Itinerar Biblic Ep. 2 – Introducere

 

Dragii prieteni, sper că am reuşit până acum să vă stârnesc interesul pentru studiul acestei minunate cărţi care este Cuvântul lui Dumnezeu. Până acum am trecut în revistă câteva din evidenţele care demonstrează că ceea ce avem noi nu este o carte oarecare ci o carte cu un conţinut special pentru noi oamenii. De la impactul pe care această carte l-a avut asupra oamenilor, fie că au fost ei omeni de stat, fie că au fost oameni simpli, efectul asupra unor întregi naţiuni, modul în care acest cuvânt a rezistat timpului şi împotrivirilor oamenilor, până la dovezile venite prin intermediul arheologiei totul indică faptul că avem de a face cu o carte specială.

Să mergem astăzi mai departe la încă o dovadă incontestabilă despre caracterul special al Bibliei. Este vorba despre modul în care profeţiile din paginile Bibliei s-au împlinit de-a lungul timpului. De fapt, dacă mi s-ar cere să dau un singur argument care să demonstreze că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, nu cred că aş vorbi despre altceva decât despre aceste profeţii împlinite. Ele demonstrează atât de bine că nu poţi scăpa sau nu te poţi eschiva Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia este plină de profeţii împlinite. O pătrime din cuprinsul Bibliei, atunci când a fost scrisă, a fost profetică; ea anunţa lucruri care trebuiau să se întâmple în viitor. O mare parte a acestor profeţii de fapt, mult mai mult decât şi-au imaginat oamenii s-a împlinit. Putem găsi în Biblie multe profeţii din cele care s-au împlinit cu exactitate. Sunt multe situaţii particulare care s-au împlinit chiar pe timpul profetului. De exemplu, Mica a fost un profet care a spus regelui din acea vreme, pe nume Ahab, că dacă va aprticipa la o anumită bătălie, aşa cum planificase de fapt, nu numai că va pierde bătălia dar îşi va pierde şi viaţa. Profeţii falşi cu care se înconjurase Ahab l-au asigurat că ceea ce spunea Mica ea o minciună şi nu merită ascultată, pentru că el va birui. Pentru că ceea ce spuneau profeţii mincinoşi se potrivea mai bine cu planurile sale, Ahab a pus ca Mica să fie închis şi hrănit doar cu pâine şi apă urmând să termine cu el când se va întoarce. Însă Mica I-a adresat un ultim cuvânt: “Dacă tu te vei întoarce, înseamnă că Dumnezeu nu a vorbit prin mine.” 

Ei bine, este evident că Dumnezeu a vorbit prin Mica, pentru că  Ahab nu s-a mai întors. El a fost ucis în toiul luptei iar armata lui înfrântă. Ahab se speriase totuşi de cuvintele lui Mica pentru că a decis să se deghizeze în luptă pentru a evita pericolele. Însă Scriptura ne spune că spre sfârşitul luptei, un soldat inamic, căruia, probabil îi mai rămăsese o săgeată în tolbă, trage cu ea la întâmplare   şi unde credeţi că nimereşte? Chiar în breşa armurei lui Ahab. De ce oare? Pentru că profeţia lui Mica fusese corectă, inspirată de Dumnezeu. Această istorie o găsiţi în prima carte a Împăraţilor la capitolul 22.

În a doua carte a Împăraţilor, la capitolul 19, versetul 32, găsim o altă istorie interesantă. Proroocul este de această dată Isaia. Israelul este invadat de armata Asiriană iar Isaia face curajoasa afrmaţie că nici măcar o singură săgeată nu va fi trasă înspre Ierusalim. Afirmaţia este curajoasă în contextul în care, aşa cum am văzut, Ahab a fost omorât de săgeata unui soldat care trăsese la întâmplare. Nu pare oare de necrezut că în acea mare oştire, de două sute de mii de soldaţi, măcar unul, din greşeală, sau în joacă, va da drumul unei săgeţi din arcul său în direcţia Ierusalimului? Ei bine, nu este de necrezut pentru Isaia. Dacă o singură săgeată ajungea în interiorul zidurilor Ierusalimului, Isaia era discreditat ca şi profet al lui Dumnezeu. Însă el a fost, aşa cum o demonstrează şi situaţia descrisă, un profet al lui Dumnezeu. Însă Isaia a mai profeţit şi că o fecioară va naşte un copil şi aceasta a spus-o cu şapte sute de ani înainte să se întâmple.

Apoi, dacă mai ai nevoie de o ultimă dovadă, există peste trei sute de profeţii cu privire la prima venire a Domnului Hristos care sau împlinit în detaliu.  Atunci când Domnul Isus atârna pe cruce, aproape mort, era o singură profeţie care nu fusese încă împlinită şi anume cea din Psalmul 69, versetul 21: “Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi- e sete  îmi dau să beau oţet.”  Când Domnul Isus a spus însă: “Mi-e sete”, inamicul însuşi a sărit să împlinească această profeţie şi Apostolul Ioan ne descrie această întâmplare în Evanghelia sa la capitolul 19. Nu este acesta un lucru care trebuie să ne dea de gândit?  Oamenii nu pot prevedea asemenea lucruri în mod obişnuit.

Este aproape amuzant să observi prognozele meteo. Pe timpul verii, în zonele de câmpie, cele mai multe din prognoze sunt aproape de realitate. Atunci însă când vorbeşti de prognozele referitoare la vreme în zonele de munte şi mai cu seamă pe timpul toamnei, situaţia se schimbă. Prognoza profetului în Israel trebuia să fie adevărată, reală. Dacă nu se împlinea ceea ce profeţea, pedeapsa era foarte aspră – moartea. Dumnezeu a învăţat poporul să facă deosebirea între un profet adevărat şi unul fals.Un profet adevărat trebuia să vorbească, în primul rând, despre situaţia prezentă, aşa cum a făcut Isaia. Abia atunci când acea profeţie se împlinea şi profetul era validat, el primea autoritatea de a vorbi despre lucruri viitoare. Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat cu Isaia. Acum putem privi în istorie şi vom observa împlinirea exactă a profeţiilor sale.

Sunt multe alte profeţii. Tirul şi Sidonul  sunt astăzi exact aşa cum Cuvântul lui Dumnezeu a spus că vor fi cu 2500 de ani înainte. Egiptul de astăzi este exact în aceeaşi poziţie în care Dumnezeu a spus că va fi. Toate acestea, prieteni dragi, sunt lucruri uimitoare, şi toate aceste profeţii împlinite sunt dovezi extrem de grăitoare ale faptului că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Spun aceasta gândindu-mă şi la faptul că omul simplu, fără intervenţia divină, nu dispune de capacităţi care să-l ducă la asemnea previziuni.

Haideţi să observăm cum, conform legilor probabilităţilor, omul nu ar putea niciodată să profeţească. Să presupunem, de exemplu, că eu voi face o previziune. Astfel, să spunem că eu prezic că mâine, indiferent de locul în care vei fi, vei avea parte de ploaie. Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt de 50%, pentru că nu poate fi decât una din situaţii. Dar să presupunem că eu mai adaug un element şi voi spune că la ora 9.00 fix va începe să plouă. Acesta este deja un element foarte nesigur. La prima parte a prezicerii mele am avut un coeficient de 50% şanse de reuşită, dar acum poate că abia ating 25%. Fiecare element nesigur  reduce cu cel puţin 50% şansele ca previziunea mea să fie una veritabilă. Să presupunem mai departe că voi spune nu doar ora la care va începe ploaia, ora 9.00, dar şi ora la care se va opri, să zicem 14.00. Aceasta reduce deja procentajul meu cu încă 50% şi ajung la 12,5% şanse ca previziunea să fie una viabilă. Vă imaginaţi deja care sunt şansele de reuşită ale previziunii mele?

Dar dacă adaug trei sute de elemente nesigure la această previziune? Nu cred că mai poate există nici măcar o umbră de speranţă că previziunea mea poate avea loc. Nu se poate – este imposibil.

Cu toate acestea Cuvântul lui Dumnezeu a putut face o asemenea previziune  care s-a şi împlinit. Biblia a intrat din plin în sfera imposibilului şi pentru mine aceasta este o dovadă incontestabilă că este Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic nu se poate compara cu acest Cuvânt. Am dat doar câteva exemple de profeţii împlinite, dar în Biblie găseşti profeţie după profeţie, şi toate sunt împlinite în detaliu. Şi cred că este un indiciu cu privire la modul în care se vor împlini acele profeţii care nu au ajuns încă la scadenţă. O altă dovadă care vine în sprijinul Bibliei este Mulţimea vieţilor transformate.   Am să vă ofer două motive finale care dovedesc, încă o dată, că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. O dovadă o constituie muţimea de vieţi transformate a credincioşilor din zilelor noastre. Puterea lui Dumnezeu aduce transformări radicale în vieţile multor bărbaţi şi femei. Mă gândesc acum la un om din Oackland, statul California care a ascultat şi el acest program radiofonic.  Probabil şi el avea tot atâtea probleme şi păcate cât toţi ceilalţi oameni pe care îi cunosc. Acest om a început să asculte ceea ce spune Biblia. Eu cunosc oameni care nu au  avut nevoie să asculte Evanghelia decât o singură dată şi s-au convertit la o nouă viaţă. Cred că este un lucru posibil şi minunat. Acest om însă a ascultat săptămână de săptămână şi la început reacţia lui a fost de opoziţie. Apoi a devenit chiar furios. Mai târziu imi spunea: “Dacă aş fi putut să ajung la tine atunci când vorbeai din Epistola către Romani, cred că te-aş fi lovit chiar în nas.” Şi cred că ar fi făcut-o, era mult mai tânăr şi mai  puternic decât mine.  Dar, în cele din urmă, acest om s-a întors către Domnul Isus Hristos. Era minunat să vezi schimbările din viaţa acestui om.

Schimbări de acest gen sunt milioane. Tineri sau bătrâni au descoperit scopul şi împlinirea vieţii lor, căsătorii în pragul ruinei au fost refăcute, familii reunite, indivizi care renunţau la alcool şi începeau o nouă viaţă, toate acestea pentru că vieţile lor erau transformate de credinţa în Domnul Isus Hristos.

Când am terminat seminarul, cu o lucrare în apologetica Biblică, am crezut că menirea mea este să apăr Biblia. De fapt, cred că orice mesaj al meu cantona în acest domeniu.

Credeam că dacă voi fi în stare să ofer suficiente răspunsuri la întrebările pe care oamenii le ridică pentru a critica Biblia ei vor ajunge să creadă în ea. Foarte repede am descoperit că cel mai rău lucru pe care puteam să-l fac era să demolez pe cineva din punct de vedere intelectual. În minutul imediat următor aveam în faţă un inamic pe care niciodată nu mai puteam să-l câştig pentru Hristos. De aceea, am hotărât că trebuie să renunţ la eforturile mele apologetice şi să vestesc Cuvântul lui Dumnezeu cât pot eu mai simplu pentru a fi cât mai accesibil oamenilor.

Un alt motiv pentru care am renunţat la apologetică a fost şi acela că în propria-mi viaţă au început să aibă loc anumite modificări. Am ajuns astăzi la credinţa că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu dar pot să afirm că ştiu că Dumnezeu este autorul acestui Cuvânt. Stiu acest lucru pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a revelat această realitate pentru mine. Iar despre acest lucru vorbeşte şi apostolul Pavel în epistola pe care o adresează Colosenilor. El se ruga aici ca ei să fie (citez): ”umpluţi de cunoştiinţa voiei Lui în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească.” (am încheiat citatul).  Şi eu doresc acest lucru pentru că am descoperit că odată ce Duhul lui Dumnezeu îţi descoperă aceste lucruri, nu mai ai nevoie de arheologie sau orice altceva care să-ţi dovedească că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Un tânăr predicator a venit odată la mine şi mi-a zis: ”Domnule predicator, nu este minunat că au descoperit acest lucru?”. Şi a menţionat una din descoperirile arheologice de dată recentă.

Am spus: “Ei bine, nu cred că este cazul să ne etuziazmăm atât de mult.” Vizibil contrariat şi dezamăgit m-a întrebat: “Ce vreţi să spuneţi?” “ Chiar nu vă produce nici o impresie?”

“Atunci i-am spus: Eu ştiam deja că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu încă înainte ca unealta arheologului să mi-o spună.”

Atunci m-a întrebat de unde ştiam lucrul acesta.  I-am răspuns ceea ce deja v-am spus prieteni dragi: Duhul lui Dumnezeu mi-a spus-o.”

Cred că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu numai că face cuvântul lui Dumnezeu să aibă impact în viaţa ta, dar îţi ca da şi acea siguranţă prin care vei putea afirma cu toată tăria: “Ştiu că este Cuvântul lui Dumnezeu.”

Vorbind mai departe despre Cuvântul lui Dumnezeu, doresc să vorbesc puţin despre câţiva termeni tehnici care apar mereu în contextul unor abordări de genul celor în care şi noi suntem implicaţi. Cu siguranţă că mulţi dintre dumneavoastră au auzit de cuvintele: Revelaţie, inspiraţie, iluminare sau interpretare. Doresc totuşi să le analizăm pe rând pe fiecare din acestea.

Mai întâi,

            Revelaţia. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a vorbit, a comunicat cu omul. “Aşa vorbeşte Domnul“ sau echivalente ale acestei formulări apar în peste 2500 de locuri în paginile Bibliei. Cu siguranţă, Dumnezeu nu a vrut să apară nici o urmă de îndoială cu privire la faptul că El este cel care vorbeşte în paginile Bibliei. Observaţi vă rog ce ni se spune în Epistola către Evrei la capitolul 1 în primele două versete (citez):

            “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit  prin Fiul pe care l-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile” (am încheiat citatul). Oriunde veţi găsi două persoane înzestrate cu un grad rezonabil de inteligenţă, care împărtăşesc aceleaşi emoţii şi dorinţe şi care sunt mai mult sau mai puţin atrase una de alta, ei bine, acolo veţi găsi comunicare între acele persoane. Persoanele care manifestă aceleaşi înclinaţii dar care sunt despărţite una de alta îşi găsesc o adevărată plăcere în a se întâlni şi se bucură ori de câte ori pot comunica. Această caracteristică înnăscută a inimii omului poate constitui o explicaţie pentru necesitatea telefonelor, cutiilor poştale şi celorlalte mijloace de comunicare. Prietenii comunică cu prietenii. Un soţ care este departe de casă scrie scrisori soţiei. Un băiat sau o fetiţă aflaţi la şcoală departe de casă, scriu scrisori tatălui şi mamei lor. Ce să mai spunem despre “parfumatele” scrisori ce vor circula veşnic între un băiat şi o fată ce se îndrăgostesc

Date fiind toate acestea, cred că trebuie să ne punem acum o întrebare cât se poate de legitimă: Nu este oare  logic să concluzionăm că Dumnezeu a comunicat cu cei pe care I-a creat şi pe care I-a înzestrat cu o minunată inteligenţă?  Veţi observa probabil că scriitorul Epistolei către Evrei spune că Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament prin profeţi  iar acum ne-a vorbit prin Hristos.

Atât revelaţia prin profeţii Vechiului Testament  cât şi revelaţia prin Domnul Isus Hristos în cadrul Noului Testament, sunt cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu şi acesta este singurul mod în care cunoaştem ceea ce Dumnezeu a dorit să ne transmită. Biblia conţine şaizeci şi şase de cărţi Şi Dumnezeu este Cel care a vorbit în fiecare din ele. Un autor necunoscut a spus astfel despre Biblie (citez):

            “Aceasta carte conţine mintea lui Dumnezeu, starea omului, calea mântuirii, judecata păcătoşilor şi fericirea celor credincioşi. Doctrinele ei sunt sfinte, principiile ei sănătoase iar istoriile ei adevărate îar în ceea ce priveşte hotărârile ei sunt imutabile. Citeşte-o să fi înţelept, crede-o pentru a fi în siguranţă şi trăieşte-o pentru a fi sfânt. Ea conţine lumină pentru a te călăuzi, hrană pentru a te susţine şi mângăiere pentru a te înviora. Ea este harta călătorului, necesarul accesoriu al peregrinului, compasul pilotului, sabia soldatului şi caracterul Creştinului. Aici este refăcut raiul, cerul este deshis şi porţile iadului strămutate. Hristos este sfârşitul. Ea ar trebuie să umple memoria noastră, să conducă inima şi să călăuzească picioarele. Citeşte-o încet, frecvent şi roagă-te s-o înţelegi. Îţi este dată pentru viaţa ta şi va fi deschisă în ziua judecăţii şi va aminită pentru totdeauna. Implică cea mai mare responsabilitate, va rasplăti cea mai măreaţă lucrare şi-I va vondamna pe toţi cei ce dispreţuiesc conţinutul ei sfânt” (am încheiat citatul).

Vedeţi dragi prieteni ce mult face Cuvântul lui Dumnezeu. El nu este un cuvânt oarecare. Bogăţia lui este nesfârşită. Modul în care ni se adresează Dumnezeu demonstrează dragostea şi preocuparea pe care El o are faţă de noi. Care este însă atitudinea pe care noi o avem faţă de El? Fie ca ea să fie una care ne aduce binecuvântare.