Itinerar Biblic Ep. 3 – Introducere

 

Dragi ascultători iată că din nou avem Cuvântul lui Dumnezeu în atenţia noastră. El este un cuvânt special, un cuvânt nu numai pentru mintea noastră, dar mai ales pentru inima noastră. În începutul călătoriei noastre am văzut argumente care susţin valoarea deosebită a acestui cuvânt pe care noi îl numi Scriptură, Biblie, Cuvânt Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu. Am început, de asemenea să trecem în revistă câţiva termeni care ţin de modul în care a ajuns acest cuvânt la noi şi modul în care noi reuşim să ne raportăm la ceea ce comunică el. Acesta este contextul în care noi am vorbit despre revelaţie. Spuneam  că acesta este termenul ce defineşte ceea ce a făcut Dumnezeu, mai precis, comunicarea pe care El a iniţiat-o cu noi oamenii. Iată de ce, avem încă un motiv pentru care să tratăm acest cuvânt cu foarte multă atenţie şi respect, el fiind modul prin care Dumnezeu se prezintă pe sine.

Un alt termen pe care îl întâlnim este inspiraţia. Şi acesta este un subiect care merită toată atenţia noastră. Personal, cred în ceea ce este cunoscut ca fiind inspiraţia verbală plenară a întregii Scripturi, ceea ce înseamnă că Biblia este o afirmaţie autoritară şi că fiecare cuvânt al ei este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi într-o permanentă contemporaneitate. Inspiraţia garantează revelaţia lui Dumnezeu. De fapt aceasta este exact ceea ce afirmă Biblia. Doi oameni, Pavel scriind epistola sa către Timotei şi Petru scriind ultima sa epistolă,  cuprind în afirmaţiile lor o definiţie a Scripturii:

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună .”

Acestea sunt cuvintele lui Pavel aşa cum le regăsim în a doua sa epistolă către Timotei la capitolul 3 . Observaţi vă rog că  toată  Scriptura a fost insuflată de Dumnezeu. Acesta este sensul cuvântului inspirat dealtfel. Dumnezeu, a vorbit prin aceşti oameni şi ne vorbeşte aici prin Pavel, exact ceea ce vrea El să ne transmită. El nu mai are nimic de adăugat. Petru exprimă acelaşi lucru la sfârşitul primului capitol din ultima sa epistolă:

“Căci nici o profeţie nu a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu , mânaţi de Duhul Sfânt”

Este foarte important, cred, să observăm faptul că aceşti oameni au fost mişcaţi, conduşi de Duhul  Sfânt al lui Dumnezeu. Episcopul Westcott a spus:

“Unirea acestor gânduri cu cuvintele este tot atât de necesară cum este cea a sufletului cu trupul”.

Altcineva,  a spus:

“Tot atât de uşor cum poţi avea muzică fără partituri, sau matematică fără geometrie, poţi avea gânduri fără cuvinte.”

Nu gândurile sunt  inspirate, ci cuvintele poartă în ele Suflarea lui Dumnezeu.

Este o istorioară despre o fetiţă care luase lecţii de canto cu un foarte cunoscut profesor. După un recital la care a fost prezent şi profesorul ei, ea a fost foarte nerăbdătoare să audă opinia lui. Profesorul nu a venit să o felicite, aşa că fetiţa a întrebat-o pe prietena ei: Ce a spus profesorul? Prietena ei, foarte sinceră dealtfel, i-a răspuns: A spus că ai cântat îngereşte!

Ştiindu-l mult mai reţinut în afirmaţii pe profesor, fetiţa a insistat: Este exact ceea ce a spus?

Prietena a răspuns: Ei, nu a folosit chiar aceste cuvinte dar cred că aceasta este ceea ce a vrut să spună.

Fetiţa nu a fost mulţumită şi I-a cerut prietenei să-I reproducă exact cuvintele profesorului. Prietena I-a spus: “Ei bine, profesorul a  spus că asemenea sunete nu a mai  auzit pe faţa pământului.”

Este evident, cred, că nu orice sunet nemaiauzit pe pământ este neapărat melodie cerească. Iată deci cât de importante sunt cuvintele.

La fel să întâmplă, vă rog să mă credeţi, în cazul Bibliei. Nu numai gândurile  trebuie să fie inspirate ci şi cuvintele. De exemplu, Satana nu  a fost inspirat să spună o minciună, dar Biblia ne prezintă că el a spus cel puţin o minciună. Cuvintele sunt cele care sunt inspirate. Chiar Domnul Isus a spus adesea: “Este scris”  şi cita Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

Moise, în cartea sa, Exodul scrie:  “Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:..”  pentru ca apoi să înregistreze ceea ce spune Dumnezeu.

Pe parcursul anilor au fost descoperite manuscrise ale Bibliei conservate într-o formă excelentă. Vorbind despre aceste manuscrise directorul  Muzeului Britanic, a făcut următoarea afirmaţie:

“Datorită acestor manuscrise, cititorul obişnuit al Bibliei poate citi liniştit în ceea ce priveşte acurateţea textului. Cu excepţia câtorva alterări, lucru inevitabil în cazul copierii manuale, Noul Testament, şi suntem siguri de aceasta,  a ajuns la noi într-o formă intactă.”

Avem deci astăzi ceea mai apropiată versiune care poate exista faţă de manuscrisul original şi eu cred în inspiraţia verbală plenară a manuscrisului original.

În secolul al doilea al erei creştine, unul din părinţii Bisericii, pe nume Irineu a scris:

„Scripturile sunt într-adevăr perfecte,  aşa cum sunt ele spuse de Cuvântul lui Dumnezeu şi de către Duhul Său cel Sfânt.”

Augustin, care a trăit în secolul cinci al erei creştine a făcut şi el următoarea afirmaţie:

“Haideţi, să ne predăm şi să ne plecam înaintea autorităţii Sfintei Scripturi care nu poate greşi sau înşela”.

Mai târziu, faimosul predicator Spurgeon comenta: “Nu mă voi îndoi niciodată de doctrina inspiraţiei verbale plenare, devreme ce văd în mod constant, în practica zilnică, modul în care chiar cuvintele pe care Dumnezeu a găsit plăcerea să le folosească – un plural în loc de singular – sunt binecuvântări pentru sufletele oamenilor.”

Iată deci că Dumnezeu vorbeşte în această Carte pentru inimile şi vieţile noastre.

Să mergem puţin mai departe şi să vorbi despre un alt factor foarte important în ceea ce priveşte comunicarea acestui Cuvânt al lui Dumnezeu pentru inima omului. Până acum am văzut mai mult aspectele legate de modul în care Dumnezeu a făcut ca cuvintele Sale să ajungă la noi. Dar nu este suficient numai ca acest cuvânt să ne parvină, ci mai este nevoie de intervenţia Lui pentru ca noi să înţelegem acest cuvânt. Aici este momentul în care intervine iluminarea.

Biblia este o carte bună, o carte umană, scrisă de oameni care au exprimat gândurile lor şi au scris, în acelaşi timp Cuvântul lui Dumnezeu.  Dar vedeţi, numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este acela care ne poate vorbi dincolo de cuvintele oamenilor care au scris. Deşi, singuri, putem pricepe anumite evenimente din Biblie, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este acela care ne va deschide minţile şi inimile pentru a putea pricepe adevărurile spirituale care există acolo.

Pavel le scria Corintenilor spunându-le: (citez) “Noi propovăduim înţelepciunea Lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei. Dar, după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”  (am încheiat citatul)

Acum putem spune că cele mai multe din cunoştinţele pe care noi le avem sunt intermediate de ochi, urechi sau raţiunea noastră. Pavel ne spune aici că sunt anumite lucruri însă care nu pot fi văzute cu ochii ori auzite cu urechile, lucruri pe care raţiunea noastră nu le poate concepe. Cum putem atunci ajunge la aceste lucruri? Tot Pavel ne dă răspunsul la această întrebare spunând: “Nouă însă ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”

Cuvintele referitoare la lucrurile necunoscute sunt adesea predicate la înmormântări  sugerându-se că cel ce a murit nu a cunoscut toate lucrurile aici pe pământ dar în noua sa stare va cunoaşte lucruri noi. Cu toate că într-un anume sens este adevărat, nu acesta este sensul cuvintelor lui Pavel. Este foarte adevărat că sunt foarte multe lucruri în viaţă pe care nu le poţi  învăţa prin mijloacele obişnuite; însă le poţi învăţa dacă cel ce te învaţă este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Poate vă aduceţi aminte că, la un moment dat, Domnul Isus îi întreabă pe ucenici: “Cine zic Oamenii că sunt eu?” Ei au răspuns ceea ce ziceau oamenii, unii într-un fel alţii în altul. Dar apoi I-a întrebat ce spun ei şi Petru a fost cel care imediat a dat răspunsul corect: “Tu eşti Hristosul, Fiul  Dumnezeului Cel viu.” Domnul Isus I-a răspuns: “Binecuvântat eşti tu Simone Fiul lui Iona căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta ci Tatăl Meu care este în ceruri.” 

Iată deci că Dumnezeu  este Cel care I-a descoperit aceste lucruri lui Petru. Astăzi este la fel. Numai Dumnezeu poate deschide Cuvântul Său pentru noi în aşa fel încât să-l putem înţelege.

Într-o zi, după înviere, Domnul Isus a pornit pe drumul către Emaus unde s-a alăturat celor doi ucenici care mergeau în acea direcţie. Intrând în conversaţie cu ei I-a întrebat: “… Ce fel de vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit , uitându-se la El trişti.  Drept răspuns unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea? ”  Ce le-a zis El?  Şi ei I-au răspuns: “Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era prooroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea Lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit.”

Cum poate vă aduceţi aminte, Domnul  Isus deja prezisese toate aceste lucruri.  Este şi mai interesant când luăm în calcul toate profeţiile care vorbeau şi ele despre aceleaşi evenimente. Cu toate acestea ceea ei exprimă sunt speranţele lor legate de Domnul Isus: (citez) “Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri .” (Am încheiat citatul).  Ei continuă apoi să-I spună ceea ce auziseră de la femeile ce fuseseră la mormânt; “… Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe El nu l-au găsit.”  Dar acum ascultaţi ce spune Domnul Isus ca răspuns la toate acestea (Citez): ”O nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul  aceste lucruri şi să intre în slava Sa? Şi a început de la Moise  şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit (sau le-a explicat), în toate Scripturile ce era cu privire la El.”  Nu ţi-ar fi plăcut prieten drag să fi şi tu acolo să-L asculţi pe Mântuitorul vorbind despre  tot ceea ce Vechiul Testament spune cu privire la El?  Şi după ce s-a făcut cunoscut celor doi pe când stăteau la cină, ei au comentat mai apoi evenimentul: “Nu ne ardea inima în noi  când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile? “

Vedeţi, noi studiem o carte care este  cu totul diferită de orice altă carte. Nu numai că eu cred în ea ca fiind o carte inspirată dar mai cred şi că poate fi o carte  închisă pentru oricine dacă nu o deschide Duhul Sfânt. Când Domnul Isus s-a întors la Ierusalim El a continuat să-i înveţe pe ucenici  şi să le spună: (citez) ”Iată ce vă spuneam Eu când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise în Prooroci şi în Psalmi.” (Am încheiat citatul) Textul pe care l-am citat ca şi celelalte care vorbesc despre acest aspecte, este din Evanghelia după Luca, ultimul capitol.  Iată deci că Domnul Isus era convins că Scriptura vorbea despre El. Acum vine un verset foarte important: “El le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile…”   Prieteni dragi,  dacă nu deschide El mintea noastră, cu  nici un chip nu vom înţelege tainele privind Persoana Sa şi mântuirea ce vine prin El. Acesta este motivul pentru care trebuie să abordăm această carte cu o mare umilinţă a minţii indiferent de coeficientul  nostru de  inteligenţă sau de educaţia noastră.

Întorcându-ne la 1 Corinteni Pavel continuă spunând: (Citez) ”Şi vorbind despre ele  nu cu  vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând  o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile lui Dumnezeu  căci  pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” (Am încheiat citatul). Eu nu sunt niciodată deranjat când vreunul dintre cei necredincioşi  spune că el nu mai crede că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu; acesta este modul  firesc în care el trebuie să reacţioneze. În cele din urmă dacă nu este un credincios (observaţi vă rog că nu spun creştin) el  nu poate înţelege acest Cuvânt al lui Dumnezeu.

Mark Twain, care nu era un credincios, a spus că el nu este deloc deranjat de ceea ce nu înţelege din Biblie ci este mai degrabă îngrijorat de ceea ce înţelege. Există lucruri pe care un necredincios le poate înţelege şi acele lucruri îi fac pe mulţi să respingă acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Pascal a spus (citez): “Cunoaşterea umană trebuie înţeleasă pentru a fi iubită, dar cunoaşterea divină trebuie întâi iubită pentru a fi înţeleasă.”  (Am încheiat citatul).

Încheind acest subiect al Iluminării daţi-mi  doar voie să mai adaug un lucru: Numai Duhul lui Dumnezeu  poate deschide mintea şi inima pentru a-L putea vedea şi accepta pe Domnul Isus ca şi Mântuitor şi pentru a vă putea încrede în El ca şi Salvator al vostru. Nu este minunat?  De  foarte multe ori când mă urcam la amvon mă simţeam neputincios. Credeţi-mă! Este adevărat! Predicatorul  nu-i poate aduce pe toţi la Domnul Hristos. Dar nu numai acesta era sentimentul care mă încerca. Mă simţeam în acelaşi timp puternic. Nu prin mine însumi  ci prin cunoaşterea pe care Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate să o aducă şi să ia cuvintele mele moarte şi să le umple de viaţă. Aceasta este manifestarea deplină a Duhului Sfânt Cel care prin iluminare poate face din nişte sunete, o comunicare coerentă, plină de viaţă.

În ceea ce priveşte interpretarea sunt câteva reguli de bază ale acesteia. O primă regulă ar fi aceea că.

În primul rând, trebuie luat în considerare scopul general al Bibliei. Acesta este şi motivul pentru care doresc să propovoduiesc întreaga Biblie. Eu cred că înainte de a ajunge la orice învăţătură în aria dogmaticii, trebuie mai întâi să treci prin toată Biblia pentru a vedea cum este acea învăţătură suţinută de textul ei. Este foarte important să nu tragi concluzii finale dintr-un singur verset sau capitol.

O a doua regulă este cu privire la destinatarul scrierii.

Cui îi este destinată Scriptura?  Este o întrebare foarte importantă. De exemplu, acolo unde Dumnezeu se adresează lui Iosua:  “Ridică-te şi treci Iordanul acesta!”  Acum, şi eu am fost în Israel şi am traversat Iordanul dar nu am făcut-o pentru a împlini Scriptura şi nu am spus: Iată că am ascultat de Domnul şi am trecut Iordanul. Atunci când citesc primele versete din cartea Iosua capitolul 1 ştiu că Dumnezeu se adresează lui Iosua  dar este o lecţie şi pentru mine în ceea ce priveşte ascultarea acolo. Nu toată Scriptură îmi este adresată mie dar imi este  de folos mie. Cred că este o regulă ce trebuie ţinută minte.

Trebuie, de asemenea, să ţinem cont, de contextul imediat al textului pe care care îl citim. Prin context înţeleg  versetele din^naintea pasajului meu şi de după el. Trebuie să observăm despre ce vorbeşte acest pasaj şi ce alte pasaje ale bibliei vorbesc despre aceleaşi lucruri.

Foarte important în cadrul interpretării este să descoperim ce spune textul original al Bibliei. Sunt conştient aici că nu toţi au acces direct la limbile în care a fost scrisă Biblia. Însă cred că este important să folosim o traducere care este cât mai apropiată textului original. Foarte multe secte moderne au tendinţa de a folosi traduceri cu un pronunţat accent doctrinar. Căutaţi opinia unor oameni avizaţi cu privire la  versiunea pe care o veţi folosi.

O altă regulă ce trebuie luată în considerare este cea legată de interpretarea literală a Scripturii.  David Cooper a făcut o foarte potrivită afirmaţie cu privire la aceasta. El a spus (citez): ”Când sensul Bibliei este în cadrul bunului simţ elementar, nu mai căuta un altul. De aceea ia fiecare cuvânt cu sensul său natural, obişnuit, literal, atunci când contextul o îngăduie, studiază-l în lumina pasajelor în directă legătură cu acesta, în lumina adevărurilor fundamentale indicate de altfel foarte clar.” (Am încheiat citatul).

Iată dragi prieteni că încet, dar sigur, ne apropiem tot mai mult de concretizarea acţiunii noastre care este întâlnirea cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului Său. Data viitoare vom continua cu sugestii pentru un studiu eficient, dar până atunci vă încurajez să citiţi acest Cuvânt. Sunt atâtea cărţi care sunt demne de citit, dar Biblia este, cred eu deasupra tuturor, datorită celui care este autorul ei şi care nu este nimeni altul decât Creatorul nostru, Dumnezeul cel viu.

 

Amin.