Itinerar Biblic Ep. 4 – Introducere

 

Dragi prieteni, ne-am apropiat foarte mult de concretizarea acţiunii noastre cu privire la studiul Cuvântului  lui Dumnezeu. Am văzut până acum  cum ne-a parvenit Cuvântul lui Dumnezeu prin revelaţie, prin inspiraţia pe care Duhul lui Dumnezeu a exercitat-o asupra agenţilor umani pe care El i-a folosit pentru scrierea acestui cuvânt. În ceea ce priveşte înţelegerea Cuvântului sunt două aspecte pe care doresc să le semnalez. Primul este legat de contribuţia Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care ne ajută să înţelegem cuvintele scrise în Biblie. Este nevoie de intervenţia Duhului pentru că, vedeţi, cuvintele cuprinse în această carte nu sunt simple cuvinte ci cuvinte care vin de la Dumnezeu. De aceea este nevoie de mediere.  Dar, este nevoie şi de efort din partea noastră. Este nevoie ca noi să dedicăm timp şi energie studierii Cuvântului Sfânt. Procesul prin care învăţăm ceea ce comunică Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său se numeşte interpretare.

Acum, primul pas pentru interpretare este citirea. Însă, chiar înainte de a vorbi puţin despre acest pas şi despre alţii care trebuie făcuţi pentru interpretare, vreau să discutăm câteva aspecte legate de Biblie ca şi carte. Nu am făcut-o până acum, dar simt că este nevoie să abordăm câtea detalii tehnice cu privire la această carte. Am folosit citate din ea dar nu cred că am indicat modul în care pot fi găsite aceste citate. Ei bine, de aceasta ne vom ocupa acum.

Să începem prin a spune că Biblia este o cartea sacră, acceptată de Biserica Creştină ca fiind în întregime inspirată de Dumnezeu, în acest fel având autoritate în ceea ce priveşte credinţa şi comportamentul. Biblia, conţine o colecţie de cărţi. Bibliorum, denumirea iniţială a cărţii este de fapt un substantiv la plural. Aceste cărţi se împart mai întâi în două secţiuni majore. Prima secţiune se numeşte Vechiul Testament iar a doua Noul Testament. Cărţile din Vechiul Testament, în număr de 39, s-au scris pe o perioadă de aproximativ 1000 de ani, în limba ebraică, cu excepţia câtorva pasaje care au fost scrise în limba aramaică. Vechiul Testament vorbeşte despre pregătirea venirii Domnului Isus Hristos.

Noul Testament, respectiv 27 de cărţi, a fost scris pe  perioadă de 60 de ani, în limba greacă. Această parte a Bibliei vorbeşte despre venirea Domnului Isus, viaţa Lui aici pe pământ, lucrarea Lui, jertfa, învierea, precum şi dezvoltarea Bisericii din primele veacuri.

Cuvântul Testament este de obicei asociat cu ideea de ultimă dorinţă, moştenire, dar în ceea ce priveşte cele două părţi ale Bibliei, este vorba de un Tratat, contract, sau legământ. Deci din această perspectivă, cele două secţiuni pot fi numite Cartea Vechiului Legământ şi Cartea Noului Legământ.

Forma în care cărţile Vechiului Testament au fost transmise în tradiţia iudaică, evreiască, sunt la rândul lor împărţite în câteva secţiuni mai mici.

Astfel Biblia ebraică conţine trei secţiuni: Legea, Profeţii şi scrierile.

Legea este compusă din cărţile: Geneza, Exod, Levitic, Numeri, Deuteronom. Această secţiune se mai numeşte şi Pentateuch. Profeţii sunt şi ei catalogaţi în două diviziuni; Profeţii timpurii: Iosua, Judecători, prima şi a doua carte a lui Samuel, prima şi a doua carte a Împăraţilor. Profeţii târzii sunt: Isaia, Ieremia, Ezechiel şi apoi cei doisprezece profeţi de la Osea până la Maleahi. Scrierile sunt constituite de Psalmi, Proverbe, Iov, Cântarea Cântărilor, Rut, Plângerile lui Ieremia, Eclesiastul, Estera, Daniel, Ezra- Neemia, prima şi a doua carte a Cronicilor.

Noul Testament este deschis de cinci cărţi narative, numite Evanghelii. Ele sunt, Evanghelia după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Primele trei mai sunt numite şi sinoptice datorită structurii asemănătoare pe care o au. Apoi urmează cartea Faptele Apostolilor care este o istorie a Bisericii Primare. Apoi urmează Epistolele apostolului Pavel sau scrisorile lui. Ele sunt în număr de 13. Ele sunt Epistola către Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 şi 2 Tesaloniceni, 1 şi 2 Timotei, Tit, şi Filimon. Urmează apoi epistolele aşa-zis generale: Evrei, 1şi 2 Petru, 1,2 şi 3 Ioan, Iuda. Ultima carte a Noului Testament este cartea Apocalipsa, care este o carte profetică. Ultima carte din Vechiul Testament este cartea profetului Maleahi.

Acum mai sunt şi cărţile apocrife, numite aşa datorită faptului că el nu au fost prinse în canonul ebraic. Ele sunt: Cartea lui Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei Tineri, Cartea a treia a lui Ezra,  Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Isus Sirach, Istoria Suzanei, Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, Cartea 1, 2 şi 3 Macabei, Rugăciunea regelui Manase.

Vorbeam mai devreme de canon. Cuvântul canon se referă la un băţ folosit pentru a măsura anumite lungimi. În ceea ce priveşte cărţile Bibliei  termenul este folosit pentru a desemna cărţile care au fost analizate şi găsite ca fiind inspirate, autoritative şi pe această bază incluse în Vechiul şi Noul Testament.

Doresc să mai spun câteva cuvinte legate de modul în care este Biblia împărţită astăzi pe capitole şi versete. Aţi auzit, desigur, că am folosit în câteva rânduri trimiteri de genul cartea, capitolul, numărul… versetul… Vreau să spun că Biblia nu a fost scrisă sub această formă. La început nu au existat capitolele şi versetele. Ele au apărut mult mai târziu. Împărţirea pe capitole a fost făcută de Mitropolitul englez Stephan Langton în anul 1205, iar versetele au fost puse de tipograful parizian Robert Stephanus în 1951. Mai târziu au fost adăugate trimiteri şi alte însemne, menite să ajute la studierea Bibliei.

De obicei, atunci când se face o trimitere la un text, datorită faptului că Biblia a apărut în diferite forme, ediţii, limbi şi numărul paginilor şi al para-grafelor este destul de diferit, se dau indicaţii în ceea ce priveşte cartea, numărul capitolului şi versetul din care se citează. Dacă aveţi o Biblie la îndemână observaţi vă rog că în partea de sus a paginii apare numele cărţii şi numărul capitolelor de pe acea pagină. Aceea reprezintă prima parte a trimiterii. Apoi, pe pagină observaţi că sunt anumite numere în partea stângă a paragrafelor. Acelea sunt versetele. Deci, atunci când spun Evanghelia după Ioan, capitolul 3 versetul 16, mă refer la textul scris acolo şi care sună aşa: Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaţa veşnicã.

Aţi găsit acest verset? Verificaţi-vă abilitatea de a găsi aceste texte în Biblie şi cu alte trimiteri. De exemplu: Romani capitolul 3 versetul 23, sau Romani, capitolul 10, versetele 9 şi 10.  Nu este greu nu-I aşa? De fapt, eu nu vreau să jignesc pe cineva presupunând că nu ştie un lucru atât de simplu.

Mai sunt în unele versiuni ale Bibliei şi anumite trimiteri aşezate fie sub un anumit verset, fie în partea stângă sau dreaptă a versetului. De obicei ele sunt însoţite de un asterisc, o steluţă sau de o mică cruciuliţă. Cuvântul în dreptul căruia apare acel semn, repetat apoi în cazul trimiterii este un cuvânt sau o temă ce mai apare şi în alte locuri din Scriptură.

Cam acestea ar fi dragi prieteni câteva detalii tehnice necesare unui studiu eficient al Cuvântului lui Dumnezeu.

Să ne întoarcem acum la câteva aspecte legate de studiu în sine. Doresc să continui indicaţiile cu privire la interpretare oferindu-vă şi câţiva paşi practici pentru aceasta. Aşa cum fiecare produs vine cu un manual de utilizare cred că se poate vorbi de aşa ceva şi în cazul  Scripturii.

Iată deci care sunt aceşti paşi:

  1. Începerea cu rugăciune. Autorul Psalmului 119 se adresa lui Dumnezeu în versetul 18 cu următoarele cuvinte:

“ Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

  1. Citeşte Scriptura este un al doilea pas. Apoi,
  2. Studiază Scriptura .
  3. Meditează asupra ceea ce citeşti.
  4. Citeşte ceea ce au spus alţii în Biblie.
  5. Supune-te Bibliei.
  6. Transmite-o mai departe şi altora.

Cred că se mai pot adăuga şi alte sugestii dar cred că acestea fac parte din cele de bază. Cineva a descris aceste aspecte în următoarea manieră: (Citez) Biblia – cunoşte-o cu mintea ta, depoziteaz-o în inima ta, arat-o în viaţa ta seamăn-o în lumea din jurul tău.” (am încheiat citatul) De fapt, acesta este un alt fel de a spune lucrurile pe care le vom vedea în continuare.

Am spus că un prim pas pentru studiul biblic este începerea cu rugăciune. Aceasta pentru că, aşa cum am văzut atunci când am vorbit de iluminare, Biblia diferă de celelalte cărţi prin faptul că numai Duhul Sfânt este cel care poate deschide minţile noastre pentru a-l putea înţelege. De exemplu, ca o comparaţie, ia o carte de filozofie. Dacă un om a scris-o ( şi chiar a făcut-o) atunci omul o  poate înţelege. Acelaşi lucru se petrece şi în cazul unei cărţi de matematică sau cu oricare altă tematică. Nu există nici o carte scrisă de vreun om pe care un alt om să nu o   poată înţelege. Însă nu este la fel cu Biblia.           Biblia nu poate fi înţeleasă dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu ne instruieşte în această direcţie.  El vrea să fie instructorul nostru.  De fapt, chiar Domnul Isus a spus: “El vă va călăuzi în tot adevărul”. Când deschidem Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să începem cu rugăciunea psalmistului:

Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

Atunci când Psalmistul a scris aceste versuri el avea în minte denumirea mozaica a Cuvântul lui Dumnezeu. Noi lărgim acest sens la toate cele 66 de cărţi ale Bibliei şi spunem şi noi această rugăciune: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale  Cuvântului Tău!”

Atunci când Apostolul Pavel se ruga pentru Efeseni, el nu a făcut-o pentru sănătatea lor (deşi se prea poată să o fi făcut cu alte ocazii), nici nu s-a rugat ca ei să se îmbogăţească (nu cred că a făcut-o vreodată), dar cert  este că se ruga pentru ei, aşa cum el însuşi afirmă în versetele 15-16 din primul capitol al epistolei adresate lor: “De aceea şi eu de când am auzit despre credinţa voastră în Domnul Isus care este între voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi când vă pomenesc în rugăciunile mele. “

Când Apostolul se ruga pentru Efeseni el se ruga cam aşa: “Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului Nostru Isus Hristos, Tatăl Slavei să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui.”  Aşa cum se poate observa, este vorba aici despre dorinţa lui Pavel  ca ei să dobândească acea înţelepciune şi înţelegere a revelaţiei Lui, cunoaşterea Lui care vine prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea el le dorea ca ochii lor să fie iluminaţi şi să vadă care este speranţa legată de chemarea pe care Domnul Hristos le-a făcut-o.

Aceasta este rugăciunea făcută de apostolul Pavel şi dacă cineva vrea să se roage pentru mine exact acestea sunt şi dorinţele mele. Şi eu doresc ca ochii mei să fie deschişi şi vorbesc despre cei spirituali. Nu putem cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu dacă nu ne este El profesorul.

Dumnezeu doreşte să comunice cu noi prin Cuvântul Său. Dar acesta este un cuvânt supranatural şi nu ne va comunica prea mult dacă o facem pe un plan natural şi aceasta pentru simplul motiv că Duhul Sfânt este singurul care ni-l poate revela pe Domnul Isus.  Noi oamenii ne putem înţelege unii pe alţii destul de bine dar nu putem spune acelaşi lucru despre modul în care înţelegem pe Dumnezeu.  M-am întrebat adesea oare ce simte Dumnezeu când este vorba de o înmormântare.  Atunci Duhul lui Dumnezeu mi-a adus aminte de o astfel de împrejurare la care a participat şi Domnul Isus. Este vorba de înmormântarea lui Lazăr. Ştiţi ce a făcut Domnul Isus atunci? A  plâns. Ştiu deci ce simte Domnul Isus astăzi. Ştiu care sunt simţămintele Lui în multe împrejurări pentru că Dumnezeu mi le-a descoperit prin Duhul Său prin Biblie.

Îmi aduc aminte de o întâmplare puţin hazlie. M-am trezit într-o dimineaţă devreme şi am privit pe fereastră. În acea noapte au căzut aproximativ 15 cm de zăpadă care au acoperit toată urâţenia cu o frumoasă pătură albă.  Am urcat în biroul meu şi priveam la acea minunăţie albă care dădea un aer atât de reconfortant. La un moment dat  l-am văzut pe unul din prezbiterii bisericii pe care o păstoream, ieşind pe prispa casei ducând în mână două găleţi pline cu cenuşă pe care voia să le golească pe alee.  S-a oprit, a privit şi el zăpada cu încântare, şi apoi a făcut un pas. Dar ce pas? A alunecat, şi cu grija găleţilor a tras o căzătură zdravănă pe acele scări. Eu am izbucnit în râs.  Figura pe care o făcuse era atât de comică încât cred că aş fi râs chiar dacă şi-ar fi frânt gâtul. El s-a ridicat şi uitat de jur împrejur dacă nu cumva l-a văzut cineva. Neobservând pe cineva s-a ridicat şi a plecat satisfăcut mai departe. Dar după numai un pas  a alunecat din nou şi de această dată a măturat toată aleea. S-a ridicat repede şi a privit cu foarte mare atenţie în jurul său pentru a vedea dacă nu l-a văzut cineva.  Repede a golit cele două găleţi şi s-a întors repede pe prispă. De acolo a mai privit odată în urmă pentru a se asigura că nimeni nu l-a văzut. A intrat apoi în casă convins că nu l-a văzut nimeni. Cred că ştiu foarte bine ce a simţit. Nici eu cred că nu aş fi dorit să mă vadă cineva căzând. Eu am tăcut şi nu am spus nimic până Duminică dimineaţa. Când am intrat în biserică, m-am dus exact la scaunul său , m-am aplecat asupra lui şi i-am spus: “Nu m-am gândit niciodată că două găleţi cu cenuşă pot fi atât de amuzante.” El s-a uitat spre mine mirat” Ce? Mai văzut căzând?  Da!   El a continuat cu o  simpatică dezamăgire în glas: “Şi eu care  credeam că nu m-a văzut nimeni.”  I-am răspuns: “M-am gândit că asta o să crezi”.  “Ştiu exact ce simţeai atunci.”

Vedeţi, eu puteam anticipa reacţia lui. ŞI eu aş fi făcut la fel.  Avem acelaşi spirit uman şi de aceea putem să ne înţelegem atât de bine.  Dar cum putem noi să-L înţelegem pe Dumnezeu?  Cred că nu putem înţelege decât  atât cât ne descoperă Duhul Său cel Sfânt.

Renan, scepticul francez, a atacat Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea el a scris cartea Viaţa lui Isus.  Această carte este împărţită în două secţiuni. Prima secţiune abordează viaţa Domnului Isus din perspectivă istorică iar cea de a două este un comentariu cu privire la această viaţă. În ceea ce priveşte prima parte cred că nici o dată nu o fost scrisă o istorie a Domnului Isus mai bine de cineva. Însă când este vorba de interpretare cred că este o absurditate. Cred că un băiat de doisprezece ani care participă la Şcoala Duminicală ar fi făcut-o mult mai bine. Care credeţi că este explicaţia pentru acest fapt?

Eu cred că Duhul Sfânt nu te învaţă istorie, sau nu face studii pe care poţi să le faci prin propriile eforturi. Cineva care este dotat cu inteligenţă poate ajunge la performanţe în ceea ce priveşte analize istorice sau literare. Atunci însă, când vine vorba de interpretarea Bibliei, lucrurile au o cu totul altă natură. Numai Duhul Sfânt este cel care ne abilitează să ajungem la o interpretare conformă adevărului Scripturii.

Domnul Isus Însuşi ne îndeamnă să cerem această călăuzire a Duhului Sfânt. În cuvintele pe care Ioan le înregistrează în Evanghelia sa la capitolul 14 Domnul Isus spune despre Duhul Sfânt : (Citez) Mângâitorul, adică Duhul Sfânt, pe care îl ca trimite Tatăl Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Iată de ce este atât de important să începem orice studiu cu rugăciune. Aceasta ne va feri atât de o atitudine nepotrivită faţă de Cuvântul lui Dumnezeu cât şi de comiterea acelor  erori care să ne îndepărteze tocmai de scopul pentru care facem acest studiu – cunoaşterea lui Dumnezeu.

Iată-ne ajunşi la un foarte necesar pas în ceea ce priveşte studiul –  citirea. Dacă, aşa cum am văzut rugăciunea este importantă, atunci cititul Bibliei este la fel de necesar pentru concretizarea reală a ceea ce ne interesează  Studiul Biblic.

Cineva l-a întrebat pe un mare cercetător al operelor lui Shakespeare cum îi studiază operele? Cercetătorul a răspuns: “Citindu-le!” Şi eu vrea spune la fel: Citiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Vrei să ştii ce spune Biblia? Atunci citeşte-o! Mai presus de orice îţi poate spune orice învăţător citeşte ceea ce are Biblia de spus.

Campbell Morgan este un predicator american care a scris câteva comentarii, minunate şi de foarte mare ajutor, ale Bibliei. De fapt el are o serie de comentarii ce tratează toate cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei, comentarii pe care le recomand cu căldură oricărui poate avea acces la ele. Nu cred că există o serie de comentarii mai bună, şi atunci când eram student ele m-au ajutat foarte mult pentru înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Se spune despre el că nu a scris nici un rând al comentariului până nu a citit cartea în cauză de cel puţin cincizeci de ori. Deci, dragul meu prieten, nu te lăsa descurajat când este vorba să faci ceva aşa cum trebuie. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu.  Dacă nu înţelegi pentru prima dată,  mai citeşte o dată. Dacă nu se întâmplă nici atunci, citeşte încă o dată. Citeşte de câte ori este nevoie. În cele din urmă Cuvântul îţi va vorbi.

În cartea Neemia ne este relatat un episod foarte interesant: “Când a venit luna a şaptea copii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor.

Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise, dată de Domnul lui Israel. Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţii şi femei şi din toi cei ce erau în stare să o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea.  Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa celor ce erau în stare să o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărţii Legii.

”Cred că este remarcabil. Vedeţi, evreii fuseseră în robia Babiloneană pentru şaptezeci de ani; mulţi dintre ei nu au auzit niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Nu exista o circulaţie a Cuvântului aşa cum există astăzi. Nu existau atâtea traduceri câte există astăzi nici măcar atâtea exemplare câte există acum în epoca tipografiilor. Probabil, la acea vreme nu existau decât vreo două copii iar Ezra era în posesia uneia dintre ele. El a fost cel care a citit Cartea la poarta apelor”. Neemia consemnează mai departe: „Ei citeau desluşit  în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră”. Acesta este versetul 8 din capitolul 8 cartea Neemia. După cum ni se relatează  cei din tribul lui Levi, care erau asistenţi ai preoţilor, erau răspândiţi în diferite zone, printre mulţime. După ce Ezra citea o anumită porţiune din Scriptură, se oprea şi oferea ascultătorilor posibilitatea de a pune întrebări leviţilor ca erau pe lângă ei. Leviţii lămureau poporului Legea  şi fiecare stătea în locul lui.”  Interesant este nu numai că ei citeau Legea dar lămureau şi altora ceea ce citeau.

Eu nu am un alt îndemn. Citiţi Biblia. Au făcut-o generaţii întregi de oameni. După ce au citit-o au fost ei înşişi schimbaţi şi au schimbat istoria omenirii de cele mai multe ori. Istoria vieţii tale va fi schimbată şi istoria poporului nostru va fi schimbata. Deci, citeşte Biblia.

 

Rămâneţi cu har şi pace!