Itinerar Biblic Ep. 1057 – APOCALIPSA Cap. 18:1-10

 

Tema: Judecata Babilonului politic şi comercial

Dragi ascultători, în capitolul care ne stă înainte vom vedea judecata Babilonului comercial şi reacţia pământului şi a cerului la această judecată.

În capitolele 17-18 sunt aduse înaintea noastră două entităţi numite Babilon: în capitolul 17 este vorba de Babilonul ecleziastic, iar în capitolul 18 este vorba de Babilonul economic. Cel dintâi este religios – biserica apostată care a intrat în necazul cel mare. Cel de-al doilea este de natură politică şi comercială. Centrul comercial este iubit de împăraţii pământului; ei urăsc însă biserica apostată, aşa cum am văzut în capitolul 17. Biserica apostată este distrusă de împăraţii pământului. Când Domnul Isus Se va întoarce, Babilonul politic va fi distrus de judecata lui Dumnezeu. Babilonul religios este distrus primul, la mijlocul necazului celui mare, în timp ce Babilonul comercial va fi distrus la cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Nu este vorba de unul şi acelaşi oraş. Opinia mea este că Babilonul religios este Roma şi că, după scoaterea sa din scenă la mijlocul perioadei necazului celui mare, centrul religios se va muta la Ierusalim pentru că la Ierusalim va înălţa profetul fals imaginea (icoana) lui Antihrist pentru ca oamenii să i se închine. Babilonul comercial este Babilonul antic reconstruit şi devenit capitala comercială a lumii. Acest oraş este cea din urmă capitală a puterii politice a fiarei.

Acum câţiva ani ideea că puterea mondială ar putea fi în mâinile ţărilor din Orientul Mijlociu părea cu totul deplasată. În prezent nu mai pare aşa de greu de imaginat, având în vedere resursele de petrol care asigură energia de care are nevoie toată lumea. Prin deţinerea acestor resurse ţările din această parte a lumii pot juca pe degete la un moment dat lumea occidentală. Bogăţia lumii se mută în această zonă din cauza preţului petrolului. Este foarte posibil ca la un moment dat capitala comercială a lumii să se mute tot în această zonă. Acest mare centru comercial, Babilonul reconstruit, va fi distrus la a doua venire a Domnului Isus Hristos.

Cu mai mult timp în urmă un evreu l-a provocat pe ministrul israelian al turismului cu întrebarea: “Cum se face că toate ţările din jurul Israelului au petrol, numai Israel nu are?” Răspunsul ministrului a fost următorul: “Dumnezeu le-a dat arabilor petrolul şi evreilor Biblia. Vreţi să facem schimb cu ei? Ferească Dumnezeu! Petrolul se va termina destul de curând, dar Biblia va dăinui veşnic!”

Au existat controverse între exegeţii Bibliei cu privire la întrebarea dacă Babilonul antic va fi reconstruit sau nu. Pentru o vreme am susţinut şi eu că nu va fi reconstruit. Totuşi, acum cred că va fi reconstruit. Profetul Isaia vorbeşte în capitolul 13:19-22 despre faptul că Babilonul antic va fi reconstruit şi nimicit şi despre această nimicire este vorba în capitolul 18 din cartea Apocalipsa. Nu cred că va fi reconstruit în acelaşi loc cu Babilonul antic pentru că râul Eufrat şi-a schimba cursul şi este la o distanţă de aproximativ 20 km de locul în care se afla oraşul antic.

Există două opinii cu privire la distrugerea Babilonului şi sunt diametral opuse. Punctul de vedere şi perspectiva sunt foarte importante. (1) Reacţia oamenilor de afaceri şi politici este una de durere profundă. Pentru ei, aceasta este tragedia cea mai mare. Înseamnă falimentul total al marilor afaceri. (2) A doua reacţie este cea a cerului. Este o reacţie de bucurie pentru că sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu au avut ultimul cuvânt. Înseamnă că a venit sfârşitul carierei păcătoase a omului pe pământ. Aşa se va sfârşi necazul cel mare.

Capitolul 18 începe cu un “alt înger” care vine din cer cu un mesaj.

v.1    După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.

“După aceea”, adică “După toate aceste lucruri” – este aceeaşi expresie grecească – meta tauta, pe care am mai întâlnit-o la începutul cărţii. După care lucruri? După seriile de şapte şi după judecarea Babilonului religios urmează lucrurile despre care vom citi în capitolul 18. Am înaintat de la cele şapte peceţi, prin cele şapte trâmbiţe, cele şapte personaje şi cele şapte potire ale mâniei şi ne îndreptăm spre sfârşitul necazului celui mare. De fapt aici ajungem cu acest text.

Ioan spune că a văzut un înger. El continuă să fie spectator la aceste evenimente. “Un alt înger” – aceasta ne readuce în minte capitolul 14 cu seria de şase îngeri, fiecare dintre ei fiind identificat doar ca fiind “un alt înger”. Acest înger este un mesager al lui Dumnezeu, fără chip şi fără nume. El are o autoritate mare (sau putere) şi aduce un mesaj important.

“Pământul s-a luminat de slava lui” – această expresie pare să întărească şi mai mult prestigiul acestui înger (vezi Ezec. 43:2).

v.2    El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

Anunţul preliminar al căderii Babilonului fusese făcut în Apocalipsa 14:8, unde am citit: “Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” Îngerul din capitolul 18 are o autoritate mai mare decât cel care a făcut acest prim anunţ.

“A căzut, a căzut Babilonul cel mare… A ajuns… “ – timpul verbelor este în greacă aorist profetic care descrie evenimente din viitor ca şi când s-ar fi întâmplat deja. Când Dumnezeu spune că se va întâmpla ceva poţi să vorbeşti despre acel lucru ca şi când ar fi avut deja loc pentru că sigur se va întâmpla. În planul şi în programul lui Dumnezeu toate evenimentele au avut loc deja pentru că El cunoaşte începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Babilonul, acest mare centru comercial al lumii, va fi distrus.

“A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.” Acesta este un indiciu că demonii lumii spirituale şi păsările necurate ale lumii fizice vor fi închise aici în timpul celor o mie de ani ai Împărăţiei. Profeţii Ieremia şi Isaia confirmă acest lucru (vezi Isaia 13:19-22; Ieremia 50:38-40). Aceste profeţii îşi găsesc împlinirea finală în distrugerea Babilonului concret despre care citim aici, în Apocalipsa 18. Dacă acest lucru este adevărat, nu este nici o profeţie care interzice reconstrucţia Babilonului. Babilonul este cartierul general al demonilor şi a fost locaşul răzvrătirii de-a lungul anilor.

v.3   “Pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

Aceasta este judecata lui Dumnezeu asupra marii afaceri care neagă autoritatea lui Dumnezeu. Aceasta este alianţa neortodoxă dintre guvern şi lumea afacerilor.

Cuvântul pentru “negustori” înseamnă “cei care călătoresc”. Nu sunt cei care produc bunuri, nu sunt cei care fabrică ceva, ci sunt cei care încheie tranzacţii, care intră în afaceri pentru ca să obţină un profit mare fără să muncească. În prezent, afacerile sunt pentru mulţi un lucru sfânt care nu trebuie atacat în nici un fel. Omul foloseşte afacerile ca pretext atunci când trebuie să răspundă de ce nu are timp pentru Dumnezeu. Dar şi aceşti oameni de afaceri foarte ocupaţi astăzi vor sta într-o zi înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecaţi.

v.4   Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”

Acest verset descoperă faptul că poporul lui Dumnezeu va fi în lume până la sfârşit (nu este vorba de Biserică, ea fiind luată de pe pământ înainte de a începe necazul cel mare). Dumnezeu va avea oamenii Săi pe pământ în timpul necazului celui mare. Întrebarea care s-a pus întotdeauna a fost: Vor reuşi ei să reziste până la sfârşit? Adică, Îi vor rămâne credincioşi lui Hristos? Da, vor rezista până la sfârşit. Amintiţi-vă că Dumnezeu a început cu 144000 şi numărul celor care vor ajunge la linia de final va fi tot de 144000. Este ca pilda aceea pe care a spus-o Domnul Isus cu păstorul care avea o sută de oi şi a pierdut una. El nu a rămas cu 99 de oi pentru că s‑a dus şi a căutat-o pe cea pierdută şi a rămas tot cu o sută de oi.

Cel care vorbeşte în acest verset este nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu şi El îşi cheamă poporul din Babilon înainte de venirea judecăţii. Este o separare fizică şi ne aminteşte de experienţa lui Lot în Sodoma. Aşa cum Lot a fost avertizat să iasă din Sodoma pentru a scăpa de foc (vezi Geneza 19), la fel sunt avertizaţi şi aceşti oameni ai lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: “Şi după ce ţi se vor întâmpla toate aceste lucruri în strâmtorarea ta, în zilele de pe urmă, [dacă] te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care   l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.” (Deuteronom 4:30, 31). [După cum este redat versetul în engleză, dacă te vei întoarce…, Dumnezeu care este plin de îndurare …nu va uita legământul…]

La fel a fost avertismentul lui Dumnezeu pentru Israel pe care îl găsim în Ieremia 51:5-6, 45 şi Isaia 48:20. Avertismentul are două aspecte: (1) poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie părtaşi la păcatele Babilonului şi (2) trebuie să fugă înainte de venirea judecăţii.

Toate acestea au o aplicaţie foarte clară pentru noi. Ar trebui să fie un avertisment şi pentru noi, nu că Dumnezeu nu va reuşi să-i salveze de acest ceas pe cei ce sunt ai Săi, ci mai degrabă avertismentul este acela de a nu ne lăsa conduşi de firea veche şi să umblăm în Duhul. Dacă nu rezolvăm păcatul din viaţa noastră aici şi acum, mărturisindu-l şi părăsindu-l, atunci o va face Dumnezeu. Fie va judeca păcatul acum, fie ne va întâmpina la scaunul de judecată al lui Hristos. Dumnezeu ne dă astăzi posibilitatea de a judeca păcatul nostru:

“Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.” (1 Corinteni 11:31-32).

Cum putem să ne judecăm noi păcatul? Versetul din 1 Ioan 1:9 ne dă răspunsul la această întrebare: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” A mărturisi înseamnă a spune acelaşi lucru pe care-l spune Dumnezeu despre păcatul nostru. Înseamnă să adoptăm punctul de vedere pe care-l adoptă Dumnezeu şi să spunem: “Doamne, sunt de acord cu Tine. Ce am făcut eu a fost un păcat.” Este atât de uşor să găsim pretexte şi scuze pentru păcatul nostru. Spunem că nu e chiar un păcat, dar dacă altcineva face acelaşi lucru spunem imediat că este păcat. Dacă nu spunem pe nume păcatului din viaţa noastră nu l-am mărturisit deloc. Dacă refuzăm să ne judecăm acum şi aici, vom fi judecaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Păcatele unora nu vor fi rezolvate decât atunci când vor sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Eu sper să-mi rezolv toate problemele aici. Simplul fapt că Dumnezeu nu ne pedepseşte imediat nu înseamnă că El înlătură cu totul pedeapsa. El nu-i pedepseşte pe copiii diavolului, dar dacă sunteţi unul din copiii Săi, vă aşteaptă o măsură disciplinară.

v.5  Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Babilonul are o istorie lungă de păcate acumulate şi Dumnezeu le ştie pe toate. Este unul din cele mai vechi oraşe ale omenirii şi probabil că este oraşul cel mai des menţionat în Biblie, după Ierusalim. Într-un final, va izbucni judecata ca un potop asupra acestui oraş şi a sistemului pe care-l reprezintă. Judecata lui Dumnezeu poate să întârzie, dar este sigură. Poate că nouă ni se pare că necredincioşii scapă nepedepsiţi, dar nu vă îndoiţi de faptul că judecata lui Dumnezeu va veni asupra lor.

v.6  Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!”

Aceasta este justiţia divină (vezi Obadia 15 – “Căci ziua Domnului este aproape pentru toate popoarele. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău.”). Potirul nelegiuirii s-a umplut până sus; când este turnată în el ultima picătură, este dus la buzele celor care au comis nelegiuirea. Dragi prieteni, acest lucru este drept – citiţi Psalmul 137 în sprijinul acestei afirmaţii. Dumnezeu este corect şi drept în ceea ce face.

v.7  Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!”

Prosperitatea Babilonului a orbit-o să nu vadă judecata lui Dumnezeu. Comerţul era în plină dezvoltare, fiecare cumpăra şi vindea până când a venit ziua judecăţii. Luxul, aroganţa, mândria, păcatul, auto-amăgirea au caracterizat spiritul acestei cetăţi păgâne. Pacea lumii era la orizont şi starea de spirit era caracterizată de optimism. Numai profeţii zilelor din urmă mai lansau avertismente şi erau caracterizaţi ca fiind încuiaţi şi mărginiţi, aşa cum a fost cazul şi cu Noe. Nici el nu s‑a bucurat de prea multă popularitate când a început să le spună oamenilor că o să vină judecata lui Dumnezeu.

v.8. Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare (puternic).

Acest verset ne atrage atenţia asupra faptului că distrugerea va veni brusc, neaşteptat şi va fi prin foc. Atât de mare va fi suferinţa ei încât “tânguirea” este numărată alături de moarte şi foamete, ca o urgie. Moartea, tânguirea şi foametea sunt cei trei călăreţi care calcă în picioare Babilonul. Distrugerea este totală şi finală. În Scriptură acesta este primul oraş de mare importanţă, dar istoria sa lungă, plină de evenimente dar şi de păcate se încheie cu judecata lui Dumnezeu.

“Pentru că Domnul Dumnezeu care a judecat-o este puternic.” Dumnezeu este Cel care distruge această cetate pentru că El este singurul în stare să facă acest lucru. Noi credem că El va face acest lucru la revenirea Domnului Isus Hristos. Observaţi ce spune Isaia despre acest lucru: “ „Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui? “Eu Sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!” – „Dar pentru ce Îţi Sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?” –  „Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. „Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.” (Isaia 63:1-4).

La cea de-a doua venire a Sa, Domnul Isus Hristos este văzut venind dinspre Edom cu hainele stropite de sânge. Eu cred că este prezentat aşa pentru că tocmai terminase de judecat cetatea nelegiuită a Babilonului. Vom vedea ce spune Biblia despre a doua venire a Domnului Isus Hristos în capitolul următor din cartea Apocalipsa.

În continuare vom vedea reacţia declanşată de distrugerea marelui centru comercial Babilon. Va fi o mare tristeţe în lume şi îi vom vedea pe cei ce vor participa la serviciul de înmormântare. De asemenea, va fi o manifestare de bucurie în cer pentru că a fost dusă la îndeplinire această judecată asupra Babilonului. După cum vedeţi, sunt două puncte de vedere diametral opuse. Va fi bine pentru o parte a lumii şi rău pentru cealaltă.

v.9  Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

v.10  Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!”

În vremea aceea Babilonul va domina şi va conduce lumea. Capitala lui Antihrist va fi la Babilon şi el va avea prima dictatură totală asupra lumii. Lumea va deveni un loc îngrozitor. Totul se va concentra în Babilon. Bursa mondială va fi tot acolo, nu la New York. Babilonul, nu Parisul, va impune stilul în moda lumii. Totul în acel oraş va fi o formă de răzvrătire împotriva Dumnezeului atotputernic şi capul acestei răzvrătiri va fi Antihrist.

Nimeni nu a visat măcar că acest mare oraş va fi judecat. Şi totuşi, înainte de apusul soarelui, în ziua judecăţii, Babilonul va fi numai o grămadă de ruine. Când se va răspândi ştirea că Babilonul a căzut, lumea va fi uimită şi după ce îşi va reveni din uimire va începe jalea. Lumea întreagă se va tângui şi va plânge după căderea Babilonului.

Cei ce sunt ai lui Hristos însă nu vor fi printre cei ce plâng. Ei văd în aceasta judecata şi dreptatea lui Dumnezeu.

 

Fiţi binecuvântaţi!