Itinerar Biblic Ep. 9 – Geneza cap.1:14-28

 

Dragi ascultători, am vorbit până acum despre ce a făcut Dumnezeu în primele trei zile şi am atras atenţia că este vorba despre cadrul pe care Dumnezeu îl pregăteşte pentru om. Este felul în care Dumnezeu îşi arată dragostea Sa faţă de om încă înainte de a-l crea. Asemenea unor părinţi iubitori, Dumnezeu pregăteşte tot ce este nevoie ca omul să aibă un cadrul de viaţă în care toate nevoile lui să fie împlinite.

Mergem astăzi mai departe în incursiunea noastră în Scriptură şi o să vedem în continuare modul în care a luat naştere lumea în care trăim.

Am ajuns la cea de a patra zi. Până acum a fost creată lumina, apoi a fost creat cerul, uscatul şi vegetaţia iar acum creaţia continuă cu soarele, luna şi stelele, păsările şi vieţuitoarele mărilor, animalele iar ca o coroană a creaţiei – omul. Să parcurgem însă fiecare etapă aşa cum este ea prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. În ziua a patra a fost aşa:

v.14 Dumnezeu a zis: Să fie nişte luminători  în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

Daţi-mi voie să spun că eu cred că nu este vorba despre crearea în acel moment a soarelui, lunii şi stelelor. Eu cred că ele au fost create într-un alt moment iar acum Dumnezeu le chema doar să ocupe poziţia pe care o au astăzi în sistemul solar.

v.15,16 […] să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.  Şi aşa a fost. Dumnezeu  a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Dumnezeu a aşezat unul din aceşti luminători să guverneze ziua, şi trebuie să recunoaştem că soarele o face destul de bine, iar celălalt noaptea. Nu ştiu cum vedeţi Dvs. lucrurile dar nenumăraţi îndrăgostiţi sunt inspiraţi de lumina ei. Personal am cerut-o pe soţia mea în căsătorie la lumina ei. Pot să vă garantez că luna a jucat un rol important în răspunsul ei. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat la lumina zilei.

După ce vorbeşte despre cei doi mari luminători, apare ca o paranteză “A făcut şi stelele!”  Ca să faci stelele nu este o lucrare de pus între paranteze, dar nu este cazul în ce-L priveşte pe Dumnezeu. John Wesley, marele predicator, a spus “Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi numai cu jumătate de efort”. Dumnezeu a făcut şi stelele.

v.17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.

Aţi observat, cred, că Dumnezeu este Cel care face separarea aşa cum reiese din cuvintele Sale:  “Să despartă lumina de întuneric.” El încă mai face lucrul acesta. Sunt astăzi  oameni care întreabă “ Care este diferenţa între bine şi rău?” Dumnezeu este acela care a trasat toate graniţele. Cum putem şti ce este bine? Dumnezeu ne spune ce este bine. Dumnezeu a aşezat anumite principii. Dumnezeu separă lumina de întunerec şi este la fel de clară ca şi binele de rău. El este acela care diferenţiază lucrurile şi încă o mai face.

„Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

După ziua a patra urmează ziua a cincea.

v.20 Dumnezeu a zis: “Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu  a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu  a văzut că erau bune.

Observaţi vă rog ce afirmă Dumnezeu cu privire la ceea ce făcuse. “Erau bune!” Atunci când Dumnezeu intervine, ceea ce face El este bun.

v.22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”

În una din prezentările anterioare spuneam că unul din oamenii de ştiinţă a spus că dacă elevii trebuie să înveţe teoria creaţiei atunci trebuie să înveţe şi teoria berzei. Bineînţeles este o afirmaţie ironică. Interesant este însă că Biblia are un răspuns clar faţă de această problemă, ea precizând că  aceste animale vor naşte. Şi este o lege naturală valabilă şi pentru om. Nu veţi găsi un bebeluş la rădăcina unui pom, nici o drăgălaşă fetiţă cu bucle blonde adusă de barză.

v.23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă:  aceasta a fost ziua a cincea.

Ziua a şasea este ziua în care apar vieţuitoarele mărilor şi păsările cerului.

Dumnezeu a zis: “Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.”

Observaţi din nou specificaţia “după soiul lor” sau după tipul lor după rasa lor. Vom vedea că Dumnezeu separă lumea vegetală şi lumea animală de umanitate atunci când afirmă clar: “Să facem om după chipul şi asemănarea noastră.!”

Această creatură reprezintă un mare interes pentru noi pentru că el este stră-, stră-, stră-, bunicul tău şi al meu. Aceasta înseamnă că, pe undeva, noi suntem verişori; poate nu unii foarte apropiaţi dar înseamnă că umanitatea este o mare familie.

Iată-ne la momentul în care apare pe scenă strămoşul nostru Adam.

v.26 Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Prima întrebare care se ridică este “Cum a fost creat omul?” Următorul capitol ne v-a spune aceasta. “El să stăpânească” este mandatul pe care Dumnezeu îl dă omului. Dumnezeu i-a dat omului capacitatea de a domina peste pământ  deşi nu cred că aceasta înseamnă că Dumnezeu l-a făcut pe Adam un fel de grădinar  suveran peste Grădina Edenului. Oricum, Adam a fost investit cu o foarte mare autoritate. Vom vedea mai târziu că Adam avea şi anumite responsabilităţi faţă de această creaţie pe care Dumnezeu I-a încredinţat-o.

v.27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. “

Ceea ce avem aici nu este decât simplul fapt al creării omului. Aceasta este cea de a treia dată când găsim cuvântul BARA  care înseamnă că omul a fost creat din nimic. Nimicul de aici are sensul că omul a fost o creatură nouă. BARA este acelaşi cuvânt care apare în primul verset din Geneza: “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul!” Dumnezeu a creat universul fizic. Apoi El a creat viaţa. “Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele.” Acum vedem că Dumnezeu îl crează pe om: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său,” Dumnezeu ne va da mai multe detalii despre modul în care l-a creat pe om în următorul capitol şi putem vedea din aceasta că El nu a dat detalii despre celelalte etape, aşa cum o face când este vorba de om.  “La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul!” aceasta este toată informaţia pe care Dumnezeu o dă despre  creaţie. Nu ar fi putut El da şi o versiune în detaliu aşa cum face cu omul? Ba da! Dar nu o face. Nu merge la detaliere decât în ceea ce priveşte etapa creării omului. De ce? Pentru că această istorie a fost scrisă pentru om. Dumnezeu vrea ca noi să ne cunoaştem originile.

Este ca şi când Dumnezeu ar fi spus:  ”Aş vrea să fii foarte atent la modul în care ai fost creat şi nu să faci speculaţii despre crearea universului.” Ceea ce ne spune acest verset este foarte important.

“l-a făcut după chipul lui Dumnezeu”. Doresc să subliniez că aceasta este una din cele mai importante informaţii din cuvântul lui Dumnezeu. Nu mă pot gândi la ceva mai  minunat decât aceasta. Dar ce înseamnă ea? Că omul este ca Dumnezeu şi mă gândesc la Sfânta Treime. Nu ştiu dacă am menţionat că Sfânta Treime este alcătuită din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Vom mai reveni la o discuţie despre Sfânta Treime dar am vrut să fac această clarificare. Nu vreau să jignesc pe cineva presupunând că nu are asemenea cunoştinţe dar am fost martorul involuntar al unei discuţii în care Sfânta Treime era negociată între cei doi interlocutori între Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Maria, mama Domnului Isus. Acum Maria, mama Domnului Isus are un rol important în Biblie dar în nici un caz nu ocupă un asemenea loc în cadrul Sfintei Treimi.

Vom mai reveni, aşa cum am spus asupra acestor aspecte. Să ne întoarcem însă la om. Am spus că el a fost creat asemenea lui Dumnezeu. Poate că cineva imediat se grăbeşte să afirme: A! Ştiu la ce te referi! Te referi la faptul că omul este şi el alcătuit din trup, intelect şi suflet.” Da, cred  că este o afirmaţie adevărată. Pavel, în scrisoarea pe care o adresează Tesalonicenilor, cei ce vor să verifice, vor găsi textul în 1 Tesaloniceni capitolul 5, versetul 23, unde scrie: “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”  Deşi lucrul acesta este adevărat vom vedea în capitolul următor că este vorba de ceva mai mult de atât. Eu cred că această asemănare se referă la personalitatea omului. Ca personalitate omul este caracterizat de conştiinţă. Şi este capabil să ia singur decizii. El este un agent moral liber. În aparenţă acesta este lucrul care asigură unicitate rasei umane. Eu cred că această înseamnă că omul a fost creat după chipul şi asemănare lui Dumnezeu.

Dar să mergem mai departe şi aflăm că Dumnezeu a creat omul ca fiind parte bărbătească şi parte femeiască. Nu acesta este versetul care ne dă detalii despre cum a  fost creat omul şi cum a fost creată femeia. Din nou trebuie să aşteptăm până în cele de al doilea capitol pentru a afla detaliile. Dar lucrul acesta confirmă încă o dată că El nu a intenţionat să ne dea informaţii detaliate despre univers ci să ne arate că El este  Creatorul.

Aceasta ne aduce înapoi la versetul pe care l-am mai citat din cartea Evrei capitolul 11: “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Lucrurile pe care noi le vedem astăzi au fost făcute din lucruri care nu au existat înainte. Creaţia a fost făcut  ex nihilo, din nimic. Cineva a spus: “Explică lucrul acesta!” Prieten drag, eu nu pot să explic lucrul acesta. Nici măcar evoluţionismul nu o face. Evoluţionismul niciodată nu va răspunde cum din nimic a fost făcut ceva.

El începe întotdeauna cu o mică amibă, sau cu o cutie de gunoi, ori cu o mică bucăţică de algă, sau cu un animal într-un copac. Minţile au nevoie de ceva cu care să înceapă dar Dumnezeu nu are nevoie de nimic. Dumnezeu a creat. Aceasta este minunata revelaţie a acestui capitol.

  1. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Este foarte clar dragi prieteni că Dumnezeu a dat acestei creaturi ceva special. Mai întâi El îi spune omului Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul! Acest lucru îl reprezintă şi după ce crează femeia. Se pare că Dumnezeu este cel care a introduce subiectul sex în istorie. Este interesant că lumea de astăzi este convinsă că ei au făcut cea mai mare descoperire în acest sens. Dumnezeu menţionează acest lucru chiar de la început. De fapt sunt patru metode pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a aduce omul în univers. Una a fost prin crearea directă a lui Adam.  A doua a fost un act de creaţie indirect fiind vorba de Eva. A treia metodă este cea prin care o fecioară naşte un prunc şi este vorba de naşterea Domnului Isus. Cea de a patra metodă este cea binecunoscută a reproducerii naturale.

Problema este că această a patra metodă  degenerat atât de mult în zilele noastre, într-un mod pe care Dumnezeu niciodată nu l-a intenţionat. Dumnezeu creat omul pentru a se reproduce. Este un adevăr minunat, glorios pe care omul l-a pervertit. Oamenii scriu lucruri murdare, degradante şi apoi le numesc cărţi, alţii produc lucruri urâte, murdare pe care le numesc artă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru aceia care se ridică să critice această pervertire, această degradare. Este nevoie de mai mulţi oameni care demaşte obscenitatea  şi promiscuitatea întreţinută doar de dorinţele nestăpânite ale omului.

Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa. Dumnezeu este Fiinţa eternă, esenţială şi El dă omului un suflet nemuritor aşa cum I-a dat şi personalitatea. Omul are o conştiinţă, are puterea de delibera, de a lua decizii, dar are şi o responsabilitate morală distinctă.

Dumnezeu a creat această lume şi am mai văzut că Dumnezeu este interesat în a ne da o istorie sau o explicaţie în detaliu a modului în care a creat tot ceea ce a creat.

Primul capitol nu este decât o relatare abreviată a Creaţiei. Aceasta se întâmplă pentru că Dumnezeu este interesat de fapt de om. Omul este pus în centrul creaţiei. Restul constituie doar cadrul în care va fi pus acest om. Investigaţiile oamenilor pentru a descoperi lucruri pe care Biblia nu le spune s-au transformat de cele mai multe ori în speculaţii. Omul s-a retras din centrul Creaţiei şi s-a identificat cu detaliile ei, amiba, maimuţa şi altele de acest gen. Dar pentru Dumnezeu, omul ocupă locul central al Creaţiei.

Acest lucru este zugrăvit şi în cel de al doilea capitol în care păşim acum. Un aspect care îşi are debutul în capitolul doi al Bibliei, pentru ca apoi să apară mereu şi mereu, este revelaţia. Revelaţia este una din amprentele Inspiraţiei. Este acea regulă a repetiţiei sau a recapitulării. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu , atunci când ne dă Cuvântul lui Dumnezeu, o face într-un mod pe care noi îl cunoaştem destul de bine. Mai întâi, el ne dă o serie de fapte şi adevăruri; apoi, revine asupra lor, le evidenţiază pe cele mai importante, şi le elucidează pe larg. Aceasta se întâmplă în capitolul doi cu privire la cele şase zile ale creaţiei. Aceeaşi practică poate fi observată în cartea Deuteronom. Deuteronom este cartea în care este interpretată Legea după cei patruzeci de ani de experienţă în deşert. Deuteronom nu este doar o repetare a legii ci şi o interpretare a ei. La fel este şi în cazul Evangheliilor. Nu avem o singură Evanghelie ci patru. Iată deci că aceasta este o practică frecventă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Tema reluată în acest al doilea capitol este crearea omului. Dar începe cu ziua Sabatului.

Dragii mei, o să revenim asupra acestor aspecte şi o să mergem mai departe în a descoperi ceea ce ne spune Dumneyeu cu privire la felul în care omul apărut pe acest pământ. Aşa cum am văzut, pentru Dumnezeu este foarte important ca omul să-şi cunoască originile, să înţeleagă care este scopul cu care a fost pus pe acest pământ şi care este finalitatea existenţei sale.

Asupra tuturor acestora o să medităm în continuare.

Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ne călăuzească şi să ne oferere lumina de care avem nevoie pentru a înţelege toate aceste lucruri.