Itinerar Biblic Ep.20 GENEZA cap. 12:6- 13:13

 

Dragi prieteni, l-am însoţit pe Avraam până la punctul în care el se îndreaptă către Canaan, pentru că aceasta este ţara pe care Dumnezeu a promis că o v-a primii.

Am mai văzut care era condiţia omenirii la momentul în care Dumnezeu îl cheamă pe Avraam. Deşi nu erau prea departe de evenimentul potopului oamenii se îndepărtaseră din nou de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu îl cheamă pe Avraam afară din ţara lui, din familia lui. Era o ţară cu oameni idolatri. Părinţii lui Avram erau nişte idolatri. Pentru ca Dumnezeu să dezvolte o naţiune credincioasă faţă de El era nevoie de această mutare.

Cred că aţi observat de asemenea, că ascultarea lui Avraam nu a fost spontană şi completă. A trecut ceva timp până Avraam a ascultat cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, el nu a ascultat exact ceea ce îi spusese Dumnezeu, pentru că el   l-a luat cu el pe Lot, fiul fratelui lui. Acest mic element avea să dea destulă bătaie de cap lui Avraam.

Dar, în cele din urmă, Avraam ajunge în Canaan iar noi suntem la versetul 6 din capitolul 12:

v.6 Avram a străbătut  ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Cananiţii erau atunci în ţară.

Observaţi ceea ce spune Biblia aici despre descendenţii lui Ham. Ei erau în ţară. Cu alte cuvinte ei întemeiaseră  o ţară. Doresc să adaug ceva foarte important chiar în acest punct. Foarte mulţi oameni cred că Avraam a lăsat în urmă un loc groaznic şi s-a dus într-un loc mai bun pe care Dumnezeu i l-a oferit. Vreau să vă spun că este o opinie falsă. Arheologia ne arată că această ţară, Ur din care a plecat Avraam, era una dintre cele cu o civilizaţie din cele mai ridicate la acel moment. De fapt, Avraam şi Sara aveau apă curentă la ei în casă. Era un oraş prosper cu multe facilităţi. Aceasta pe când Cananiţii erau un popor barbar, necivilizat. Deci, Avraam nu căuta un loc mai bun venind în Canaan. El a venit acolo în urma poruncii lui Dumnezeu. El a fost ascultător şi ascultaţi ce se întâmplă:

v.7 Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

Este vorba de versetul 7 din capitolul 12. De această dată, mă refer la faptul că Dumnezeu se arată lui Avraam, Avraam are acum o altă percepere cu privire la Dumnezeu şi zideşte un altar. Ceva s-a schimbat în atitudinea lui Avraam. Mai mult,  de la prima întâlnire pe care Dumnezeu a avut-o cu Avraam, Dumnezeu nu I s-a mai arătat până acum.

Vedeţi, unul din motivele pentru care nu suntem întotdeauna binecuvântaţi prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu este acela că Biblia condamnă – nu trăim la înălţimea luminii, chemării pe care Dumnezeu ne-a făcut-o. Cu cât îl ascultăm mai mult pe Dumnezeu cu atât suntem binecuvântaţi mai mult. Vedem din experienţa lui Avraam că Dumnezeu nu i s-a  mai arătat până nu ce el nu s-a mutat acolo unde Dumnezeu îi ceruse să se mute şi până când ascultarea lui de Dumnezeu nu s-a modificat. De acum Avraam construieşte un altar, ceea ce devine o trăsătură constantă în viaţa lui Avraam El construieşte mai multe altare pe parcursul vieţii lui.

v.8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.

Atunci când ajunge în ţara pe care Dumnezeu I-a promis-o, face două lucruri: mai întâi îşi întinde cortul. Acest lucru este ca şi când şi-a cumpărat o casă. Numai că, această casă a lui Avraam era un cort. Aici avea Avraam să trăiască de acum încolo.

Următorul lucru pe care îl face Avraam este construirea unui altar. Aceasta este o mărturie a  prezenţei lui Dumnezeu în acel loc iar Avraam a făcut lucrul acesta peste tot pe unde a umblat. El a dus această mărturie a prezenţei lui Dumnezeu peste tot pe unde l-au dus paşii, dar noi, dragii mei prieteni, ce fel de mărturie avem? Pentru a avea o mărturie a prezenţei lui Dumnezeu nu este nevoie să lăsăm scrieri creştine, sau să ne lipim pe pereţii casei, sau pe maşină,  tot felul de semne care să indice că suntem creştini. Nu este vorba de aşa ceva. Nu cred că Avraam a făcut mare caz de altarul pe care l-a zidit. Mi-l imaginez ca pe o construcţie simplă, nesofisticată, dar unde sufletul lui Avraam se închina lui Dumnezeu. Cred că locuitorii Canaanului şi-au dat imediat seama de faptul că Avram este un slujitor al lui Dumnezeu. Ceea ce constituie o mărturie a prezenţei lui Dumnezeu este modul de viaţă pe care îl ducem.

v.9 Avram şi-a urmat drumul, înaintînd mereu spre miazăzi.

Se pare că Avraam avea picioare zdravene. El începe să se mute din nou. Interesantă această schimbare din viaţa lui Avraam. Dintr-un sedentar, mă refer la faptul că a trăit într-un oraş, de acum devine nomad, mutându-se din loc în loc. El este în căutarea unei clime mai calde acum. Dar în felul aceasta ajungem la o a doua etapă neagră din viaţa lui Avraam. Despre ce este vorba?

v.10 A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a coborît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

Avraam era deja în ţara promisă, şi să nu uităm era o promisiune de binecuvântare. Nu găsim nici un  indiciu cum că Dumnezeu I-ar fi spus să plece din acea ţară. Dar, ţara este cuprinsă de foamete şi îmi imaginez că într-o dimineaţă, Avraam dă la o parte învelitoarea cortului său şi spune: „Sara, se pare că toată lumea pleacă în Egipt. Ştii bine că este foamete în ţară şi se pare că este din ce în ce mai greu. Poate că ar trebui să ne gândim şi noi să plecăm ca toţi ceilalţi.” Presupun, de asemenea, că Sara a spus şi ea: „Cum vrei tu Avraame. Sunt soţia ta şi merg acolo unde mergi tu.” Poate, după alte câteva zile, după ce Avram a mai vorbit şi cu alte persoane care treceau în drum spre Egipt, El a decis să împacheteze şi să plece şi el. Astfel, au ajuns Avram şi Sara în Egipt.

Încă o dată, observaţi că nu Dumnezeu le spune să facă lucrul acesta. Ultima dată când Dumnezeu I s-a arătat, el I-a spus: „Avraame, aceasta este ţara pe care ţi-o voi da. Tu vei fi o binecuvântare şi eu te voi binecuvânta pe tine.” Dar, se pare că Avraam nu l-a prea crezut pe Dumnezeu. El se duce în Egipt. Biblia, prezintă Egiptul ca o imagine  a lumii fără Dumnezeu. Este o imagine mereu prezentată în paginile Bibliei cu privire la această ţară. Dar acolo se duce Avraam.

Este uimitor cât de puternică este atracţia aceasta a lumii pentru creştini. Îi aud pe mulţi dintre ei spunând: „Ştiţi, nu pot veni la biserică pentru că lucrăm toată săptămâna şi suntem foarte obosiţi!” Ei bine, cred că cei mai mulţi oameni au parte de acelaşi regim. Majoritatea oamenilor lucrează. Numai că atunci când este vorba despre vreo distracţie ceva nu pregetă să stea toată noaptea fără să se mai gândească la săptămâna de lucru. Cum vi se pare această situaţie?

Cred că dacă l-aţi fi întâlnit pe Avram pe drumul lui către Egipt şi I-aţi fi spus: „Avrame, stai puţin, eşti pe un drum greşit!” ar fi putut să vă dea mai multe motive pentru care el se ducea acolo. Putea să spună: „Priveşte la oile mele! Uite în ce hal au ajuns! Nu mai este pic de iarbă aici iar în Egipt sunt păşuni atât de frumoase. De ce aş rămâne?”

Oricum, problemele apar imediat şi mai ales din partea lui Sara care era o femeie  foarte frumoasă.

v.11,12 Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

Aşa cum probabil aţi auzit, pe malul din partea de nod-vest a Mării Moarte, în peşterile de pe acest mal, au fost găsite nişte suluri foarte vechi, conţinând scrieri Biblice. Ele sunt cunoscute ca fiind Sulurile de la Marea Moartă sau Qumram. Printre aceste suluri, manuscrise, a fost găsit un set care stătuse în această formă atât de mult încât cei ce l-au descoperit s-au temut să-l desfacă pentru a nu se rupe. Au putut totuşi vedea un nume: „Lameh” şi au crezut că este vorba despre nişte scrieri apocrife şi le-au numit „Cartea lui Lameh”. Dar cât de mult s-au înşelat au înţeles abia când un muzeograf din Israel a cumpărat sulurile şi a început să le desfăşoare pentru a le citi. Astfel cercetătorii au găsit că acele suluri conţineau capitolele 12, 13, 14 şi 15 din cartea Geneza dar nu aşa cum le avem noi în Biblie, ci mai degrabă o interpretare a lor. În partea care se ocupă de capitolul 12 , cel pe care şi noi îl studiem acum, este făcută o descriere a frumuseţii lui Sara. De asemenea, acelaşi manuscris, oferă o descriere a călătoriei pe care Avraam o face prin ţara Canaanului pentru a-i vedea frumuseţile. Este deci o confirmare a ceea ce spune Biblia cu privire la aceste evenimente.

Vis-a-vis de felul în care arată ţara astăzi spre deosebire de cu arăta ea atunci când I-a a fost promisă lui Avraam, cred că în cartea Deuteronom, găsim suficiente explicaţii.

Oricum, pe perioada foametei, Avraam părăseşte ţara şi se mută în Egipt.

Pe măsură ce se apropie de Egipt el recunoaşte să s-ar putea să aibă probleme din pricina frumuseţii soţiei sale, aşa că el îi spune Sarei:

v.13 „Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”

Nu ştiu cum calificaţi  dumneavoastră cuvintele lui Avraam dar mie mi se par că pe jumătate, cel puţin, ele nu sunt adevărate. Este adevărat că temerile lui Avraam erau fondate pentru că Faraon o ia pe Sara pentru haremul lui, dar tot nu se justifică gestul lui Avraam. Din cartea Estera, aflăm că, pentru ca o femeie să devină soţia unui conducător important, ea trebuie să treacă printr-o perioadă de pregătire specială. Pe parcursul acelei perioade prin care trecea acum şi Sara, Dumnezeu loveşte pe Faraon şi pe casa lui cu mari urgii din pricina lui Sara. Urmăriţi ce face Faraon.

v.18-20 Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce  nu mi-ai spus că este nevastă-ta? De ce ai zis: „Este sora mea”, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!” Şi Faraon a dat poruncă să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.

Faraon recunoaşte că ceea ce a făcut nu este bine şi vrea să repare greşeala. Dar, vedeţi, Dumnezeu deşi veghea asupra lui Avraam şi Sara nu li se mai arată. Aceasta se întâmplă pe toată perioada şederii lui în Egipt.

Dar să mergem mai departe la capitolul 13 unde ne întoarcem cu Avraam în Canaan. Aici este locul unde Lot se desparte de Avraam şi se îndreaptă către Gomora. Să ascultăm însă cuvântul lui Dumnezeu:

v.1,2 “Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miază-zi,  el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.”

După cum vedem, Avraam era un om foarte bogat. El s-a dus undeva departe de Ierusalim, înspre Betel. Ceea ce este foarte frumos cu privire la Avraam este că mereu găseşte puterea să depăşească căderile şi să se întoarcă către Dumnezeu.

Din ţara de la miază-zi s-a îndreptat şi a mers pînă la Betel, pînă la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.

Asemenea unui fiu risipitor, el se întoarce mereu la altar, mereu la Dumnezeu. Dar şi braţele lui Dumnezeu sunt mereu deschise.

Dar tot acum apar şi consecinţele primei neascultări. Lot nu o dusese nici el prea rău în Egipt. De acolo se întoarce destul de bogat.

Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Cananiţii şi Fereziţii locuiau atunci în ţară.

Vă aduceţi aminte probabil, că atunci când Dumnezeu îl cheamă pe Avraam pentru a-l binecuvânta, El îi spune că iasă din ţara lui dar şi din familia lui. Acum, Avraam părăseşte ţara, dar nu şi familia, pentru că îl ia cu el pe Lot, fiul fratelui lui. Este demn de admirat interesul pe care Avraam îl are pentru cei din familie dar atunci când este vorba cu conflictul cu voia lui Dumnezeu merită să gândeşti mai mult la aceasta.

Îndată ce se întorc în Canaan încep problemele. Acum este vorba doar de această neînţelegere între slujitori, dar este numai începutul.

Cuvântul lui Dumnezeu este minunat atunci când îi dai voie să îţi vorbească. Observaţi vă rog, că întorcându-se din Egipt, Avraam aduce cu el două lucruri care îi vor cauza multe probleme. Mai întâi, este vorba despre bogăţiile pe care le-a adus din această ţară. Apoi, a adus cu el din Egipt o mică menajeră pe nume Agar. Despre ea şi necazurile pe care I le-a produs o să vorbim puţin mai încolo.

Să ne întoarcem mai întâi la bogăţii. Din pricina lor, Avraam trebuie să se separe de Lot. Ei ajung la neînţelegeri din pricina bogăţiilor.

Aţi observat probabil menţiunea cu privire la Cananiţii şi Fereziţii care locuiau în ţară. Îngrijitorii turmelor lui Avraam şi cei ai lui Lot încep să se certe între ei, tensiunea extinzându-se apoi şi la stăpânii lor la Lot şi Avraam. Probabil cananiţii şi fereziţii care au asistat la cearta lor şi-au şoptit: „Uită-te la ei. Când Avraam a venit aici şi a construit acel altar ce părere bună ne-am făcut despre el. Dar acum…!” Nu cred că aceste popoare au fost foarte încântaţi de ceea ce vedeau.

Nu aş vrea să supăr pe cineva, nu vă cunosc şi nu cunosc localitatea dumneavoastră, dar aş vrea să vă întreb care este relaţia pe care o aveţi cu celelalte biserici. Este armonie, înţelegere, între voi, sau aveţi neînţelegeri şi dispute? Vreau să spun că oricare ar fi motivele, pentru omul nemântuit, aceste dispute nu aduc nimic bun. Probabil el îşi spune dacă aşa este creştinismul, eu nu vreau să am de-a face cu el. Domnul Isus nu spune: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ai mei dacă vă susţineţi doctrinele diferite cu orice preţ.”

El ne îndeamnă la dragoste, la înţelegere la iertare. Domnul Isus a spus: „Aveţi dragoste unul pentru altul căci prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei.”  Dragii mei, vreau să vă spun că fereziţii şi cananiţii ştiu imediat când Biserica este frământată de lupte interne.

Îmi amintesc că un unchi al meu nu  vrut niciodată să se întoarcă la Dumnezeu. Mătuşa mea plângea şi zicea mereu: „Nu vrea să asculte!” Dar ştiţi de ce nu voia unchiul meu să asculte? Împreună cu ei mai locuia o mătuşă de a mea. Şi eu obişnuiam să mai merg pe la ei la cină. Nici nu vă închipuiţi ce meniu aveam; predicator prăjit. Una din mătuşi mergea la o biserică iar cealaltă la altă biserică. Atunci când se întâlneau la masă în conversaţiile lor fiecare îşi apăra predicatorul, pentru ca apoi să înceapă să-I critice, apoi discutau despre toate bârfele de prin biserică. Eu îl urmăream e unchiul meu.

El nu spunea nimic, mânca liniştit, apoi se ridica de la masă şi se ducea să se întâlnească cu prietenii lui. Când se întorcea seara acasă nu era beat dar tot se cunoştea că băuse ceva. Niciodată mătuşile mele nu au reuşit să-l aducă la vreo biserică.

Asemenea lui sunt mulţi alţii pentru care şi noi suntem răspunzători dragul meu prieten. Prin conflictele pe care  le iniţiem şi întreţinem nu facem decât să-I ţinem pe oameni departe de biserică. Cananiţii şi fereziţii încă locuiesc în ţară. Ei sunt în fiecare ţară în fiecare loc. Ei sunt lângă fiecare biserică.

Dar să citim versetele 8 şi 9.

v.8,9 Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.”

După cum observaţi aici apar consecinţele unei neascultări complete a lui Avraam. Ţineţi minte când Dumnezeu îi zisese lui Avraam să iasă din familia lui? El a ieşit din ţară dar la luat pe Lot cu El. Iată că tocmai Lot este cel care îi creează probleme. El nu se termină aici după cum vom vedea mai târziu.

Modul în care rezolvă Avraam această problemă ne arată totuşi calitatea caracterului lui Avraam. Nu cred că oricine poate face un asemenea lucru. El I-a spus lui Lot să ia tot ce vrea şi el se va mulţumi cu ce rămâne. Este dovada unui caracter impresionant.

Urmăriţi însă ce alegere face Lot.

v.10 Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

v.11 Lot şi-a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.”

v.12 Avram a locuit în ţara Canaan iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi-a întins corturile pînă la Sodoma.

Interesantă alegere nu-i aşa? Poată că Lot visa de mult la acele locuri. Chiar de când venise în acele locuri a remarcat frumuseţe şi bogăţia lor. Poate că seara se uita din cortul lui şi-i spunea soţiei sale: „Ce locuri frumoase! Tare mi-ar plăcea să fie numai ale mele. „ Dimineaţa, când se trezea şi vedea vitele lui Avraam mergând pe acele câmpuri se gândea „Oare ale mele vor mai avea ce să mănânce?”

Când I s-a oferit posibilitatea să aleagă ştiţi ce direcţie a ales. Vedeţi, omul nu cade dintr-o dată. Este un timp în care el pregăteşte parcă această cădere. Îţi aşezi corturile către Sodoma şi aşa începe totul.

Lot şi-a ridicat ochii, a văzut câmpia şi a luat-o în acea direcţie. Din păcate aceasta a fost cea mai mare greşeală a lui. Ceea ce nu ştia Lot era felul acelor oameni din Sodoma:

v.13 Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Ce înseamnă această răutate a oamenilor din Sodoma şi Gomora vor vedea mai târziu. Şi noi vom vedea mai târziu cât de mare era această stricăciune a oamenilor din Sodoma.

Ceea ce vreau să mai adaug este că descrierea răutăţii acelor oameni seamănă foarte bine cu o radiografiere a lumii moderne. Dacă Dumnezeu nu procedează la fel cu noi este numai pentru că El este nespus de milos şi plin de îndurare.

Dragul meu prieten, Avraam este un bun exemplu pentru noi. Ascultarea , ca şi neascultarea lui, sunt lecţii pentru fiecare dintre noi. Vom continua să învăţăm din viaţa lui Avraam acest mare om al credinţei, om prin care omenirea a primit multe binecuvântări.