Itinerar Biblic Ep. 1066 – APOCALIPSA Cap. 21:21-22:1-2

 

Dragi ascultători iată că ajungem încet, încet către finalul călătoriei noastre prin paginile Sfintei Scripturi. Îmi place să cred că aceste ultime întâlniri nu au un ton trist, al deznădejdii, pentru că lucrurile nu stau deloc aşa. Chiar dacă noi ajungem la un capăt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, viaţa are continuitate. Vedeţi, Dumnezeu odată ce a oferit suflarea de viaţă a făcut-o odată pentru totdeauna. De lucrul acesta ne convinge şi imaginea noii cetăţi în care Dumnezeu îşi va stânge poporul Său. Noul Ierusalim este o cetate a luminii şi a culorii. Dumnezeu este lumină şi se află acolo. Cetatea este descrisă ca fiind de aur curat, ca sticla curată, iar zidul de iaspis. Toate aceste culori se vor revărsa în universul lui Dumnezeu. Piatra de iaspis este o sferă şi cetatea, Noul Ierusalim, este înăuntrul acestei sfere. Lumina care străluceşte din interior prin piatra de iaspis, care acţionează ca o prismă, va reda în afară toate culorile curcubeului, nuanţe la care noi nici măcar nu ne-am gândit. Noul Ierusalim este o planetă nouă şi se află în interiorul unui glob. Prezenţa culorilor primare relevă faptul că toate nuanţele vor fi reflectate de această cetate. Curcubeul care apare după o ploaie de vară ne poate da doar o impresie foarte vagă despre frumuseţea coloritului cetăţii de lumină. Ce loc glorios va fi acesta!

CETATEA ŞI STRADA DE AUR

v.21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era din aur curat, ca sticla străvezie.

Şi în versetul 18 se spune că cetatea era din aur curat, ca sticla curată. Ni se spune de la începutul descrierii că această cetate este transparentă. Acesta este detaliul care    m-a făcut să mă gândesc că noi vom fi în interior şi că totul este transparent. Aceasta înseamnă că lumina va străluci din interior spre exterior şi va trece prin aceste pietre de culori diferite. Când vom avea acele trupuri noi vom vedea o mulţime de culori pe care acum nu le putem distinge.

Ni se spune aici că strada este de aur curat. Eu, unul, nu consider că tipul de pavaj este cel mai important, dar sunt aici două lucruri care mă impresionează. (1) Nu se spune “străzi”, la plural, ci se foloseşte singularul “stradă” – nu este un oraş cu multe străzi. (2) Este transparentă – chiar şi strada este transparentă: da, este de aur, dar aur translucid.

Aceste amănunte mă determină să spun din nou că avem înaintea noastră interiorul unui glob. Nu ar fi posibil să existe oraşe aşa cum sunt oraşele de azi, fără străzi. Cu o singură stradă traficul s-ar bloca imediat.

Noul Ierusalim are o singură stradă care porneşte de la cele patru porţi. O astfel de stradă ar porni în jurul globului, ar ajunge sus, apoi ar coborî. Ar fi o intrare şi o ieşire. Faptul că este de aur translucid înseamnă că lumina poate trece prin ea. Nimic nu va putea împiedica lumina, nici măcar strada aceasta.

O RELAŢIE NOUĂ – DUMNEZEU LOCUIEŞTE CU OMUL

v.22 În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, Sunt Templul ei.

v.23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

Dumnezeu luminează creaţia cea nouă direct prin prezenţa Sa. După ce a intrat păcatul în vechea creaţie, Dumnezeu Şi-a retras prezenţa şi întunericul a acoperit faţa adâncului (Geneza 1:2). Atunci Dumnezeu a folosit luminile fizice din Universul Său.        El le-a pus pe cer aşa cum punem noi corpuri de iluminat în casă. În noua creaţie, păcatul este înlăturat şi Dumnezeu devine din nou sursa de lumină. În prezent Domnul Isus Hristos este Lumina lumii într-un sens spiritual: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12).

În noua creaţie, El este lumina directă atât spirituală, cât şi fizică. În cortul întâlnirii exista sfeşnicul de aur, care Îl prefigura pe Hristos. În Noul Ierusalim El este sfeşnicul de aur. Naţiunile lumii vor intra în Cetatea Sfântă aşa cum intrau preoţii în Locul Sfânt din cortul întâlnirii pentru a se închina. Naţiunile pământului, printre care se numără şi Israel, vor veni la Noul Ierusalim aşa cum marele preot din vechime intra în Sfânta sfintelor. Numai că, în loc să se aducă sângele animalelor, oamenii se vor închina înaintea Mielului care va fi acolo să-i întâmpine.

Templul, care a înlocuit cortul întâlnirii în poporul Israel, era un cadru pământesc pentru slava lui Dumnezeu – shekinah. Era o mărturie pentru prezenţa lui Dumnezeu şi pentru prezenţa păcatului. Unde există păcat, la Dumnezeu se poate ajunge numai prin ritualul Templului. Totuşi, în Noul Ierusalim păcatul nu mai este o realitate, ci un coşmar alungat din memorie. Prezenţa lui Dumnezeu cu cei răscumpăraţi elimină necesitatea unui templu, deşi ne putem gândi la întreaga cetate ca la un templu. Unii comentatori au atras atenţia asupra faptului că Noul Ierusalim are aceeaşi formă ca Sfânta sfintelor din cortul întâlnirii şi din templul lui Dumnezeu, adică un cub. Aceasta nu este o coincidenţă întâmplătoare. În cetatea luminii Dumnezeu este prezent, iar păcatul este absent; prin urmare, nu mai este necesară o clădire materială.

Templul material, fizic a fost un înlocuitor slab pentru prezenţa lui Dumnezeu. Noul Ierusalim Îl are pe Însuşi Dumnezeu. Este probabil cel dintâi loc în care Dumnezeu va apărea în Persoană înaintea omului.

Noul Ierusalim va fi independent de soare şi lună pentru lumină şi viaţă. Ce deosebire faţă de ceea ce se întâmplă acum pe pământ, care depinde total de lună şi de soare. Poate că soarele şi luna vor depinde de cetatea nouă din cer pentru puterea de a transmite lumină, de vreme ce Sursa luminii şi a vieţii va locui în cetate. Domnul Isus Hristos – Cel care este Lumina – va fi acolo şi splendoarea slavei Sale se va manifesta în Noul Ierusalim fără să fie împiedicată de absolut nimic.

NOUL CENTRU AL NOII CREAŢII

v.24 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

“Neamurile vor umbla în lumina ei” – nu se spune că vor trăi acolo, ci doar că vor umbla în lumina ei. Cu alte cuvinte, Noul Ierusalim (nu soarele şi luna) va da lumină pe pământ.

“Şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.” De aceea spun că va fi un trafic intens în ambele sensuri între Noul Ierusalim şi pământ. Nu numai Israelul va urca acolo să se închine, ci şi naţiunile lumii care au intrat în veşnicie. Nu va fi locuinţa lor veşnică acolo, dar vor urca în Noul Ierusalim ca să se închine. Biserica va constitui preoţimea atunci. Biblia spune că toţi cei credincioşi sunt preoţi ai lui Dumnezeu.

v.25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.

Porţile nu se vor închide pentru că nu va mai fi nici un pericol. În vremea lui Ioan, cetăţile aveau porţi care se închideau pentru protecţia locuitorilor în faţa duşmanilor. Dacă porţile unei cetăţi erau închise ziua, însemna că în afara porţilor se afla un duşman pe care locuitorii încercau să-l păstreze la distanţă.

v.26 În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.

v.27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Dumnezeu Şi-a împlinit scopul Său iniţial cu privire la om – părtăşia. Acum El are o creatură care este un agent moral liber şi care alege să I se închine şi să-I slujească veşnic.

Nu poate exista noapte pentru că Mielul este lumină şi El este prezent veşnic. Porţile nu sunt pentru protecţie şi nu sunt închise niciodată. Mai degrabă sunt un însemn sau un blazon al miresei. Observaţi că aceste porţi sunt din perle. Perla de mare preţ a fost cumpărată cu un preţ imens. În pilda spusă de Domnul Isus în Matei 13:45-45, mărgăritarul sau perla nu este Hristos pe care s-o poată cumpăra negustorul. Ce este un păcătos ca să poată plăti pentru Hristos? Nu ar avea cu ce să plătească. Este tocmai invers. Negustorul care a cumpărat mărgăritarul este Domnul Isus Hristos şi mărgăritarul sau perla este mireasa. Este interesant că perla se formează dintr-un fir de nisip care intră în cochilia unei scoici şi în jurul căruia se adună o secreţie astfel încât după un timp apare perla. O perlă de mare preţ este numită în greacă margarites (?) şi Domnul Isus a plătit un preţ exorbitant pentru a cumpăra această perlă. Perla aceasta s-a format din coasta Sa. Cineva a spus: “Am intrat în inima lui Hristos prin rana făcută de o lance”. Domnul Isus a fost rănit pentru nelegiuirile noastre. A fost lovit pentru fărădelegile noastre. Biserica va fi expusă ca trofeu al harului Său cât va dura veşnicia, înaintea tuturor fiinţelor inteligente create de Dumnezeu. “Ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” (Efeseni 2:7).

Cu alte cuvinte, în veşnicie, noi vom fi prezentaţi ca la expoziţie. Se vor uita la mine şi vor spune: “Îl vezi pe cel de acolo? Merita să fie în iad, dar Domnul Isus Hristos a murit pentru El şi a plătit un preţ exorbitant. El a crezut în Domnul Isus Hristos şi asta este tot ce a avut de oferit. Uite ce a făcut Domnul Isus pentru el: l-a făcut să fie acceptat de Dumnezeu în cer, în Isus Hristos.”

Biserica va fi cea mai frumoasă bijuterie atunci când Domnul îşi va pregăti comoara (vezi Mal. 3:17-18). Când Domnul Îşi va aranja comoara, Biserica va fi expusă privirilor cerului. De aceea va fi Noul Ierusalim centrul cerului nou şi al pământului nou.

Cartea vieţii Mielului conţine numele celor răscumpăraţi din toate timpurile. Nici unui om care n-a fost răscumpărat prin sângele lui Isus Hristos nu i se va permite să intre pe porţile Noului Ierusalim. Este o prăpastie imensă între cei mântuiţi şi cei pierduţi.

Cea mai mare bucurie care va cuprinde inima celor răscumpăraţi va fi aceea a rămânerii în prezenţa lui Hristos pentru veşnicie. “Pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” – aşa le-a spus El ucenicilor Săi. Asta înseamnă să fii în rai: să fii cu El. Cartea Revelaţiei – Apocalipsa – este cartea despre Isus Hristos – El este piesa centrală a universului lui Dumnezeu.

Ne-a fost atrasă deja atenţia asupra faptului că o rămăşiţă răscumpărată a lui Israel face vizite regulate în cetatea lui Dumnezeu. În versetul 24 este identificat un alt grup care vine în cetate pentru a aduce slavă şi cinste.

Acestea sunt naţiunile răscumpărate care vor ocupa împreună cu Israel acest pământ pentru veşnicie. Aceste naţiuni, la fel ca şi Israelul, nu aparţin Bisericii, pentru că ei sunt răscumpăraţi după ce Biserica va fi luată de pe pământ (sau înainte de înfiinţarea Bisericii). Ei vin ca vizitatori în cetate şi ca închinători. În Evrei 12:22 ni se spune că vor fi prezenţi şi un număr imens de îngeri. Cetatea va fi un centru cosmopolit – toate naţiunile se vor întâlni acolo şi fiinţele inteligente create de Dumnezeu vor umbla pe strada Noului Ierusalim.

În această mulţime nu se va găsi nici unul care să fie întinat, care să păcătuiască. Această cetate este superioară chiar şi grădinii Edenului unde Satan a putut să strecoare minciuna sa şi astfel să provoace intrarea păcatului în lume. Nici o minciună sau nici un mincinos nu va intra pe porţile Ierusalimului ceresc. Cei ce locuiesc acolo, cei ce vizitează cetatea nu numai că au fost răscumpăraţi din păcat, dar şi-au pierdut şi orice atracţie pentru păcat. Ei intră pe porţile care nu se închid niciodată. Bucuria de a fi în această cetate nu este limitată la Biserică, deşi numai cei ce alcătuiesc Biserica vor locui în ea.

Nu cred că am reuşit să vă descriu în mod mulţumitor ce va fi în Noul Ierusalim. De ni s-ar înălţa sufletul pentru a putea întrezări măcar o frântură din slava acelei cetăţi şi din slava Celui care este podoaba cea mai de preţ, a Domnului Isus Hristos, precum şi perspectiva glorioasă şi privilegiul de a petrece toată veşnicia cu El! Nimic nu se poate compara cu acest privilegiu!

Dar iată-ne ajunşi şi la ultimul capitol al cărţii Apocalipsa şi al Bibliei, de fapt, capitolul 22.

Tema: Râul vieţii; Pomul vieţii; promisiunea revenirii Domnului Isus Hristos; invitaţia finală.

Acest capitol ne aduce înainte scenelor finale ale acestei cărţi extraordinare. Cu acest capitol ajungem şi la sfârşitul Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune aici ultimele cuvinte şi tocmai pentru că sunt ultimele cuvinte au o semnificaţie majoră. Suntem aduşi la capătul călătoriei omului. Calea pe care a mers a avut multe denivelări. Multe întrebări au rămas fără răspuns, multe probleme au rămas nerezolvate, dar omul intră în veşnicie în părtăşie cu Dumnezeu din nou şi atunci va primi răspuns la toate.

Biblia începe cu Dumnezeu pe scenă: “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Şi se încheie tot cu Dumnezeu pe scenă şi având controlul absolut asupra a ceea ce-I aparţine. El a suferit, a plătit un preţ, a murit, dar biruinţa şi slava ale Sale sunt şi El este mulţumit. Versetul din Isaia 53:11 spune acest lucru în felul următor: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

RÂUL VIEŢII ŞI POMUL VIEŢII

Capitolul 22 începe cu o descriere frumoasă a Noului Ierusalim.

v.1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.

v.2 În mijlocul pieţei cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.

Până în acest capitol Noul Ierusalim părea să fie alcătuit numai din minerale, fără nici o urmă de vegetaţie. Ni l-am imaginat până acum ca pe o vitrină strălucitoare a unui magazin de bijuterii. Ne întrebăm dacă nu găsim şi iarbă mătăsoasă pe care să ne aşezăm, copaci verzi să ne bucurăm de umbra lor, apă de băut sau ceva de mâncat. Iată însă că aici sunt introduse câteva elemente care adaugă o blândeţe generoasă acestei cetăţi de o frumuseţe luxuriantă.

În grădina Edenului a existat un râu care se împărţea în patru braţe. Deşi avea apă din belşug nu este numit apa vieţii. Edenul era o grădină cu mulţi copaci în mijlocul căreia se afla Pomul vieţii. Dumnezeu a păstrat drumul deschis pentru om prin vărsarea de sânge (vezi Geneza 3:24). Adică, numai prin vărsarea sângelui jertfelor putea omul să capete iertarea lui Dumnezeu. În Noul Ierusalim există un râu cu apa vieţii şi scaunul de domnie al lui Dumnezeu este izvorul viu din care râul primeşte apă din belşug.

Pomul vieţii este un pom roditor, care are douăsprezece feluri de roade în fiecare lună. Este o aprovizionare continuă, din abundenţă şi variată. În veşnicie omul va mânca şi va bea. Sunt convins că pentru mulţi este o mare uşurare să audă acest lucru. Meniul este variat dar se limitează la fructe, aşa cum era în grădina Edenului: “Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.”         (Geneza 1:29-30).

Există tendinţa de a spiritualiza acest pasaj din Apocalipsa şi de a face comparaţia cu roada Duhului Sfânt. Nu am nici o obiecţie şi aş adopta şi eu acest punct de vedere, cu condiţia să rămânem la interpretarea literală pe tot parcursul acestei secţiuni.

Deşi pare să fie vorba de limbaj simbolic, cred că putem să luăm textul în sensul literal pentru că vorbim în continuare despre cer.

Până şi frunzele copacilor sunt folositoare pentru că au o valoare medicinală. De ce este nevoie de vindecare într-un univers perfect este o întrebare foarte bună şi o problemă dificil de rezolvat. Poate că este o trusă de prim ajutor care demonstrează zicala conform căreia este mai uşor să previi decât să vindeci. Sau poate că, aşa cum spun unii comentatori, trupurile celor care vor locui pe pământ în veşnicie vor fi diferite de cele ale credincioşilor care alcătuiesc Biserica şi care vor fi asemenea lui Hristos (trupurile lor vor fi la fel ca trupul Lui). Poate că trupurile celor care locuiesc pe pământ vor avea nevoie de înnoire din când în când. S-a putea ca ei să vină în Noul Ierusalim nu numai pentru închinare, ci şi pentru înnoire fizică şi spirituală.

Oricum, posibilitatea ca păcatul să apară în cetate este nulă. Aşa că, dragi prieteni, dacă vreţi să ajungeţi în această cetate trebuie să vă rezolvaţi problema păcatului.

De ce n-aţi face-o chiar acum?

 

Fiţi binecuvântaţi!