Itinerar Biblic Ep.18 GENEZA cap. 10:1-11:9

 

Dragi prieteni, am văzut până acum câteva din momentele cruciale ale omenirii. Potopul a fost exprimarea judecăţii lui Dumnezeu pentru o umanitate coruptă care îl sfida pe Dumnezeu. Cu excepţia a câtorva oameni, cei mai mulţi se îndepărtaseră de Dumnezeu. Demn de remarcat însă este faptul că Dumnezeu apreciază credincioşia. El nu judecă global, pedepsind global. Pentru El fiecare persoană credincioasă Lui este importantă. Enoh, Metusala, Noe sunt o mărturie în acest sens. Trist este că sunt atât de puţine persoane care să facă voia lui Dumnezeu, persoane despre care să se poată spune aşa cum s-a spus despre Enoh şi Noe, că umblă cu Dumnezeu. Natura stricată a omenirii este prezentă şi astăzi iar consecinţele acestui fapt nu sunt greu de observat. De fapt, chiar după potop vedem cum această natură coruptă a traversat Potopul odată cu familia lui Noe.

Pe această familie am văzut-o după ce coboară din corabie, aducând o jertfă lui Dumnezeu. Dumnezeu încheie un legământ cu Noe şi cu toţi cei de după el, legământ în ale cărui clauze sunt cuprinse cinci aspecte legate de om.

Acum am ajuns la capitolul 10 al cărţii Geneza, capitol în care facem cunoştinţă cu mai multe familii. Este un capitol al genealogiilor, familiilor din care îşi trag originile toate naţiunile pământului. Acest capitol este mult mai important decât lasă să se înţeleagă spaţiul pe care eu I l-am oferit. Dacă doriţi să cunoaşteţi mai mult cu privire la naţiunile acestei lumi şi originile lor, poate că este bine să consultaţi cărţi de etnologie şi antropologie, care oferă date mai ample despre aceste subiecte.

Aici, în primul verset al capitolului găsim următoarele:

v.1 Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. După potop li s-au născut fii.

Mai întâi avem aici genealogia lui Iafet, apoi pe cea a lui Ham şi apoi genealogia lui Sem. Observaţi vă rog că Biblia urmează un anumit model în ceea ce priveşte abordarea genealogiilor. Mai întâi este abordată linia căzută , se spun câteva lucruri despre ea, pentru ca apoi să fie abandonată şi nici nu se mai revine asupra ei. În cele din urmă, linia acceptată merge până la Domnul Isus Hristos.

Să mergem dar mai departe.

v.2 Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec si Tiras.

Un cercetător pe nume Miller, a întocmit o hartă a naţiunilor aşa cum rezultă ele din genealogiile date.  Astfel, el susţine că Sciţii, Slovacii, Croaţii, Bulgarii, Polonezii şi locuitorii Boemiei se trag toţi din Magog. Indienii şi rasele Iraniene, respectiv, Mezii, Persanii, Afganii, Kurzii, se trag toţi din Madai. Din Iavan se trag Grecii, Romanii, precum şi naţiunile romanice – Francezii, Spaniolii, Portughezii, Italienii, şi altele. Din Tiras se trag Tracii, Teutonii, Germanii, din care apoi se dezvoltă ramurile germanice estice şi rasele europene, Scandinavii şi Anglo-saxonii. Nu am timpul necesar pentru a aborda întreaga hartă a naţiunilor întocmită de Miller dar este interesant să cunoşti modul în care s-au format popoarele de astăzi. Pentru Americani este şi mai interesant pentru că sunt poporul în care se întâlnesc toate aceste ramificaţii.

Dar versetul 6 ni-i prezintă pe fii lui Ham:

v.6 Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put si Canaan.

Aşa cum puteţi vedea, Ham a avut şi alţi copii în afară de Canaan, dar blestemul cade numai asupra lui Canaan. De ce nu şi asupra celorlalţi nu pot să vă spun. Dar, din Canaan se trag Fenicienii, Hetiţii, Iebusiţii, Amoriţii, Ghirgasiţi, Heviţi şi celelalte neamuri. Din Cuş, celălalt fiu al lui Ham, se trag popoarele africane, Etiopienii, Egiptenii, Libanezii şi altele. Toate aceste rase sunt hamitice. Acum urmează ceva detalii cu privire la fii lui Cuş:

v.7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan.

v.8 Cuş a născut si pe Nimrod: el este acela care a început sa fie puternic pe pământ.

v.9 El a fost un viteaz vînator înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vînator înaintea Domnului.”

„El este acela care a început să fie puternic pe pământ.” Nimrod este acela care dorit să conducă un mare imperiu. Tot despre el se spune că era un mare vânător înaintea Domnului. Aceasta nu înseamnă că practica vânatul sportiv. Uneori, unui copil I se dă o armă cu aer comprimat, el se duce şi împuşcă o vrabie iar părinţii îl laudă: uite ce vânător mare avem noi! Nu cred că despre acest fel de vânat ne spune nouă Biblia cu privire la Nimrod. Cred că el era un mare vânător de suflete umane. Cred că aceasta este idee acestui pasaj.

v.10 El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad si Calne, în ţara Şinear.

Acest Nimrod a fost fondatorul acelor mari cetăţi din ţara Şinear. Nimrod este un personaj pe care îl găsiţi şi în manualele de istorie. Ce este mai interesant cu privire la el este legătura pe care el o are cu construirea turnului Babel. El este cel care a încercat să aducă întreaga omenire de după Potop într-o singură naţiune, sub conducerea lui. El era un rebel, fondatorul turnului Babel, vânătorul sufletelor oamenilor. Pentru mine el seamănă cu un om fără de lege, o umbră a domnitorului pământului ultimelor zile – Antihristul.

Prima mare civilizaţie, s-a născut din fii lui Ham. Este un lucru pe care trebuie să-l recunoaştem. Cred că nu trebuie să fim robii prejudecăţilor şi să negăm realităţile. Prima civilizaţie de pe pământ a fost cea care s-a dezvoltat din fii lui Ham. Sunt sigur că persoanele de culoare au aşteptat mult timp până lumea să recunoască acest fapt. Cert este că oamenii de culoare au fost predecesorii primelor două mari civilizaţii de pe pământ. Ei erau fii lui Ham.

Dar nu am să merg mai departe pe această linie pentru că nici Duhul Sfânt nu merge mai departe. Noi am urmat modelul biblic în care mai întâi este urmărită linia respinsă pentru ca apoi să vorbească despre cea aleasă. Şi noi ne vom întoarce acum către linia care conduce la Avraam, apoi poporul Israel şi în cele din urmă la Domnul Isus. Aceasta este linia pe care o vom urmări în întregul Vechi Testament. Dumnezeu îşi I-a rămas bun de la cealaltă parte a omenirii pentru a reveni la ea mai târziu. Daţi-mi voie să vă redau un pasaj din cartea Unitatea divină a Scripturii scrisă de un anume Saphir. (Citez):

“ Cel de al zecelea capitol al cărţii Geneza este unul remarcabil. Dumnezeu părăseşte naţiunile acolo unde sunt şi începe să se ocupe de Israel, poporul lui ales, de la Avram încoace. El spune un rămas bun plin de dragoste tuturor naţiunilor de pe pământ spunând parcă: “Am să vă părăsesc pentru o vreme dar vă iubesc! Eu v-am creat; Am aranjat viitorul vostru în întregime…” (Am încheiat citatul)

În capitolul 10 sunt enumerate 70 de naţiuni. 14 din ele sunt din Iafet. 30 dintre ele se trag din Ham. Vă rog nu uitaţi aceasta. Vreau să vă dau o concepţie diferită despre oamenii de culoare cu privire la începuturile lor.

26 de naţiuni se trag din Sem, formând astfel un total de 70 de naţiuni.

Mie mi se pare că Dumnezeu ne arată ceea ce a făcut el cu naţiunile acestei lumi. De ce este omul alb atât de proeminent în zilele noastre deşi cel de culoare  a avut un aşa bun start? O să vă spun. Cred că cei care au avut un impact hotărâtor au fost fii lui Sem, mai ales pe timpul lui David şi Solomon.

Veţi observa, de asemenea, că din Sem s-au dezvoltat şi alte neamuri cum sunt Sirienii, Armenii, precum şi Arabii care se trag din Ioctan. Acestea sunt mari naţiuni care au apărut destul de timpuriu. Cred că indiferent de faptul că provin din Ham, din Sem sau din Iafet, nici o naţiune nu este suficient de capabilă pentru a  conduce această lume. Cred că este un lucru pe care Dumnezeu ni-l arată tocmai prin succedarea naţiunilor care la un moment dat au avut proeminenţa mondială.

Ajungem acum la fiii lui Sem:

v.21-25 Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. Fiii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas. Arpacsad a născut pe Selah; si Selah a născut pe Eber. Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pamîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.

Pentru prima dată când am trecut peste acest verset, am primit tot felul de interpretări ciudate cu privire la ce înseamnă că a fost împărţit pământul. Unii spuneau că pământul a trecut printr-o mare catastrofă şi astfel au apărut continentele de astăzi. Eu cred că Moise nu face altceva decât să anticipeze următorul capitol în care va fi prezentată istoria Turnului Babel.  La acea vreme pământul era divizat.

Să trecem acum la ultimul verset al capitolului:

v.32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţele neamului lor, după neamurile lor; şi din ei au ieşit neamurile care s-au răspîndit pe pămînt după potop.

Vreau să vă atrag atenţia că acestea este unul din cele mai interesante capitole ale Bibliei deşi noi I-am acordat destul de puţină atenţie. Cred că vă daţi seama ce bogăţie de date conţine numai acest capitol pentru cineva care vrea aprofundeze studiul familiilor pământului. Sunt mulţi cei care au investit timpul lor într-un astfel de studiu.

Oricum, nici capitolul care urmează nu este unul lipsit de importanţă, aşa că vom începe să privim la cel de al unsprezecelea capitol al cărţii Geneza.

Capitolul 11 versetul 1 ne spune aşa:

v.1 Tot pamîntul avea o singură limbă si aceleaşi cuvinte.

Deci, pe pământ la acea vreme nu se vorbea decât o singură limbă. Nu ştiu care era acea limbă, dar un prieten de-al meu, texan, a spus: Cred că noi doi suntem singurii care cunoaştem ce limbă vorbeau înainte de Babel şi cred că era texană.

Eu unul am ajuns la concluzia că deşi nu era taxană limba pe care o vorbeau oamenii la acea vreme nici nu putem spune cu certitudine care a fost acea limbă. Dar mai cred şi că indiferent de limba care a fost ea folosită ea va fi folosită din nou în ceruri.

v.2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

Observaţi vă rog că oamenii se mişcau dinspre răsărit spre vest. Locul în care ai au descălecat este undeva în valea Tigrului şi Eufratului.

v.3,4 Şi au zis unul către altul: „Haidem! Sa facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatra, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem! Să ne zidim o cetate si un turn al cărui vîrf să atingă cerul, si sa ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată fata pămîntului”.

Este o relatare foarte exactă pentru că în acea vale este foarte greu să găseşti pietre şi acesta este motivul pentru care au confecţionat cărămizi.

Observaţi acum ceea ce spun ei. “Să zidim o cetate!.. Şi să ne facem un nume pentru a nu fi împrăştiaţi pe toată faţa pământului. Cred că aceşti oameni aveau o concepţie greşită despre perpendicularitate.  În opinia mea singurul scop al acelui turn a fost pentru a-i ţine pe oameni laolaltă.

Turnul Babel a fost un zigurat. Chiar şi astăzi sunt foarte multe ruine de ziguraţi pe valea Eufratului. Personal am o fotografie a unui zigurat găsit chiar în Ur, ţara unde s-a născut Avraam. Este un zigurat solid, construit din cărămizi, înconjurat de un drum care ducea până la vârf. Se pare că  pe vârful lui era un altar unde, cred eu, în anumite circumstanţe erau aduse jertfe umane. Mai târziu, copii erau aduşi ca jertfe pe aceste zigurate. Ele sunt de fapt construcţii piramidale de diferite mărimi. Oricum, istoria lor este destul de bogată iar în ceea ce priveşte Turnul Babel, el este un semn al rebeliunii omului împotriva lui Dumnezeu. Se pare că cel care a condus toată această mişcare nu a fost altul decât Nimrod.  El a fost cel care a construit oraşul Babel şi este evident şi turnul.  Intenţia era aceea de a se crea un imperiu care să fie împotriva lui Dumnezeu.

Pentru a realiza această ambiţie două elemente erau esenţiale:

În primul rând el avea nevoie de un centru care să asigure unitatea, un fel de comandament. Avea nevoie de o capitală, un loc la care să privească oamenii. Acesta este motivul pentru care a construit el acest turn.  Dar este împlinirea doar a unui aspect în ceea ce priveşte atingerea scopului său. În cel de al doilea rând, avea nevoie de un punct de atracţie pentru acei omeni.

Nu este vorba doar de un punct geografic, ci de unul psihologic, unul care să ofere inspiraţie, unitate. Este asemenea unui imn, sau a unui fel de steag. Este vorba de motivaţie aici de ceva care să-I constrângă.  Dacă ar trebui să facem o paralelă cu zilele noastre cred că acest turn reprezintă ceea ce reprezintă mormântul lui Lenin pentru lumea comunistă.

Însă această dorinţă “Să ne facem un nume!” este de fapt rebeliune, sfidarea lui Dumnezeu. Este exprimarea unui sentiment de proprietate pe care ei îl manifestau.

Să vedem acum ce nu era Turnul Babel. În primul rând nu era un loc de refugiu în caz de ape mari. Nu era o construcţie peste nivelul apelor potopului aşa cum au sugerat unii comentatori. De fapt nici mormântul lui Lenin nu este un refugiu de apele Volgăi. Acest turn este rebeliunea omului împotriva lui Dumnezeu, sfidarea poruncilor Lui. Dumnezeu poruncise omului să se împrăştie pe suprafaţa pământului şi să repopuleze pământul iar omul doreşte opusul a ceea ce vrea Dumnezeu.

Turnul Babel era şi un simbol religios. Erau reflectarea faptului că oamenii se închinau creaturilor şi nu Creatorului.

Dar să vedem care este reacţia lui Dumnezeu faţă de acest turn.

v.5 Domnul S-a coborît sa vadă cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.

v.6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi  limbă; si iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce si-au pus în gînd.”

Ceea ce avem aici este o afirmaţie extraordinară. Devreme ce toţi oamenii vorbeau o singură limbă ei nu mai aveau această barieră lingvistică. Puteau să-şi unească eforturile şi să împlinească tot ce-şi doreau. Ce se întâmplă aici este o dovadă a corupţiei exercitate de natura păcătoasă a omului chiar după Potop. Însă, aşa cum Dumnezeu nu a putut îngădui păcatul oamenilor dinainte de Potop, aşa nu îl va îngădui acum. Dumnezeu va pune un zid de protecţie. El va pune o barieră între oameni. Această barieră este necesară pentru că omul este o creatură capabilă. El poate zbura pe lună, poate face foarte multe lucruri.

Dar observaţi ce face Dumnezeu în această situaţie:

v.7-9 „Haidem! Să Ne coborîm şi să le încurcam acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.” Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toata fata pămîntului, aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numita Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pamînt, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toata fata pămîntului.”

Omul este de acum împrăştiat pe suprafaţa pământului. Au fost împreună în răzvrătirea lor, dar acum nu se mai putea înţelege unul pe altul. Ştiţi că zidul ridicat de o limbă este mai mare chiar decât Zidul Chinezesc? Este un zid care separă popoare şi este mai eficient şi mai puternic decât orice graniţe.

Sunt mulţi cei care susţin că limbile sau dezvoltat în mod gradat. Dumnezeu ne spune însă că El este Cel care a intervenit chiar atunci când oamenii construiau şi a făcut-o într-un asemenea mod încât nu se mai puteau înţelege unul pe altul. Acesta este şi motivul pentru care au început să meargă în diferite direcţii.

Este o adevărată minune pe care Dumnezeu a făcut-o în mijlocul acelor oameni. Dintr-o dată ei vorbeau, se auzeau, dar nu se mai înţelegeau. Doresc însă să lansez o întrebare. Este oare acest eveniment o binecuvântare deghizată sau este un blestem asupra pământului? Cred că, în ceea ce priveşte planul lui Dumnezeu este o binecuvântare. Dar în ceea ce priveşte dezvoltarea omului departe de Dumnezeu este un blestem. Ceea ce trăim noi astăzi datorită tehnicii avansate de care dispunem, barierele acestea încep să cadă tot mai mult. Astăzi trăim un fenomen numit “Satul global” care este o referire la dispariţia distanţelor dintre diferitele zone geografice şi culturale datorită comunicaţiilor existente. Tocmai acest fenomen mă face pe mine să cred  că o nouă judecată a lui Dumnezeu este aproape.

Dar ce imagine avem dacă alăturăm acestui eveniment pe cel al Sărbătorii Cincizecimii. Acela a fost un moment în care oameni din diferite naţiuni, prezenţi în acel loc, înţelegeau ceea ce spunea ucenicii Domnului Isus. Ceea ce ei comunicau nu era altceva decât Evanghelia. Această Evanghelie este pentru toată lumea. Motivul pentru care este făcută accesibilă lumii întregi este acela de a comunica lumii că Dumnezeu a adus răscumpărarea. De acum este alegerea omului de a continua rebeliunea, sfidarea lui Dumnezeu sau de a accepta darul lui Dumnezeu, iertarea, izbăvirea. Este şi alegerea ta dragul meu prieten. Limbile în care Evanghelia nu este încă accesibilă sunt din ce în ce mai puţine ceea ce este un semn că judecata lui Dumnezeu va veni curând. Vrei să cazi sub pedeapsa divină sau să beneficiezi de iertarea pe care Dumnezeu ţi-o oferă? Data viitoare vom vorbi despre Avram, omul care a acceptat iertarea, izbăvirea lui Dumnezeu şi l-a ascultat pe Dumnezeu. Până atunci însă să medităm la ceea ce am auzit.

Fiţi binecuvântaţi!