Itinerar Biblic Ep. 33 Geneza cap. 27

 

Dragi ascultători, suntem la  o nouă întâlnire cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu, cuvânt care vine să ne ridice la acel standard pe care Dumnezeu ni l-a destinat prin Creaţie şi pe care doreşte să îl atingem.

Din pasajul pe care l-am studiat data trecută, am putut învăţa despre importanţa pe care o are comportamentul nostru în ceea ce priveşte educaţia copiilor noştri şi a generaţiilor viitoare. Doresc să mai adaug că nu este numai vorba despre valorile morale, civice sau culturale pe care le lăsăm urmaşilor noştri dar este vorba şi despre imaginea despre Dumnezeu pe care o creăm generaţiilor de după noi.

Aşa cum o să vedem la momentul potrivit, Dumnezeu dă o lege poporului Evreu şi insistă ca această lege care vorbea despre El să fie transmisă din generaţie în generaţie. Pentru aceasta ei trebuiau să transmită această lege în mod repetat şi în toate situaţiile, în călătorii, în adunările familiale, prin afişarea lor în locuri vizibile, prin orice mijloc. Era o datorie a fiecărei familii. Atunci când nu s-au achitat  de sarcinile lor, consecinţele au fost nefaste.

Doar două generaţii mai târziu, generaţia despre care se vorbeşte în cartea Judecători, ajunge să fie o generaţie care nu mai cunoştea pe Domnul şi “fiecare făcea ce-i plăcea!

Nu cred că suntem prea departe de această situaţie. Cred că şi noi putem caracteriza societatea în care trăim ca una în care fiecare face ce-i place. Ce să mai vorbim despre cunoaşterea Domnului? Dar dragii mei prieteni, cred că înainte de a învinovăţii pe altcineva trebuie noi înşine să ne facem o evaluare. În ce mod reflectăm noi imaginea lui Dumnezeu? În ce mod în relaţiile noastre, prin atitudinile pe care le avem, prin deciziile pe care le luăm, determinăm cunoaşterea lui Dumnezeu, apropierea de El?

Noi am învăţat despre Isaac, despre felul în care el repetă păcatul tatălui său Avraam, minţind cu privire la relaţia în care el se afla cu Rebeca. Vom observa că atât Iacov, cât şi Esau îşi însuşesc acelaşi comportament. Scriptura ne prezintă aceste personaje cu problemele lor nu pentru că acceptă şi încurajează asemenea comportamente, ci pentru a ne ajuta să învăţăm din vieţile lor  şi pentru a descoperi dragostea lui Dumnezeu, gata oricând să ierte şi să vindece.

Astăzi suntem la capitolul 27. Acestea este capitolul în care Iacov şi Rebeca pun la cale o conspiraţie pentru a obţine binecuvântarea întâiului născut de la Isaac.

Vedeţi, Iacov dorea această binecuvântare de la tatăl lui. El aflase că Dumnezeu promisese mamei sale că fiul mai mare va fi slujitorul  celui mai mic. Deci, binecuvântarea era a lui deja. Dar, el dorea intrarea în posesia ei atunci când voia el. Mi se pare mie că nu prea este un semn de credinţă din partea lui Iacov acţionând în acest mod. Nici Rebeca nu este prea diferită. Ca să nu mai vorbi despre Isaac, care se pare că nu a luat deloc în considerare promisiunea pe care Dumnezeu a făcut-o Rebecăi. Pentru el nu este decât o problemă de gusturi şi sentimente şi nu de voie a lui Dumnezeu.

Metoda pe care Iacov o foloseşte pentru a obţine binecuvântarea de întâi născut nu cred că are nici o acoperire. Ea este o fraudă, o înşelăciune. Este un act josnic. Nu cred că Dumnezeu a scuzat gestul lui Iacov mai mult decât al lui Avraam şi Sara când au păcătuit împotriva lui Agar. Dumnezeu nu foloseşte niciodată înşelăciunea sau isteţimea omului în astfel de situaţii. Aşa cum vom vedea Dumnezeu va lucra cu acest om într-un mod aparte. Iacov va plăti cu aceeaşi monedă. O să observaţi acest lucru pe măsură ce vom înainta în studiul acestui capitol.

Capitolul 26, cel pe care l-am studiat data trecută, s-a încheiat cu acea imagine în care Esau spre dezamăgirea părinţilor lui se căsătoreşte cu două femei din neamul Hetiţilor.  Acum, ei înţeleg că trebuie să-l protejeze pe Iacov ca nu cumva şi el să cadă în aceeaşi greşeală. Pentru aceasta trebuia să fie trimis în Haran acolo unde erau rudele lor şi el să ia o mireasă din familia lui Avraam.

Dar să intrăm în acest capitol, şi vedem aici că Isaac promite binecuvântarea de întâi născut lui Esau.

v.1-4 Isaac îmbătrînise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: ,,Fiule!’’ ,,Iată-mă’’, i-a răspuns el. Isaac a zis: ,,Iată, am îmbătrînit, şi nu ştiu ziua morţii mele. Acum  dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp, şi adu-mi vînat. Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănînc, ca să te binecuvînteze sufletul  meu înainte de a muri.’’

Acum, nu trebuie să uităm că Isaac este un om cu faimă, un om cu importanţă în ochii celor din jur. Abimelec şi ceilalţi se temeau de el. Cu toate că era un om paşnic, răbdător, era un om care impunea respect. Însă, iată că aici ne este înfăţişat într-o postură mai puţin plăcută, ca unul care are probleme cu văzul.

Acum, în acea perioadă nu existau servicii oftalmologice, ochelari sau alte metode prin care să fie rezolvată problema lui. Din nou, aceşti eroi biblici ne sunt prezentaţi cu punctele lor tari dar şi vulnerabilităţile lor.

În întreaga lui viaţă Esau a fost favoritul lui Isaac, pe când Iacov a fost favoritul Rebecăi.  Esau era omul naturii, cel care se duce mereu pe câmpuri şi pe dealuri pentru a vâna. Mereu aducea câte ceva spre deliciul lui Isaac. Tocmai de aceea, Isaac simţind că se apropie de sfârşitul vieţii, vrea să-l binecuvânteze pe fiul preaiubit. În acest scop, Isaac îl trimite pe Esau să aducă un vânat, să-l gătească, pentru ca în acea atmosferă de bucurie şi mulţumire să-şi dea binecuvântarea.

Nu ştiu dacă aţi observat conflictele care apar în familia lui Avraam. Mai întâi conflictul generat de Agar, acum de cei doi gemeni. Conflictul acesta este accentuat de Rebeca care, împreună cu Iacov pune la cale înşelarea lui Isaac pentru a-I da lui Iacov binecuvântarea.

v.5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.

v.6 Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: ,,Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

v.7 ,,Adu-mi vînat, şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’’

v.8 Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.

Rebeca aude cuvintele pe care Isaac le adresează lui Esau. Vede că Esau este fiul favorit al lui Isaac şi de aceea pune la cale această înşelătorie. Nu cred că se poate găsi vreo scuză pentru ceea ce a făcut ea. Chiar dacă Dumnezeu a îngăduit ca ea să fie povestită pe paginile Bibliei, aceasta nu înseamnă că El aprobă ceea ce au făcut ei. O să vedem cum se întoarce roata puţin ai încolo.

v.9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare  gustoasă cum îi place;

v.10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvînteze înainte de moartea lui.’’

v.11 Iacov a răspuns mamei sale: >Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.

v.12 Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui, şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul.’’

Vedeţi cu grijă fac cei doi planurile pentru înşelarea lui Isaac. Nici un detaliu nu este omis.

v.13-17 Mamă-sa i-a zis: ,,Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.’’ Iacov s-a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare, cum îi plăcea tatălui său.

În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mîinile şi gîtul, care era fără păr. Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pîinea, pe care le pregătise.

Interesant este ce soluţii pot găsi oamenii când este vorba să înşele. Suntem maeştrii ai surogatelor, improvizaţiilor, numai pentru a obţine ce vrem. Rebeca s-a gândit până şi la mirosul lui Esau şi l-a imitat.

Se spune că doi oameni călătoreau şi din pricina spaţiului restrâns trebuiau să stea foarte aproape unul de altul. La un moment unul din ei spune: Se pare că deodorantul unuia dintre noi nu miroase prea plăcut! Celălalt răspunde: Cred că al tău pentru că eu nu folosesc nici unul!

Rebeca îl îmbracă pe Iacov  cu hainele lui Esau, pregăteşte mâncarea, face tot ce trebuie făcut pentru a-l înşela pe Isaac.

v.18-20 El a venit la tatăl său, şi a zis: ,,Tată!’’ ,,Iată-mă’’, a zis Isaac.  ,,Cine eşti tu, fiule?’’ Iacov a răspuns tatălui său: ,,Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvînteze sufletul tău!’’ Isaac a zis fiului său: ,,Cum, l-ai şi găsit, fiule?’’ Şi Iacov a răspuns: ,,Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.’’

Interesant răspuns dă Iacov aici. Observaţi ce evlavios se prezintă Iacov. Prieteni dragi, sunt mulţi cei care nu se sfiesc să invoce numele lui Dumnezeu pentru a justifica fraudele lor. Mulţi cred că ei pot face lucruri pentru care alţii sunt închişi dar ei se roagă şi cred că sunt călăuziţi de Dumnezeu să le facă. Iacov comite o fraudă şi Dumnezeu nu cred că aprobă ceea ce a făcut el cum nu cred că aprobă faptele vreunui din noi atunci când sunt de acest tip, când sunt bazate pe înşelăciune.

Dar, complotul, înşelătoria are succes şi în cele din urmă Isaac îi dă lui Iacov binecuvântarea întâiului născut.

v.21-25 Isaac a zis lui Iacov: ,,Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.’’ Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: ,,Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau.’’ Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase, ca mîinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvîntat. Isaac a zis: ,,Tu eşti deci fiul meu Esau?’’ Şi Iacov a răspuns: ,,Eu.’’ Isaac a zis: ,,Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvînteze.’’ Iacov i-a adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin şi a băut.

v.26 Atunci tatăl său Isaac i-a zis: ,,Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.’’

v.27-29 Iacov s-a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui,  apoi l-a binecuvîntat, şi a zis: ,,Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp pe care l-a binecuvîntat Domnul. Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, şi grăsimea pămîntului, grîu şi vin din belşug! Să-ţi fie supuse noroade şi neamuri  să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta!  Blestemat să fie oricine te va blestema şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.’’

Chiar dacă Isaac suspectează ceva la început, se pare că cei doi îl cunoşteau foarte bine pe Isaac şi au pus la cale un plan eficient. Isaac îi dă lui Iacov binecuvântare pe care el o primise la rândul lui. El nu face altceva decât să o transmită mai departe. Interesant este că această binecuvântare deja aparţinea lui Iacov.  Dumnezeu a spus lucrul acesta. Dumnezeu deja îl binecuvântase pe Iacov. Cu atât mai mult nu este de acord cu înşelătoria lui Iacov şi a Rebecăi.

Însă un asemenea lucru nu putea rămâne ascuns multă vreme. Niciodată minciuna nu poate birui adevărul, care întotdeauna va ieşi la iveală. Esau se întoarce şi toate minciunile ies la iveală.

v.30-33 Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov, şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său Esau s-a întors de la vînătoare. A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: ,,Tată, scoală-te şi mănîncă din vînatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvînteze sufletul tău!’’ Tatăl său Isaac i-a zis: ,,Cine eşti tu?’’ Şi el a răspuns: ,,Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.’’ Isaac s-a spăimîntat foarte tare, şi a zis: ,,Cine este atunci cel ce a prins vînat, şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu şi l-am binecuvîntat. De aceea va rămîne binecuvîntat.’’

Poate că cineva se întreabă cum de nu şi-a dat seama Isaac că ceea ce mânca nu era vânat ci un ied obişnuit. Este gustul vânatului ca cel al mielului sau iedului?

Ei bine în mâinile unui bucătar bun, este! Au acelaşi gust! Dar abia acum Isaac îşi dă seama că a fost înşelat. Ascultaţi! Sunt cele şase versete între 34 şi 40:

v.34-37 Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: ,,Binecuvîntează-mă şi pe mine, tată!’’ Isaac a zis: ,,Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvîntarea.’’ Esau a zis: ,,Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!’’ Şi a zis: ,,N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?’’ Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: ,,Iată, l-am făcut stăpîn  peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui; l-am înzestrat cu grîu şi vin din belşug; ce mai pot face oare pentru tine, fiule?’’

v.38-40 Esau a zis tatălui său: ,,N-ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvîntează-mă şi pe mine, tată!’’

Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns. Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis: ,,Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pămîntului şi de roua cerului de sus. Vei trăi din sabia ta, şi vei sluji fratelui tău. Dar cînd te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!’’

Esau întreabă dacă Isaac mai are alte binecuvântări. Nu mai avea. Nu mai  avea pentru că oricum nu era a lui. Era binecuvântarea Domnului. El era cel care o dădea. Isaac nu a fost decât mesagerul ei, iar când Dumnezeu binecuvântează pe cineva el nu o face cu jumătăţi de măsură, ci pe deplin.

Acum încep să apară consecinţele. De fapt nu sunt decât primele, pentru că ele vor continua. În primul rând Iacov trebuie să fugă de acasă din pricina mâniei fratelui lui:

v.41-45 Esau a prins ură pe Iacov, din  pricina binecuvântării, cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: ,,Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.’’ Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: ,,Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorîndu-te. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran, şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău, pînă va trece de la tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?’’

Se pare că acest incident a adus o agravare a stării lui Isaac, pentru că Esau aşteaptă ca dintr-o clipă în alta, Isaac să moară şi el să se poată răzbuna pe Iacov. Însă Rebeca este pe aproape. Încă nu a scăpat lucrurile din mâini.

Deja avea planul “B” gata de aplicare. Pentru a-l salva pe Iacov, îl trimite la fratele ei Laban. Vă mai amintiţi de el, nu? Deşi îl asigură pe Iacov că va fi o vreme scurtă, după cum o să vedem nu este chiar aşa.

Numai că ceea ce crede ea, că este planul ei, este de fapt planul lui Dumnezeu. Acolo va fi şcoala prin care Dumnezeu îl trece pe Iacov. Iacov a crezut că este un isteţ, un descurcăreţ dar cum bine ştiţi “orice naş are nănaş!” Unchiul Laban este unul care trecuse înaintea lui prin aceste locuri şi nu o să-i fie prea uşor lui Iacov. Nici Rebecăi nu o să-i fie prea uşor. Isaac moare, Iacov pleacă, iar Esau este puţin probabil că o să-i pese prea mult de ea după acest episod.

Dar, este timpul să discutăm puţin despre Rebeca. Ea este aşa cum poate vă amintiţi fiica lui Betuel, nepotul lui Avraam. Numele ei înseamnă “a lega strâns”. Este foarte adevărat că aparent nu prea avea această calitate de a lega, de a apropia. Datorită acţiunilor ei a adus mai degrabă dezbinare. Dar cum spuneam, este vorba doar despre o aparenţă, pentru că prin ea, prin sămânţa ei, omul va deveni în cele din urmă strâns legat de Dumnezeu.

În primii 20 de ani ea nu a avut copii, pentru ca apoi, după ce Isaac se roagă lui Dumnezeu, săi aibă pe cei doi gemeni, Esau şi Iacov.

Cred că ea se remarcă prin voinţa şi ambiţia deosebit de puternice. La început a fost devotată soţului ei, pentru ca apoi să transfere acest devotament asupra lui Iacov.

După acest incident în care este printre personajele principale, nu mai sunt menţionate multe apariţii ale numelui ei. Referire la ea se mai face atunci când moare doica ei, Debora, apoi când este înmormântată în peştera Macpela. În Noul Testament se face o singură referire la ea, în epistola apostolului Pavel către Romani în capitolul 9, versetul 10.

Dincolo de slăbiciunile ei, Rebeca este un personaj de la care încă avem de învăţat. Cred că trebuie să învăţăm şi din slăbiciunile ei şi să evităm acele aspecte care au dus la greşelile pe care ea le-a făcut.

De exemplu, cred că ceea ce ea a neglijat a fost promisiunea lui Dumnezeu, sau binecuvântarea pe care Dumnezeu o avea pregătită pentru Iacov. Încă o dată vreau să amintesc aici că, pentru Dumnezeu, timpul şi spaţiul au alte coordonate decât pentru noi oamenii. Atunci când Dumnezeu promite ceva, lucrul acela poate fi considerat ca împlinit. Este vorba doar de pregătirea noastră, dacă suntem sau nu gata să primim acea binecuvântare.

Este adevărat că poţi intra prin fraudă acea binecuvântare, aşa cum a făcut-o Iacov, dar tot va trebui să treci prin acel proces de formare, de pregătire pentru împlinirea binecuvântării. Aduceţi-vă aminte de Avraam înainte de a-l primi pe Isaac. A trebuit ca el să fie pe deplin pregătit pentru acea binecuvântare, deşi Dumnezeu o considera deja îndeplinită.

Din acest punct de vedere, Rebeca, se pare, că nu prea avea răbdare, aşa cum nu avea nici Iacov. Eu sunt sigur că atunci când Dumnezeu îi spune acea profeţie cu privire la Iacov şi Esau când nici măcar nu erau născuţi, în ochii lui Dumnezeu acea binecuvântare era deja împlinită. De acum nu mai era vorba decât de pregătire lui Iacov pentru a o primi. Chiar dacă s-a folosit de înşelătorie pentru a intra în posesia ei, Iacov nu poate ocoli procesul prin care Dumnezeu îl va trece pentru a-l pregăti pentru acea binecuvântare.          Şi, vă asigur, dragii mei prieteni, că dacă aşteptăm vreo binecuvântare de la Dumnezeu trebuie să aşteptăm şi pregătirea pe care Dumnezeu ne-o va face pentru acea binecuvântare. Dacă încercăm să evităm acest proces de pregătire, fie nu vom ajunge la binecuvântarea promisă, fie va trebui să trecem printr-un proces mai lung şi mai dificil aşa cum se întâmplă cu Iacov.

Deci dragul meu prieten, să învăţăm ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne propune, să învăţăm din vieţile şi experienţele altora. Este cel mai bun mod de a învăţa, este dorinţa lui Dumnezeu să învăţăm în acest mod, devreme ce ne-a lăsat aceste istorii peste veacuri.

Haideţi să ne întoarcem la Iacov, care trebuie să fugă de mânia fratelui lui. Din nou Rebeca este cea care vine cu soluţia, şi tot în acelaşi mod – înşelând:

v.46 Rebeca a zis lui Isaac: ,,M-am scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het între fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?’’

Poate chiar fără să ştie, ea nu face decât să împlinească voia lui Dumnezeu. Adevărul este că niciodată omul nu se va putea eschiva planurilor celui Atotputernic.

Nici Iacov nu poate. Eu cred că el ajunge exact acolo unde Dumnezeu vrea ca el să ajungă. De acum Iacov intră în procesul de pregătire al lui Dumnezeu. Întâlnirile pe care el le va avea cu Dumnezeu, modul în care Dumnezeu va opera importante schimbări în viaţa lui Iacov vor constitui subiectele discuţiile din capitolele viitoare. Până atunci însă este important, cred eu, să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat deja. Dacă Biblia consemnează ceva nu înseamnă că Dumnezeu aprobă acel lucru.

Dacă este consemnată înşelătoria pe care Rebeca şi Iacov au pus-o la cale nu înseamnă că Dumnezeu a aprobat-o. Ea a fost dovada neîncrederii lui Iacov şi Rebeca că Dumnezeu va împlinii ceea ce promite. Ei bine dragi prieteni El o face. A făcuto şi o va face mereu pentru că El este Dumnezeu. El nu este condiţionat de nimic decât de Sine Însuşi. Şi drag prieten, El a promis mântuire, promisiune care este deja împlinită prin jertfa Domnului Isus pe Golgota. Dar El, de asemenea a mai promis că se va întoarce ca judecător al tuturor celor care nu vor fi crezut în promisiunea Lui.

Dragul meu, ce reacţie ai faţă de această promisiune? Este ceva ce aştepţi cu pace şi linişte pentru că deja ai crezut-o pe prima, sau te cutremuri pentru că încă nu beneficiezi de mântuirea oferită de El?