Itinerar Biblic Ep.110 Exod cap. 22, 23

 

Rezumat

  • Legea împotriva furturilor, adulterului, idolatriei, precum şi prevederi speciale pentru străini şi văduve.

Dragi prieteni, Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să înţelegem care este voia Lui Dumnezeu cu privire la noi oamenii. Pe măsură ce studiem acest cuvânt avem nu numai imaginea a ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi dar şi cum este Dumnezeu. Pentru că El nu aşteaptă ca noi să fim mai puţin decât El. El doreşte ca noi să avem un caracter asemănător cu al Lui.

lată de ce dragii mei Dumnezeu este atât de atent în detaliile pe care le dă acum poporului cu privire la Legea Sa. Pentru că de fapt, aceasta este ceea ce face, detalierea Celor zece porunci.

În mare măsură ceea ce găsim între capitolele 21 şi 24 are de a face cu legislaţia socială. Aici sunt formulate legile pentru ceea ce noi am numi o societate civilizată.

Astăzi sunt mulţi care se întreabă ce este bine şi ce este rău. Sunt mulţi, de asemenea, care spun că binele şi rău! sunt noţiuni relative. Este foarte adevărat că este o anumită doză de relativism în bine şi rău dar aceasta depinde de standardul pe baza căruia faci această analiză. Dacă luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca reper, atunci nu găsim relativism în ceea ce priveşte binele şi răul, pentru că Dumnezeu este foarte clar în ceea ce spune.    Apoi, nu poate fi vorba de relativism pentru că binele şi răul vin din sfinţenia lui Dumnezeu, care nu este relativă ci este un absolut.

Israelul este totuşi un exemplu în ceea ce priveşte contribuţia standardelor divine la formarea unui sistem juridic şi al unei morale deosebite.

Modelul prezentat Israelului este în cele din urmă o bază a sistemelor juridice din cele mai multe state creştine de astăzi. Aceasta pentru că Dumnezeu este interesat de fiecare aspect al vieţilor noastre şi nici im detaliu nu este trecut cu vederea.

Vom avea ocazia să vedem că Dumnezeu are un cuvânt în ceea ce priveşte proprietăţile noastre, relaţiile de familie, problemele sociale, furt, vrăjitorie, în mare probleme cu care lumea modernă se confruntă din plin.

Dar să începem incursiunea noastră în acest capitol 22 din cartea Exod:

v.1 Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

Ceea ce mie mi se pare interesant m acest pasaj, este că Dumnezeu admite posibilitatea unor astfel de evenimente neplăcute. Oare de ce nu este la fel de drastic cum a fost şi în alte situaţii, să aducă pedepse mult mai mari.

Oare de ce este această atitudine? Pentru că furtul nu este păcat? Ba da este. Pentru că nu este important? Ba da este unul din comportamentele cu foarte mare importanţă în societate. Nu este timpul şi locul să intervenim în toate implicaţiile furtului. Cert este că flirtul nu este privit cu mai multă îngăduinţă de Dumnezeu în comparaţie cu alte fapte condamnabile.

Nu ştiu de ce Dumnezeu a fixat această rată de răscumpărare a greşelii, cinci pentru unul în cazul boilor sau patru pentru una în cazul oilor. În orice caz, în Noul Testament, Zacheu se referă la această prevedere. lată ce redă evanghelistul Luca în capitolul 19: v.8 Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: „lată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

  Pasajul se găseşte în Evanghelia după Luca la capitolul 9, versetul 8.

Zacheu se referea la acest principiu din legea Mozaică.

Societăţile modeme stabilesc numai restaurarea stricăciunilor, adică plata pagubelor făcute. Dar să nu mai vorbim de intervenţia avocaţilor care în cele din urmă fac din victimă vinovat şi din vinovat victimă. Trăim dragi mei într-o societate care este departe de legea lui Dumnezeu pentru că inima ei este departe de Dumnezeu.

Să mergem mai departe la o nouă lege pe care o dă Domnul:

v.2 Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

Aceasta este o lege privitoare la dreptul auto-apărării şi auto-protejării bunurilor.

Nu cu mult timp în urmă un hoţ a intrat în casa cuiva şi a fost surprins în timp ce încerca să fure unele din lucruri. Proprietarul, posesor al unei arme l-a împuşcat rănindu-l destul de serios pe hoţ. Ei bine hoţul l-a dat în judecată pe proprietar pentru a i se plăti daune materiale. Sentinţa a fost una incredibilă. Proprietarul a fost găsit vinovat şi a fost nevoie să-şi vândă casa pentru a plăti hoţului despăgubirile.

Desigur nu comentăm aici justeţea unor astfel de decizii, dar este clar că trăim într-o societate în care firea noastră coruptă conduce la astfel de probleme.

Dumnezeu protejează proprietatea omului şi viaţa lui.

Legile lui Dumnezeu sunt principii care au menirea de aduce linişte şi ordine în viata societăţii. Dacă omenirea ar fi aplicat legislaţia dată de Dumnezeu cu siguranţă lucrurile ar fi stat altfel. Nu pentru că legea ar avea o putere transformatoare, ea nu are aşa ceva, dar legea ar fi adus un echilibru în viaţa omului. Apoi să nu uităm, ea ne îndreaptă către Domnul Isus care este izbăvitorul nostru.

Cea mai democrată constituţie, constituţia Statelor Unite ale Americii a fost scrisă de oameni care au avut ca bază Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii aceştia au avut respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrul acesta se reflectă şi în legile pe care le-au făcut.

În ceea ce priveşte hoţul el trebuie să restituie cu orice preţ stricăciunile făcute:

v.3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n’are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

v.4 dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.

Dragii mei, viaţa noastră nu este o întâmplare pe acest pământ. Fiecare lucru are semnificaţia lui, are scopul lui. Faptul că Israelul se afla acolo la poalele Muntelui Sinai nu este întâmplător. Dumnezeu ştia foarte bine care sunt lecţiile pe care vrea să le transmită poporului. Cu toate că poporul se afla în plin deşert, Dumnezeu le dă porunci şi Legi care se vor aplica numai în momentul în care vor intra în ţara pe care Dumnezeu a promis că le-o va da. Ascultaţi numai:

v.5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într’o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.

v.6 Dacă izbucneşte un foc şi întîlneşte mărăcini în cale, şi arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

Ei nu aveau încă ogoare în deşert, dar Dumnezeu îi pregătea pentru zilele în care vor fi în ţara lor şi vor avea toate acestea. Mai mult, Israelul trebuia să fie un exemplu pentru popoarele dimprejurul lor.

Observaţi de asemenea în ce detalii intră Dumnezeu cu aceste principii. El nu dă doar nişte legi generale pe care fiecare să le împlinească aşa cum doreşte, Dumnezeu face precizări specifice pentru diferite situaţii.

Dragi prieteni, grija lui Dumnezeu pentru noi nu este în termeni generali. Ea este pentru fiecare detaliu al vieţilor noastre.

v.7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

v.8,9 Dacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său în orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ,Uite-l!’ -pricina amîndoror părţilor să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.

Să trecem acum la un alt fel de probleme:

v.16 Dacă un om înşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.

v.17 Dacă tată! nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.

Aceasta este o problemă mai delicată, dar importantă pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate să se folosească de celălalt aşa cum vrea el. Fiecare lucru trebuia aşezat în contextul potrivit şi rezolvat ca atare. Cel care voia plăcerea sexuala, trebuia să intre în contextul căsătoriei pentru a o avea.

Ajungem acum la problema vrăjitoarelor.

v.18 Pe vrăjitoare să n’o laşi să trăiască.

Asupra acestei probleme Dumnezeu ca reveni şi o să vedem atunci odată în plus ce înseamnă vrăjitoarele şi de ce măsura luată împotriva lor este atât de drastică.

Acum sunt mai multe aspecte pe care Dumnezeu le abordează:

v.19 Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.

v.20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrşire.

v.21 Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

v.22 Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

v.23 Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

v.24 mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.

Zoofilia, idolatria, şi vrăjitoria sunt toate pedepsite de Domnul cu moartea, distrugerea. Motivul este acela că este o sfidare a creaţiei şi creatorului. Dar şi în ceea ce priveşte grija faţă de cei năpăstuiţi, Dumnezeu are un cuvânt de spus. Poporul trebuie să aibă grijă de aceste persoane.

Aşa cum Dumnezeu are grijă de ei aşa trebui ca şi ei să aibă grijă de cei slabi şi neajutoraţi.

O secţiune aparte este cea a împrumuturilor:

v.25 Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.

v.26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

v.27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.

Este uimitor modul în care Dumnezeu protejează pe cel sărac. Nu în mod gratuit se spune că Dumnezeu este tatăl orfanilor şi văduvelor. lată aici o mostră a grijii Lui.

lată dragi prieteni ce fel de Dumnezeu este Domnul. Lui nu-i sunt indiferente nici o categorie de oameni, nici un detaliu al vieţilor noastre. Este plăcerea Lui să binecuvânteze, să poarte de grijă. Pe toţi acei care sunt ai Lui, El îi ocroteşte.

Dar să mergem mai departe la capitolul 23 unde găsim continuarea acestor prevederi.

v.1 Să nu răspîndeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.

v.2 Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

v.3 Să nu părtineşti pe sărac la judecată.

lată câteva prevederi referitoare la atitudinea faţă de cei din jur în ceea ce priveşte bârfele şi judecata, procesele.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne atrage atenţia asupra cuvintelor pe care le folosim, sau a ceea ce spunem.

Observaţi că Dumnezeu amendează bârfa. Din păcate în societatea de astăzi nimănui nu-i mai pasă de acest păcat.

Un alt aspect important aici este cel cu privire la raportul dintre individ şi grupuri. Spune Dumnezeu că nu este bine ca oamenii să se alieze pentru a face rău. Oare ce argumente ar avea cei care se adună în bande înarmate, puse pe jaf şi distrugere? Dumnezeu este foarte clar.

Dacă este vorba despre asociere, ea ar trebuie să fie pentru cauze bune, nobile.

Mărturia este şi ea în atenţia lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie că uneori cu bani poţi cumpăra dreptatea. Ştie foarte bine că inimile atinse de păcat pot fi înşelătoare. Tocmai de aceea prin intermediul acestei Legi, Domnul atrage atenţia asupra faptului că adevărul nu trebuie să fie influenţat de bogăţie sau influenţă.

Acum, după ce Domnul revine asupra adevărului şi protecţiei săracului, El se ocupă şi de solul, de pământul ţării:

v.9  Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

v.10 Timp de şase ani, să sameni pămîntul, şi să-i strîngi rodul.

v.11 Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănînce săracii poporului tău, iar ce va mai rămînea, să mănînce fiarele depe cîmp. Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.

v.12 Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentruca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.

Aici, Dumnezeu se referă nu numai la ziua de Sabat, dar chiar şi la anul sabatic. În cartea Levitic, Dumnezeu va trece din nou în revistă aceste zile şi va insista mai mult asupra lor.

Ziua de Sabat era o zi de odihnă şi sărbătoare în cinstea Domnului. Anul Sabatic, era anul în care pământul rămânea necultivat. Era anul de odihnă al pământului. Observaţi că rog importanţa pe care o dă Dumnezeu acestor aspecte. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Omul, pământul trebuie să se bucure de odihnă de contemplare a creaţiei lui Dumnezeu.

Oare nu am uitat noi aceste lucruri. Noi exploatăm la maximum această Creaţie, fără să ţinem cont de legile pe care Dumnezeu le-a instituit.

Odihna şi sărbătoarea erau considerate ca fiind foarte importante de către Dumnezeu.   lată şi în continuare din sărbătorile pe care le dă Domnul poporului:

v.14 De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.

v.15 Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mânînci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mînile goale înaintea Mea.

v.16 Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintîi roade din munca ta, din ceeace vei sămăna pe cîmp; şi să ţii sărbătoarea strîngerii roadelor, la sfîrşitul anului, cînd vei strînge depe cîmp rodul muncii tale.

v.17 De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu.

De trei ori pe an bărbaţii din Israel trebuia să se înfăţişeze înaintea Domnului. Erau trei mari sărbători pe care poporul trebuia să le ţină:

  • Sărbătoarea Paştelor.
  • Sărbătoarea Cinzecimii.
  • Sărbătoarea Corturilor.

Acestea erau sărbătorile obligatorii pentru popor.

Toate acestea erau repere pentru popor în ceea ce va privi intrarea în ţara pe care le-o va da Domnul ca moştenire. Poporul trebuia să-şi aducă mereu aminte că ceea ce a făcut Dumnezeu.Era actul eliberării lor, era legământul lui Dumnezeu cu ei, poporul copiilor săi.

Prin sărbătorile lor, prin legile pe care le-au primit de la Domnul ei trebuie să fie o mărturie în mijlocul popoarelor în care vor fi aşezaţi.

Pentru Dumnezeu, ţara promisă era ca şi dată evreilor. De acum nu mai era decât o problemă de timp, dar şi una de ascultare din partea lor, pentru a intra în posesia ei.

Dumnezeu va avea grija lor şi iată că acum le dă indicaţii cu privire la cucerirea ţării:

v.20 lată, Eu trimet un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.

v.21 Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentrucă nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

v.22 Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.

Acum, sunt mereu întrebări cu privire la acest înger. Cine este el? Cred că alte pasaje ale Scripturii ne oferă lămuririle necesare. Astfel, în 1Corinteni capitolul 10, versetul 4 găsim scris: „şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos.”

Tot în capitolul 10, de această dată, versetele 9 şi 10 Pavel continuă:

v.9 Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, cari au pierit prin şerpi.

v.10 Să nu cîrtiţi, cum au cîrtit unii din ei, cari au fost nimiciţi de Nimicitorul.

De cine trebuia să asculte poporul? De Domnul Isus. El este îngerul despre care vorbeşte Dumnezeu. Însă nu sosise momentul revelaţiei totale cu privire la Domnul Isus dar el era acolo, era în mijlocul lor.

Observaţi dragi prieteni că Dumnezeu nu exclude nici un element din acest proces de eliberare al poporului. Atunci când Dumnezeu începe ceva El duce până la capăt.

Poporul este scos din Egipt, i se dă o lege care era vitală pentru existenţa lui ca popor, şi de asemenea îi dă o ţară.

Dragii mei şi noi suntem poporul Domnului. Prin credinţa în Domnul Isus noi devenim copii ai lui. Avem deja o ţară promisă, ceea ce înseamnă că ea este deja pregătită pentru noi. Dar împreună cu acestea avem şi o lege căreia trebuie să ne supunem.

Dacă legea dată evreilor conţinea şi aspecte legate de ceremonie, pentru noi este o lege unică – legea dragostei. Este ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi – dragoste.

O dragoste la fel cu cea pe care El o arată poporului şi ne-o arată şi nouă.

Prin Lege Dumnezeu le-a arătat că El este plin de grijă faţă de ei. La rândul lor, prin grija faţă de străin, faţă de văduve, faţă de orfani, poporul trebuia să-l reprezinte pe Dumnezeu. Este o mare cinste, o mare onoare pe care ne-o face Dumnezeu.

Să fii reprezentantul lui Dumnezeu, să arăţi din ceea ce este al Lui, este o onoare pe care nimeni altcineva nu ne-o poate da.