Itinerar Biblic Ep. 892 – AMOS Cap. 6:1-11

 

Israelul este în prezent avertizat să se îndepărteze de păcat

 

Dragi prieteni, suntem la începutul unui noi capitol al cărţii profetului Amos. Aşa cum vă daţi seama Amos nu şi-a scris cartea folosind această împărţire pe capitole. Aceasta a fost făcută mult mai târziu. El a alcătuit, mai degrabă, o colecţie de mesaje, bineînţeles, toate gravitând în jurul judecăţii Israelului.

Noi însă, avem cartea împărţită în capitole ce ne ajută să structurăm materialul într-o manieră ce ne înlesneşte studiul. În orice caz, cel puţin în ceea ce priveşte cartea Amos, capitolele respectă, în general, limitele mesajelor prezentate de Amos. Dacă capitolul 5 începea cu o invitaţie adresată poporului, invitaţie să asculte mesajul pe care Dumnezeu îl transmitea prin intermediul lui Amos, de data aceasta mesajul debutează cu o interjecţie – „vai”.

Este interesant aspectul acesta întrucât interjecţiile nu abundă în scrierea lui Amos. El se găsesc totuşi ici şi colo cam în aceeaşi măsură în care apar atât în scrierile celorlalţi profeţi cât şi în cartea Apocalipsa.

Cuvântul poate fi tradus şi cu „stai, stop, opriţi-vă şi luaţi aminte pentru că ce urmează este foarte important”. Este un cuvânt care ar trebui să ne atragă atenţia în mod special la ceea ce urmează.

Amos 6:1

v.1   Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!…

Sionul este un nume bine cunoscut nouă. Este vorba despre acea parte a ţării situată în regatul de sud al lui Iuda; Deducem astfel că  acest mesaj li se adresează ambelor părţi ale naţiunii, Iuda şi Israelul. Sionul era un centru religios, templul lui Dumnezeu se situa acolo iar Samaria era metropola unui regat puternic.

„Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion” avertizează Amos. Cred că este o referire la faptul că evreii se străduiau să-şi facă viaţa cât mai uşoară. „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion”. Poporul se scălda în lux şi trăia într-o perioadă de creştere economică. Cred că aceasta este o dorinţă puternică manifestată şi în generaţia noastră.

În ce priveşte Samaria, acolo era capitala regatului de nord. Ahab şi Izabela locuiseră acolo şi aici fuseseră construite minunate palate de fildeş.

Munţii Samariei ofereau fortificaţii naturale fapt care a ajutat cetatea să le reziste asirienilor vreme de trei ani înainte de a se preda. Samaria a fost o cetate atât de importantă încât, după ce a fost distrusă de către asirieni, Irod, mai târziu, a reconstruit-o. Irod a fost un constructor, operele sale putând fi admirate în întreaga Palestină. El a ridicat din nimic Cezareea şi a reconstruit Samaria pentru că a considerat că este situată într-o locaţie de excepţie. Datorită acestor fortificaţii Israelul se simţea în siguranţă.

Numai că Dumnezeu este de altă părere. El spune: „vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…”. „Cel dintâi dintre neamuri” se referă probabil la prinţii din Israel care erau bărbaţi de rang şi cu autoritate. La aceste capete ale naţiunii, fără frică de Dumnezeu şi fără milă, veneau evreii să găsească sprijin şi ajutor! Aceste căpetenii nu erau însă interesate decât de profitul şi binele propriu. Termenul „cel dintâi dintre neamuri” s-ar putea referi chiar la întreaga naţiune Israel, la modul în care aceasta era percepută de celelalte naţiuni. Cu alte cuvinte şi proiectând în prezent, aparţinea Naţiunilor Unite şi avea o influenţă considerabilă.

Amos 6:2

v.2  Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?…

„Treceţi la Calne şi vedeţi”. Calne este una dintre cetăţile situate la intersecţia Tigrului cu râul Zab. În această importantă zonă se afla şi cetatea Ninive.

„duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare”. Hamat este cel mai important oraş din Siria. Mergem mai la sud…

„şi pogorâţi-vă în Gat la Filisteni”. Gat este situat la sud, în Filistia, fiind cel mai mare oraş al ţării.

„Sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?…”. Cu alte cuvinte: „du-te de te uită la celelalte naţiuni. De ce crezi că le eşti superior? Faci aceleaşi păcate ca şi ei iar responsabilitatea ta este mult mai mare. Ei nu au avut parte de revelaţia divină, spre deosebire de voi”.

În continuare Amos va menţiona cele trei mari păcate ale Israelului. Sunt păcatele care au determinat căderea regatului de nord. Tot ele au determinat declinul regatului de sud; la fel şi Babilonul, Egiptul, Grecia şi Roma. Au doborât mai multe naţiuni. Ele sunt răspunzătoare şi de faptul că ţări precum Anglia sau Franţa au coborât pe locul doi. La un moment dat se spunea: „soarele nu apune niciodată peste imperiul britanic”; astăzi imperiul însuşi se pare că apune.

Aceste trei păcate sunt păcate naţionale, păcate pentru care Dumnezeu judecă naţiunile. Chiar dacă nu suntem un imperiu sau o naţiune mare, trebuie să luăm aminte la aceste avertismente.

Amos 6:3

v.3  Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.

Israel spunea: „da, vine şi ziua judecăţii dar mai este până atunci…n-are rost să ne facem griji”. Acestea au fost şi cuvintele rostite de Ezechia atunci când profetul Isaia i-a spus că avea să vină o judecată şi regatul de sud avea să fie dus în captivitate. Ezechia a spus atunci: „se va întâmpla în zilele mele?” Isaia i-a răspuns: „Nu, nu va fi în zilele tale”. Şi chiar şi Ezechia, care a fost un mare rege, a spus: „atunci e în regulă”.

Generaţia în care trăim face astfel încât generaţia nepoţilor noştri să trăiască într-o lume plină de necazuri şi datorii. Mă gândesc cu destulă nelinişte la fiica mea şi perioada în care ea va trăi. Zilele răului sunt din ce în ce mai aproape de noi.

Care sunt cele trei păcate care au distrus naţiunea? Primul dintre ele este menţionat în versetul patru.

Amos 6:4

v.4  Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.

Aici sunt menţionate sexul ilicit şi îmbuibarea. Sunt două păcate ale trupului.

„Ei se culcă pe paturi de fildeş”. Ahab şi Izabela construiseră palate de fildeş la Samaria. Aici au fost efectuate săpături numeroase iar arheologii au scos la iveală vase deosebit de frumoase aflate printre ruinele şi dărâmăturile unui palat impresionant. Acest palat reprezenta viaţa plină de lux a clasei superioare. „Ei se culcă pe paturi de fildeş” – probabil că se bucurau de paturi împărăteşti. Poporul “trăia fără grijă”. “şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor” – Acesta este modul în care îşi petreceau timpul. Documentele istorice relevează destrăbălarea ce caracteriza curţile regale ale acelor vremuri.

Cineva a încercat să dea o replică mişcării de emancipare a femeilor spunând că locul sexului slab este în bucătărie şi în pat.

Îmi permit să vă spun că o asemenea afirmaţie este îngrozitoare. Nu sunt deloc de acord cu o asemenea convingere; cu toate acestea, îmi dau seama că aceasta reflectă starea naţiunii noastre.

Nu ştiu dacă aţi observat că nu număr mare de ziare, care, între noi fie vorba, se vând foarte bine, se scrie foarte mult despre viaţa socială a ţării. De acolo aflăm că sunt tot felul de petreceri la care oamenii beau, destul de mult, iar subiectul principal de discuţie: cine cu cine mai stau împreună.

Apoi, aproape toate revistele şi ziarele au rubrici speciale despre sexualitate de parcă aceasta este marea problemă ce trebuie rezolvată în România. Este drept, este o problemă, dar cred că nu se va rezolva prin popularizare excesivă – dimpotrivă, aş putea spune.

Dragii mei, trebuie să înţelegem că tendinţa noastră naturală a oamenilor este să trăim în plăceri care, de cele mai multe ori îmbracă forme ce le fac păcătoase. Dacă tot am făcut referire la libertinajul sexual despre care se vorbeşte tot mai mult, cred că trebuie menţionate câteva lucruri care sunt consecinţe directe ale acestei manifestări. În primul rând avem o puternică presiune exercitată asupra familiei. Apoi avem îmbătrânirea populaţiei prin descreşterea natalităţii. Dragii mei acestea sunt doar începuturile unor probleme ce cu greu pot fi rezolvate.

Când imoralitatea se răspândeşte începe declinul naţiunii, indiferent de grandoarea ei.

Cel de-al doilea păcat naţional apare în versetul 5

Amos 6:5

v.5  Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.

În acele zile oamenii ascultau muzică. Poate vă gândiţi că jazz-ul, rock-ul sau muzica hard-rock sunt invenţiile secolului trecut însă, Israelul asculta asemenea muzică încă din acele vremuri. Caracterul muzicii poate distruge o naţiune şi, părerea mea este că în acest moment am ajuns într-un asemenea punct. Vi se pare că ce spun este învechit şi fără sens. Poate. Unii mai curajoşi poate vor veni să-mi spună: “tu habar nu ai de muzică”. Aşa este, prea multe nu cunosc despre muzică dar, pot să spun ce îmi place şi ce nu. Sunt multe genuri care nu îmi plac în ziua de azi şi nu le ascult deloc. Dar să ştiţi, în calitate de consumator, pot să fac o apreciere vis-à-vis de starea pe care o induce acea muzică. Ea este generată nu numai de linia melodică ci şi de versuri. Astăzi, observ cu stupoare că în cele mai multe piese apar tot felul de cuvinte abjecte, dezacorduri flagrante care dovedesc distanţa apreciabilă dintre muzica practicată astăzi şi cultura în care muzica ocupa un binemeritat loc.

Despre Israel, profetul spune: “Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.” Muzica însă, nu mai era folosită ca în vremea lui David. David a fost genial iar muzica sa era creată pentru a-L lăuda şi înălţa pe Dumnezeu. Şi în vremea lui Amos erau genii în Israel dar acestea nu mai scriau muzică pentru lauda Domnului. Dimpotrivă, muzica compusă de ei îi îndepărta pe oameni de Dumnezeu. Mi se pare mie sau şi astăzi se întâmplă la fel:

Ajungem la cel de-al treilea păcat naţional.

Amos 6:6

v.6  Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!

“Beau vin cu pahare largi” – nu în pahare obişnuite ci într-unele largi; deveniseră alcoolici.

“se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!”. În acele zile se acorda o atenţie deosebită alegerii celei mai bune crème hidratante,  şi cel mai eficient deodorant. Nu mă deranjează să fac o asemenea menţiune pentru că televiziunile nu se sfiesc s-o facă în fiecare zi, indiferent de oră. În Israel în acele vremuri era destul de important să foloseşti un deodorant bun. Cu toate acestea, consumul de alcool a determinat prăbuşirea ţării.

Consumul de alcool este responsabil şi de declinul ţării noastre, alături de o serie de alte păcate şi, din nefericire, nimeni nu ia poziţie. În ţara noastră există un număr alarmant de alcoolici şi, mulţi alţii influenţaţi de consumatorii de alcool. Majoritatea accidentelor mortale de maşină sunt determinate de consumul de alcool la volan. Cu toate acestea, nimeni nu protestează. Dimpotrivă există plângeri cu privire la preţurile prea mari ale produselor alcoolice.

Deci, păcatele cărnii (sexul liber şi îmbuibarea), muzica păgână şi consumul de alcool sunt cele trei păcate care au doborât marile naţiuni ale lumii.

Orice inimă sensibilă nu poate să nu fie impresionată de ceea ce se petrece în ţara noastră astăzi. Paradoxul este că încercăm să oferim explicaţii spunând că, de fapt, suntem civilizaţi, că avem o nouă moralitate şi că, în sfârşit, am scăpat de noţiunile puritane. Acesta să fie oare scopul noii generaţii?

În orice caz, mesajul lui Amos s-a împlinit chiar în zilele sale. Regatul de nord a fost distrus şi a fost dus în captivitate. Acestea sunt păcatele care au dus la distrugerea sa. În versetul 4 este vorba despre îmbuibare şi sex liber; în versetul 5 este amintită muzica păgână iar în versetul 6 citim despre consumul de alcool. Aceeaşi veche poveste: vin, femei şi muzică. Acestea sunt elementele pe care le menţionează unii când se gândesc la esenţa vieţii. De fapt, aceste elemente nu caracterizează viaţa ci, mai degrabă, moartea. Există o filozofie de viaţă îmbrăţişată de mulţi şi al cărei motto este: mănâncă şi bea, bucură-te pentru că mâine poate mori. Există şi o alta care spune: adună margaretele până nu îţi cresc pe piept! Cu alte cuvinte, fă-ţi din plin de cap. Dar dacă un om sau un popor o apucă în această direcţie, va descoperi rapid că drumul nu duce la oala cu aur; drumul se va dovedi o înfundătură care duce la moarte.

Toate acestea scot la iveală ceva foarte interesant în legătură cu inima omului. Poţi să-i dai tot ce este în lumea aceasta şi tot nu este mulţumită. Nu este ciudat? Doar Dumnezeu este acela care poate să umple golul din inima omului.

Nelegiuirile Israelului vor duce, în cele din urmă, la distrugerea naţiunii.

Amos 6:7

v.7  De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.

„De aceea”. Un predicator a spus cândva că atunci când ajungem la o asemenea expresie în Biblie trebuie să fim atenţi la ceea ce urmează după ea. În cazul nostru, expresia „de aceea” este urmată de o afirmaţie deosebit de importantă, conform căreia, datorită acestor trei mari păcate, regatul de nord va fi primul care îşi va pierde independenţa. Aceasta era direcţia în care se deplasau cu rapiditate. Erau mai aproape ca oricând de acest deznodământ decât îşi puteau imagina.

Amos 6:8

v.8   Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi-e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.

Palatele lor erau locuri ale corupţiei şi magazii pentru ceea ce furaseră de la sărmani. Dumnezeu le ura. Dacă doriţi să aflaţi care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de filozofia din zilele noastre cu privire la noua moralitate, la sexul ilicit, îmbuibare, muzică degradantă şi consumul de alcool, citiţi cu atenţie acest fragment din Amos. Dumnezeu spune clar aici că urăşte aceste comportamente. Rezultatul practicării acestor păcate a fost că Israelul a devenit o naţiune fără Dumnezeu. Acestea sunt lucrurile care te vor îndepărta şi pe tine de Dumnezeu sau, mai bine spus te vor ţine departe de El.

Amos 6:9

v.9  Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într’o casă vor muri.

Să fie aceasta o referire la o epidemie de mari proporţii? Tot ce-i posibil!

Amos 6:10

v.10  Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicîndu-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: ,,Mai este cineva cu tine?“ Acela va răspunde: ,,Nimeni“… Iar celalt va zice: ,,Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!“

Iată o afirmaţie ciudată. Vă propun în continuare explicaţia oferită de Dr. Charles L. Feinberg, preluată din cartea ”Ioel, Amos şi Obadia”, o explicaţie pe care o consider corectă.

Şi el consideră că aici este vorba despre o plagă, o epidemie de mari proporţii. Citez: „cât de răspândită va fi această plagă aflăm din versetul 10. Când una dintre rude, căreia îi revenea sarcina înmormântării, venea să ia cadavrul din casă pentru a-l arde, el mai găsea acolo, din zece câţi locuiau înainte, o singură persoană. Aceasta stătea ascunsă undeva printr-o cămăruţă din interior, aşteptând momentul în care molima îl va lovi şi pe el. În vechiul Israel, în conformitate cu Geneza 3:19, cei care mureau erau înmormântaţi. Noul Testament este şi el susţinătorul acestei practici. Prin urmare, incinerarea era considerată o practică greşită, nefiind deloc încurajată. Cazurile prezentate aici şi în 1 Samuel 31:12 sunt cazuri izolate. În aceste situaţii s-a apelat la incinerare ca mijloc profilactic, pentru ca molima să nu se răspândească. În pasajul din 1 Samuel s-a recurs la incinerare pentru ca trupurile lui Saul şi ale fiilor acestuia să nu fie batjocorite în continuare de către filisteni. Atunci când cel rămas în casă era întrebat dacă a mai rămas cineva în viaţă, răspunsul său era negativ. Imediat acest om era sfătuit să stea liniştit pentru ca nu cumva Numele Domnului să fie rostit atunci când era anunţată moartea celorlalţi din casă sau când respectivul aducea mulţumiri pentru că este încă în viaţă. Pedeapsa determina apariţia fricii şi astfel se abţineau şi să mai rostească Numele Domnului (care ar fi trebuit să reprezinte singura lor scăpare în acele vremuri grele) ca nu cumva o pedeapsă mai mare să nu se abată asupra lor.( Am încheiat citatul!)

Amos 6:11

v.11  Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.

Oricum, cred că aici este clară intenţia cu care era îngăduită acea epidemie – judecata. Dragii mei ea va veni în cele din urmă.

Să încheiem aici incursiunea de astăzi în capitolul 6 al cărţii profetului Amos. Am văzut că Dumnezeu exprimă sentinţa unei judecăţi ce se va abate ca o urgie asupra lor.

În întâlnirea noastră viitoare  vom aborda efemeritatea  bucuriilor pământeşti şi  modul în care evaluează Dumnezeu starea spirituală a omului.

 

Până atunci însă, Rămâneţi cu har şi pace!