Itinerar Biblic Ep. 29 Geneza cap. 23:1 – 24:1-14

 

Dragi ascultători, capitolul 22 ne-a arătat un Avraam matur pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a pregăti omenirea în ceea ce priveşte venirea Domnului Isus precum şi faptul că El, Domnul Isus, va fi Mielul de jertfă pentru păcatele omenirii.

Vom începe acum cu capitolul 23 din cartea Geneza. Deja Avraam şi Sara se apropie de sfârşitul vieţii lor aici pe pământ. Sara este prima care încheie viaţa pământeană la o vârstă destul de înaintată – 127 de ani.

v.1,2 Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plîngă.

Dacă Sara a fost în vârstă de 90 de ani când l-a născut pe Isaac şi a murit la vârsta de 127 de ani, înseamnă că Isaac avea acum 37 de ani. După cum observaţi, Sara moare la Chiriat-Arba, în Hebron. Avraam este nevoit să cumpere un mormânt pentru ea. Locul acesta se află chiar în ţara pe care Domnul a promis că I-o  va da. De ce oare nu s-a dus într-un alt loc pentru a o înmormânta pe Sara. Pentru că el credea de acum pe deplin în Domnul care îi făcuse această minunată promisiune.

Acum deşi atmosfera generală a capitolului poate apărea drept morbidă pentru unii, cred că este important să-l urmărim, deoarece sunt câteva lucruri importante pe care trebuie să le observăm aici.

Să citim însă mai departe versetele 3 şi 4 din acest capitol 23.

v.3,4 Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het: ,,Eu sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.’’

Avraam se numeşte pe sine un străin şi un peregrin, chiar în ţara pe care Dumnezeu I-a promis-o ca moştenire.

v.5,6 Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: ,,Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.’’

Generoasă oferta acestor fii ai lui Het, care trăiau în acea ţară. Cred că generozitatea lor vine şi din respectul pe care Avraam şi la câştigat în mijlocul lor.

Avraam se pare că a avut o bună mărturie pentru că ei îl numesc “Domnitor al lui Dumnezeu”. Iată că mărturia lui îl aduce pe Dumnezeu înaintea acestor păgâni. Oare nu ar trebui să învăţăm ceva de aici? Dar să mergem mai departe:

v.7 Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

v.8-10 Şi le-a vorbit astfel: ,,Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul fiilor lui Het.’’

Peştera Macpela este locul pe care Avraam vrea să-l cumpere. Nu vrea favorurile lor, nu vrea nimic pe gratis de la ei. Cu alte cuvinte, până când Dumnezeu nu-I va da ţara ca moştenire, el cumpăra tot ce are nevoie din ea.

Din nou vreau să ridic întrebarea: De ce nu a dus-o Avraam pe Sara într-un alt loc pentru a o înmormânta? Cred că motivul este că, el credea pe deplin în promisiunea pe care Dumnezeu I-a făcut-o cu privire la această ţară. El voia să rămână aici. Nu mai doreşte repetarea experienţelor din Egipt şi ţara filistenilor. De acum toate speranţele şi aşteptările lui sunt legate de această ţară.

Dacă citiţi Biblia veţi vedea că sunt două planuri măreţe şi două speranţe majore pe care le are Dumnezeu. El are un plan în ce priveşte pământul şi unul în ceea ce priveşte cerurile. Adică este vorba despre continuitatea pe care viaţa pământească o are în veşnicie. Pământul acesta va deveni un pământ nou şi cerurile de acum vor deveni ceruri noi. Însă lucrul important aici este că va exista un pământ care va fi locuit pentru eternitate. Nu cred că Dumnezeu a aruncat acest pământ la gunoi după ce va termina planurile lui cu privire la el. Eu cred că Dumnezeu îl va purifica, îl va schimba şi îi va da o nouă faţă.

Eu cred că Avraam credea în învierea morţilor şi dorea ca atunci când aceasta se va petrece să fie împreună cu Sara. Aceasta este speranţa lui, o speranţă care în cele din urmă va fi împlinită. Nu cred că Avraam a avut vreo idee cam câţi vor beneficia de această înviere şi nu cred ca vreunul din noi are. Este numai harul lui Dumnezeu, şi numai El este cel care ştie adevăratul număr al acelora pe care îi va învia ca urmare a credinţei lor în Dumnezeu.

Acolo în Camera de Sus, în cadrul Cinei de Taină, Domnul Isus a spus ucenicilor care erau educaţi în spiritul Vechiului Testament şi care aveau speranţa acestuia următoarele:

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Domnul Isus vorbeşte aici despre Noul Ierusalim, pe care El îl pregăteşte pentru Biserica Sa. Noul Ierusalim va fi noul loc în care va locui Biserica Domnului Isus. Această învăţătură era foarte nouă pentru ucenici şi mi-e teamă mie că este foarte nouă pentru mulţi creştini. Dumnezeu nu I-a promis niciodată lui Avraam că îl va lua de pe pământ şi-l va muta la ceruri. Dumnezeu I-a spus însă mereu lui Avraam că îi va da această ţară. Avraam la crezut pe Dumnezeu şi acesta este motivul pentru care El a înmormântat-o pe Sara în acest loc. Locul acesta a devenit apoi cimitirul familiei, acolo unde vor fi îngropaţi mulţi dintre urmaşii lui.

Localizarea exactă a acestui mormânt este undeva mai jos de Hebron, aproximativ 25 de km la sud de Ierusalim. Pe acel loc se află astăzi o moschee islamică. Locul este de asemenea marcat în prezent de o mare aversiune faţă de oricine nu este născut acolo. Cât de diferiţi sunt locuitorii de astăzi ai acestei zone faţă de Avraam sau fii lui Het.

Oricum, Avraam avea speranţele lui legate de această ţară pe care Dumnezeu I-a promis-o. Noi creştinii, avem o speranţă , ce ne vine din Noul Testament şi care este legată de ceruri, acolo unde Domnul Isus pregăteşte un loc pentru Biserica lui răscumpărată.

Să ne întoarcem la Avraam care cumpără peştera:

v.10-12 Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii: ,,Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.’’ Avraam s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.

Efron este şi el un om foarte generos. Aceşti oameni erau foarte politicoşi, un lucru care nouă ne cam lipseşte astăzi.

v.13-16 Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: ,,Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.’’ Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: ,,Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!’’ Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.

Trebuie să observăm că Avraam a plătit acel câmp folosind moneda zilei. De acum el este proprietarul legal al acelui teren.

v.17,18 Ogorul lui Efron din Macpela care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur, au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

Să vedem acum cum a fost îngropată Sara:

v.19,20 După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare, de către fiii lui Het.

Aşa cum spuneam, astăzi, pe acel loc se află o moschee musulmană. Ea este considerată ca fiind a doua sau a treia ca importanţă în lumea Islamului.  Mai sunt moschei la Cairo şi în alte locuri iar cea mai importantă este cea de la Mecca. Vedeţi deci originile pe care le reclamă şi pe care le au popoarele arabe.

Dar, cu această imagine încheiem capitolul 23. Nu se încheie însă şi lecţia noastră. Mergem mai departe la capitolul 24, capitol care marchează următoarea secţiune din ceea ce noi am considerat a fii a doua mare secţiune a Genezei. În această mare secţiune, care începe în capitolul 12 am început să studiem câteva personaje importante ale Bibliei şi ale începuturilor naţiunii ebraice. Mai întâi am făcut cunoştinţă cu Avraam, omul credinţei. Acum este rândul lui Isaac să devină personajul nostru principal. Istoria lui nu mai este la fel de întinsă ca a lui Avraam.

Dacă pentru a descrie viaţa lui Avraam am parcurs 12 capitole, de la 12 la 24, pentru Isaac nu vom avea decât două capitole. Însă în aceste două capitole vom participa la cele mai importante trei evenimente din viaţa lui Isaac. Primul a fost naşterea lui. Al doilea este momentul în care este adus ca jertfă de către Avraam. Cel de al treilea eveniment important este legat de modul în care s-a căsătorit.

De fapt acestea sunt evenimentele importante pentru fiecare om – naşterea, căsătoria, mariajul, şi moartea şi cu excepţia căsătoriei totul este independent de voinţa lui.

Ajungem acum la povestirea evenimentului legat de căsătoria lui Isaac. Avraam, tatăl lui Isaac, îl trimite pe servitorul lui de încredere până în Haran, în Mesopotamia pentru a aduce o mireasă pentru Isaac. Cea pe care o aduce este Rebeca. Istoria lor este o frumoasă poveste de dragoste. Cred că aceasta ne arată că Dumnezeu este interesat de căsătoria noastră, de persoanele cu care ne căsătorim.

Sunt două instituţii pe care Dumnezeu le-a iniţiat şi le îngăduie. Una este căsătoria iar cealaltă guvernarea umană. Dumnezeu îngăduie ca omul să se guverneze. Sunt două instituţii universale şi foarte importante. Atunci când una din ele nu funcţionează cum trebuie întreaga societate eşuează. Familia este, dacă vreţi, coloana vertebrală a societăţii. De aceea Dumnezeu a stabilit căsătoria, tocmai pentru a-I da putere şi consistenţă. Este cam, acelaşi lucru în ceea ce priveşte guvernarea. Dumnezeu a instituit acest context în care omul să poată stabili un cadru  legal pentru desfăşurarea vieţii.

Ideea principală aici este aceea de a observa interesul pe care Dumnezeu îl are în aspectele sociale ale vieţii noastre. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu este interesat numai de viaţa noastră spirituală. Greşesc aceia care consideră că achitându-se de obligaţiile spirituale pe care le au faţă de Dumnezeu, restul contează numai pentru ei. Dumnezeu ne arată aici că emoţiile noastre, dragostea, familia este importantă pentru El. Să nu uităm, de asemenea, că prima minune a Domnului Isus când a început lucrarea Sa pe pământ,  a fost cea de la nunta din Cana Galileii.

Sunt două lucruri pe care doresc să le notăm în mod special în acest capitol. Mai întâi modul în care oamenii acelor timpuri se lăsau călăuziţi de Dumnezeu în toate detaliile vieţii şi apoi, modul direct în care răspunde Rebeca invitaţiei de a fi soţia lui Isaac. Din aceste două aspecte vom învăţa lucruri importante pentru vieţile noastre.

Dar să vedem modul în care Eleazar, slujitorul lui Avraam aduce o soţie pentru Isaac; versetul 1 din capitolul 24:

v.1,2 Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui:,,Pune-ţi te rog, mîna sub coapsa mea;

Avraam este bătrân, foarte înaintat în vârstă şi Dumnezeu îl binecuvântase în toate lucrurile. Acum, Avraam vrea să găsească o mireasă pentru Isaac. Însă nu vrea orice mireasă. Nu vrea ca Isaac să aibă o mireasă din mijlocul popoarelor idolatre care îi înconjurau. De aceea îl trimite pe robul lui tocmai în Haran, pentru a aduce o mireasă pentru Isaac. Interesant este modul în care oamenii jurau în acele vremuri. Ei nu aveau o Biblie pe care să pună mâna stângă şi să jure astfel. Eu unul nu cred că este necesar ca cineva să pună mâna pe Biblie şi să jure. Dacă intenţionează să mintă va minţi chiar atunci când mâna lui este deasupra Bibliei.

Pe vremea lui Avraam dacă cineva jura faţă de altcineva, trebuia să pună mâna sub coapsa acelui om faţă de care se angaja la ceva. Acesta era modul în care ei făceau jurămintele. Eu cred că acel slujitor, pe care Avraam îl trimite nu este altul decât Eliezer, mai marele servitorilor lui Avraam. El este cel despre care vorbea Avraam când I-a cerut un fiu lui Dumnezeu. Dar să mergem mai departe:

v.3,4 şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.’’

Prietene drag, dacă ai un fiu sau o fiică care sunt la vârsta căsătoriei, roagă-te Domnului să nu se căsătorească cu fii sau fiice ale Cananiţilor. Ei sunt încă în ţară şi nu s-au schimbat.

v.5,6 Robul i-a răspuns: ,,Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?’’ Avraam i-a zis: ,,Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
Slujitorul ridică posibilitatea că nu va găsi o fată pentru Isaac. Poate el să vină şi să-l ia pe Isaac cu el? Avraam respinge categoric această posibilitate. El a înţeles încă cu ceva  vreme în urmă că Dumnezeu doreşte ca ei să rămână în această ţară. Sub nici o formă, spune  el slujitorului să nu iei în acea ţară pe Isaac.

v.7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: ,,Seminţei tale voi da ţara aceasta’’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
Avraam este un om credincios nu-I aşa? El o demonstrează din nou şi din nou. El îl încurajează pe servitorul lui spunându-i: poţi conta pe Dumnezeu! El nu te va lăsa! El te va călăuzi. Mi-a promis mie lucrul acesta.

Vedeţi, credinţa nu este un salt în întuneric. Nu aceasta este credinţa lui Avraam. El se bazează pe cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa noastră trebuie să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu. Avraam nu spune, sunt sigur că Dumnezeu o să fie cu tine aşa că pleacă fără grijă. Sunt mulţi care întreprind acţiuni iraţionale şi cred că Dumnezeu le va binecuvânta acţiunile. Trebuie să fii în Cuvântul lui Dumnezeu, ca să fii sigur că faci voia lui Dumnezeu, ca să poţi fi sigur de binecuvântarea lui Dumnezeu.

Credinţa nu este nicidecum aruncare în gol, ci este încredere bazată pe ceva. Avraam avea o bază pentru credinţa lui. Dumnezeu nu aşteaptă ceva diferit de la noi. El doreşte ca şi noi să dezvoltăm o relaţie cu El. O relaţie în care credinţa noastră se dezvoltă cu fiecare experienţă pe care Dumnezeu o aduce în vieţile noastre. Oricum, Avraam face din fiecare aspect al vieţii lui un act de credinţă.

v.8-10 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.’’ Robul şi-a pus mîna sub coapsa stăpînului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S-a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui  Nahor.

Doresc să fac aici următorul comentariu. Eu unul cred că nu au fost numai trei magi, călătorind cu cămilele lor atunci când au venit la Ierusalim cu ocazia naşterii Domnului Isus. Dacă ar fi fost numai ei trei, lucrul acesta ar fi trecut neobservat de mulţimea din acel oraş. Eu cred că erau mult ai multe persoane şi cămile. Acei prinţi ai orientului nu se poate să fi călătorit fără o suită importantă, alcătuită din mai mulţi servitori şi cămile. Raţionamentul meu este bazat şi pe acest verset din Geneza 24. Dacă un servitor pleacă cu o suită de zece cămile, şi cu siguranţă că erau şi oameni care să le călărească, atunci nişte prinţi erau cu siguranţă însoţiţi de mult mai multe persoane.

De notat aici este şi faptul că Avraam îi încredinţase autoritate peste toate bunurile sale şi peste toţi oamenii.

v.11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.

Poate vi se pare neobişnuit ca femeile să scoată apă de la fântână, dar acesta era obiceiul în acele zile. Acum să nu credeţi că bărbaţii trândăveau… Ei erau de obicei implicaţi în comerţ. Călătoreau în diferite zone, ducând şi aducând marfă pentru vânzare. Femeile erau cele care se îngrijeau de casă. Ele munceau mult mai mult decât munceşte o femeie acum.

De asemenea, demn de notat este modul în care acei oameni respectau regulile de politeţe ale timpului. Astfel, servitorul nu începe să adape cămilele lui pentru că musafir fiind, nu se cade să facă lucrul acesta. De aceea aşteaptă ca acele femei să adape mai întâi animalele lor. Apa era un lucru foarte important în acele zone şi comunitatea este prima beneficiară a fântânii. Abia apoi veneau drumeţii, vizitatorii.

Un lucru care îmi place aici şi care trebuie să fie o lecţie pentru noi toţi este cel referitor la atitudinea slujitorului faţă de toată această situaţie. Modul în care el acţionează mă face să cred că Avraam avea o foarte bună mărturie în casa lui . El a fost un bun preot pentru familia lui, a depus o bună mărturie despre Dumnezeu în mijlocul celor cu care trăia. Servitorul face ceea ce l-a văzut pe stăpânul lui făcând. Încredinţează totul în mâinile lui Dumnezeu. Dragii mei, cei din jurul nostru vor face ceea ce ne vor vedea făcând nu doar spunând. Cunosc, oameni de afaceri creştini care au o bună mărturie în faţa angajaţilor lor, dar cunosc şi pe alţii care nu au. Acest lucru este valabil şi în familii. Contează foarte mult ce mărturie depunem în faţa copiilor noştri. Dincolo de cuvintele noastre faptele vorbesc mult mai puternic. Avraam a avut o bună mărturie. Observaşi numai ce face Eliezer:

v.12-14 Şi a zis:,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă că fata căreia îi voi zice: ,,Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’’, şi care va răspunde: ,,Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale’’, să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte ca Te-ai îndurat de stăpînul meu.’’

Rugăciunea lui Eliezer este ceva de genul acesta: “Doamne, nu am cum să ştiu care este cea pe care ai ales-o pentru stăpânul meu. Călăuzeşte-mă tu în alegerea ei!”

Atunci când fetele vin să dea apă animalelor el începe să se orienteze. Nu ştim care ce criterii a avut Eliezer dar cu siguranţă frumuseţea era unul din ele. Rebeca, era o femeie frumoasă. Puritanii credeau că frumuseţea este de la diavol. Spuneau ei, diavolul este frumos, el a fost înger de lumină deci frumuseţea este păcătoasă. Acum cred că ei se cam înşelau în această privinţă. Dumnezeu a creat numai frumuseţe. Urâtul este pervertirea frumosului şi diavolul este responsabil pentru aceasta. Nu este nimic păcătos în frumuseţe, doar atunci când frumosul este pervertit.

Dar să-l lăsăm pe Eliezer la fântână, acolo unde va veni Rebeca, cea aleasă de Dumnezeu pentru Isaac, şi aici ne vom întâlni mâine cu ei. Acum să recapitulăm puţin ceea ce Duhul lui Dumnezeu ne-a învăţat şi astăzi. Mai întâi am văzut că Sara la vârsta de 127 de ani şi a fost înmormântată în peştera Macpela în ţara pe care Dumnezeu a promis că le-o va da. Apoi, Avraam doreşte ca Isaac să se căsătorească cu o fată cu teamă de Dumnezeul pe care el l-a slujit cu credincioşie toată viaţa.

Dragii mei prieteni, Biblia spune că viaţa este un dar de la Domnul. Lungimea ei nu depinde de regimul alimentar, sau de alte elemente ci de ascultarea noastră de Domnul. Atunci când ascultăm de El , vom fi învăţaţi în orice arie a vieţii noastre. El este interesat de fiecare detaliu a vieţilor noastre. Dragostea noastră, familia, slujba, copiii, tot ce alcătuieşte universul nostru de viaţă este şi în interesul lui Dumnezeu. El este interesat de orice aspect al vieţii noastre nu pentru că vrea să monopolizeze viaţa noastră ci pentru că este un tată iubitor, interesat de binele copiilor lui.

Dragul meu prieten, să nu uităm acest lucru. Tot cea aşteaptă El de la noi este să-l implicăm în aceste probleme. Nu ezita s-o faci! El aşteaptă!