Itinerar Biblic Ep. 1058 – APOCALIPSA Cap. 18:11-24

 

În capitolul 17 am văzut că împăraţii pământului vor urî Babilonul religios şi că Antihrist va scăpa de el pentru ca oamenii să i se închine fără să aibă concurenţă din partea acestei zone religioase. Împăraţii pământului vor participa împreună cu el la distrugerea Babilonului religios.

Spre deosebire de această situaţie, în capitolul 18 vedem că împăraţii pământului iubesc Babilonul comercial datorită venitului pe care-l obţin pe această cale. De altfel, textul biblic menţionează desfrâul (tradus de Cornilescu prin “au curvit”) şi nu puteţi găsi un cuvânt mai potrivit pentru relaţia dintre împăraţii pământului şi Babilonul comercial. Toate marile corporaţii îşi vor avea reprezentanţi în Babilon. Dar împăraţii vor părăsi Babilonul aşa cum părăsesc şobolanii o corabie care se scufundă. Tânguirea lor este vrednică de milă şi de dispreţ. Ei aduc elogii oraşului, îl laudă dar sunt complet neajutoraţi în tânguirea lor. Ei se minunează de nimicirea bruscă, neaşteptată a ceea ce credeau că era într-o siguranţă de neclintit. Judecata a venit în timp de o oră. Este o imagine cu adevărat înfricoşătoare şi este vorba de conflagraţia finală, de judecata catastrofică în urma căreia Domnul Isus Hristos va veni pe pământ pentru a întemeia Împărăţia Sa.

v.11 Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

v.12 marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn binemirositor, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramă, din fier şi de marmoră;

v.13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

v.14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

v.15  Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui,

v.16  şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

v.17a  Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!”

În timp ce citeaţi aceste versete aţi avut impresia că vi se perindă prin faţa ochilor vitrinele marilor magazine de pe bulevardele centrale ale marilor oraşe? Acestea sunt produsele unei societăţi bogate şi toate aceste lucruri erau disponibile pentru Imperiul Roman din vremea lui Ioan.

Babilonul făcuse din aceste articole de lux obiecte de strictă necesitate. Cele pe care le socotim noi azi de strictă necesitate nu sunt incluse în această listă.  Nu cred că aţi dat de o bluză de bumbac sau de o cămaşă obişnuită în această enumerare.

Când au apărut pentru prima dată căzile de baie din ceramică a fost ceva nemaipomenit, un lux pentru marea majoritate. Ba chiar la început doctorii spuneau că dacă faci baie în fiecare zi ţi se scurtează viaţa; o baie pe săptămână sau chiar o baie pe lună ar fi de ajuns! Acum, când mergi la un hotel, te uiţi să vezi dacă există cadă în baie sau măcar cabină de duş. Trăim într-o epocă a luxului. Cele mai multe lucruri pe care noi le numim de strictă necesitate sunt de fapt un lux de care ne putem lipsi.

Dar să vedem care sunt lucrurile menţionate în fragmentul pe care l-am citit acum câteva momente.

“Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare / perle”. Asta da recesiune! Nimeni nu le mai cumpără marfa. Aur, argint, pietre scumpe, perle – aici suntem la raionul de bijuterii.

Trecem de la raionul de bijuterii la articole de îmbrăcăminte pentru femei: in subţire, purpură, mătase, stacojiu. Mai departe, urmează raionul de cadouri de lux: lemn mirositor, vase de fildeş, vase de lemn foarte scump, de bronz, de fier şi de marmură. De aici trecem la raionul de condimente şi cosmetice: scorţişoară, balsam, mirodenii, parfum, tămâie.

Mergem şi la raionul de băuturi şi patiserie unde găsim: vin, untdelemn, făină fină, grâu. Aceasta este hrana celor bogaţi. Orzul este hrana celor săraci. Bogaţii mănâncă delicatese şi se bucură de lux până în ultima clipă înainte de căderea Babilonului.

Alte mărfuri menţionate sunt animalele domestice: boii, oile, caii. Mărfurile acestea acoperă toate etapele unei afaceri. Articolele menţionate sunt pentru o societate obişnuită cu lucrurile foarte bune din universul material. Până şi oamenii sunt cumpăraţi şi vânduţi, inclusiv sufletele lor. Acest lucru este adevărat şi în marile corporaţii de astăzi unde oamenii sunt angajaţi prin contracte care aproape că-i fac sclavii celor care conduc firma. Sunt multe femeile care îşi vând sufletul pentru o bucată de pâine. “Nimeni nu le mai cumpără marfa… Nici cai, nici căruţe, nici trupurile, nici sufletele oamenilor”.

“Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui şi vor zice: „Vai! vai!” Negustorii sau comercianţii lumii stau în faţa televizoarelor şi strigă: “Vai! Vai!”, pentru că într-o singură oră a dispărut toată bogăţia aceea impresionantă a fost nimicită.

 

Am reuşit mereu să găsim o corespondenţă în Vechiul Testament şi avem şi de data aceasta un exemplu din trecut. Ezechiel a prevestit judecata asupra Tirului, capitala fenicienilor. Tirul era pentru lumea antică ce este New York-ul pentru lumea modernă şi ce va fi Babilonul în viitor (vezi Ezechiel 26-27).

v.17b  Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe;

v.18  şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?”

v.19 Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”

A treia delegaţie de tânguitori este alcătuită din transportatori. Ei s-au îmbogăţit pentru că au transportat mărfurile Babilonului, aşa cum se îmbogăţiseră şi fenicienii în lumea antică. Dar acum nu se mai cumpără şi nu se mai vinde nimic, aşa că nici ei nu mai au ce transporta. Recesiunea îi afectează şi pe transportatori care plâng din cauza situaţiei în care au ajuns. Ei văd cum toată bogăţia lor s-a spulberat. La fel ca toţi ceilalţi, sunt uluiţi de distrugerea bruscă a Babilonului.

Toate acestea au o aplicaţie şi pentru noi. Cum vedem noi luxul din această lume? Îl vedem aşa cum este cu adevărat? Îl putem folosi fără să ne fure inima? Ce aţi simţi dacă luxul din viaţa voastră pe care aţi ajuns să-l consideraţi strict necesar ar dispărea brusc şi nu l-aţi mai avea?

Noi vorbim astăzi despre spiritualitate, despre lucruri spirituale. Dar chiar şi în organizaţiile noastre creştine se face simţit un zel copleşitor de a-i determinat pe oameni să dea bani, mai ales cei bogaţi. Există pericolul apoi ca persoanele care au dat cei mai mulţi bani pentru o lucrare să pretindă controlul asupra lucrării respective. Cred că am acordat prea multă atenţie lumii de astăzi. Această lume va trece şi lucrurile pe care le vedeţi în jurul vostru vor trece şi ele, vor dispărea.

Marile oraşe ale lumii vor dispărea într-o zi, atunci când Dumnezeu a hotărât că este momentul pentru acest lucru. Dar întrebarea este: vi s-ar frânge inima dacă aţi vedea că lucrurile acestei lumi dispar prin foc? Sau inima voastră este în cer, acolo unde este Domnul Isus Hristos? Răspunsul pe care-l daţi la această întrebare contează foarte mult.

v.20  „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.”

Punctul de vedere al cerului este total diferit de cel al pământului. Acolo nu are loc nici o procesiune funebră. În loc de lacrimi şi tristeţe se manifestă bucuria unui eveniment anticipat. Sfinţii s-au rugat pentru acest lucru, iar profeţii Vechiului Testament l-au prevestit. Acum totul s-a împlinit şi este o mare bucurie pentru că Dumnezeu Şi-a reabilitat Numele. Judecata a venit asupra tuturor acestor lucruri. Care sunt lucrurile care au parte de toată atenţia inimii voastre? De acest răspuns depinde dacă atunci veţi fi cu cei ce se bucură sau veţi fi cu cei ce plâng pentru căderea Babilonului.

v.21 Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!”

Până şi cerul ne atrage atenţia asupra violenţei, asupra caracterului neaşteptat şi complet al nimicirii Babilonului. Cetatea va sfârşi la fel cum o piatră mare ajunge la fundul mării, chiar dacă atunci când a fost aruncată în apă a stârnit valuri mari.

v.23  Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

v.23  Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,

Nu va mai fi muzică în cetate, nu vor mai fi nici meşteşugari, fabricile se vor închide. Luminile oraşului se vor stinge, nu vor mai fi nunţi.

“Pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta.” Va fi o tot mai mare afluenţă a demonismului, a vrăjitoriei, a ocultismului. Satanismul se va extinde tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul vremurilor. Satan va fi cel care va înşela şi-i va orbi pe oameni, aşa cum îi orbeşte pe mulţi astăzi ca să nu vadă adevărul.

Muzica va înceta în Babilon: şi muzica rock, şi jazz-ul, şi muzica clasică.

Meseriile care fuseseră puse în slujba lui Antihrist vor înceta. Roţile morilor nu se vor mai învârti. Luminile strălucitoare ale marelui oraş nu se vor mai aprinde. Este interesant de remarcat faptul că începutul tuturor acestor lucruri este consemnat în Geneza 4:16-22. Viaţa socială şi viaţa de familie va dispărea. Marii oameni de afaceri vor dispărea şi ei. Oraşul acesta va fi nimicit după ce va fi înşelat lumea cu închinarea la Antihrist. Aceasta este amăgirea cea mai mare.

v.24  “Şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ.”

Poporul lui Dumnezeu a avut parte de un tratament dur şi nemilos în această cetate şi Dumnezeu o va judeca pentru asta. Este cetatea lui Satan şi el a fost un ucigaş de la început. Babilonul este un oraş care ucide. Înjunghierea oamenilor lui Dumnezeu va fi considerată cea mai rea crimă dintre toate.

Pe măsură ce citim despre distrugerea Babilonului putem să ne gândim la alte mari oraşe sau civilizaţii din trecut care au dispărut. Una din cele mai citite cărţi din toate timpurile este “Declinul şi căderea Imperiului Roman” de Edward Gibbon, scrisă în 1788. Autorul prezintă cinci motive esenţiale pentru care marile civilizaţii au ajuns în faza de decădere:

  1. Subminarea demnităţii şi a caracterului sacru al familiei care este baza oricărei societăţi omeneşti.
  2. Taxe şi impozite din ce în ce mai mari; cheltuirea banilor publici pentru distracţii pentru populaţie.
  3. Goana nebună după plăceri; sporturile devin din ce în ce mai sângeroase, din ce în ce mai imorale.
  4. Punerea la punct a unui armament puternic când adevăratul duşman era în interior: erodarea responsabilităţii individului.
  5. Decăderea religiei; credinţa pălind până la starea de ritual, formă lipsită de fond, care pierde contactul cu viaţa reală şi puterea de a călăuzi oamenii.

Avertismentul pe care îl auzim adesea şi care spune că istoria se repetă are o semnificaţie şi mai importantă în lumina celor spuse anterior. Cred că putem să vedem deja aceste cinci puncte desfăşurându-se în societatea contemporană din ţara noastră. Aceleaşi lucruri vor duce la nimicirea Babilonului. Aceştia sunt factorii care distrug şi naţiunea, şi familia, şi individul.

Dar istoria păcatului omului va ajunge la un final, datorită lui Dumnezeu. Acest capitol încheie perioada înfricoşătoare pe care Domnul Isus Hristos a numit-o “necazul cel mare”. În capitolul următor vom vedea cum Domnul vine pe pământ pentru a pune punct acestei perioade întunecate, apăsătoare, dezastruoase.

Acesta este aspectul negativ al venirii Sale. Partea pozitivă este venirea Zilei Domnului, a Mileniului – cei o mie de ani ai Împărăţiei Sale pe pământ, despre care ne vorbeşte capitolul 20.

Aş dori acum să recapitulăm datele pe care le-am aflat despre necazul cel mare cu toate evenimentele catastrofale, cu toate cataclismele care se succed rapid ca focurile unei mitraliere.

Toată perioada numită “necazul cel mare” are şapte ani. Este “a 70-a săptămână” a profeţiei lui Daniel. În Vechiul Testament Daniel a făcut împărţirea, iar în Noul Testament, Ioan care a împărţit această perioadă în două perioade egale de câte trei săptămâni şi jumătate fiecare.

După ce Biserica este luată de pe pământ, Antihrist vine la putere ca dictator al lumii cu o platformă-program ce include ca puncte esenţiale pacea, prosperitatea şi faima. În prima jumătate a acestei perioade, el va face schimbări radicale care vor părea bune şi folositoare pentru oameni. El va instaura o pace falsă. Toate guvernele şi religia vor fi controlate de el. La vremea aceea va fi o singură lume, o singură religie, toate vor fi una. Lumea va crede că a intrat în împărăţia de o mie de ani şi că lumea se va transforma   într-o societate ideală cu un sistem perfect de guvernare. Aceasta este o parte a marii minciuni care va domina perioada aceea. Adevărata Biserică, trupul lui Hristos, va fi luată de pe pământ înainte să înceapă necazul cel mare. Biserica va fi Mireasa lui Hristos, aşa cum vom vedea spre sfârşitul cărţii.

Israel va fi din nou martorul lui Dumnezeu pe pământ – 144000 vor fi pecetluiţi de Duhul lui Dumnezeu. Ei vor mărturisi aici, pe pământ. De asemenea, vor fi pecetluiţi şi mulţi dintre neamuri.

La un moment dat, pe la jumătatea acestei perioade de şapte ani, împăratul de la nord – care cred că este Rusia – va porni împotriva Israelului. Dumnezeu va judeca Rusia aşa cum a judecat Sodoma şi Gomora. Dacă vreţi să vă faceţi o idee despre această judecată, citiţi capitolul 38 din cartea Ezechiel. Astfel se deschid porţile războiului. Antihrist se pune în mişcare şi înşelăciunea va fi descoperită pentru mulţi. Omenirea agitată, sub controlul lui Satan, va porni la luptă. Lumea începe să se destrame. Omul păcatului, Antihrist, rupe legământul cu poporul Israel.

Orientul Mijlociu va fi centrul tuturor activităţilor lumii în această perioadă. Babilonul va fi capitala politică şi economică a lumii şi Ierusalimul (numit tot Babilon) va fi capitala religioasă. Antihrist va începe în Roma şi profetul fals îşi va începe activitatea în Ierusalim. Când va ajunge la putere, Antihrist va reconstrui Babilonul. Biserica apostată va fi distrusă de Antihrist şi de împăraţii pământului care îi vor fi supuşi.

Babilonul antic de pe malurile Eufratului va deveni centrul politic şi economic al lumii. Dacă o naţiune mică din Orientul Mijlociu poate să închidă robinetul şi să oprească livrarea de petrol, aducând în genunchi înaintea ei pe toţi conducătorii puternici ai lumii, ce se va întâmpla atunci când Babilonul va deveni din nou centrul lumii, tot în zona aceea?

New York, Los Angeles, Londra şi alte mari oraşe ale lumii moderne vor fi judecate şi vor decade îngrozitor. Judecăţile lui Dumnezeu vor cădea rapid şi neaşteptat asupra unei lumi care Îl respinge şi Îi huleşte Numele. Dintr-o singură lovitură, un sfert din populaţia lumii va fi nimicită şi dintr-o altă lovitură va mai pieri o treime din populaţie. Natura va fi afectată: iarba şi copacii de pe pământ, soarele, luna şi stelele de pe cer. Asupra pământului se va abate dezastru după dezastru, dar inima omului tot nu se va pocăi. Mai mult, Îl va sfida şi Îl va huli pe Dumnezeul din cer.

Apoi armatele vor porni spre Israel. Războiul se va dezlănţui timp de trei ani şi jumătate. Nu este lupta de la Armaghedon, ci războiul de la Armaghedon. Milioane de oameni vor mărşălui atunci în ţinutul acela. Ei se vor angaja într-un conflict acolo dar vor fi distruşi. Va fi sânge până la zăbalele cailor, adică 1, 20 m adâncime! Aceasta nu este o exagerare.

În această arenă a haosului – haosul provocat de om şi de schemele lui Satan – vine Regele regilor şi Domnul domnilor. Da, Regele va veni pe pământ, dar înainte de a se întâmpla toate aceste lucruri, Biserica Sa va fi luată de pe pământ pentru a fi cu El. Apoi Biserica se va întoarce pe pământ împreună cu El, când Domnul va veni să întemeieze Împărăţia Sa. Biserica nu aşteaptă împlinirea acestor lucruri despre care am vorbit de la capitolul 4 la capitolul 18 pentru că ea aşteaptă fericita nădejde a apariţiei glorioase a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Nu ştim data când Se va întoarce Domnul Isus. Nu ştim nici măcar perioada în care va avea loc revenirea Sa. Poate să fie foarte curând, poate chiar astăzi. Pe de altă parte, poate va veni peste o sută de ani sau chiar peste mai multe sute de ani. Nimeni nu poate spune cu certitudine când va reveni Domnul Isus Hristos pentru Biserica Sa. Oricine spune o dată exactă pentru acest eveniment este complet deplasat. Oricine pretinde că ştie când va reveni Domnul Isus deţine o informaţie care nu este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu.

Tot ce putem spune astăzi este că trăim într-o perioadă extraordinară a istoriei, dar nu putem fi siguri decât de următorul lucru: mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut pentru prima dată.

Noi sperăm ca Domnul să vină cât mai curând, dar putem fi siguri că toate grozăviile despre care am aflat că vor avea loc o dată cu necazul cel mare vor veni abia după ce Biserica va fi luată de pe pământ. Nu ni s-au oferit semne care să ne permită o determinare exactă a datei acesteia, dar putem vedea că se pregăteşte scena. Când anume va începe această succesiune de evenimente descrisă în cartea Apocalipsa, numai Dumnezeu ştie. Noi nu putem decât să aşteptăm cu nădejde şi încredere împlinirea promisiunii Sale.