Itinerar Biblic Ep. 47 Geneza 41:1-49

 

Dragi ascultători, suntem din nou la drum prin paginile Sfintei Scripturi. Împrejurările în care l-am părăsit pe Iosif în capitolul trecut nu sunt tocmai dintre cele menite să aducă prea multă bucurie în viaţa unui om.

Datorită curăţiei sale morale şi credincioşiei faţă de Dumnezeu, Iosif refuză să păcătuiască cu soţia stăpânului său. Drept răzbunare aceasta alcătuieşte un scenariu în urma căruia Iosif ajunge la închisoare. Şi aici Dumnezeu este cu El pentru că planurile celui Preaînalt sunt întotdeauna spre binele celor ce iubesc Numele Lui. Iosif câştigă încrederea conducătorului închisorii şi este numit ca responsabil peste toţi cei închişi acolo. Aici îi întâlneşte pe paharnicul lui Faraon şi pe mai marele pitarilor. Aceştia au fiecare câte un vis pe care Iosif, călăuzit fiind de Dumnezeu le interpretează. Pitarul avea să moară iar paharnicul să-şi reia slujba. Iosif îl roagă pe paharnic să intervină pe lângă Faraon pentru a fi eliberat. Dar lucrul acesta nu se întâmplă şi Iosif mai petrece încă doi ani în închisoare.

Dragi prieteni, lecţia credincioşiei lui Iosif trebuie să ne pună serios pe gânduri. Răbdarea lui, credincioşia lui sunt calităţi pe care trebuie să le admirăm şi să le dorim şi pentru viaţa noastră. Biblia ne spune că oricine cere cu credinţă astfel de lucruri va primi.

Nici nu încerc să mă gândesc la ce ar putea să gândească şi să facă un om în asemenea condiţii. Fiind închis pe nedrept, uitat de toţi şi părăsit în închisoare, singurul spijin pe care Iosif în are este Domnul.

Ceea ce l-a ţinut pe Iosif au fost visele prin care Dumnezeu i-a vorbit cu ani în urmă. Acele vise erau promisiunile lui Dumnezeu în ceea ce priveau viaţa lui Iosif. Iar Iosif cu credincioşie aşteaptă împlinirea lor.

Capitolul 41 de care ne apropiem acum este total diferit de capitolul 40. Atmosfera, circumstanţele, totul se schimbă. Este capitolul în care acele planuri ale lui Dumnezeu încep să prindă contur. Parcă niciunde în viaţa lui Iosif nu se vede mai bine intervenţia mâinii lui Dumnezeu ca în acest capitol. Viaţa lui Iosif se schimbă radical.

Dar pe măsură ce înaintăm să nu uităm asemănarea lui Iosif  cu Domnul Isus. Să parcurge deci primele versete. Ele descriu visul pe care îl are faraon.

Aşa cum spuneam, atât pitarul cât şi paharnicul lui Faraon au avut visuri. Atunci când ei au solicitat o interpretare a visurilor lor, Iosif le-a spus că Dumnezeu este cel care o dă. Iar Dumnezeu l-a folosit pe Iosif şi interpretarea a fost corectă. A fost corectă pentru că Dumnezeu a dat şi visurile. Aşa a ales El să comunice cu cei pe care i-a creat. Acum Dumnezeu îi dă un vis lui Faraon.

v.1 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu (Nil).

v.2  Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s’au suit din rîu, şi au început să pască prin mlaştini.

v.3  După ele s’au mai suit din rîu alte şapte vaci urîte la vedere şi slabe la trup, şi s’au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.

v.4  Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s’a trezit.

Faraon se trezeşte şi parcă nu găseşte că este ceva neobişnuit ceea ce tocmai visase aşa că prieşte o confirmare.

v.5  A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaş pai.

v.6  Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.

v.7  Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s’a trezit. Iată visul.

Dumnezeu nu este Dumnezeu care induce în eroare, care aduce confuzie. El face toate lucrurile clare. Atunci când doreşte să ne comunice ceva El nu ne trimite ghicitori nici nu face apel la perspicacitatea şi imaginaţia noastră. El comunică în aşa fel încât să înţelegem. La fel procedează şi acum. Pentru cel care are inima deschisă Cuvântul lui este foarte clar în ceea ce priveşte voia Sa.

Faraon este acum convins că visul nu este unul obişnuit dar nu ştia ce interpretare să-i dea.

v.8  Dimineaţa, Faraon s’a turburat, şi a trimes să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n’a putut să le tîlmăcească lui Faraon.

Se pare că Faraon caută într-o direcţie greşită. Vă aduceţi aminte ce spunea Iosif cu privire la tălmăcirea visurilor. Ea aparţine lui Dumnezeu. Dar Faraon nu-L cunoştea pe Dumnezeu. El aleargă la ştiinţă la magie, locuri unde nu primeşte nici un răspuns.

O, dragii mei, în câte locuri nu caută sufletele noastre frământate, odihna şi răspunsuri la probleme? Peste tot, numai acolo unde trebuie nu.

În vreme ce Faraon discuta cu Înţelepţii şi magii Egiptului, paharnicul asculta la ceea ce se petrecea acolo:

v.9 Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, şi a zis lui Faraon: ,,Mi-aduc aminte astăzi de greşala mea.

Abia acum îşi aduce aminte de Iosif:

v.10  Faraon se mîniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.

v.11  Amîndoi am visat cîte un vis în aceeaş noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită.

v.12  Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tălmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

v.13  Lucrurile s’au întîmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m’a pus iarăş în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.“

În cele din urmă decide şi Faraon să trimită după Iosif:

v.14  Faraon a trimes să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s’a ras, şi-a schimbat hainele, şi s’a dus la Faraon.

Observaţi ce pregătiri face Iosif. Îşi schimbă hainele, se bărbiereşte ceea ce este neobişnuit pentru un evreu. Apoi, aceasta ne spune că Iosif este de acum o persoană matură. Nu era în vârstă dar nici adolescent nu mai era. Parcă îl vedem pe Iosif proaspăt bărbierit, cu haine curate păşind drept în curtea lui Faraon. Nu este mândrie în atitudinea lui dar este încrederea aceea a omului care ştie ce face şi unde merge. Iosif ştie că acesta este ceasul. Ştie că aceasta este mâna lui Dumnezeu. Dacă paharnicul i-ar fi vorbit imediat ce a ieşit din temniţă lui Faraon despre Iosif şi Iosif ar fi fost eliberat oricine putea să gândească că era vorba de un aranjament uman. Dar acum, la doi ani distanţă numai Dumnezeu poate fi. Iosif este parcă reînviat.

v.15  Faraon a zis lui Iosif: ,,Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis, îndată dupăce l-ai auzit.“

v.16  Iosif a răspuns lui Faraon: ,,Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!“

Vi se pare cumva că Iosif este unul ce se teme pentru viaţa sau soarta lui? Mie nu! Nu are nimic din felul unui astfel de om. El nu se pune pe sine în valoare ci şi aici, neintimidat de interlocutorul lui  îl mărturiseşte pe Dumnezeu. Ce lecţie minunată? Suntem adesea atât de preocupaţi de situaţia noastră încât nu am vrea să o periclităm în vreun fel vorbind despre Dumnezeu prietenilor, colegilor sau chiar şefilor noştri. Nu vrem să distrugem o relaţie. Mai bine să întărim relaţia aceasta şi apoi vom avea timp. Apoi, nu ştiu cum se face că tot trece timpul şi noi nu mai găsim momentul în care să vorbim despre Dumnezeu. Iosif cu aceasta începe. Nu spunând cine este, ce-a păţit, nu susţinându-şi cauza ci prezentându-L pe Dumnezeu.

Acum îşi prezintă Faraon visele, care de fapt reprezintă unul singur dar repetat:

v.25  Iosif a zis lui Faraon: ,,Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

Nu era un simplu vis ci era o înştiinţare din partea lui Dumnezeu. Dragii mei, niciodată Dumnezeu nu ne ia prin surprindere. Prin diferite semne El ne atenţionează mereu. Aşa a procedat şi cu Faraon:

v.26  Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.

v.27  Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, cari se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.

v.28  Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.

Aceasta era o prezicere cu privire la 7 ani de foamete care vor urma după şapte ani de prosperitate.

Mă gândesc acum la multele semne pe care ni le trimite Dumnezeu cu privire la lucruri mult mai importante decât şapte ani de foamete. Este vorba de viaţa noastră veşnică. Scriptura este atât de clară cu privire la această problemă iar Duhului lui Dumnezeu arde de nerăbdare să “tălmăcească” aceste lucruri pentru noi.

Faraon a ascultat ceea ce a spus Dumnezeu, noi suntem oare gata să o facem?

v.29  Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.

v.30  După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.

v.31  Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

v.32  Cît priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărît din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

Dumnezeu este hotărât să împlinească tot ce a anunţat. Dragii mei, El este la fel de hotărât şi în ceea ce priveşte mântuirea noastră. Nu cred că trebuie să pierdem nici un minut. Lui Faraon i-au fost oferiţi şapte ani de prosperitate, sau har, cum i-am numi noi. Dacă nu-i folosea ei treceau şi nu se mai întâlneau cu ei. Dragul meu, timpul pe care tu îl ai este numai clipa aceasta. Dacă nu ai luat în serios viaţa ta până acum, dacă nu ai luat în serios relaţia ta cu cel ce te-a creat, acesta este momentul să o faci. Dacă iroseşte acest timp s-ar putea să nu te mai întâlneşti cu el. Deci, foloseşte-l! Iosif a fost un om înţelept. El ştie ce înseamnă un timp oferit de Dumnezeu:

v.33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

v.34  Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

v.35  Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni cari au să vină; să se facă, la îndemîna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.

v.36  Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, cari vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.“

v.37  Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

Este clar acum că pentru vremuri ca aceste a fost pregătit Iosif. Cum spuneam nimic nu este fără rost în lucrarea Domnului:

v.38  Şi Faraon a zis slujitorilor săi: ,,Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?“

v.39  Şi Faraon a zis lui Iosif: ,,Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.

v.40  Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.“

v.41  Faraon a zis lui Iosif: ,,Uite, îţi dau stăpînire peste toată ţara Egiptului.“

Observaţi, vă rog, semnificaţia acestui eveniment. Cu câteva momente mai înainte băiatul acesta era undeva în închisoare, uitat şi părăsit de toţi. Acum este dus înaintea lui Faraon pentru că nimeni nu poate interpreta un vis pe care îl are Faraon. Nu numai că Iosif interpretează visul lui Faraon dar îşi permite şi câteva sugestii foarte înţelepte cu privire a ce ar trebuie să facă pentru a rezolva situaţia. Nu cred că o asemenea situaţie este creată de intuiţia şi abilitatea umană. Aici este mâna lui Dumnezeu.

Ceea ce anunţa Dumnezeu era o foamete ce va fi răspândită pe  foarte mare suprafaţă, dincolo de graniţele Egiptului. Acum este foarte adevărat că Egiptul era deja o ţară cu un sistem de irigaţii bine pus la punct. Agricultura ei nu depindea de neapărat de ploi. Nilul de sus este un râu care coboară din Africa de Sud şi este principalul furnizor de apă al Egiptului. În ce priveşte precipitaţiile ele sunt foarte scăzute. Deci, nu ploile sunt cele care asigură fertilitatea solului Egiptean.

Mai mult, este cunoscut fenomenul de revărsare al Nilului. Aceasta aduce nu numai o mare cantitate de apă, care preluată fiind de sistemele de irigaţii, udă o foarte mare suprafaţă de pământ, dar şi o mare cantitate de aluviuni. Acestea sunt un îngrăşământ natural deosebit de bogat care asigură o productivitate excelentă în ce priveşte recoltele.

Cu toate acestea, Dumnezeu anunţă o foamete. Vedeţi foametea nu are cauze naturale aşa cum susţin mulţi ci este în mâna lui Dumnezeu.

Faraon îl ascultă pe Iosif pentru că ceea ce spune el reprezintă o viziune managerială deosebită. Destul de trist este că nu avem şi astăzi guvernanţi cu asemenea capacităţi. Nu este numai vorba de voinţa politică de produce modificări substanţiale în ceea ce priveşte guvernarea pe principii manageriale eficiente ci este vorba chiar de viziunea pe care guvernul o dezvoltă.

Un popular şi competent prim ministru englez a fost întrebat ce crede el că trebuie să caracterizeze un adevărat om de stat. Răspunsul lui a fost: (citez) “Trebuie să cunoască care este direcţia în care merge Dumnezeu pe o perioadă de 15 înainte.” (am încheiat citatul) Ei bine, Iosif are un plan pentru 14 ani.

Oare n-am avea şi noi nevoie de aşa ceva?

Acum că lucrurile au fost prezentate, oare cine era mai potrivit pentru slujba indicată de Iosif decât el însuşi? Faraon se dovedeşte a fi un bun lider. Un bun lider nu este acela care face el totul ci unul care recunoaşte imediat potenţialul şi încredinţează responsabilităţi clare.

Dragi prieteni cred că acum piesele încep să se cam aşeze singure. Adesea viaţa noastră seamănă cu un joc de puzzle. Avem diferite piese care ştim că formează o imagine frumoasă. Până când punem piesele la locul lor nu reuşim să distingem nimic. Abia atunci când începe să se contureze o imagine de ansamblu ne este mult mai uşor să găsim locul anumitor piese.

Dacă vreţi, Dumnezeu este acela care are în faţa lui harta, sau imaginea de ansamblu. Nouă ni se pare că multe piese nu-şi au locul în desenul nostru. Dar Dumnezeu continuă să ni le dea. Abia după o vreme înţelegem care este locul lor.

La fel se petrec lucrurile şi în viaţa lui Iosif. Poate că nu ştia el de ce a fost dus în casa lui Potifar, apoi în închisoare, dar acum totul începe să se lege şi leagă atât de bine. De acum Iosif va avea o mare poziţie în Egipt. Interesantă tranziţia care are loc în viaţa lui.

v.42  Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gît.

v.43  L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: ,,În genunchi!“ Astfel i-a dat Faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.

v.44  Şi a mai zis lui Iosif: ,,Eu sînt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toată ţara Egiptului.“

De acum Iosif avea o foarte mare autoritate. Inelul, care reprezenta sigiliul regal, onoarea şi poziţia pe care o avea acum Iosif erau toate binecuvântări pe care Dumnezeu le pregătise de mult pentru Iosif.

Faraon îi schimbă şi numele dar şi situaţia civilă:

v.45  Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

Acum ni se dă şi vârsta la care Iosif a fost învestit cu asemenea autoritate:

v.46 Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s’a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

Din câte vedem deja au trecut 13 ani de când fusese adus ca rob în Egipt. Ştim că după episodul cu interpretarea visului paharnicului a mai stat doi ani în temniţă. Posibil să fi stat încă cel puţin doi ani înainte. Deci a petrecut un timp destul de lung şi în casa lui Potifar, aproximativ 10 ani.

Dar după atâţia ani şi experienţe inedite, iată-l pe Iosif într-o poziţie ce ar corespunde primului ministru din zilele noastre. El avea toată puterea administrativă a unei naţiuni care la acea oră ocupa poziţia numărul unu în lume.

Însă toate acestea să nu uităm, nu au de a face numai cu isteţimea şi înţelepciunea lui Iosif. Nu este vorba aici numai de reuşită personală. Este vorba aici despre planul pe care Dumnezeu l-a avut cu el, plan în care Iosif a dat dovadă de credincioşie.

Vorbeam de asemănarea dintre Iosif şi Domnul Isus. Desigur avem aici noi elemente. Atât poziţia pe care o ocupa Iosif în Egipt, poziţie care mai târziu îi va permite să  mijlocească pentru fraţii lui, cât şi mariajul lui sunt parelele cu Domnul Isus. Domnul Isus este de acum la dreapta Tatălui, mijlocind pentru noi. Apoi lui Iosif i-a fost dată de soţie o femeie dintre neamuri, aşa cum le considerau evreii pe femeile care nu erau născute în cadrul poporului evreu. Domnul Isus vorbeşte despre Biserică ca fiind Mireasa Lui. Ori astăzi Domnul Isus cheamă o mare mulţime de oameni dintre nemuri care alcătuiesc Mireasa Lui.

Apoi, vârsta la care Iosif intră în această însemnată funcţie este 30 de ani, exact vârsta pe care Domnul Isus a avut-o când a început lucrarea Sa publică.

Deci, Iosif se apucă de treabă:

v.47  În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.

v.48  Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur.

v.49  Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Au fost timpuri de recesiunea economică când mâncare era dar sistemul de distribuţie era deficitar. Iosif este un foarte bun manager şi face depozite în diferite oraşe, depozite care erau gata pregătite pentru distribuţie.

Iată că cei şapte ani de belşug se încheie şi încep anii de foamete. Prin înţelepciunea lui Iosif, Egiptul nu va simţi acest lucru.

Dragii mei prieteni, ascultarea şi credincioşie lui Iosif au constituit binecuvântări pentru mulţi oameni. Buna lui creştere a adus respectul oamenilor faţă de Iosif. Credincioşia lui faţă de Dumnezeu a adus respectul oamenilor faţă de Dumnezeu. Încrederea lui în Dumnezeu a adus încrederea acelor oameni într-un Dumnezeu pe care nu-l cunoşteau.

Dragii mei, ce lecţie mai vrem? Dumnezeu ne vorbeşte atât de clar. Oare ce fel de oameni suntem noi? În ce măsură suntem noi binecuvântări pentru cei din jurul nostru?

Ajută-ne Dumnezeu să luăm aminte la purtarea şi atitudinea noastră.