea ce priveşte acele impresionante construcţii, Domnul Isus spune că nu va rămâne piatră peste piatră.

Acum, este  foarte adevărat că din acel templu a mai rămas un zid. Este vorba despre “ Zidul Plângerii” un zid unde foarte mulţi evrei se duc astăzi să se roage.

Nu cred că se poate pune problema neîmplinirii profeţiei Domnului Isus. Cred că este mai degrabă dovada împlinirii ei. Cei care au văzut zidul sunt de acord că este o construcţie impresionantă, extrem de solidă. O evidenţă a faptului că cei care au construit nu s-au gândit că va fi distrus vreodată. Deci distrugerea acelor construcţii nu a survenit în urma unei proceduri greşite ci pentru că este un semn al judecăţii lui Dumnezeu.

Aşa cum se ştie deja, în anul 70 Ierusalimul a fost asediat de către armata romană sub conducerea lui Titus şi în cele din urmă Templul a fost dărâmat. Pentru noi acest eveniment face parte din Istorie, dar pentru ucenici era o profeţie şocantă.

Şocantă, pentru că Templul era deosebit de important pentru poporul evreu era simbolul iudaismului. A avut o foarte mare însemnătate pentru fiinţa naţională a evreilor. Era locul unde locuia Dumnezeu. Ori, lor le era greu să conceapă că Dumnezeu putea să părăsească poporul.

Dragii mei, numai practicile religioase nu-l pot reţine pe Dumnezeu în viaţa noastră. Locul unde stă El este în inimă. Dumnezeu a afirmat clar acest lucru.

Isaia 29:13  „Domnul zice: ,,Cînd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decît o învăţătură de datină omenească”.

Nici nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi. Dumnezeu aşteaptă o inimă curată şi deschisă pentru El.

Dar să mergem mai departe pentru că Domnul Isus are o lecţie pentru ucenici şi bineînţeles pentru noi:

v.3  El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: ,,Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?``

Dacă este să o luăm metodic, sunt trei întrebări pe care le pun ucenicii Domnului Isus:

Când se vor întâmpla lucrurile despre care a vorbit Domnul?

Care vor fi semnele venirii Domnului?

Care vor fi semnele ce vor preceda sfârşitul veacurilor?

Domnul Isus va răspunde acestor întrebări, iar răspunsurile lui conturează acest Discurs al Măslinului despre care vorbeam la început.

Să vedem deci care este răspunsul la prima întrebare, cea legată de timpul în care nu va mai rămâne piatră pe piatră.

Răspunsul la această întrebare nu-l găsim atât de explicit cum îl găsim în Evanghelia după Luca. Fragmente legate de acest răspuns găsim şi în Evanghelia după Marcu.

Motivul pentru care Matei nu insistă atât de mult pe acest aspect este legat de faptul că el vorbeşte mai mult de Împărăţia Cerurilor. Ori evenimentul legat de cucerirea Ierusalimului este legat mai mult de împărăţia pământească a lui Israel.

Dar să vedem care sunt cuvintele Domnului Isus redate de Luca. Pasajul se găseşte în Evanghelia după Luca, capitolul 21, între versetele 20-24:

v.20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

v.21  Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

v.22  Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

v.23  Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.

v.24  Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

Cu siguranţă mulţi dintre cei care au auzit această profeţie a Domnului Isus  erau în viaţă încă în anul 70 B.C. Au asistat probabil la înconjurarea Ierusalimului de către armatele romane, asediul pe care acestea l-au instaurat şi, în cele din urmă la dărâmarea templului.

Se spune că distrugerea făcută de armatele romane a fost chiar mai gravă decât cea făcută de armatele lui Nebucadneţar cu şase secole mai devreme.

Odată cu distrugerea Ierusalimului a fost împlinită şi prima parte a Discursului Măslinului.

Următoarele întrebări puse de ucenici au fost cele legate de semnele care vor preceda venirea Domnului Isus şi sfârşitul veacurilor. Primul lucru despre care va vorbi Domnul Isus este referitor la semnele ce vor preceda sfârşitul vremurilor. Scriptura ne spune că lumea cea veche va trece şi locul ei va fi luat de o lume nouă, compusă dintr-un cer nou şi un pământ nou.

Observaţi vă rog că nu este rostit nici un cuvânt referitor la Biserică în toate aceste pasaje. De ce? Pentru că Biserica va fi deja luată de Domnul.

Dar să vedem ce spune cu privire la venirea Sa. În primul rând Domnul ne prezintă o avertizare:

v.4  Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

v.5  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.

Domnul cunoaşte foarte bine ce se petrece cu inima omului. Ştie de asemenea ce va încerca să facă cel care este duşmanul neprihănirii—diavolul. El va încerca să înşele. Domnul ştie că, mai ales la venirea Anticristului, în timpul Necazului cel mare, va fi multă înşelăciune. Apostolul Petru ne avertizează şi el în cea de a doua sa epistolă:

2 Petru 2:1 În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.

Profeţii şi învăţătorii mincinoşi au început imediat după ce Biserica a luat fiinţă. Mereu ei s-au strecurat pentru a atrage pe cei aleşi ai lui Dumnezeu de partea lor. Nici acum nu au încetat, însă, ne avertizează Domnul Isus  că în acele zile înşelăciunea va ajunge la culme. Singurul mod de a-i testa este folosind Scriptura.

Am întâlnit cazuri în care anumite persoane au venit să prezinte anumite lucruri legate de mântuirea noastră, care sunau foarte bine, chiar logic. Dar abia atunci  când am luat Scriptura şi am văzut ce spune ea am înţeles că oamenii aceia adăugaseră ceva ce era străin Scripturii.

Sunt mulţi, dragi prieteni care nu stau în supunere faţă de Scriptură şi adaugă sau scot din ea lucruri după bunul lor plac, învăţându-i apoi şi pe alţii ceea ce au descoperit ei. Este o mare greşeală, dragii mei.

O greşeală de care vor da socoteală nu numai cei care au înşelat dar şi cei care  s-au lăsat înşelaţi. Aceasta pentru că Domnul Isus  ne-a avertizat să nu ne lăsăm înşelaţi de nimeni iar Cuvântul  său şi Duhul Sfânt sunt gata să ne călăuzească.

Un alt lucru cu privire la care ne atrage Domnul Isus  atenţia este acela că vor fi unii care chiar vor pretinde că ei sunt Hristos. Dragii mei, am auzit până acum nu de unul ci de mulţi care pretind că ei sunt Mesia venit pentru a doua oară. Nu este nevoie să mai spun că nici unul nu pute fi nici pe departe asociat cu ceea ce spune Scriptura despre Domnul. Vreau să spun că nici minunile şi nici caracterul lor nu erau cu nici un chip asemenea Domnului Isus .

Acum urmează un verset pe care unii comentatori îl atribuie semnelor care vorbesc despre venirea Domnului Isus . Haideţi să privim cu atenţie încă o dată la contextul discuţiei. Să nu uităm, mai întâi că ucenicii au pus întrebarea despre semnele care vor precede două evenimente: Venirea Domnului pentru  a doua oară şi sfârşitul veacurilor sau al lumii. Deci să privim ce spune Domnul:

v.6  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.

Observaţi că Domnul trece dintr-o dată la cea de a doua temă—sfârşitul. Mai mult, spune că veştile despre războaie, nu sunt un indiciu că este vremea sfârşitului.

Mulţi au fost înşelaţi de acest verset. Pe timpul celui de al doilea război mondial, au fost persoane care au abandonat tot ce au avut şi au plecat pe munţi aşteptând să vină Domnul, crezând că vremea sfârşitului este foarte aproape. Nu s-a întâmplat însă nimic.

În aceste timpuri în care informaţia circulă cu atâta repeziciune şi avem de fapt atât de multe informaţii, suntem parcă asaltaţi de aceste veşti de războaie. Ele spun ceva dar nu sunt neapărat semne ale sfârşitului. Ele înseamnă altceva. Ele mai sunt însoţite şi de alte lucruri:

v.7  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămînt, foamete şi ciumi.

Despre ce vremuri vorbeşte Domnul aici? Mie mi se pare că seamănă foarte mult cu ale noastre. Parcă nicicând nu au fost atâtea veşti de războaie, boli, distrugeri, cutremure, inundaţii, accidente din cele mai curioase, aşa cum sunt astăzi.

Conflictele inter-etnice sunt şi ele din ce în ce mai frecvente. Deci dragii mei, Domnul Isus  ne atrage atenţia că acesta este doar începutul. Dacă considerăm cumva că este greu, că sunt necazuri, ce vom spune atunci când vine necazul ce mare. Aceasta este ceea ce spune Scriptura. Toate acestea nu sunt decât semnele care preced necazuri şi mai mari.

Perioada în care trăim astăzi este un care aparţine Bisericii sau este o eră a Duhului Sfânt aşa cum le place anumitor oameni să definească aceste timpuri. Biblia divide lumea prezentă în trei grupuri de oameni. Acestea sunt, evreii, Neamurile şi Biserica lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce înţelegem din

1 Corinteni cap.10:32 Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

Grecii intră în categoria neamurilor.

În această eră despre care am vorbit, era în care ne aflăm, Dumnezeu cheamă oamenii la respectarea Numelui Său. Aceşti oameni chemaţi pot fi atât din cadrul evreilor cât şi din cadrul neamurilor. Motivul pentru care Dumnezeu cheamă oameni din cele două grupuri, pentru a alcătui cel de al treilea grup, adică Biserica, este acela că numai Biserica va fi răpită atunci când vor fi împlinirile vremurilor.

Dar mai spune Domnul ceva privitor la acel moment:

v.9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

Despre cine vorbeşte Domnul aici? Despre Biserică? Despre naţiunea Israel? Despre Neamuri? Despre Biserică nu poate vorbi. Ea nu exista atunci, iar cuvintele nu sunt o profeţie pentru Biserică. Dacă ar fi vorba despre Neamuri, ar însemna fie că Israel, fie că Biserica ar ocupa poziţia celor care persecută ceea ce nu este deloc o soluţie logică.

Deci este clar că Domnul vorbeşte despre Israel. Israelul este cel care va fi supus la tot felul de încercări şi este foarte adevărat ceea ce spune Domnul Isus  dacă avem în vedere amploare pe care a avut-o antisemitismul.

În ceea ce priveşte Biserica, cred că ea trebuie să se împotrivească antise-mitismului. Este o reacţie normală, compatibilă atât cu principiile ei cât şi cu istoria ei.

Dar să mergem mai departe pentru că Domnul Isus avertizează Israelul şi în ceea ce priveşte profeţii mincinoşi. Ei vor veni să inducă în eroare, să înşele.

v.10  Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

v.11  Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

v.12  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

În acele vremuri despre care vorbeşte Domnul va fi foarte greu pentru mulţi să se păstreze curaţi, să păstreze credinţa lor. Ei nu ştiu ce să facă, cum să reziste. De fapt ceea ce ne spune Domnul este un principiu valabil pentru toţi oamenii din toate timpurile. Atunci când se înmulţeşte păcatul, şi dragostea este pe cale de dispariţie. Este un principiu care nu este de loc greu de explicat. Dragostea adevărată este cea alimentată de Dumnezeu. Oricine nu mai are legătură cu Dumnezeu, nu mai are o sursă reală pentru dragostea lui. Ea poate deveni sentiment trecător, sau poate fi capriciu, dar în nici un caz dragoste adevărată.

Interesantă este totuşi concluzia acestui pasaj. El nu se termină într-o atmosferă sumbră, fără nici o speranţă. Ascultaţi numai ce spune Domnul Isus :

v.13  Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.

Întrebarea este însă cine va răbda până la sfârşit? Dacă citim cartea Apocalipsa, vedem în ea că Dumnezeu opreşte la un moment dat toate forţele, ale naturii, forţele întunericului, chiar şi pe cele bune până când va sigila sau va oferi un semn distinctiv unui anumit număr de oameni.  Deci cine vor fie cei ce vor răbda până la sfârşit? Cei care sunt sigilaţi de Domnul. Bunul Păstor al tuturor vremurilor îşi aduce cu grijă oile sale în staulul pe care l-a pregătit pentru ele.

Dragii mei, aceste lucruri pe care Domnul Isus  le spune ucenicilor săi au menirea să aducă, bucurie, pace şi linişte în vieţile noastre. Aceste cuvinte ne ajută să înţelegem care este valoarea jertfei Domnului Isus. Ea este o garanţie pentru noi în acele vremuri de necaz.

În acelaşi timp, aceste lucruri ale sfârşitului trebuie să ne dea de gândit şi trebuie să fim foarte atenţi la felul de viaţă pe care îl ducem. Nelegiuirea este aceea care cauzează pierderea dragostei.

Fie ca a noastră să fie păstrată cu toată curăţia.