Itinerar Biblic Ep. 34 Geneza cap. 28

 

Iubiţi ascultători, capitolul 27, pe care l-am studiat data trecută, ne-a prezentat un Iacov decis să obţină tot ce se poate prin orice mijloace.  Interesant este că Rebeca, mama lui, l-a asistat în înşelătoria pe care a făcut-o pentru a obţine binecuvântarea de întâi născut din partea tatălui lui în detrimentul fratelui său Esau.

Am spus interesant, pentru că am auzit mereu oameni spunând că faptele lor rele sunt consecinţa faptului că nu au fost iubiţi de mamele lor. Ei bine, Iacov nu avea o asemenea scuză. Rebeca l-a iubit, poate chiar prea mult, răsfăţându-l.

Am auzit, de asemenea, oameni spunând că de fapt, Iacov şi Rebeca nu au făcut altceva decât să împlinească planul lui Dumnezeu plan căruia, Isaac şi Esau se împotriveau.

Este foarte adevărat că Dumnezeu promisese Rebecăi, încă înainte ca Esau şi Iacov să se nască, că Iacov va fi cel care va câştiga proeminenţa în binecuvântarea pe care Dumnezeu avea să o aduce pentru urmaşii lui Avraam. Dar aceasta nu îi îndreptăţea cu nimic pe Rebeca şi Iacov să se folosească de minciună pentru a obţine această promisiune.

De ce credeţi că Dumnezeu ar accepta un astfel de comportament din partea lui Iacov şi Rebeca. Dacă Dumnezeu nu tolerează păcatele altora de ce credeţi că l-ar tolera pe acesta? Aşa cum Dumnezeu nu tolerează alte păcate nici acesta nu va fi trecut cu vederea. Mai mult, niciodată, o binecuvântare din partea lui Dumnezeu nu se obţine prin înşelătorie. Dumnezeu  dădu-se deja această binecuvântare lui Iacov. Mai era nevoie ca Iacov să fie pregătit pentru această binecuvântare. El nu a fost pregătit atunci, dar tot nu poate trece peste procesul prin care Dumnezeu îl va modela, îl va pregăti pentru aceste binecuvântări.

Dacă mai ţineţi minte, după ce Esau descoperă înşelătoria, el ameninţă să-l omoare pe Iacov. Pentru a evita această tragedie, Rebeca plănuieşte să-l trimită pe Iacov în Haran la rudele lor.

Acesta este locul unde am rămas cu istoria noastră.

Această istorie continuă şi în capitolul 28 pe care îl studiem astăzi. Să vedem deci ce spune cuvântul lui Dumnezeu:

v.1 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat, şi i-a dat porunca aceasta: ,,Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

v.2 Scoală-te, du-te la Padan-Aram în casa lui Betuel, tatăl mamei tale şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

În tot Vechiul Testament, observăm, că nu este voia lui Dumnezeu  ca cel credincios să se căsătorească cu cel necredincios. Acesta este motivul pentru care eu cred că ceea ce ni se spune în capitolul 6 din cartea Geneza despre fii lui Dumnezeu care s-au căsătorit cu fetele fiilor oamenilor este o referire la faptul că cei credincioşi se căsătoriseră cu cei necredincioşi. Atunci, rezultatul a fost că Dumnezeu a intervenit prin judecată, pedepsind omenirea prin Potop.

Din experienţa pe care am avut-o până acum ca păstor, pot să spun că de cele mai multe ori, atunci când au fost astfel de căsătorii, între un credincios şi un necredincios, rezultatul a fost că ambii deveneau necredincioşi. Spun lucrul acesta ca o avertizare. Mai ştiu şi că atunci când eşti îndrăgostit este greu să ţii seamă de asemenea sfaturi, dar după un timp se vor observa efectele. Acum, eu cred, că este vorba de un crez general pe care ţi-l faci în viaţă, crez căruia îi subordonezi toate acţiunile tale, gândurile şi alegerile tale.

Vorbeam despre experienţa pe care o am în urma numeroaselor cazuri de cupluri cu astfel de probleme care veneau la consiliere. De obicei scenariul era acelaşi. Tânărul sau tânăra spunea la început că au găsit persoana potrivită cu care sunt gata să trăiască până la sfârşitul vieţii. Unul din ei nu era preocupat în mod special de credinţă. Oricum ei se căsătoresc, cel credincios sperând să-l atragă pe celălalt către Domnul Isus. Acum, tinere, sau tânără care asculţi acest program, ce te face să crezi că dacă nu îl câştigi pe celălalt pentru Hristos înainte de a te căsători îl vei câştiga după? De obicei o astfel de căsătorie atrage după sine necazuri. Nu vreau să intru în foarte multe detalii pe acesta temă, dar nu pot să nu vă spun despre mame care după ce aveau şi câte un copil, erau oprite să meargă la biserică, erau maltratate, desconsiderate, dispreţuite pentru credinţa lor, şi nu pot să  redau durerea lor.

Deci, dacă sunteţi într-o astfel de situaţie, căutaţi cu mult mai multă seriozitate voia lui Dumnezeu.

Noul Testament se referă la această problemă asemănând-o cu înjugarea la un jug nepotrivit. Nici nu se poate spune mai bine. Exact aceasta este situaţia.

Dar să ne întoarcem la Iacov. Versetele 3 şi 4.

v.3 Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvînteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

v.4 Să-ţi dea binecuvîntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpîneşti ţara în care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam.’’

Aşa cum am observat, prin dibăcia Rebecăi, chiar Isaac este cel care îl trimite pe Iacov să plece. Mai mult, Isaac pare să înţeleagă acum că binecuvântarea pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam este acum transferată lui Iacov.

Astfel ajunge Iacov în Padan-Aram unde se va întâlni cu Laban fratele Rebecăi.

Poate v-aţi pus întrebarea care este naţionalitatea acelor oameni? Erau ei evrei, israeliţi? Eu cred că nu. Cel puţin la acea vreme singurul care a fost numit evreu a fost Avraam. Israeliţi nu aveau cum să fie numiţi pentru că nici măcar nu fusese schimbat numele lui Iacov. Ei erau sirieni la acea vreme. De abia de acum încolo avea să se nască naţiunea evreiască, urmaşii lui Avraam şi ai lui Israel.

În următoarele versete, respectiv între versetele 6, 7 şi 9 avem din nou o referire la Ismael, cel despre care spuneam că Biblia nu mai face referiri. Nu  a fost o greşeală când am spus acest lucru, pentru că el este amintit doar ca tată a soţiei pe care o ia Esau în încercarea de a place tatălui său Isaac.

v.6 Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov, şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvîntîndu-l, îi dăduse porunca aceasta: ,,Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.’’

v.7 A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.

v.8 Esau a înţeles  astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

v.9 Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.

Esau a observat foarte bine că familia lui nu era deloc încântată de soţiile pe care şi le alesese. Numai că nici cea din urmă nu era din familia pe care şi-ar fi dorit-o Isaac şi Rebeca. Ismaeliţii nu erau prea departe de Cananiţi în ceea ce priveşte rolul lor în planul lui Dumnezeu.

Dar să ne întoarcem la Iacov.

v.10,11 Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi şi s-a culcat în locul acela.

Iacov se îndreaptă către nord şi locul unde ajunge este Betelul,  sau  “Casa lui Dumnezeu “, aşa cum vom vedea. Betelul se află la circa 15 km, nord de Ierusalim, iar locul, respectiv, casa pe care el a părăsit-o, se afla la circa 30-35 km sud de Ierusalim. Se pare că Iacov a călătorit o distanţă apreciabilă în acea zi. Probabil ceea ce I-a dat un asemenea elan, a fost teama de Esau. Numai, că fugind de Esau, Iacov fuge şi de casă.

V-aţi gândit vreodată cam ce se petrecea în acea seară în inima lui Iacov?  Ei bine, cred că în primul rând se simţea singur. Poate că deja îi era dor de casă. În ceea ce priveşte relatarea biblică, aceasta este prima dată când Iacov este plecat de acasă.

Vă aduceţi aminte care şi cum a fost prima noapte când ați fost plecat de acasă?  Eu îmi amintesc foarte bine acea noapte. Nici nu plecasem foarte departe ci doar la câţiva kilometri pentru  petrece noaptea la nişte prieteni de familie care aveau un copil de vârsta mea. Îmi amintesc foarte bine că, mai întâi a fost o cină copioasă, apoi, noi copii, am continuat să ne jucăm până când am căzut de oboseală. Până atunci nu am simţit nimic deosebit, dar mai apoi când trebuia să mergem la culcare a început totul. La cei nouă ani ai mei, niciodată nu plecasem departe de casă pe timpul nopţii, nici măcar la vecini. Acum, când îmi îmbrăcam pijamaua, mă năpădiseră amintirile părinţilor mei şi aş fi vrut din toată inima să merg acasă. Îmi amintesc că am adormit foarte greu şi m-am răsucit toată noaptea. Dimineaţa m-a, trezit primul, foarte devreme, m-am îmbrăcat cu hainele de joacă şi am fugit către casă.

Desigur, au urmat deplasări mult mai mari prin ţară, mult mai multe zile departe de casă dar nu a mai fost ca în acea primă noapte departe de casă.

M-am gândit adesea la Iacov. El era de acum un bărbat, dar cred că îi era totuşi dor de casă. Era prima dată când pleca de lângă mama lui Rebeca.  Era foarte ataşat de ea şi acum îi era foarte greu fiind departe de ea.

Dar observaţi ce se întâmplă: El se întinde pe pământ şi îşi pune o piatră drept pernă. Betelul este un loc posomorât, un pustiu mlăştinos cu o mulţime de pietre presărate peste dealuri. Cu toate acestea, Betelul constituie punctul de cotitură al vieţii spirituale a lui Iacov. Acesta este locul unde se aşează el pentru popasul de noapte.

v.12,13 Şi a visat  o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: ,,Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.’’ Pămîntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

Interesant este că locul unde Dumnezeu I se arată lui Iacov este acelaşi cu locul unde I s-a arătat lui Avraam când acesta venea către ţara pe care Dumnezeu I-o indicase. Acum Dumnezeu îi face lui Iacov aceeaşi promisiune pe care I-a făcut-o lui Avraam. Mai întâi Dumnezeu a repetat promisiunea lui Isaac iar acum o face lui Iacov.

v.14,15 Sămînţa ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miază-noapte şi la miază-zi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta. Iată, Eu sunt cu tine, te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ţi spun.’’

Cred că nu era o promisiune mai încurajatoare pentru un om ce se simţea singur şi părăsit decât aceasta pe care o face Dumnezeu lui Iacov. Iacov pleacă către o ţară necunoscută, singur fără spijin din nici o parte şi Dumnezeu îi spune:” Voi fi cu tine! Mai mult, te vei întoarce în această ţară care va fi toată a ta.!” Nici nu cred că Iacov mai avea nevoie de altă încurajare.

Viziunea pe care o are Iacov aici în vis este aceea a unei scări care urca până sus la ceruri. Oare ce vrea să însemne această scară? Ei bine, atunci când Domnul Isus l-a chemat pe Natanael să-I fie ucenic, face şi el referire la un astfel de episod.

Ascultaţi cum este el redat în Evanghelia după Ioan capitolul 1, versetele 50 şi 51:

Drept răspuns Isus i-a zis: ,,Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decît acestea vei vedea.’’ Apoi i-a zis: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborîndu-se peste Fiul omului.’’

Eu unul cred că acea scară nu este altcineva decât Domnul Isus Hristos.

Îngerii urcau şi coborau asupra Fiului Omului. Îngerii erau cei care stăteau în jurul Lui slujindu-i. Ei erau la dispoziţia Lui. Natanael, care la început s-a arătat foarte sceptic în ceea ce-l privea pe Domnul Isus avea să audă mai târziu, din capătul acelei scări: “Acesta este fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcere!”  Prietene drag, Dumnezeu se adresează astăzi omenirii prin intermediul Fiului Său, Domnul Isus Hristos. Nimeni nu poate veni în contact direct cu Dumnezeu Tatăl. Am auzit adesea oameni, spunând că ei vin direct la Dumnezeu fără alte intermedieri. Nimeni nu poate face acest lucru. Acum, este drept că nimeni nu poate intermedia această întâlnire cu Dumnezeu decât Domnul Isus Hristos. Este sigura modalitate prin care putem avea acces la Tatăl. Domnul Isus a spus, “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” Nu există o altă scară către Dumnezeu în afară de Domnul Isus.

Acest adevăr I-a fost încredinţat mai întâi lui Iacov, uzurpatorul. Despre Natanael Domnul Isus a spus: “Iată cu adevărat un Israelit în inima căruia nu este  vicleşug!”

Nu se poate spune acelaşi lucru despre Iacov. Natanael, era un sceptic, unul care îi ironiza pe ceilalţi dar nu era un înşelător aşa cum era Iacov la acea oră. Tocmai de aceea Dumnezeu se va ocupa în mod special de Iacov. Dumnezeu îi face acum o minunată promisiune dar mai sunt multe lucruri pe care Iacov trebuie să le înveţe.

Dar, oare nu este o situaţie asemănătoare astăzi? Pe mine unul nu mă miră că Dumnezeu trebuie să ne treacă prin tot felul de şcoli, şi nu mă refer aici la obişnuitele forme de învăţământ ci la acele încercări care constituie metoda lui Dumnezeu pentru învăţarea noastră a oamenilor. Dumnezeu testează pe orice persoană pe care o primeşte. El a făcut la fel cu Avraam, cu Isaac, va face la fel cu Iacov şi o va face cu orice persoană pe care El o iubeşte. Este modul în care El ne pregăteşte pentru binecuvântările pe care le are pregătite pentru noi.

Îmi aduc aminte că, odată, am primit o scrisoare de la unu cuplu cărora le murise fiul în vârstă de numai doi ani.  Până la acel moment trăiseră cum voiau ei. Deşi erau membrii unei biserici, aceasta nu însemna foarte mult pentru ei. Până atunci fuseseră nişte ipocriţi. Aşa cum ei recunoşteau, a fost nevoie de acel şoc puternic pentru ca Dumnezeu să-I scoată din acea stare. Deşi a fost teribil de greu pentru ei, în cele din urmă, au ajuns acolo unde Dumnezeu voia să-I aducă şi binecuvântările care au urmat au fost extraordinare pentru ei.

În ceea ce-l priveşte pe Iacov, procesul pentru el abia acum începe.

v.16,17 Iacov s-a trezit din somn, şi a  zis: ,,Cu adevărat, Domnul este în locul  acesta, şi eu n-am ştiut.’’ I-a fost frică, şi a zis: ,,Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!’’

Îmi place foarte mult acest pasaj, şi îl folosesc mai ale atunci când se face dedicarea unui locaş pentru Biserică. “Cât de înfricoşat este locul acesta.!” Nu este o afirmaţi prin care de obicei atragi oamenii de partea ta. Dar după ce fac această afirmaţie le explic şi de ce este înfricoşător acest loc. El este înfricoşător pentru cei asemenea lui Iacov. Cei care sunt păcătoşi, cei care încearcă să fugă de Dumnezeu trebuie să se teamă Nu trebuie să se teamă cei care vin către Dumnezeu. Nu trebuie să se teamă pentru că Dumnezeu este gata să-I primească la Sine. În această conjunctură, Biserica este locul unde Domnul Isus mediază întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl. Este Calea, adevărată către viaţă. Nu se poate ajunge la Tatăl decât în acest mod.

Atunci când Iacov a fugit de acasă, perspectiva lui cu privire la Dumnezeu era una limitată. El credea că fugind de acasă fuge şi de Dumnezeu. Dar ajungând la Betel găseşte că Dumnezeu era şi acolo. Aţi remarcat observaţia lui: Cu adevărat Domnul este în locul acesta şi eu nu am ştiut!

Dar acum când înţelege lucrul acesta, el face o promisiune Domnului.

v.18-21Şi Iacov s-a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vîrful ei. A dat locului  acestuia numele Betel; dar mai înainte, cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîine să mănînc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

Ce face el aici? El vrea să facă un târg cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte el spune: “Doamne, dacă vei fi cu mine, dacă mă ajuţi în afacerile mele, atunci eu te voi onora ca Dumnezeu al meu!”  Ceea ce uită Iacov este că Dumnezeu îi promisese deja tot ceea ce ceruse el fără să facă un târg cu El.

Cred că este un lucru din care şi noi trebuie să învăţăm. Adesea avem tendinţa să facem afaceri cu Dumnezeu. Atunci când ajungem în situaţii critice, când avem dificultăţi, suntem gata să facem legăminte cu Dumnezeu. Asemenea lui Iacov, uităm că Dumnezeu a promis deja că are grijă de noi, că ne iubeşte şi că suntem preţioşi pentru El. Dumnezeu nu ne aduce în situaţii critice pentru a profita de noi, El nu profită de vulnerabilitatea noastră. Nu are nevoie de aşa ceva. Nu aşa lucrează Dumnezeu.

Dacă ar fi fost acest gen de relaţie între Dumnezeu şi Iacov, mă îndoiesc că Iacov ar mai fi ajuns vreodată acasă sau să aibă succesul pe care l-a avut. Numai iubirea lui Dumnezeu a făcut ca promisiunile să se împlinească şi nu virtuţile lui Iacov, pentru că aşa cum vom vedea nu sunt prea multe. Dar asemene lui Iacov sunt mulţi oameni în zilele noastre, oameni care încearcă să facă afaceri cu Dumnezeu când Dumnezeu vrea să ofere din dragoste.

Dar să vedem mai departe ce face Iacov. Suntem la versetul 22 acum, în acelaşi capitol 28:

v.22 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.’’

Deci Iacov ridică această piatră ca un stâlp de aducere aminte şi vrea să facă un târg cu Dumnezeu.

Este interesant ce diferenţă este între Iacov şi Avraam. Avraam ridică un altar acolo unde se întâlneşte cu Dumnezeu, Iacov doar un stâlp de aducere aminte a afacerii pe care el crede că o încheie cu Dumnezeu. Este o diferenţă nu?  Cred că ceea ce diferă aici sunt nu numai formele diferite în care se manifestă ce doi, dar şi atitudinile lor. Avraam vine cu o atitudine de smerenie şi închinare, Iacov numai cu una de teamă şi cu dorinţa de a obţine ceva. De fapt Iacov se dovedeşte a fi un comerciant înnăscut. El a cumpărat de la fratele lui dreptul de întâi născut, iar acum vrea să cumpere de la Dumnezeu binecuvântarea. Numai că, aşa cum o să vedem, binecuvântarea nu este ceva ce poţi cumpăra, nici măcar merita.

Un alt lucru care apare în mod diferit la Avraam faţă de Iacov este cunoaşterea Domnului. De fapt, de aici apare şi această atitudine a lui Iacov. Mai târziu ea se va modifica substanţial, dar acum este evident că el nu-L cunoaşte pe Domnul. Nu găsim la el nici reverenţă, nici teama aceea sfântă, şi nici încrederea de care dădea dovadă Avraam.

Dragi prieteni cred că putem învăţa multe lucruri de la Iacov. Chiar dacă acum nu se poate spune că învăţăm prin puterea exemplului, cred că putem învăţa câteva lucruri pe care să nu le facem. Un prim lucru ar fi cel legat de înţelegerea modului în care vin binecuvântările. Binecuvântările nu sunt premii, sau salarii pentru faptele noastre bune. Binecuvântările sunt dovezi ale dragostei lui Dumnezeu. De multe ori însă noi nu suntem pregătiţi pentru ele. Este nevoie ca mai întâi să trecem printr-un proces de formare pentru ca în cele din urmă să intrăm în posesia lor. Aduceţi-vă aminte de Avraam. Chiar dacă pentru Dumnezeu Isaac era deja născut, Avraam nu se putea bucura de el pentru că nu era pregătit. Nici Iacov nu este pregătit pentru multe din binecuvântările pe care Dumnezeu le are pentru el.

Un alt lucru pe care putem să-l învăţăm din greşeala lui Iacov este atitudinea faţă de Dumnezeu. Iacov nu avusese până atunci experienţe cu Dumnezeu. În consecinţă nu-l cunoştea pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl cunoştea pe Iacov. Chiar foarte bine. Dar nu găsim la Iacov nici reverenţă, nici recunoaştere sfinţeniei lui Dumnezeu. Iacov se sperie mai degrabă de viziunea pe care o are şi încearcă să se târguiască cu Dumnezeu.

Cred că este necesar să ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu a cărui putere este la fel de mare cu iubirea Sa. În mâinile Lui se află întregul univers. Ce a-i putea tu să-I dai lui Dumnezeu pentru a face un schimb reciproc avantajos? Nu cred că este ceva prin care să poţi cumpăra ceva de la Dumnezeu.

Este totuşi un lucru pe care Dumnezeu îl vrea de la noi oamenii. Vrea să-I dăm voie să pătrundă în viaţa noastră pentru a o îmbogăţi, pentru a aduce mântuirea şi toate binecuvântările. Dar aici este în puterea noastră să facem această alegere. Sectorul pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat nouă este cel al voinţei noastre. Aici este locul unde Dumnezeu nu intervine. El respectă libertatea noastră. Şi vedeţi, aici nu este vorba de târg. Nu este vorba de afacere. Dumnezeu respectă libertatea noastră. Dar în acelaşi timp ne invită plin de dragoste să acceptăm ajutorul Lui.

Probabil Iacov s-a crezut atunci un om grozav, făcând afaceri cu Dumnezeu, dar tot ceea ce cerea el era deja în planul lui Dumnezeu. Nu era nimic care fi ieşit din calculele lui Dumnezeu. Numai că Iacov nu ştia lucrul acesta ca şi multe altele şi ca mulţi alţii dealtfel.

Dragi prieteni, Dumnezeu este însă plin de răbdare, plin de dragoste atât faţă de Iacov cât şi faţă de fiecare dintre noi. Nu uitaţi acest lucru, şi contaţi pe sprijinul Lui.