Itinerar Biblic Ep. 44 Geneza cap 38

 

Dragi ascultători, astăzi avem încă o dovadă că Scriptura este o carte despre viaţă aşa cum este ea. Ea nu este un roman de ficţiune romantică sau de altă natură. Dumnezeu  a ales să se reveleze pe Sine şi planurile Sale prin intermediul unei istorii cu personaje reale, şi ale căror vieţi sunt redate aşa cum au fost ele fără intervenţii cosmetice. O să vedem imediat despre ce este vorba.

Dar să nu uităm mai întâi unde ne-am oprit data trecută. În capitolul 37 am văzut  începutul istoriei lui Iosif, personajul principal a ceea ce a mai rămas din cartea Geneza. Am văzut cât de iubit era el de către tatăl său Iacov şi modul în care Iosif se aseamănă cu Domnul Isus Hristos.

Tot aici am văzut şi răutatea fraţilor lui Iosif care nu ezită să-l vândă Ismaeliţilor. Aceştia îl vor lua şi îl vor duce în Egipt unde va fi vândut lui Potifar.

Acesta este momentul în care ne-am despărţit de Iosif şi pentru o vreme vom face cunoştinţă cu un alt personaj ce va avea un rol însemnat în planul de mântuire a lui Dumnezeu.

Evenimentele pe care le vom observa au fost controversate de mulţi cercetători ai Scripturii, cercetători care nu se puteau împăca cu ideea că Dumnezeu poate folosi oameni  cu slăbiciuni ca cele ale lui Iuda pentru împlinirea planurilor sale.

De fapt aceasta este într-un anume sens tema acestui capitol 38. Păcatul şi ruşinea lui Iuda. Încă un motiv să credem că Iacov nu avea prea multe bucurii de la aceşti fii ai săi.  Din câte vedem până acum, cu excepţia lui Iosif şi Beniamin, toţi sunt copii care creează probleme serioase tatălui lor. Acum nu mai avea nici măcar mângâierea pe care i-o aduce Iosif. Se pare că este o mare diferenţă între Iacov şi Avraam. Dumnezeu spunea despre Avraam:

v.19  Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcînd ce este drept şi bine, pentruca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit“…

Iacov se pare că a petrecut mult  prea mult timp în Padam-Aram strângând averi şi investind prea puţin în copii lui.

Consider că este o bună lecţie pentru toţi părinţii. Adesea credem că ceea ce au copii noştri mai mult nevoie este o viaţă fără griji din punct de vedere material. Sunt atâţia părinţi care doresc ca fii şi fiicele lor să nu aibă dificultăţi materiale aşa cum au avut ei, ceea ce este îndreptăţit. Însă aceşti părinţi nu manifestă nici un interes în ceea ce priveşte viaţa emoţională sau spirituală a copilului.

Vă aduceţi aminte probabil şi de incidentul cu locuitorii din Sihem, când Levi şi Simeon i-au măcelărit. Toate aceste sunt dovezi ale faptului că Iacov nu avea prea mare autoritate asupra copiilor lui.

De fapt, motivul pentru care Dumnezeu include acest capitol în cartea Geneza este ca să ne arate ce fel de copii avea Iacov. În capitolul următor, îl vom însoţi pe Iosif în Egipt. Dumnezeu l-a trimis înaintea lor acolo pentru a-i scăpa de foametea din Canaan, dar şi pentru a pregăti locul în care aceşti copii să fie pregătiţi pentru marile roluri ce Dumnezeu le-a pregătit pentru ei în ceea ce priveşte mântuirea acestei omeniri.

Dar să vedem care este istoria formării tribului din care aveau să se nască regii Israelului şi în cele din urmă Domnul Isus:

v.1  În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.

v.2  Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Cananit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s’a culcat cu ea.

După cum vedeţi, Iuda este un om al simţurilor. Vede, îi place, ia. El nici nu îşi punea problema unei soţii dintre ai lui aşa cum procedaseră bunicul şi tatăl lui.

v.3  Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.

v.4  A rămas iarăş însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

v.5  A mai născut iarăş un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, cînd a născut ea.

v.6  Iuda a luat întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.

Aceştia sunt copii lui Iuda. Desigur, atunci când Iuda a luat o soţie lui Er, acesta nu mai era copil, dar se pare că încă era foarte tânăr. Oricum, de remarcat în acest pasaj este apariţia Tamarei.

Este momentul în care ea intră în genealogia Domnului nostru Isus Hristos. Dar priviţi numai la această familie care se scaldă în păcate:

v.7  Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorît.

v.8  Atunci Iuda a zis lui Onan: ,,Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.“

v.9  Onan, ştiind că sămînţa aceasta n’are să fie a lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.

v.10  Ce făcea el n’a plăcut Domnului, care l-a omorît şi pe el.

Cred că aici avem o lecţie despre ce se poate întâmpla atunci când se pune un accent greşit în ceea ce priveşte sexul. Societatea modernă  a pierdut în totalitate din vedere ceea ce a intenţionat Dumnezeu atunci când ne-a creat pe noi oamenii. Astăzi sexul a devenit scopul vieţii multor oameni, iar vieţile lor au fost distruse.

Să mergem însă mai departe:

v.11  Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: ,,Rămîi văduvă în casa tatălui tău, pînă va creşte fiul meu Şela.“ Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s’a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.

În vremea aceea era obiceiul ca atunci când un bărbat murea fără să aibă copii, fratele lui trebuia să se căsătorească cu femeia rămasă văduvă pentru a avea urmaşi. Onan refuză acest lucru şi este pedepsit cu moartea. Iuda mai avea  un ultim fiu şi nu voia ca şi acesta să moară. De aceea el o îndeamnă pe Tamar să plece la casa ei până când acest fiu va creşte suficient ca să-i devină bărbat.

După cum se poate observa, Iuda nu este nici el un credincios în Dumnezeu. Pentru el toată problema se reduce la o magie primară. El o consider pe Tamar ca fiind sursa problemelor. Se gândea că scăpând de Tamar va scăpa şi de probleme.

Sunt atât de mulţi oameni care încearcă să rezolve problemele spirituale prin astfel de magii. Vedeţi, magia operează după anumite principii matematice în domenii spirituale. Adică, dacă aplici reţeta corectă, dacă faci descântecul potrivi obţii rezultatul aşteptat. Pentru Iuda, Tamar era ghinionul. Dacă o îndepărta pe Tamar, rupea această vrajă ucigătoare. Dar acest raţionament este departe de adevăr. Iuda nu reuşea să vadă păcatul în care persista el şi familia lui. Va fi nevoie ca Dumnezeu să-l aducă într-o situaţie de criză ca să recunoască acest lucru.

Asemenea lui Iuda sunt mulţi. Li se pare mult mai uşor să aplice anumite reţete, să facă anumite lucruri care cred ei îi vor izbăvi. Dar vedeţi aceasta este magia. Încerci să-L manipulezi pe Dumnezeu. Diavolului îi convine o asemenea situaţie. El foloseşte cu succes o asemenea minciună pentru că în acest fel este evitată responsabilitatea omului. Dacă rezultatul nu este bun, înseamnă că a fost reţeta greşită.

Dragii mei prieteni este o mare înşelătorie. Vrem să rezolvăm cea mai importantă problemă a vieţii noastre, problema sufletului, fără să ne implicăm în mod responsabil? Cum se poate aceasta? Dumnezeu doreşte ca noi să ne implicăm în mod responsabil în rezolvarea acestei situaţii. El aşteaptă ca în mod responsabil să luăm în considerare oferta pe care ne-o face El şi în felul acesta să vedem cât de mare este dragostea  lui. Apoi, el nu vrea doar să vindece o boală ci să dezvolte o relaţie. Reţetele vindecă o boală dar nu dezvoltă relaţie.

Acesta era un lucru pe care Iuda încă nu îl înţelesese.

v.12  Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s’a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.

v.13  Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: ,,Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile.“

Din această relatare înţelegem că Iuda şi socrul lui aveau o afacere împreună. Erau crescători de oi şi nu mă îndoiesc că aveau o mare turmă.

Dar Tamar înţelege că Iuda nu i-l va mai da pe Şela ca soţ şi pune la cale un plan.

v.14  Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s’a acoperit cu o măhramă, s’a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

Şela era cel de al treilea fiu al lui Iuda. În momentul în care Tamar înţelege care sunt planurile lui Iuda, îşi scoate hainele de văduvă şi se îmbracă asemenea unei prostituate.

v.16  S’a abătut la ea din drum, şi a zis: ,,Lasă-mă să mă culc cu tine!“ Căci n’a cunoscut-o că era noru-sa. Ea a zis: ,,Ce-mi dai ca să te culci cu mine?“

Iuda nu s-a schimbat deloc de când l-am întâlnit prima dată. Este acelaşi om condus de instincte.

Aş dori să citez aici cuvintele pe care Dumnezeu le spune cu privire la prostituţie. Societatea modernă are o opinie cu mult modificată, ca în multe alte aspecte dealtfel.

v.15  Nu ştiţi că trupurile voastre sînt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!

v.16  Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: ,,Cei doi se vor face un singur trup“.

v.17  Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.

v.18  Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvîrşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.

 v.19  Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?

 v.20  Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu”.

Cred că aceste cuvinte ale apostolului Pavel ar trebuie să ne fie de ajuns pentru a explica care este poziţia copiilor lui Dumnezeu faţă de această problemă. Ca oameni care ne identificăm ca şi copii ai lui Dumnezeu ar trebuie să fim mult mai fermi în luarea de poziţie împotriva prostituţiei care a atins proporţiile unei industrii în aceste zile.

În ceea ce îl priveşte pe Iuda el nu-şi face nici o problemă. Dar Tamar avea planul ei şi foloseşte slăbiciunile lui Iuda. Oare câţi nu se îmbogăţesc folosind slăbiciunile altora?

v.17  El a răspuns: ,,Am să-ţi trimet un ied din turma mea.“ Ea a zis: ,,Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimete?“

v.18  El a răspuns: ,,Ce zălog să-ţi dau?“ Ea a zis: ,,Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mînă.“ El i le-a dat. Apoi s’a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată dela el.

v.19  Ea s’a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s’a îmbrăcat iarăş în hainele de văduvă.

v.20  Iuda a trimes iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mînile femeii. Dar acesta n’a găsit-o.

Curios este că cel pe care îl trimite să scoată zălogul din mâinile femei este chiar socrul lui.

v.21  A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: ,,Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?“ Ei au răspuns: ,,N’a fost nici o curvă aici.“

v.22  Adulamitul s’a întors la Iuda, şi i-a spus: ,,N’am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: ,,N’a fost nici o curvă aici.“

v.23  Iuda a zis: ,,Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimes iedul acesta, şi n’ai găsit-o.“

v.24 Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: ,,Tamar, noru-ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.“ Şi Iuda a zis: ,,Scoateţi-o afară ca să fie arsă.“

Ei, aici e aici. Iuda este un om cu principii, un om care are standarde. Da! Dar nu pentru el. Pentru ceilalţi. Dragii mei, lucrul acesta este o mare urâciune înaintea lui Dumnezeu. În cartea proverbelor Dumnezeu spune aşa:

Proverbe 20:10 „Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sînt o scîrbă înaintea Domnului”.

Oricine are un anumit standard pentru el şi un altul pentru ceilalţi este într-un mare conflict cu  Dumnezeu.

Domnul Isus are şi El cuvinte grele pentru o astfel de situaţie:

v.2  Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.

v.3  De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?

Aceasta este poziţia pe care Dumnezeu o are faţă de cei care procedează asemenea lui Iuda. Din păcate sunt mulţi cei care procedează aşa.

Iuda vede foarte repede păcatul din viaţa altora dar foarte greu pe cel din viaţa proprie. Un alt episod, foarte asemănător cu acesta este cel în care este implicat David. Natan, proorocul, trimis de Dumnezeu vine la David şi îi spune o istorie despre un bogat care avea turme mari şi multe alte avuţii. Era şi un sărac care nu avea decât un miel. Bogatul a aluat mielul săracului şi l-a mâncat. La auzul unei  asemenea grozăvii, David este neîndurător cu bogatul. Solicită pedeapsa capitală pentru acest om fără inimă. Însă mare îi este surpriza când află că de fapt, el este persoana în cauză.

El luase soţia altuia şi se încărcase şi cu viaţa soţului ei.

Este interesant modul în care ne este atât de uşor să vedem păcatele din viaţa altora şi atât de greu pe cele din viaţa noastră.

Acum, păcatul lui Iuda este unul groaznic. Nu este numai un păcat al curviei, dar mai este şi incestul aici. Iuda păcătuise cu nora lui. Acesta este modul de viaţă al canaaniţilor. Oamenii aceia erau plini de stricăciune morală. Pentru ei nu existau piedici în calea plăcerilor lor. Făceau orice pentru a obţine aceste plăceri. Acesta este şi motivul pentru care au dispărut de pe scena istoriei.

Cred că lucrul acesta ar trebui să fie un puternic mesaj pentru toţi oamenii.

Vedeţi, problema plăcerilor este un foarte complexă. Dumnezeu nu este un ursuz căruia să nu-i placă ca noi să ne bucurăm sau să râdem vreodată. El ne-a creat şi pentru a avea bucurii şi plăceri. Însă el a intenţionat ca aceste plăceri să vină într-un anumit cadru.

Marea schimbare pe care păcatul a adus-o în lume este că de acum plăcerea începe să-i subjuge pe oameni. Oamenii se folosesc unui pe alţii pentru a-şi satisface plăcerile. Nu mai este vorba de reciprocitate. Celălalt nu mai contează. Nevoia lui nu mai contează. Ceea ce contează este ca eu să obţin ce am nevoie. Vedeţi care este problema? Eu mă pun în locul lui  Dumnezeu şi îl fac pe celălalt obiectul meu.

Aceasta dragii mei este o stratagemă extrem de subtilă dar şi eficientă a diavolului. Tot ce vrea el să facă este să ne îndepărteze de Dumnezeu, iar făcându-ne să credem că putem fi noi înşine dumnezei, este pentru el un mare succes. De fapt, este vechea minciună spusă primei perechi: “Veţi fi ca Dumnezeu!”

Cam aceasta se întâmpla şi cu Iuda în acele momente. Nu ştiu dacă el era conştient de lucrul acesta deşi, să ştiţi diavolului puţin îi pasă dacă suntem sau nu conştienţi de ceea ce facem. Dar, în cele din urmă Iuda este confruntat cu păcatul lui:

v.25  După ce au scos-o afară, ea a trimes să spună socrului său: ,,De la omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta.“

Iuda este gata să termine cu ea. Oare ce şi-a spus el? Cu atât mai bine! Viaţa fiului meu nu va mai fi în pericol. Ştim eu că ceva nu este în regulă cu ea. Ştiam eu că moartea fiilor mei de la ea se trage.

Dar, Iuda este confruntat acum cu păcatul lui. Recunoaşte imediat lucrurile pe care i le dăduse. Dar nu numi atât:

v.26  Iuda le-a cunoscut, şi a zis: ,,Ea este mai puţin vinovată decît mine, fiindcă n’am dat-o de nevastă fiului meu Şela.“ Şi nu s’a mai împreunat cu ea de atunci.

Abia acum se pare vine Iuda cu picioarele pe pământ. Când înţelege grozăvia păcatului lui, chiar lui îi este ruşine de ceea ce făcuse. Dar el a trăit în mijlocul canaaniţilor, şi-a luat nevastă canaanită dar a luat şi obiceiurile lor.

Doresc acum să vă invit să vă gândiţi la un anumit aspect. Vă aduceţi aminte cred despre ceea ce spuneam cândva cu privire la faptul că toate aceste exemple au menirea să ne înveţe ceva.

Auzim mereu în ultima vreme tot felul de strategii pentru propovăduirea Evangheliei. În majoritatea acestora ni se spune că pentru a avea o comunicare mai eficientă, pentru a fi relevanţi este necesar să ne coborâm la nivelul celor cărora ne adresăm.  Nu ştiu dacă nu cumva de dragul relevanţei am ajuns adesea să compromitem însăşi mesajul Evangheliei. Sunt de acord că este necesar să adaptăm comunicarea noastră la nivelul auditoriului nostru, dar când este vorba despre mesajul pe are îl transmitem, sau de felul în care reflectăm cu viaţa noastră acest mesaj, aici trebuie să avem foarte mare grijă.

Sunt mulţi slujitori ai altarelor care fac compromisuri numai pentru a nu pierde mulţimea din jurul lor. Adesea uită să mai vorbească chiar despre păcat şi despre nevoia de mântuire numai ca oamenii să nu se simtă prost şi să nu mai vină la Biserică.

Se povesteşte despre faimosul cercetător al Sfintelor Scripturi, pe nume Scofield, că a fost invitat să predice în câteva biserici. În prima seară a plouat foarte puternic şi nu au venit prea mulţi oameni să-l audă vorbind. Slujitorul bisericii locale s-a simţit dator să-şi ceară scuze că aşa puţini oameni veniseră să asculte un predicator cu asemenea faimă. Scofield însă a replicat: Domnul Isus, de cele mai multe ori nu  fost ascultat decât de cei 12 ucenici ai săi care nici ei nu înţelegeau întotdeauna ce spunea. Dacă El nu s-a plâns, cine sunt eu să mă plâng că nu a fost o mulţime mai mare să mă asculte?

Dragi mei nu mulţimea trebuie să dicteze mesajul nostru. De fapt nu este mesajul nostru este mesajul Domnului nostru şi nu trebuie să fie altul.

Sunt  sigur că atunci când vom transmite mesajul lui cu credincioşie, Duhul Sfânt al Dumnezeu  va face ca roadele mult aşteptate să apară.

În ce îl priveşte pe Iuda, el trăia după principiile Canaanului. În cele din urmă Tamar va naşte:

v.27  Cînd i-a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.

v.28  Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i-a apucat mîna, şi a legat-o cu un fir roş, zicînd: ,,Acesta a ieşit cel dintîi.“

v.29  Dar el a tras mîna înapoi, şi a ieşit frate-său. Atunci moaşa a zis: ,,Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i-a pus numele Pereţ (Spărtură).

v.30  În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roş la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

În Evanghelia după Matei la capitolul 1 unde ne este dată genealogia Domnului Isus citim:

v.3  Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

Apoi la sfârşitul ei citim:

v.16  Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S’a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

Dragul meu prieten, Dumnezeu nu a evitat condiţia omului. Domnul Isus a venit în lumea noastră printr-o familie încărcată de păcate ca a fiecăruia dintre noi. El care nu avea păcat s-a făcut păcat pentru noi pentru ca noi să fim făcuţi neprihăniţi prin El.

Iată încă o dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Dragul meu, poţi trăi asemenea lui Iuda, vânând păcatele din viaţa altora dar niciodată să nu te uiţi la ale tale. Dacă te uiţi la viaţa ta, dă-i voie Domnului Isus să te vindece de ele. Este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla.