Itinerar Biblic Ep. 50 Geneza cap. 45:9; 46

 

Dragi ascultători, sunt atât de frumoase acele momente în care Dumnezeu îşi duce la îndeplinire planurile Sale şi când ne arată aceste lucruri. Acele momente au o nuanţă aparte, pentru că multe din evenimentele trecutului, atunci neînţelese, capătă acum o semnificaţie deosebită.

La fel se întâmplă şi cu Iosif şi fraţii lui. Se întâlnesc şi dincolo de bucuria revederii au şi bucuria să înţeleagă are este planul lui Dumnezeu pentru ei. Nimic nu este întâmplător pentru Dumnezeu. Nimic nu-i scapă de sub control. Nimic nu a scăpat de sub controlul  Lui nici în ceea ce privea familia lui Iacov. Iosif a fost trimis înaintea lor în Egipt pentru a pregăti terenul pentru venirea lor. După ce ajunge guvernator al Egiptului, Iosif se întâlneşte cu fraţii lui care nu-l recunosc de la început. Abia după ce vin împreună cu Beniamin, pentru a doua oară Iosif li se prezintă ca fiind fratele lor. Este o mare surpriză pentru ei. Dar Iosif le spune că acesta este planul lui Dumnezeu. Le spune de asemenea ce se va întâmpla în următorii cinci ani.

Foametea va face ravagii în cele mai multe locuri, dar Dumnezeu l-a trimis pe el în Egipt pentru a pregăti izbăvirea pentru familia lui Iacov.

Cam acesta ar fi rezumatul ultimelor două capitole studiate. Astăzi vom asista la întâlnirea dintre Iosif şi tatăl lui Iacov. De asemenea vom vedea cum se mută familia lui Iacov într-unul din cele mai bogate ţinuturi ale Egiptului, ţinut pe care Dumnezeu l-a pregătit în mod special pentru ei. Toate acestea în capitolele 45 şi 46 pe care le vom studia astăzi.

Să începem dar cu capitolul 45. De fapt am relatat încă de data trecută modul în care Iosif se prezintă fraţilor săi cu adevărata lui identitate. Uimirea lor este mare. Poate teama la fel. Poate se aşteptau la răzbunare. Iosif ar fi fost îndreptăţit să se răzbune, dar nu o face. El le explică mai degrabă că Dumnezeu a făcut ca el să ajungă acolo. Nu îi încarcă cu nici o vinovăţie pentru acţiunile lor din trecut.

Ce mare asemănare cu Domnul Isus, nu-i aşa?

Oare cum ar fi dacă şi noi am vedea mereu mâna lui Dumnezeu în vieţile noastre. Poate că multe din frustrările şi resentimentele noastre ar dispare.

Acum începe Iosif să prezinte planul pe care Dumnezeu îl are pentru familia lui Iacov:

v.9  Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: ,,Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m’a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!

v.10  Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lîngă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.

v.11  Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.

v.12  Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.

Vor mai fi încă cinci ani de foamete dar Dumnezeu are un plan de salvare pentru Iacov şi familia lui. Iosif îi trimite pe fii lui să-l aducă şi pe tatăl lor împreună cu toată familia. Iosif vrea ca fraţii lui să-l asigure pe Iacov că el, Iosif, o duce bine şi prin mila lui Dumnezeu are mijloacele să-i ajute:

v.13  Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cît mai curînd pe tatăl meu.“

Iosif  îşi iubea familia, dar în mod special pe tatăl şi fratele lui  Beniamin. Arde de nerăbdare să se vadă cu tatăl lui. Iar Beniamin este acolo cu el:

v.14  El s’a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin, şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.

Emoţionante momente. Oare cum vor fi acele momente când generaţii întregi, familii despărţite, copii, părinţi se vor revedea la venirea Domnului Isus. Ce bucurie va fi atunci.

Iosif continuă să povestească cu fraţii lui. Bucuria lor era atât de mare încât zgomotul ajunge până la casa lui Faraon:

v.15,16  A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el. S’a răspîndit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

Ascultaţi acum de ce respect se bucura Iosif la curtea lui Faraon. Faraon este gata să ofere orice pentru familia lui Iosif:

v.17-18  Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fraţilor tăi: ,Iată ce să faceţi: ,Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;  luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mînca grăsimea ţării.

v.19-20  Ai poruncă să le spui: ,,Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului cară pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.

Să nu vă pară rău de ceeace veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.“

Ce am putea spune? Desigur, Faraon nu face decât să împlinească ceea ce Dumnezeu hotărâse deja pentru familia lui Iacov. Dar este remarcabilă popularitatea lui Iosif. Atitudinea lui Faraon faţă de familia lui Iosif indică clar care era aprecierea pe care o aveau Egiptenii pentru el.

Adesea ne străduim să ne facem apreciaţi de cei din jurul nostru. Nu este un lucru rău. Rău este că unii oameni fac din aceasta scopul vieţii lor. Devin vânători de aprecieri. Atunci când cineva îi critică, sau nu recunosc vreun merit de al lor se îmbolnăvesc, au parte de mari frustrări nu mai ştiu ce să facă.

Alţii, fac orice compromisuri pentru a se bucura de favorurile celorlalţi. Din păcate chiar şi pe Dumnezeu îl uită de dragul aprecierilor altora.

Nu s-a întâmplat la fel cu Iosif. Vă aduceţi aminte ce cuvinte a adresat intendentul casei lui Iosif fraţilor lui: Dumnezeu tatălui vostru ca pus pe ascuns o comoară în sac. Cu siguranţă Iosif  nu a fost preocupat să obţină favorurile egiptenilor sau lui Faraon. El dorea să slujească lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a fost cel care l-a ridicat la rangul pe care la primit.

Fraţii lui Iosif pleacă după bătrânul Iacov:

v.24 Apoi a dat drumul fraţilor săi, cari au plecat; şi le-a zis: ,,Să nu vă certaţi pe drum.“

v.25 Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

v.26  Şi i-au spus: ,,Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.“ Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentrucă nu-i credea.

v.27  Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe cari le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s’a înviorat.

Iacov nu-şi crede urechilor: fiul lui Iosif, fiul pe care l-a iubit atât de mult nu este mort? Ba mai mult  o duce atât de bine? Greu de crezut! Dar ce frumos este să crezi! Iacov imediat ce crede ceea ce îi povestesc fii lui se înviorează.

Aceasta face credinţa dragii mei, înviorează, aduce viaţă. Acolo unde nu mai este nădejde, credinţa aduce speranţă, acolo unde nu mai este sens, credinţa aduce o nouă semnificaţie. Credinţa aduce o nouă viaţă.

Iacov este deja gata să plece în Egipt. Nu bogăţiile Egiptului îl atrag,  şi nici ceea ce lasă în Canaan nu-l reţin în dorinţa  lui de   se întâlni cu fiul lui preaiubit. Ce bine ar fi dacă aceeaşi atitudine am avea-o faţă de fiul lui Dumnezeu, nimic să nu ne reţină.

Deci acesta este cuvântul lui Iacov:

v.28  Şi Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.“

Era ceea ce îşi dorea Iacov cel mai mult acum. Dragul meu prieten, este unul mai mare ca Iosif cu care merită să te întâlneşti înainte de moarte, este Domnul Isus. Dacă ai ajuns la această concluzie, şi nu ai făcut-o încă nu amâna. Niciodată nu ştii clipa în care vei părăsi viaţa aceasta pentru cea viitoare, fie că eşti sau nu pregătit.

Odată cu exprimarea dorinţei lui Iacov se încheie şi capitolul 45. Acum urmează capitolul 46 care ne prezintă evoluţia familiei lui Iacov în Egipt.

v.1 Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.

După cum vedem, Iacov şi întreaga familie, fiind vorba despre toţi fii lui cu soţiile şi copii lor, se îndreaptă către Egipt. Înainte de a ieşi însă din Canaan, la Beer-Şeba, Iacov aduce o jertfă Domnului. Tot acolo i se arată Dumnezeu care îi adresează câteva cuvinte:

v.2  Dumnezeu a vorbit lui Israel, într’o vedenie noaptea, şi a zis: ,,Iacove! Iacove!“ Israel a răspuns: ,,Iată-mă!“

v.3  Şi Dumnezeu a zis: ,,Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.

v.4  Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăş de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.“

Iacov, înţelege cât de mare este schimbarea pe care Dumnezeu o aduce în viaţa lor şi înţelege că nu poate fără Dumnezeu. Are nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cred că deja învăţase acest lucru din experienţele anterioare.

Într-adevăr, Dumnezeu are o binecuvântare pentru el. Mai întâi întăreşte faţă de el promisiunea referitoare la naţiunea care se va naşte din el. Acum nu erau un număr impresionant de oameni, dar cum o să vedem la începutul următoarei cărţi a Vechiului Testament, Exodul,  în numai câţiva ani, Egiptul ajunge plin de evrei.

Apoi, ca o primă de bună purtare, Dumnezeu îi promite lui Iacov o bucurie la care Iacov nu visase. Iosif, va fi cel care va veghea la căpătâiul lui când va muri. Vedeţi ce atent este Dumnezeu cu noi. El ţine cont de bucuriile noastre aşa cum a ţinut şi la bucuria lui Iacov.

De acum, îmbarcaţi în căruţele pe care Faraon însuşi le trimisese pentru ei, toată familia lui Iacov pleacă către Egipt.

v.5  Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe cari le trimesese Faraon ca să-l ducă.

v.6  Şi-au luat şi turmele şi averile, pe cari le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s’a dus în Egipt, cu toată familia lui.

v.7  A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.

Din punct de vedere geografic viaţa lui Iacov s-a desfăşurat în trei zone importante: ţinutul Haran, Canaanul şi Egiptul. Ele nu reprezintă numai zone geografice dar oarecum şi etape ale dezvoltării lui spirituale. Către Haran a plecat cu o mică legătură de haine, fugind de fratele lui. Era omul lui Dumnezeu dar trăia prin puterea cărnii lui, prin abilităţile lui. La fel cum a intrat în Haran aşa şi pleacă – fugind.  Acum fugea de socrul lui, cu care a avut mult de furcă. De fapt, Laban a fost folosit de Dumnezeu pentru formarea lui Iacov. Când se întoarce în Canaan are parte de o întâlnire specială cu Dumnezeu. Se dovedeşte a fi un om al lui Dumnezeu dar care încă se baza pe propriile forţe.

Acum pleacă în Egipt şi nu mai pleacă fugind, pleacă cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi prin credinţa în el.

Cu toate că Iosif este personajul principal al acestor ultime capitole din Geneza, observaţi, vă rog, progresul spiritual pe care îl demonstrează Iacov.  Abia acum Iacov se dovedeşte a  avea acea statură spirituală pe care Dumnezeu o aşteptase de mult de la el.

Daţi-mi voie să afirm încă o dată, semnificaţie etapelor spirituale din viaţa lui Iacov:

Haranul reprezintă omul care trăieşte mânat doar de simţurile şi instinctele lui.

Canaanul reprezintă omul care luptă doar prin resursele proprii.

Egiptul reprezintă omul care luptă prin credinţă.

Cred că această tentativă de diagramă reprezintă foarte bine viaţa multora dintre noi.  Pentru mulţi dintre noi a exista un timp în care am luat contact cu Evanghelia lui Dumnezeu, cu Scriptura şi am început să mergem către El. Apoi a urmat o perioadă când am crezut că putem trăi după voia lui Dumnezeu folosind propria noastră putere, abilitatea noastră. Poate că a durat ani de zile până am înţeles că este imposibil. Poate unii nici astăzi nu au renunţat la această idee. Dar este nevoie ca fiecare să ajungă la acea experienţă în care viaţa noastră să fie trăită prin credinţă.

În această fază are loc un minunat paradox. Cu cât te laşi mai mult condus de Dumnezeu şi renunţi mai mult la tine cu atât vei deveni mai liber şi mai plin de puterea de a trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Este ceea ce vedem în viaţa lui Iacov. Experienţe minunate care stau la dispoziţia fiecăruia dintre noi.

Dar să mergem mai departe şi să vedem cum se instalează familia lui Iacov în  Egipt.

v.26  Sufletele cari au venit cu Iacov în Egipt şi cari ieşiseră din el, erau în totul şasezeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.

v.27  Şi Iosif avea doi fii, cari i se născuseră în Egipt. -Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.

Mai întâi avem enumeraţi toţi membrii familiei lui Iacov. Sunt date foarte importante pentru că ei sunt familia care va da naştere poporului evreu şi din care apoi va veni Domnul Isus. Însă observaţi care este numărul acestor oameni care au venit în Egipt: Şaptezeci. Este important să ţinem minte pentru că în câţiva ani va avea loc o explozie demografică în ceea ce îi priveşte.

Observaţi, de asemenea, că fiecare fiu al lui Iacov este prezentat aici cu familia şi descendenţa lui. Oare de ce a considerat Dumnezeu că este necesar să avem asemenea date? Oare nu pentru a ne arăta că Domnul Isus nu a fost un accident, sau o soluţie de criză ci a fost consecinţa unui plan deliberat, îndelung urmărit de Dumnezeu pentru fi împlinit.

Demn de observat este, de asemenea, că unele din numele acestea se regăsesc şi în genealogia Domnului Isus aşa cum este dată ea în deschiderea Evangheliei după Matei sau în capitolul 3 al Evangheliei după Luca. Deci sunt nume importante.

Un alt motiv pentru care aceste nume au o însemnătate aparte este următorul: Cartea Mielului.

Nu ştiu dacă aţi auzit despre această carte până acum. Se vorbeşte despre ea în ultima carte a Bibliei –Apocalipsa. Este cartea unde sunt trecute numele celor ce au crezut în Domnul Isus Hristos şi au căpătat în acest fel viaţa veşnică.

Apocalipsa 3:5  „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“

Acestea sunt chiar cuvintele Domnului Isus. Deci aşa cum eşti trecut ca descendent al liniei  adamice, în Cartea Vieţii Mielului eşti trecut prin naşterea din nou, produsă prin credinţa în Mântuitorul.

Dragul meu prieten acesta ar trebui să fie un subiect de meditaţie pentru tine. Ascultă numai alte cuvinte ale Domnului Isus cu privire la această carte:

Apocalipsa 20:15 Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Acestea nu sunt cuvintele unui om ci cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu ţine o strictă evidenţă a numelor noastre. El nu are greşeli de înscriere sau de altă natură. De aceea genealogiile ocupă un loc atât de important pe paginile Scripturii.

Pentru noi adesea anumite nume nu au nici o rezonanţă. Sunt doar un apelativ, oferă o identitate cuiva. Chiar în genealogia lui Iacov găsim unele nume care nu reprezintă mare lucru. Zilnic auzim ştiri despre personalităţi, deşi multe dintre el ne sunt necunoscute.

Lucrul acesta nu se întâmplă cu Dumnezeu. Pentru El fiecare dintre noi are o valoare aparte. Suntem atât de valoroşi încât nu a considerat că este prea mult ca Domnul Isus să moară pentru noi.

Dragul meu poate nu cunoşti multă lume şi numele tău nu este cunoscut de prea multă lume. Eşti însă cunoscut de cea mai mare personalitate din acest univers − de Dumnezeu. Pentru el eşti aparte. El vrea să noteze numele tău în acea carte care va fi citită la sfârşitul veacurilor, atunci când toţi cei ce au avut numele acolo se vor bucura de ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ei –veşnicia.

Acum urmează un moment înduioşător:

v.28  Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen.

v.29  Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s’a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s’a aruncat pe gîtul lui, şi a plîns multă vreme pe gîtul lui.

v.30  Israel a zis lui Iosif: ,,Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.“

Mare bucurie pentru Iacov. Probabil cu greu a făcut această călătorie în Egipt şi singurul motiv care l-a adus a fost dorinţa de a se întâlni cu Iosif. Acum, Iosif este în braţele lui. Nu mai credea în acest lucru de mult timp.

Dar acum Iacov este un om care trăieşte prin credinţă.

Ceea ce urmează reprezintă modul în are familia lui Iacov ajunge să stăpânească una din cele mai prospere zone a Egiptului: Ţinutul Gosen.

v.31-32 Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: ,,Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să-i spun: ,Fraţii mei şi familia tatălui meu, cari erau în ţara Canaan, au venit la mine. Oamenii aceştia sînt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor.“

v.33-34  Şi, cînd vă va chema Faraon şi vă va întreba: ,,Cu ce vă îndeletniciţi?” voi să răspundeţi: ,,Robii tăi au crescut vite, din tinereţa noastră pînă acum, atît noi cît şi părinţii noştri.` În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sînt o urîciune pentru Egipteni.“

Iosif cunoştea deja multe lucruri despre Egipt. Ştia de acum cum să exploateze situaţia în favoarea lor.

Ceea ce este interesant din nou aici este acest leit-motiv al păstoritului şi păstorului. Ocupaţia de bază a familiei lui Iacov pare a fi păstoritul şi creşterea oilor.

În Scriptură sunt nenumărate locuri unde este folosită metafora “Păstor”. Domnul Isus se defineşte ca fiind Păstorul Oilor. El este de fapt Marele Păstor al sufletelor noastre.

Acum, este la fel de adevărat că, la fel cum egiptenilor nu le plăcea o asemenea ocupaţie, nici oamenilor de astăzi nu le place ca Domnul Isus să se ocupe de sufletele lor.

Dragul meu prieten, Domnul Isus cu drag doreşte să se ocupe de orice suflet.

Dacă am studia de aproape comportamentul oilor am înţelege şi mai bine de ce foloseşte Dumnezeu această  metaforă pentru a-i descrie pe oameni.

De exemplu, oilor, spre deosebire de alte animale, le lipseşte un anumit discernământ în ceea ce priveşte hrana, şi dacă păstorul nu are grijă ele la fel de bine mănâncă ierburi otrăvite sau periculoase. Oare nu facem noi la fel adesea?

Simţul orientativ al oii este şi el foarte slab. Pentru ea cel mai bun ghid este turma.

Dragii mei nu cred că este nevoie de comentariu suplimentar. De câte ori decizii importante pentru noi nu sunt luate pe baza unui astfel de criteriu?

Dar să nu uităm, că Domnul Isus este un păstor bun, unul care-şi dă viaţa pentru oi. Merită să fii în turma lui.14