Itinerar Biblic Ep. 49 Geneza cap. 43, 44:1;45:1-4

 

Dragi ascultători, suntem la o nouă întâlnire cu Iosif şi familia lui, de această dată mai aproape decât oricând de împlinirea acelor visuri pe care Dumnezeu i le dăduse cu mult timp înainte.

Să ne aducem aminte mai întâi că era foamete în Egipt şi în toate ţările dimprejur. Datorită faptului că Dumnezeu intervine în viaţa lui Iosif, el devine guvernatorul Egiptului şi prin grija lui Egiptul are o mare cantitate de provizii de alimente. De acum foarte mută lume din ţările învecinate veneau în Egipt să cumpere grâu. Printre aceştia la un moment dat, apar şi fraţii lui Iosif. Ei nu-l recunosc dar Iosif îi recunoaşte pe ei. Iosif îl opreşte pe Simeon ca o garanţie că se vor întoarce cu fratele lor mai mic Beniamin.

Întorşi acasă fraţii lui Iosif se lovesc de refuzul categoric al lui Iacov în ceea ce priveşte deplasarea lui Beniamin în Egipt.

Cam acesta ar fi rezumatul capitolului 42. Astăzi trecem mai departe la următoarele două capitole care prezintă reîntregirea familiei lui Iacov.

Să urmăm dar cursul evenimentelor:

v.1 Foametea bîntuia greu în ţară.

v.2  Cînd au isprăvit de mîncat grîul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: ,,Duceţi-vă iarăş, şi cumpăraţi-ne ceva merinde.“

v.3  Iuda i-a răspuns: ,,Omul acela ne-a spus curat: ,Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.`

v.4  Dacă vrei deci să trimeţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, şi-ţi vom cumpăra merinde.

v.5  Dar dacă nu vrei să-l trimeţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: ,,Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!“

Oricât de mare este împotrivirea lui Iacov în cele din urmă foamea îl determină să accepte ca Beniamin să-i însoţească pe fraţii lui. Era condiţia pe care “omul acela” ,cum îi spuneau ei lui Iosif, le-o pusese. Iuda este chiar foarte categoric în acest sens.

Însă Iacov este foarte îndurerat de această situaţie:

v.6  Israel a zis atunci: ,,Pentruce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?“

v.7  Ei au răspuns: ,,Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: ,,Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?` Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ,Aduceţi pe fratele vostru?“

Acum ei nu aveau de unde să ştie că Iosif ştia deja cât de mare este familia lor şi cine erau cei ce o alcătuiau. El dorea să-şi vadă fratele şi aceasta va face.

Pentru a-l mai linişti pe Iacov, Iuda se pune chezaş pentru Beniamin:

v.8  Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

v.9  Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

v.10  Căci dacă n’am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum.“

Ceea ce vedem la Iuda pare a fi un act mai uman din partea lui. Să se fi schimbat aceşti fii ai lui Iacov? Tot ce este posibil. Cert este că Iuda se pune drept garant pentru Beniamin. El se angajează să-l protejeze şi să-l aducă cu bine acasă.

Acum, Domnul Isus, care este descendent în ceea ce priveşte umanitatea lui din familia lui Iuda, este Garantul nostru în ceea ce ne priveşte. El garantează nu numai siguranţa noastră prin călătoria în această lume, dar şi în ceea ce priveşte acea casă pe care ne-a pregătit-o să fim cu El acolo sus în ceruri.

În cele din urmă cuvintele lui Iuda îl conving pe Iacov şi le dă voie să-l ia şi pe Beniamin cu ei. Mai mult pregătesc şi câteva daruri pentru Iosif. Probabil Iacov şi-a adus aminte de binele pe care îl pot face nişte daruri:

v.11  Israel, tatăl lor, le-a zis: ,,Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.

Din câte se vede aici Canaanul nu era tocmai sărac. Ceea ce le lipsea lor la acel moment era pâinea, grânele. În rest se descurcau.

v.12  Luaţi cu voi argint îndoit, şi duceţi înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

v.13  Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

v.14  Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia, şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“

Iacov este mereu nemângâiat. Dar în curând soarele ca străluci din nou pentru Iacov.

v.15  Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s’au sculat, s’au pogorît în Egipt, şi s’au înfăţişat înaintea lui Iosif.

Acum vin din nou momentele grele pentru fraţii lui Iosif.

v.16  Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: ”Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază. „

v.17  Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

Cred că putem înţelege emoţia lui Iosif când l-a văzut pe fratele lui Beniamin. Deja trecuseră atâţia ani de când nu se văzuseră. Iosif îi invită acum la masă. Se pregăteşte să le spună cine este:

v.18  Ei s’au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, şi au zis: ,,Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mîna pe măgarii noştri.“

Însă oamenii aceşti sunt plini de temeri. Uitaţi-vă numai la ce gânduri le frământă mintea. Vedeţi asemenea gânduri vin din natura noastră. Probabil dacă ei ar fi avut posibilitatea ar fi procedat aşa. De fapt chiar au făcut-o în câteva rânduri. Atunci când au avut ocazia au pus mâna şi au luat pentru ei fără să mai ţină cont de altcineva. Ei credeau să Iosif este de aceeaşi factură. Complexul lor de vinovăţie umbreşte orice urmă de încredere în ei. Şi nici noi nu suntem diferiţi. Motivul pentru care astăzi avem nevoie de atâtea garanţii este pentru că noi înşine nu mai prezentăm suficientă încredere.

Dar să mergem mai departe:

v.19  S’au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;

v.20  şi au zis: ,,Domnule, noi ne-am mai pogorît odată aici, ca să cumpărăm merinde.

v.21  Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.

v.22  Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.“

Simţindu-se în pericol, fraţii lui Iosif încep să se disculpe. Dar intendentul casei lui Iosif îi linişteşte:

v.23  Economul a răspuns: ,,Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v’a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.“ Şi le-a adus şi pe Simeon.

Iată primul semn încurajator pentru ei. Simeon este din nou adus în mijlocul lor. Lucrul pe care aş dori însă să-l observăm aici este referirea pe care o face acest om cu privire la Dumnezeu. Se pare că Iosif nu a fost preocupat numai de administrarea grâului Egiptului. El l-a prezentat şi pe Dumnezeu acestor oameni. Şi sunt sigur că datorită modului lui de a trăi mărturia lui a găsit ecou în sufletele acelor oameni.

v.24  Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

v.25  Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănînce la el.

v.26 Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

Vă mai aduceţi aminte de reacţia pe care au avut-o fraţii lui Iosif atunci când el le-a povestit acel vis în care ei se închinau înaintea lui? Ei bine, iată că se împlineşte. Oare ce nu se împlineşte din ceea ce spune Dumnezeu?

Acesta era un moment dramatic. Fraţii lui se închină înaintea lui. Dar în al doilea vis mai era şi tatăl lui. Oare ce mai face el? Cum o duce?

v.27  El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: ,,Bătrînul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?“

Acum este marele moment. Fratele lui Beniamin era acolo. Fiul mamei sale era acolo în faţa lui. Momente emoţionante pentru Iosif:

v.29  Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: ,,Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-aţi vorbit?“ Şi a adăugat: ,,Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“

v.30  Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plîngă; a intrat degrabă într’o odaie, şi a plîns acolo.

Adesea este dificil să ne controlăm reacţiile în anumite situaţii. Nu ştim care este atitudinea corectă, ce să face, cum să procedăm. Iosif nu ştia cum să procedeze. Să se prezinte fraţilor lui, nu încă, ce să facă? Oricum, iese din cameră şi plânge:

v.31 Dupăce s’a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpînească, a zis: ,,Aduceţi de mîncare!“

Iosif nu este încă gata să se facă cunoscut fraţilor lui. Însă imaginea pe care o avem aici este minunată. Profetul Zaharia spună că Domnul Isus, într-o zi se va face cunoscut fraţilor săi.

Ei îl vor întreba atunci despre coasta străpunsă şi despre mâinile cu semnele cuielor. Ele le va răspunde, acestea sunt răni primite în casa prietenilor mei.  Atunci îl vor recunoaşte şi vor plânge. El este cel care a adus izbăvirea pentru ei, cel care a adus răscumpărarea. Acea zi va fi ziua în care Domnul Isus va veni a doua oară pe pământ.  El se va revela fraţilor lui, naţiunea Israel. Va exista o rămăşiţă a acestui popor care îl va recunoaşte ca Mesia. Atunci când El a venit pentru prima dată mulţi nu l-au recunoscut. Dar când va veni a doua oară nu vor avea alternativă.

Este la fel cu fraţii lui Iosif. Ei sunt cei care l-au vândut ca sclav. Ei au vrut să scape de el. Dar acum el se va prezenta ca frate al lor. Domnul Isus va face la fel în acea zi pe care numai Dumnezeu Tatăl o ştie.

Dragii mei prieteni, doresc să fac aici o remarcă legată de antisemitism. Oricât de închisă ar fi naţiunea evreiască faţă de Domnul Isus, sau indiferent de jocurile politice pe care le face astăzi, ori, dacă ei sunt sau nu iubiţi în lume, ei sunt poporul în care a venit Domnul Isus în lume. Ei sunt fraţii Domnului Isus. Va veni ziua în care El li se va face din nou cunoscut. De aceea cred că nici un creştin adevărat nu se va lăsa angajat în vreun fel în antisemitism.

Să ne întoarcem la Iosif care îşi reia controlul asupra emoţiilor sale. Acum se aşează toţi la masă şi avem ocazia să învăţăm ceva din obiceiurile acelor vremi:

v.32  Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune.

Din câte vedem aici evreii nu erau agreaţi de Egipteni. Iosif însă nu mănâncă cu Egiptenii şi nici cu Evreii. Mai face Iosif ceva care îi uimeşte pe fraţii lui:

v.33  Fraţii lui Iosif s’au aşezat la masă în faţa lui: dela întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

v.34  Iosif a pus să le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalţi. Şi au băut, şi s’au veselit împreună cu el.

Probabil se întrebau ei, de unde ştie acest om ordinea în care suntem noi născuţi? Ce şi cât ştie acest om despre noi? Dar încet, încet, teama le este risipită şi se destind, bucurându-se de masa bogată pe care o aveau în faţă.

Aşa se încheie acest capitol 43, cu o atmosferă destinsă, plină de bucurie. Toţi fii lui Iacov sunt împreună, chiar dacă cei 11 nu ştiu încă lucrul acesta. Dar vor afla curând.

Să mergem deci la capitolul 44 care continuă relatarea întâlnirii dintre fraţi.

Iosif încă nu are de gând să se arate. El mai are încă câteva lucruri de făcut. Acum îl avea pe Beniamin acolo dar îl voia şi pe tatăl lui acolo. De aceea pune la cale un nou tertip:

v.1 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: ,,Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

v.2  Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui“. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

v.3  Dimineaţa, cum s’a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

v.4  Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: ,,Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: ,Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?

v.5  De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v’aţi purtat astfel.“

Scenariul pus la punct de Iosif are un anumit motiv.  Cred că Iosif dorea să-l oprească pe Beniamin şi apoi să-l aducă şi pe tatăl lui în Egipt. Nu cred că Iosif  avea prea mare încredere în fraţii lui. El se gândea probabil că dacă ei îşi vor da seama cine este, fie îi vor face rău lui Beniamin, fie nu-l vor aduce pe tatăl lor ca nu cumva Iosif să spună care este adevărat istorie.

Deci Iosif ar cam fi avut ceva motive să procedeze aşa cum a procedat.

În orice caz, după ce fiecare primeşte merinde cât putea să care, priesc şi banii înapoi, Beniamin se trezeşte şi cu paharul lui Iosif în sac. Totul era doar o înscenare. Şi povestea cu paharul de ghicit face parte tot din scenariu, deoarece Iosif a afirmat foarte clar, tălmăcirea viselor şi descoperirea viitorului vine de la Domnul. Aşa că dacă cineva argumentează cumva cu acest pasaj ghicitul în cafea sau sub alte forme, se amăgeşte. Astfel de metode nu sunt aprobate de Dumnezeu şi mai târziu în studiul nostru vom vedea clar acest lucru.

Să ne întoarcem însă la personajele noastre care nu avea nici cea mai mică idee despre ce pusese Iosif la cale.

v.7  Ei i-au răspuns: ,,Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!

v.8  Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

v.9  Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!“

Sunt destul de încrezători în ei înşişi, pentru că, trebuie să recunoaştem, ceva modificări s-au produs în aceşti fii ai lui Iacov.

v.10  El a zis: ,,Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.“

v.11  Îndată, şi-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi-a deschis sacul.

v.12  Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

Dar înscenarea lui Iosif funcţionează. Vedeţi, având în vedere modul în care se purta Iosif, am fi fost înclinaţi să credem că el este un papă-lapte, un visător care nu prea are contact cu realităţile din jurul lui. Ei bine nu este aşa. Iosif nu a vrut să se folosească de intrigi şi înscenări asemeni acelora a căror victimă a ajuns.

Pe de altă parte, poate aceşti fii ai lui Iacov nu s-ar fi gândit niciodată că cineva poate să le facă aşa ceva. Dar, oricine naș are nănaș.

Teribil de speriaţi, se întorc cu toţii în cetate, pentru a pleda în favoarea lui Beniamin. Şi acum surpriza cea mare—cine credeţi că este purtătorul de cuvânt? Iuda.

v.16  Iuda a răspuns: ,,Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?“ Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s’a găsit paharul.“

v.17  Dar Iosif a zis: ,,Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s’a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.“

v.18 Atunci Iuda s’a apropiat de Iosif, şi a zis: ,,Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

Iosif avea nevoie de un singur om, de Beniamin. Prin el avea siguranţa că şi tatăl lui va vei acolo. Dar Iuda este eroul acestui pasaj. El începe să spună care este situaţia lui Beniamin. A cui fiu era el, ce s-a întâmplat cu fratele lui şi cât de mult este el iubit de tatăl lui. Lucrurile acestea erau cunoscute lui Iosif. Dar, Iuda nu spune întregul adevăr, el nu spune ce s-a întâmplat cu adevărat cu Iosif. În schimb, este gata să ia locul lui Beniamin, pentru a nu mări durerea tatălui lui. Trebuie să avem răbdare cu aceşti fii ei lui Iacov.

Vedeţi, Dumnezeu are atâta răbdare cu noi. Şi noi suntem la fel.

Acum spunem şi face lucruri extraordinare, pentru ca în următoarea clipă să eşuăm lamentabil în ascultarea de Domnul nostru. Dar El are răbdare cu noi. El are răbdare şi putere să ierte pentru că ne iubeşte.

Când Iuda povestea de durerea tatălui lor Iacov, când povestea ce credea Iacov despre Iosif şi cum şi-a alinat Iacov durerea cu Beniamin, în sufletul lui era o mare luptă. Simţea că i se sfarmă inima. Nu mai putea! Acesta era momentul:

v.1 Iosif nu s’a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: ,,Scoateţi afară pe toată lumea.“ Şi n’a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s’a făcut cunoscut fraţilor săi.

v.2  A izbucnit într’un plîns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.

v.3  Iosif a zis fraţilor săi: ,,Eu sînt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

v.4  Iosif a zis fraţilor săi: ,,Apropiaţi-vă de mine.“ Şi ei s’au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.

Fraţii lui au rămas încremeniţi. Nu ştim care au fost emoţiile pe care le-au încercat. Este ştiut că în momente de mare tensiune emoţională gândurile sunt atât de confuze încât este greu să te exprimi, este greu chiar să accepţi acea situaţie. Mintea refuză parcă să accepte o asemenea situaţie.

Dragii mei, acum încep să vorbească aceşti fraţi ai lui Iosif. Ce emoţii! Dacă i-am putea vedea, dacă i-am putea auzi. Poate încep să mărturisească ce au simţit, ce au trăit după dispariţia lui Iosif. Poate că Ruben spune: Niciodată nu mi-am putut ierta faptul că nu te-am scos mai repede din groapă. Poate Simon era şi el unul care a luat partea lui Iosif şi acum Iosif îl îmbrăţişează. Dar şi Iosif are multe de spus. El nu îi acuză. Nu le spune prin ce a trecut din cauza lor ca ei să se simtă vinovaţi. El povesteşte cum a lucrat Dumnezeu. El nu vede în ei principalii vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat, ci vede în ei agenţi pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-şi împlini planurile Sale.

Dragi prieteni, dacă am putea să vedem şi noi la fel pe cei ce ne supără, pe cei ce ne pricinuiesc răni. Nu, vinovaţi, ci agenţi prin care Dumnezeu lucrează în vieţile noastre.

Apoi, ce frumos se vede Domnul Isus în Iosif. Iosif spune; Nu fiţi trişti că aţi făcut ce aţi făcut. Înţelegeţi că Dumnezeu a vrut aşa. ”Domnul Isus a spus: “Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!”.  Ei nu ştiu că a trebuit să fie aşa.

Da, dragii mei, a trebuit să fie aşa pentru ca noi să fim izbăviţi aşa cum a fost izbăvită familia lui Iacov. Acum ei trebuia să înţeleagă ce scop au avut toate aceste lucruri. Şi noi dragi prieteni trebuie să înţelegem ce a făcut Domnul Isus pentru noi şi a făcut  TOTUL.