Itinerar Biblic Ep. 46 Geneza cap 40

 

Dragi ascultători, cuvântul lui Dumnezeu  ne confruntă cu atâtea situaţii  care pur şi simplu ne şochează fie prin ineditul lor, fie prin felul în care nu se încadrează standardelor acceptate de societatea noastră.

În capitolul precedent, capitolul 39, l-am văzut pe Iosif credincios principiilor sale morale în ciuda dificultăţilor pe care le-a întâmpinat până atunci. Vreau să spun, că atunci când din favoritul tatălui tău ajungi rob într-o ţară străină, vândut fiind chiar de fraţii tăi, multe dintre principiile pe care le ai se schimbă. Astfel de evenimente fac parte din categoria acelor crize existenţiale ce produc modificări majore în viaţa şi caracterul oamenilor. Dar nu se petrece aşa ceva cu Iosif. El rămâne credincios lui Dumnezeu şi principiilor sale. De fapt, trecând prin împrejurări asemenea celor prin care a trecut Iosif, dacă nu este Dumnezeu sursa principiilor tale este foarte uşor să ţi le schimbi. Intervine atunci un instinct al conservării, când scopul tău devine supravieţuirea. În schimb, dacă te încrezi în Dumnezeu, şi eşti conştient că totul este în mâna lui, scopul tău nu mai este supravieţuirea. Scopul tău este să fi în voia Lui. Să înţelegi ce doreşte Dumnezeu de la tine, ce vrea El să facă cu tine.

Iosif nu se arată atât de mult preocupat de supravieţuire ci de a face voia lui Dumnezeu. Incidentul cu soţia lui Potifar, confirmă faptul că Iosif este preocupat de voia lui Dumnezeu  şi nu de binele său. Ca atare ajunge din nou în închisoare.

Acest este locul în care l-am părăsit pe Iosif data trecută. Însă aici nu este singur. Credincioşia lui Iosif este răsplătită. Dumnezeu este cu el acolo în închisoare. Aşa cum spuneam şi data trecută, orice loc în care este prezent Dumnezeu nu poate fi decât  binecuvântare. Iosif este deci ocrotit de Dumnezeu şi în curând este remarcat de conducătorul închisorii şi investit ca responsabil peste toţi întemniţaţii.

Să mergem dar mai departe şi să vedem ce se mai întâmplă în viaţa acestui om. De fapt nu numai pentru picanteria oferită de evenimentele vieţii lui studiem noi aceste capitole ci pentru a vedea ce vrea Dumnezeu să ne înveţe pe noi din viaţa lui.

 

În momentele următoare îl găsim pe Iosif în închisoare împreună cu doi dintre slujitorii lui Faraon. O să vedem puţin mai încolo care este legătura între Iosif şi cei doi. Acum doresc să continuăm comparaţia începută la capitolul 37 între Iosif şi Domnul Isus. Spuneam atunci că Iosif este probabil personajul care seamănă cel mai mult Domnului Isus din întreaga Scriptură. Să vedem deci alte câteva asemănări:

Iosif a fost trimis la fraţii lui. Domnul Isus a fost trimis la  fraţii Lui, oile pierdute ale lui Israel.

Apoi Iosif a fost urât fără motiv de fraţii lui. Domnul Isus spune şi El: “M-au urât fără temei!” Dar nu numai ura este la fel. Iosif este vândut de fraţii lui aşa cum şi Domnul Isus este vândut de unul din cei apropiaţi lui. Mergând mai departe, Iosif a fost pus de fraţii lui într-un puţ care reprezenta un loc al morţii. Domnul Isus a fost crucificat. Iosif a fost batjocorit de fraţii lui aşa cum a fost şi Domnul Isus de către mulţimea lui Israel. Fraţii lui Iosif s-au sfătuit între ei cum să-l omoare ceea ce se întâmplă şi în cazul Domnului Isus prin sfatul preoţilor şi cărturarilor.

Atât lui Iosif cât şi Domnului Isus le-au fost luate hainele cu care erau îmbrăcaţi.

Iosif a devenit izbăvitorul fraţilor săi. Domnul Isus a urcat la ceruri  şi este izbăvitorul întregii lumi. Domnul Isus a fost pus în rândul celor fărădelege. Iosif a fost şi el întemniţat cu doi răufăcători.

Lucrul foarte important atât în viaţa lui Iosif cât şi a Domnului Isus este voia lui Dumnezeu care s-a împlinit în viaţa lor.

Da! A fost voia lui Dumnezeu ca Iosif să fie pus în închisoare oricât de greu poate părea pentru cineva lucrul acesta. Dar, cred că din studiul acestui capitol 40 o să înţelegem mai bine de ce a fost voia lui Dumnezeu ca Iosif să ajungă în închisoare.

v.1  După cîtăva vreme, s’a întîmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.

v.2  Faraon s’a mîniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.

v.3  Şi i-a pus subt pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.

Vedeţi, deja începe să se contureze ceva. Dar mai întâi să privim puţin la Faraon, pentru că el va deveni unul din factorii cheie din viaţa evreilor.

Privind la cei doi slujitori aruncaţi în temniţă cred că putem foarte uşor să ne dăm seama cam ce fel de politică ducea Faraon.  Se pare că Faraon se purta ca un dictator fără prea multe complexe. Nu ştim ce au făcut mai marele bucătarilor şi mai marele paharnicilor dar fără prea multă judecată au fost aruncaţi în temniţă. Deci pare a fi un om neîndurător acest Faraon.

Însă în acest fel cei doi ajung în acelaşi loc cu Iosif. Iosif ocupa o poziţie destul de bună chiar în acest loc.

v.4  Căpetenia străjerilor i-a pus subt privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.

De acum Iosif era supraveghetorul lor. Însă se dovedeşte a fi unul blând şi bun.

v.5 Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, cari erau închişi în temniţă, au visat într’o noapte amîndoi cîte un vis, şi anume fiecare cîte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.

v.6  Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s’a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.

Din câte vedem aici se pare că Iosif este un tip optimist, radiind de bucurie şi în fiecare dimineaţă pregătit să facă faţă la ceea ce va aduce Dumnezeu. De aceea nu-i este greu să vadă în ce ape se scaldă cei doi.

v.7  Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, cari erau cu el în temniţa stăpînului său, şi le-a zis: ,,Pentruce aveţi o faţă aşa de posomorîtă azi?“

v.8  Ei i-au răspuns: ,,Am visat un vis, şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.“ Iosif le-a zis: ,,Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.“

Observaţi ce este cu această calitate de a interpreta visuri a lui Iosif. După cum vedem nu este vorba de magie albă sau neagră ci este un dar de la Dumnezeu. Aceasta consideră Iosif că este şi aceasta şi este de fapt.

Mai târziu vom face cunoştinţă cu un alt tânăr evreu care va face la fel – adică va aduce glorie lui Dumnezeu. Cred că lumea din jurul nostru ar arăta altfel dacă creştinii zilelor noastre ar învăţa ceva de la aceşti oameni ai lui Dumnezeu. Cred că în loc să ne însuşim gloria pentru virtuţile şi realizările noastre ar trebui să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate acestea. Aşa cum spune cuvântul lui Dumnezeu nu este nimic din ceea ce avem sau suntem care să nu fie prin El:

1 Corinteni 4:7  „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit”?

 

Vedeţi, de ce oare atunci ne este atât de greu să recunoaştem că Dumnezeu este Cel care aduce toate binecuvântările din vieţile noastre? Oare nu cumva mândria ne împiedică să facem acest lucru? Se pare că ea este. Ori, mândria, aş cum vom avea ocazia să vedem în nenumărate rânduri face mari ravagii în sufletul omului.

Dar să ne întoarcem la Iosif care îl glorifică pe Dumnezeu şi care este o puternică mărturie a ceea ce poate face Dumnezeu în viaţa unui om. El le spune celor doi: “Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu!” Să vedem care sunt visurile celor doi:

v.9  Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul, şi i-a zis: ,,În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.

v.10  Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cînd a început să dea lăstari, i s’a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.

v.11  Paharul lui Faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, şi am pus paharul în mîna lui Faraon.“

v.12  Iosif i-a zis: ,,Iată tîlmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sînt trei zile.

v.13  Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăş în slujba ta, şi vei pune iarăş paharul în mîna lui Faraon, cum obicinuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui.

Acesta este visul şi interpretarea lui aşa cum o dă Dumnezeu prin Iosif. Paharnicul împăratului va fi repus în slujba lui. Mi se pare foarte interesant modul în care comunica Dumnezeu cu oamenii acelor zile. Unul din motivele pentru care Dumnezeu folosea acest gen de comunicare era acela că atunci nu exista o carte care să cuprindă cuvintele lui Dumnezeu într-o formă scrisă.

Astăzi avem Scriptura prin care Dumnezeu vorbeşte fiecărei inimi care este dispusă să asculte. Nu cred că mai avem nevoie de visuri, dar mai cred că El le poate folosi şi de fapt, sunt sigur că le foloseşte şi astăzi.

Deci Iosif interpretează visul paharnicului şi-i promite restabilirea lui în termen de trei zile. Doresc să mai observăm aici că Iosif nu se foloseşte de nici un descântec, sau de vreun glob sau cafea sau alte lucruri de genul acesta pentru a interpreta visul paharnicului. Am ţinut să semnalez acest lucrul în mod special pentru aceia care sunt obişnuiţi să consulte tot felul de horoscoape, sau diferiţi “magicieni” moderni pentru a afla viitorul lor. Iosif este foarte clar.

Numai Dumnezeu poate da interpretarea visurilor pentru că El este cel ce trimite aceste visuri şi nimeni nu poate să-l manipuleze pe Dumnezeu.

Mai este un lucru pe care trebuie să îl adaug cu privire la visuri. Nu toate visurile sunt de la Dumnezeu. Unele din ele se mai nasc şi din pricina îngrijorărilor sau solicitărilor prea mari la care este supus trupul şi psihicul nostru. Deşi nu este o reţetă după care să clasificăm aceste visuri certe este că acelea care vin de la Dumnezeu se disting prin mesajul lor care niciodată nu este în contradicţie cu Scriptura, Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

Acum are şi Iosif o cerere la acest paharnic:

v.14  Dar adu-ţi aminte şi de mine, cînd vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.

Acum este pentru prima dată când auzim cum priveşte Iosif la situaţia în care se află:

v.15  Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n’am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.“

Este pentru prima dată când îl auzim pe Iosif pledând nevinovat. Se prea poate ca paharnicul să-i fi promis sprijinul său.

Acum urmează cel de al doilea vis:

v.16  Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: ,,Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pîne albă pe capul meu.

v.17  În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mîncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.“

v.18  Iosif a răspuns, şi a zis: ,,Iată-i tîlmăcirea. Cele trei coşuri sînt trei zile.

v.19  Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spînzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mînca păsările.“

De această dată interpretarea pe care Iosif o dă visului nu mai este atât de optimistă. Omul este avertizat că va muri peste trei zile.

Faptul că interpretarea este de la Dumnezeu este foarte clar prezentat pentru că lucrurile s-au întâmplat exact cum au fost descrise:

v.20 A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:

v.21,22  pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăş în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mîna lui Faraon; iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat, după tîlmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

v.23  Mai marele paharnicilor nu s’a mai gîndit însă la Iosif. L-a uitat.

Săracul Iosif. Poate că aştepta un semn de la paharnic. Omul acest putea face ceva pentru el. În cele din urmă era omul care stătea cel mai aproape de Faraon. Îl vedea în momentele lui cele mai bune. Oricând putea pune o vorbă bună. Dar şi acest paharnic este om. Ne este atât de uşor să uităm de suferinţele altora atunci când ne merge bine. Poate acesta este şi motivul pentru care adesea suntem trecuţi prin diferite încercări. Altfel poate nu am avea nici o înţelegere pentru cei care trec prin diferite necazuri.

Iosif este în continuare închis acolo, singur printre străini, nimeni care să-i aducă vreo mângâiere. Acuzat pe nedrept este aruncat în temniţă. Potifar probabil cu influenţa de care se bucura nu a precupeţit nici un efort pentru a muşamaliza necazul din casa lui. De aceea nu este deloc uşor pentru Iosif să iasă de acolo. El cunoştea o slăbiciune din viaţa lui Potifar şi ar fi putut ştirbi influenţa lui.

Oare nu ne recunoaştem în acest comportament? De atâtea ori suntem atât de preocupaţi cu problemele noastre şi dorim rezolvarea lor prin orice mijloace chiar călcând pe capetele altora. Atât paharnicul cât şi Potifar nu manifestau nici un interes pentru Iosif.

Dar este unul care nu l-a abandonat pe Iosif. Cine oare? Aşa este: Dumnezeu este acela. Chiar dacă ceilalţi aveau motivele lor pentru a nu interveni pentru Iosif, Dumnezeu avea cu siguranţă planul Lui.

Imaginaţi-vă că Faraon era informat că Iosif era încarcerat pe nedrept şi că îl elibera. Ce ar fi putu face Iosif? Nu era în ţara lui, nu avea bani să pornească o afacere, îi era dor de tatăl lui… probabil s-ar fi întors în ţara Canaan. Dar Dumnezeu avea nevoie de el acolo. Faraon va avea şi el un vis şi Iosif trebuia să fie acolo. Vedeţi, nimic nu-i scapă lui Dumnezeu. El are totul pus la punct până în cel mai mic detaliu.

Cred că şi Iosif cunoştea acest lucru. Nu găsim  vreo urmă de amărăciunea sau plângere din partea lui. Oare de unde această putere? Ce îl face pe acest om să aştepte cu răbdare un semn de bunăvoinţă din partea acestor oameni care l-au nedreptăţit atât de mult. Nu este oare cu mult mai greu să suferi pedepse grele pentru lucruri pe care nu le-ai făcut? Atunci când eşti vinovat de ceva, este parcă altfel. Este ceva şi în interiorul tău care cere justiţie, care cere dreptate şi accepţi o anumită pedeapsă. Dar atunci când nu eşti vinovat justiţia din interiorul tău lucrează în sensul invers. Dacă într-un caz puteai accepta pedeapsa, în acest caz eşti revoltat şi nu poţi cu nici un chip să accepţi aşa ceva. Este la fel şi în cazul anumitor încercări prin care ne trece Dumnezeu. Avem noi o idee de justiţie originală pe care o aplicăm în moduri destul de curioase.

Adesea ne simţim nedreptăţiţi de Dumnezeu şi ne revoltăm. Alteori, simţim o anumită culpabilitate şi acceptăm cu uşurinţă orice pedeapsă. Am întâlnit oameni care se autoflagelau pentru păcate reale sau presupuse. Poate un bun exemplu este celebrul reformator, Martin Luther, care era cel mai aspru judecător al său.

Dragul meu prieten acest gen de reacţii vin din necunoaşterea Domnului. Dumnezeu nu este interesat în a face în felul acesta justiţie în viaţa ta. Dacă el ar fi vrut aşa ceva nu l-ar mai fi trimis pe Domnul Isus. Fixa o anumită rată de răscumpărare şi ne-ar fi dat diferite pedepse. Însă cu nici un chip nu putem fi izbăviţi în felul acesta. Natura noastră coruptă ar fi creat un cerc vicios care nu ar fi dus deloc la izbăvirea noastră. De aceea a fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră prin Domnul Isus, Mântuitorul. Oricine refuză acest har este condamnat la pieirea veşnică. În această privinţă nu există loc de compromis.

Iosif nu se lamentează, nu refuză ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru el, ştiind că Domnul are orice detaliu în control.

Care este atitudinea noastră? Ce facem noi în situaţii mult mai uşoare decât acestea? Fie ca Iosif să fie o lecţie pentru noi.

Vedeţi, Iosif nu cunoştea ceea ce cunoaştem noi astăzi despre viaţa lui. El nu avea de unde să ştie ce va face Dumnezeu cu el, poziţia pe care o va ocupa în conducerea Egiptului, nici rolul pe care îl va juca în salvarea familiei sale şi apoi în ceea ce priveşte formarea naţiunii ebraice. Cu toate acestea el nu îşi face probleme.

Unii comentatori susţin că pacea şi încrederea lui vin din faptul că Iosif care avea această capacitate de a prevedea viitorul altora a putut arunca o privire şi în al său. Desigur, o asemenea afirmaţie nu este fără fond. Paharnicul, mai marele pitarilor, Faraon au putut arunca o privire în viitorul lor. Apoi, chiar Iosif a avut parte de două vise deosebit de semnificative. Dar nu la aşa ceva se referă afirmaţia de adineauri ci la o anumită capacitate magică pe care Iosif ar fi avut-o în ceea ce privea desluşirea viitorului.

Desigur cine ignoră faptul că Dumnezeu îşi împărtăşeşte cu plăcere voia cu oricine este dispus să asculte, ar putea crede într-o asemenea teorie.

Nu cred că Iosif a avut parte de mai multe detalii decât alţii în ceea ce priveşte viitorul lui. Ceea ce se distinge în mod deosebit la Iosif este credinţa şi ascultarea faţă de Dumnezeu.

Dragul meu prieten, Dumnezeu şi-a arătat din plin voia lui în ceea ce ne priveşte. Tot ce trebuie să face este să ne încredem în El că el va împlini tot ce a promis.

El ne-a promis chiar lucruri mai minunate decât lui Iosif. Ne-a promis nu numai izbăvire dintr-o închisoare umană ci chiar izbăvirea de o natură coruptă păcătoasă. De asemenea, nu vom alcătui doar o naţiune pământeană ci una cerească iar ţara noastră va fi Canaanul ceresc. Deci, ce sunt întristările “de o clipă” de pe pământul acesta?

Dragi prieteni, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne-a oferit încă o lecţie despre providenţa plină de grijă a Domnului nostru. Această lecţie este menită să crească încrederea noastră în Dumnezeul care nu ne părăseşte chiar dacă toţi ceilalţi o vor face. Chiar dacă circumstanţele unui moment dat nu indică prezenţa Lui, nu trebuie să ne îngrijorăm, El este acolo.

El este acolo pentru că este Dumnezeu iar aceasta trebuie să ne fie de ajuns.