Itinerar Biblic Ep. 36 Geneza cap.30-31:1-16

 

Dragi ascultători, călătoria noastră prin paginile Sfintei Scripturi, Cuvântul lui Dumnezeu continuă astăzi cu capitolele 30 şi 31. În capitolul 29 pe care l-am tratat în întâlnirea noastră anterioară am văzut începutul procesului prin care va trece Iacov, proces de modelare, în care va învăţa ce înseamnă ascultarea şi dependenţa de Domnul. Laban, unchiul lui Iacov are o foarte mare contribuţia la acest proces. El este exact omul de care avea nevoie Iacov.

Tot în acest timp, am văzut că Iacov se căsătoreşte şi de la bun început are parte de două soţii: Lea şi Rahela. Lea îi naşte şi primii fii; Ruben, Simeon, Levi şi Iuda.

Iuda este cel prin care se va ridica spiţa regească a poporului evreu cu importanţii ei reprezentanţi David şi Domnul Isus Hristos.

În drumul pe care vom călători astăzi, vom urmări noi evenimente din viaţa lui Iacov care nu ni-l prezintă numai pe el şi modul în care Dumnezeu a transformat viaţa lui, dar şi modul în care se conturează tot mai precis planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Desigur mai sunt mulţi ani până la venirea Domnului Isus, dar acestea constituie momente importante pentru crearea naţiunii în care, în cele din urmă va veni Domnul Isus.

Să începem dar cu capitolul 30, unde vedem că Dumnezeu îşi continuă lucrarea Lui în ciuda păcatului lui Iacov. Observaţi, vă rog, că Dumnezeu o face nu datorită păcatului lui Iacov, ci în ciuda păcatului lui.

Familia lui Iacov creşte din ce în ce mai mult. De asemenea şi bogăţiile lui. Aceasta nu înseamnă însă că Iacov nu mai are probleme. Aşa cum spuneam păcatul bigamiei nu este aprobat de Dumnezeu şi consecinţele săvârşirii lui nu întârzie să apară.

v.1  Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa şi i-a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!”

v.2  Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”

v.3  Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea.”

v.4  Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.

Un alt lucru pe care doresc să-l semnalez aici este cel legat de modul în care un păcat aduce un altul după sine.

Parcă nu era suficient primul păcat, acum apare un altul. În acele vremuri, era o mare ruşine pentru o femeie să nu aibă copii. Acesta este şi motivul pentru care Rahela o dă pe Bilha ca soţie lui Iacov pentru a avea copii cu ea. Nici Lea  nu se lasă mai prejos şi îşi dă şi ea roaba, pe Zilpa ca soţie care să-I nască copii lui Iacov.

Eu unul nu cred că Dumnezeu a aprobat în vreun fel acţiunile lor. Ei toţi au căutat să rezolve o problemă  prin mijloace umane. Actul lor este o dovadă a necredinţei lor în Dumnezeu. Ei nu au aşteptat ca Dumnezeu să rezolve problema lor ci au luat totul pe cont propriu mergând din păcat în păcat.

Şi eu am cunoscut oameni care au încercat să ia viaţa pe cont propriu, căutând să scape singuri de consecinţele păcatelor lor.  Tot ce au reuşit să facă a fost să se afunde în alte păcate şi apoi în altele ajungând în situaţii foarte dificile.

Vedeţi, nimeni nu poate să se izbăvească singur de consecinţele păcatelor sale. Nu putem face acest lucru. Este slăbiciunea naturii noastre. Sunt sisteme religioase care propovăduiesc izbăvirea prin efortul uman, dar lucrul acesta este o gravă eroare. De aceea este nevoie de o intervenţie din afara noastră. Din nou, nu orice intervenţie este valabilă. Este o singură intervenţie de care avem nevoie – Domnul Isus Hristos. El este singurul care ne poate izbăvi de consecinţele păcatelor noastre pentru că El merge direct la sursa problemei. Aceasta era şi nevoia lui Iacov. El avea nevoie de o intervenţie din partea lui Dumnezeu.

Acum, Dumnezeu intervine, dar de foarte multe ori, în ignoranţa noastră nu recunoaştem mâna Lui. La fel se întâmplă şi cu Iacov.

Dumnezeu intervine în viaţa lui dar nici el şi nici Rebeca nu observă acest lucru.

În orice caz, de la Bilha Iacov mai are doi fii, de la Zilpa încă doi fii, precum încă doi fii de la Lea. Acum este momentul în care Dumnezeu intervine în viaţa lui Rebeca şi bineînţeles în a lui Iacov pentru că Rebeca era totuşi marea iubire a lui Iacov. Versetele 22-24:

v.22  Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii.

v.23  Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!”

v.24  şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!”

Observaţi modul în care lucrează Dumnezeu. Cred că este evident pentru oricine că nimic nu este la întâmplare. Sterilitatea Rebecii nu este întâmplătoare. Ea era soţia iubită a lui Iacov. Tocmai ea nu putea să-I dăruiască nici un fiu. Însă lucrul acesta nu era accidental. Dumnezeu avea o lecţie pentru ei. Era nevoie ca ei să înţeleagă că mai sunt şi lucruri care nu depind numai de abilitatea şi capacităţile proprii. Vă aduceţi aminte că tocmai aceasta era problema lui Iacov. El era mult prea încrezător în sine. Iată că este timpul pentru  lecţie.

Nu ştiu cât de mult învaţă cei doi, dar cert este că Dumnezeu intervine. Iosif, aşa cum vom vedea mai târziu, are o mare importanţă în planul lui Dumnezeu.

Dar să mergem mai departe, şi Iacov se hotărăşte să-l părăsească pe Laban.

v.25  După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.

v.26  Dă-mi nevestele şi copiii pentru care ţi-am slujit şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”

Însă nu este şi dorinţa lui Laban:

v.27  Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta;

v.28  hotărăşte-mi simbria ta şi ţi-o voi da.”

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte de observaţia pe care  făcea Abimelec cu privire la binecuvântările care au venit peste ei din pricina lui Isaac. Este acelaşi lucru pe care îl observă şi Laban. De aceea nu vrea să-l piardă pe Iacov. Din pricina lui Dumnezeu l-a binecuvântat.

Vedeţi care este lecţia pentru noi? Noi putem deveni o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Desigur, aceste binecuvântări pot îmbrăca diverse forme, dar cu siguranţă este un specială pe care cu nici un chip nu trebuie să o pierdem din vedere. Este vorba de vestea bună a izbăvirii de sub puterea păcatului. Dragii mei prieteni, noi toţi cei care recunoaştem puterea izbăvitoare a  jertfei Domnului nostru Isus Hristos, trebuie să o propovăduim. În acest fel noi devenim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Prin acţiunile noastre, prin atitudinile şi cuvintele noastre, cei din jur pot primi această binecuvântare sau, dimpotrivă, datorită iresponsabilităţii noastre ei o pot pierde dar atunci noi suntem cei, vinovaţi.

Oricum este evident că atunci când Dumnezeu binecuvântează pe cineva toţi cei din jurul lui observă acest lucru. Şi Laban a observat că era ceva special cu privire la Iacov şi nu dorea pentru nimic în lume să îl piardă.

Pe de altă parte, şi Iacov începe să-l cunoască pe Laban, şi ştie că atunci când Laban propune o afacere nu o face pentru a ieşi în pierdere.

v.29  Iacov i-a răspuns: „ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;

v.30  căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriunde am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?”

Sunteţi atenţi la ce spune Iacov? Cu alte cuvinte el spune cam aşa:” Îţi slujesc de atâta timp, şi tot ce am agonisit eu sunt două soţii, două servitoare şi 11 copii. În schimb tu ai fost binecuvânta în tot ceea am fost eu implicat. De acum este timpul să agonisesc şi pentru casa mea.” Şi Iacov are o propunere care pare să convină lui Laban:

v.31  Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi pe mai departe şi o voi păzi.

v.32  Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.

v.33  Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.”

v.34  Laban a zis: „Bine! fie aşa cum ai zis.”

Interesant este modul în care se gândeşte Iacov să rezolve problema. În aparenţă este un plan foarte cinstit, cu posibilitatea clară de a urmări corectitudinea aplicării lui. De acum, tot ce era cu blana albă între oi şi capre aparţinea lui Laban. Tot ce era cu pete şi colorat aparţinea lui Iacov. Laban nu are nici o obiecţie cu privire la acest plan.

Dar, Iacov nu şi-a uitat vechea meserie, nu de păstor ci de înşelător:

v.36  Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.

v.37  Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fîşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.

v.38  Apoi a pus nuielele pe care le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.

v.39  Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi.

v.40  Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. şi-a făcut astfel turme deosebite pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.

v.41  Ori de câte ori se înfierbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.

v.42  Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.

v.43  Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Cu privire la acest paragraf am auzit mai multe interpretări. Unii spun că este vorba superstiţie, alţi că este vorba de inginerie genetică în fază incipientă, iar eu nu spun că unii, sau ceilalţi au dreptate. Consider că nu acesta este obiectivul acestei relatări, ci Dumnezeu doreşte să ne atragă atenţia în continuare asupra vieţii lui Iacov.

Capitolul următor va aduce o nouă lumină cu privire la acest incident. Până atunci daţi-mi voie să notez doar familia lui Iacov. Lea I-a născut pe:

  •    Ruben
  •    Simeon
  •    Levi
  •    Iuda
  •    Isahar
  •    Zabulon
  •    şi o fată pe nume Dina.
  • Servitoarea lui Rahela, Bilha I-a născut pe:
  •    Dan
  •    Neftali
  • Servitoarea lui Lea I-a născut pe:
  •    Gad
  •    Aşer    iar, Rahela I-a născut pe:
  •    Iosif
  •    Beniamin

Aceasta era familia lui Iacov. O familie numeroasă, din care se va forma naţiunea ebraică.

Acum este momentul în care Dumnezeu doreşte să scoată această familie din Haran şi să-I ducă în ţara pe care a promis că o să le-o dea.

v.1  Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.”

v.2  Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.

v.3  Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.”

De acum încep noi experienţe pentru Iacov. Situaţia începe să devină încordată între el şi Laban. De fapt nu numai Laban începe să aibă un ghimpe împotriva lui, ci şi copii lui Laban.  Acesta este contextul în care Dumnezeu îl abordează pe Iacov. Familia lui Laban nu prezintă o bună influenţă pentru copii lui Iacov şi acesta este cred eu motivul pentru care Dumnezeu doreşte ca ei să plece din acel loc.

Însă după experienţa celor 20 de ani pe care Iacov îi are cu  privire la Laban, îşi dă seama că nu va fi uşor să plece. Aşa că, conform obiceiurilor pe care deja le cunoaştem, începe să-şi pregătească plecarea.

v.4  Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui.

v.5  El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

v.6  Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

Iacov nu vrea ca Laban să descopere ceea ce pune el la cale aşa că le cheamă pe Lea şi Rahela pe câmp pentru complota cu privire la plecare. Iacov începe să prezinte soţiilor sale o situaţie pe care cred că o cunoşteau destul de bine. Cred eu însă că Iacov vrea să le câştige de partea lui. Laban era totuşi tatăl lor.

Aici este un aspect în care Iacov are dreptate, adică nu poate fi învinuit de înşelătorie. El se plânge cu privire la cât de greu a lucrat pentru Laban, ceea ce este foarte adevărat. Laban a ştiut să scoată tot ce se putea scoate de la Iacov.

Ba mai mult, aşa cum descoperim din relatarea lui Iacov a încercat să I-a chiar mai mult. De zece ori, spune Iacov că I-a fost schimbată simbria şi Laban a încercat să îl înşele.

7  Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.

v.8  Ci când zicea el: „Mieii pestriţi să fie simbria ta” toate oile făceau miei pestriţi. şi când zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta” toate oile făceau miei bălţaţi.

v.9  Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

v.10  Pe vremea când se înfierbîntau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

Se pare că nu I-a fost uşor lui Iacov. Se pare că a ajuns de multe ori în situaţii limită. Dar interesant este unde l-au condus pe Iacov aceste situaţii limită.

v.11  şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă” am răspuns eu.

v.12  El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, Sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

v.13  Eu Sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.”

În aceste situaţii limită Iacov se îndreaptă cu privirea către Dumnezeu. Ce spuneţi de această schimbare? Nu este vorba numai de viaţa lui dar şi motivul pentru are doreşte să plece este schimbat. De acum începe să recunoască contribuţia lui Dumnezeu în viaţa lui.

De multe ori trebuie Dumnezeu să ne aducă în situaţii limită pentru a ne învăţa lucruri de care avem mare nevoie. Aşa cum s-a luptat cu Iacov Dumnezeu se luptă cu mulţi dintre noi. El se luptă cu noi nu pentru că are ceva împotriva noastră, ci pentru că ne iubeşte, pentru că vrea să ne binecuvânteze.

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iacov. L-a binecuvântat din plin şi Laban nu a putut face nimic împotriva acestui lucru.

Poate că nu aţi fost satisfăcuţi cu privire la comentariul făcut în legătură cu metoda aplicată de Iacov pentru creşterea turmelor sale. Vă spuneam că o să revenim la acel aspect. Motivul pentru care nu cred că este nici superstiţie, nici inginerie genetică, este acela că Dumnezeu spune că El a făcut acest lucru. Deci, dragul meu prieten, nu a fost abilitatea lui Iacov cea care I-a adus acea dezvoltare materială, ci grija lui Dumnezeu faţă de Iacov. Cum vi se pare acest lucru? În ciuda păcatelor, în ciuda greutăţilor prin care trece Iacov, Dumnezeu este mereu alături de El. Modelarea lui Iacov nu se face numai prin greutăţi, ci şi prin dragostea şi grija lui Dumnezeu.

Dragul meu prieten, Dumnezeu procedează la fel cu fiecare dintre noi. Chiar dacă mâna lui apasă mai greu asupra noastră uneori,  aceasta nu înseamnă că nu ne iubeşte ci că ne pregăteşte pentru binecuvântarea viitoare.

Dumnezeu îl pregăteşte pe Iacov pentru  marea binecuvântare. O binecuvântare de care nu mai este atât de departe cum era când pentru prima dată se întâlneşte cu Dumnezeu la Betel.

Lea şi Rahela sunt şi ele de partea soţului lor şi în felul acesta planurile sunt gata de aplicare.

v.14  Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

v.15  Nu Suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?

v.16  Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.”

Vedeţi dragi prieteni cum sunt planurile lui Dumnezeu? El nu au nevoie de îmbunătăţiri. Ele sunt mereu perfecte. Atunci când Dumnezeu pune în aplicare ceva toate elementele sunt luate în calcul, nimic nu este perfectibil, ci totul funcţionează după voia Lui.

Iacov intră acum într-o nouă etapă a vieţii lui. Dacă vreţi faceţi o paralelă a cuvintelor şi comportamentului lui Iacov de la Betel cu cel de acum şi veţi vedea importante modificări.

Aceasta nu înseamnă însă că Dumnezeu a terminat ceea ce avea de făcut cu Iacov. Încă mai sunt multe lucruri care trebuie să fie rezolvate în viaţa lui Iacov, şi Dumnezeu, în dragostea Lui le va aduce pe toate la îndeplinire.

Dragi prieteni vom vedea data viitoare cum se întoarce Iacov în ţara pe care Dumnezeu a promis-o bunicului său Avraam  dar până atunci să nu uităm grija şi dragostea pe care El o are pentru fiecare dintre noi.