Itinerar Biblic Ep. 1044 – APOCALIPSA Capitolul 12:1-6

 

Tema: Şapte personaje din timpul necazului celui mare

Dragi ascultători am ajuns la capitolul 12 al cărţii Apocalipsa. Tema acestui capitol este conflictul final dintre Israel şi Satan după ce el este alungat din cer. În capitolele 12-13 ne sunt prezentate şapte personaje după ce sună trâmbiţa a şaptea, în timpul necazului celui mare. Deşi trâmbiţa a şaptea ne prezintă evenimente ce ţin de sfârşitul necazului celui mare, de intrarea în Mileniu până în pragul veşniciei, au fost omise foarte multe lucruri. Începând cu capitolul 12 această lipsă este compensată prin prezentarea a şapte personaje care joacă un rol important în perioada necazului celui mare. După aceea, vom citi despre vărsarea celor şapte potire ale mâniei şi despre nimicirea finală a Babilonului comercial şi religios.

Ne este adusă înainte importanţa specială a poporului Israel. Acest lucru a fost sugerat în capitolul precedent prin măsurătoarea templului de pe pământ şi deschiderea templului din cer. Ultimul verset din capitolul 11 marchează de fapt începutul textului din capitolul 12.

Aceste şapte personaje reprezintă persoane normale şi supranaturale, fizice şi spirituale, conducători şi naţiuni. Identificarea şi clarificarea acestora constituie un factor important, esenţial pentru o înţelegere adecvată a Apocalipsei.

FEMEIA – ISRAEL

Înainte de a începe cu prima personalitate prezentată aici, este momentul să spun că este punctul crucial al interpretării întregii cărţi care se învârte în jurul acestui prim personaj. Un foarte cunoscut predicator obişnuia să spună: “Dacă-mi spuneţi care este interpretarea dvs. în privinţa femeii din capitolul 12 al cărţii Apocalipsa, pot să vă spun care este modul în care interpretaţi profeţia.” Prima dată când am auzit acest lucru mi s-a părut deplasat dar acum pot să spun că sunt de acord cu el. Felul în care este identificată femeia din capitolul 12 determină modul în care este înţeleasă toată cartea.

Apocalipsa 12:1, 2

În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

Lucrul cel mai important aici este, bineînţeles, să aflăm identitatea acestei femei. Probabil aţi auzit interpretarea Bisericii Romei conform căreia femeia de aici o reprezintă pe fecioara Maria. Sunt şi comentatori protestanţi care au interpretări la fel de deplasate. Astăzi cei mai mulţi dintre aceştia urmează modelul Romei şi interpretează femeia ca fiind biserica din toate timpurile. Practic toată literatura denominaţională urmează acest model.

Au existat câteva femei fondatoare de diferite secte care nu au putut rezista tentaţiei de a se considera reprezentate de această femeie. Joanna Southcott a fost o astfel de femeie care a spus că ea este femeia din capitolul 12 şi că în octombrie 1814 va avea copilul de sex masculin. Nu a născut nici un copil, dar a avut 200.000 de adepţi. Au existat mai multe secte şi formaţiuni religioase fondate de femei care au avut această pretenţie. Chiar au existat şi femei predicator care au susţinut că ar fi femeia din capitolul 12 al Apocalipsei. Nu putem ţine seama de aceste interpretări care nu au nimic în comun cu ceea ce spune Scriptura aici.

Trăsăturile distinctive ale acestei femei sunt reprezentate de soare, lună şi stele. Acestea îi aparţin lui Israel şi deducem acest lucru din visul lui Iosif relatat în           Geneza 37:9-10 – “Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: ‘Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.’ L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: ‘Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?’” Iacov a interpretat soarele, luna şi stelele ca fiind: el însuşi, Rahela şi fraţii lui Iosif. Aceştia s-au plecat într-adevăr înaintea lui Iosif într-un final (Rahela murise între timp).

Femeia din capitolul 12 este un semn în cer, deşi cariera ei se desfăşoară aici, pe pământ. Ea nu este o femeie în carne şi oase, este un simbol. Activitatea acestei femei corespunde celei a lui Israel pentru că Israel a fost cel care L-a dat pe Hristos, care este Copilul.

De Crăciun toţi folosim Isaia 9:6 alături de alte versete legate de naşterea lui Hristos. Acest verset se referă la naşterea lui Hristos, este adevărat, dar nu se referă la noi, ci la poporul Israel. “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6). La cine se referă Isaia când spune: “NI s-a născut”? La Biserică? Nu, ci la poporul Israel. Este evident că Isaia vorbeşte acestui popor şi nu se referă la un Mântuitor, ci la un Conducător, la un Împărat, unul care urma să vină şi să domnească peste ei. “Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat”.

Este interesant de remarcat faptul că, Domnul Isus S-a născut ca şi Copil, fiind pe deplin om, în timp ce ne-a fost dat ca Fiu al lui Dumnezeu din veşnicie. “Şi domnia va fi pe umărul Lui” – aici  nu este vorba de Mântuitorul, ci de Acela care va veni ca Împărat al lui Israel. Vom vedea cum se întâmplă acest lucru în cartea Apocalipsei. “Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Nu va fi deloc pace până nu va veni El. Când conducătorii acestei lumi vor zice “Pace şi linişte!”, atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei (1Tesaloniceni 5:3). Eforturile oamenilor de a aduce pacea pe pământ s-au soldat cu eşecuri. Inima omului este rea, are o atitudine nepotrivită cu ceea ce doreşte Dumnezeu şi numai Domnul Isus va putea aduce pacea pe pământ. El este Domnul păcii. Isaia vorbeşte cu Israel când spune: “Un Copil ni s-a născut” şi aceasta este imaginea pe care Ioan o preia aici, în capitolul 12 din Apocalipsa.

Scriitorul Epistolei către Evrei afirmă: “Căci este clar că Domnul nostru a ieşti din Iuda” (Evrei 7:14). În Epistola către Romani apostolul Pavel spune: “Ei sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” (Romani 9:4-5). Pavel spune aici că Domnul Isus Hristos a ieşti, după trup, din poporul Israel. Femeia de la fântână L-a identificat corect pe Domnul Isus ca fiind evreu: “Cum, Tu, fiind iudeu, ceri se bei de la mine, femeie samariteancă?” (Ioan 4:6). În Mica 5:2-3 citim: “ Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. De aceea îi va lăsa, până la vremea când va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel.” Observaţi că Isus urma să Se nască în Betleem, dar El vine din veşnicie.

“Ţipa în durerile naşterii” – aceasta este o imagine asociată cu Israel, aşa cum vedem şi în Isaia 66:7-8: “„Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!” Israel va trece prin necazul cel mare după naşterea lui Hristos în Betleem – “înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu”, acesta fiind Hristos.

Prin urmare, identificăm femeia ca fiind poporul Israel. Nici o femeie care a trăit pe pământ, nici măcar fecioara Maria, nu se potriveşte cu această descriere. Este vorba de poporul Israel, nu de Biserica din toate timpurile.

Dacă ne-am păstra cumpătul şi nu ne-am pierde cu firea, am şti că aici este vorba de perioada necazului celui mare, când Biserica a fost luată deja în cer, aşa că această femeie nu are cum să fie Biserica.

“Avea un mare chin ca să nască” – cu siguranţă poporul evreu a suferit din cauza atacurilor satanice manifestate sub forma antisemitismului de la naşterea lui Hristos până în prezent, ba chiar înainte de naşterea Domnului pentru că Satan ştia că Hristos va ieşi din acest popor.

BALAURUL ROŞU – SATAN

În continuare ne este prezentat următorul personaj despre care nu putem spune că este tocmai încântător: balaurul roşu. Nu vă imaginaţi un personaj de benzi desenate sau de poveşti nemuritoare pentru că nu este nimic amuzant sau distractiv în privinţa lui.

Apocalipsa 12:3, 4

În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.  Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

“În cer s-a mai arătat un semn” – observaţi că este vorba de semne care ne sunt date; nu sunt personaje în carne şi oase. V-am spus că dacă Ioan foloseşte simboluri, are grijă să ne spună clar acest lucru.

Balaurul roşu este identificat în mod clar în versetul 9: este diavolul sau Satan. “Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” Nu este nici un dubiu în privinţa identităţii acestuia, nu e nevoie de speculaţii aici.

Adevăratul caracter al lui Satan este descoperit o dată cu acest al doilea semn din cer.

  1. El este numit “cel mare” pentru că are o putere foarte mare. El controlează naţiunile lumii şi chiar a vrut să I le ofere Domnului Isus în schimbul închinării acestuia. Vezi Matei 4:8-9. Scopul suprem al lui Satan este să-i facă pe toţi să i se închine. Împărăţiile lumii sunt ale lui şi el le controlează în prezent.
  2. Este numit “roşu” din cauza faptului că a fost un ucigaş încă de la început (vezi Ioan 8:44). El nu are nici o consideraţie pentru viaţa omului. Nu înţeleg de ce atât de mulţi oameni îi slujesc. De ce alcoolul îşi ucide într-un final victimele? Alcoolul şi în ultimii şi drogurile constituie o cauză majoră de deces. Aceasta se explică prin faptul că Satan este dincolo de aceste droguri şi pe el nu-l interesează dacă un om moare din această cauză.
  3. Este numit “balaur” din cauza răutăţii vicioase a caracterului său. Iniţial el a fost creat să fie Lucifer, fiul dimineţii (vezi Ezechiel 28:12-19), dar acum este chintesenţa răului în forma cea mai înaltă şi a degradării de cea mai joasă speţă. Este cea mai periculoasă fiinţă din toată creaţia lui Dumnezeu. El este duşmanul meu şi al fiecăruia dintre voi, dacă sunteţi un copiii lui Dumnezeu.

Motivul pentru care Fiara din capitolul 13 este similară balaurului din capitolul 12 este acela că atât Imperiul Roman restaurat, cât şi Antihrist au puterea lui Satan şi sunt controlaţi de Satan. Imperiul Roman a încercat, prin Irod şi Pilat să-l omoare pe copilul femeii care este Israel.

“Şapte capete” sugerează perfecţiunea înţelepciunii care a caracterizat creaţia lui Satan care iniţial a fost un înger al lui Dumnezeu. Versetul 12 din Ezechiel 28 ne spune cum era el la început: “Tu aveai pecetea înţelepciunii, plin de înţelepciune şi perfect în frumuseţe”. Aşa descoperim două dintre concepţiile greşite pe care le are lumea cu privire la Satan. Lumea crede că el este urât, dar iată că Scriptura spune că a fost creat perfect în frumuseţe. Dacă l-aţi putea vedea, nu aţi avea în faţa ochilor imaginea aceea hidoasă sub care îl înfăţişează lumea: coarne, copite, coadă despicată etc. Cel care este înfăţişat astfel este marele zeu Pan căruia i se închinau grecii şi romanii. Imaginea aceasta nu-l reprezintă pe Satan, chiar dacă el este în spatele acestei închinări idolatre. Există ruine ale zeului Pan în multe oraşe din Asia Mică. Dacă nu-l au pe Dumnezeu, oamenii îl au pe acest zeu ca să i se închine. Dar Satan este deştept, este inteligent, este înţelept. Noi nu ne putem măsura cu el. Vom fi învinşi dacă încercăm să-i ţinem piept prin puterile noastre. El nu este numai frumos, este şi plin de înţelepciune, aşa cum îl prezintă Scriptura.

Cele “zece coarne” sugerează dezbinarea finală a Imperiului Roman care a fost dominat de Satan şi prin care el face un efort final de a guverna lumea. Cununile reprezintă autoritatea împărătească şi domnia, stăpânirea.

“A treia parte din stelele cerului” indică amploarea pe care a luat-o răzvrătirea din cer când o treime din oştirea îngerilor l-a urmat pe Satan spre nimicirea lor. Daniel face referire la aceasta într-un pasaj recunoscut ca fiind mai dificil (vezi Daniel 8:10; Iuda 6).

Balaurul urăşte Copilul de parte bărbătească pentru a fost prevestit de la început faptul că acest copil îl va învinge pe Satan. “ Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

COPILUL FEMEII – ISUS HRISTOS

Apocalipsa 12:5, 6

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

Copilul de parte bărbătească este Isus Hristos. Este uşor de făcut această identificare. Sper că nu veţi cădea în greşeala de a considera că aici este vorba de biserică, deşi mulţi aşa spun.

“El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier” este o referire clară la Domnul Isus Hristos. “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma în bucăţi ca pe vasele unui olar” (Psalmul 2:9). În capitolul 4 din cartea Faptele Apostolilor, creştinii persecutaţi citează Psalmul 2 identificându-l pe Cel care va conduce cu un toiag de fier ca fiind Domnul Isus Hristos.

Domnul Isus Hristos va veni să înlăture orice duşmănie, orice împotrivire, orice răzvrătire de pe pământ. Cum va proceda? “… le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasele unui olar”. Dacă s-ar putea întocmi un plan de pace care să şi funcţioneze, n-ar fi nevoie să fie înlăturată răzvrătirea cu violenţă. Dar nu există altă cale de a opri răzvrătirea. Cum credeţi că va veni Domnul Isus la putere într-o lume răzvrătită? Să presupunem că ar veni în fiecare capitală a acestei lumi. Credeţi că L-ar accepta imediat, I s-ar preda necondiţionat şi I-ar preda Lui toată autoritatea? Dacă credeţi că da, puneţi-vă întrebarea de ce nu o fac de pe acum. Dacă ar vrea, oamenii şi-ar preda viaţa Domnului încă de acum. Dar nu o fac. Lumea este răzvrătită faţă de Dumnezeu. Poate că sunteţi un militant pentru pace, nu vă place vărsarea de sânge, urâţi violenţa şi războiul – dar oare nu le urâm toţi? – şi totuşi va fi nevoie să acceptaţi că aceasta este singura cale prin care poate fi stinsă răzvrătirea. Domnul Isus Hristos va conduce lumea.

“Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” Aceasta este o referire la înălţarea la cer a Domnului Isus Hristos. Evangheliile pun accent pe moartea lui Hristos. Epistolele pun accent pe învierea Sa. În cartea Apocalipsa accentul este pus pe înălţarea Domnului Hristos. Din păcate, acest subiect este foarte puţin abordat şi nu prea se vorbeşte mult despre Hristos cel înălţat la cer şi despre lucrarea Sa prezentă. “După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis:

„Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1:9-11).

Cartea Apocalipsa este descoperirea lui Hristos cel înălţat, Hristos glorificat, Cel care vine în slavă. Cartea Apocalipsa se bazează pe faptul real al Înălţării la cer. Domnul Isus Hristos este Cel care a deschis peceţile în urma cărora s-a întâmplat tot ce a urmat din acel moment. În Evrei 12:2 citim: “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Unii oameni cred că EL doar stă acolo în cer şi nu face nimic, dar asta numai pentru că nu au citit cartea Apocalipsa. Domnul Isus nu stă în cer fără să facă nimic. El Se pregăteşte să facă foarte multe datorită înălţării Sale la cer şi desfăşoară în prezent o lucrare în Biserica Sa.

“Ea a născut un copil de parte bărbătească” – prin acest enunţ este clarificat identitatea femeii pentru că ştim că din Israel a ieşit Hristos, după trup. Biserica a ieşit din Hristos, iar El a ieşit din Israel, în trupul Său de carne. Îngăduiţi-mi, vă rog, să-l citez din nou pe apostolul Pavel: “din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci.” (Romani 9:4-5). În alt fragment din Galateni 4:4-5, Pavel spune: “ Dar când a venit împlinirea vremurilor, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea.” Despre ce Lege este vorba? Despre Legea lui Moise, sistemul mozaic de legi care a fost dat israeliţilor în pustie. Tot în Galateni citim: “Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale” adică Hristos.” (Galateni 3:16). Înainte ca acest popor să ia fiinţă Dumnezeu i-a spus lui Avraam: “Te voi face să devii un neam mare şi te voi binecuvânta… prin acest popor voi trimite o sămânţă” – nu mai mult, doar una şi aceasta este Hristos. Am văzut deja că Isaia spune: “Un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” – nouă, adică poporului Israel. Isaia era evreu şi se adresa poporului său, nu Bisericii sau neevreilor.

“Şi femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Dumnezeu.” În timpul perioadei extraordinar de grele din necazul cel mare, rămăşiţa lui Israel va fi protejată de Dumnezeu. Unii spun că Israel va merge în oraşul Petra şi vor fi păstraţi neatinşi acolo pentru că nici un duşman nu poate intra. Dar nu cred că acest lucru este adevărat şi oamenii sunt amăgiţi de astfel de detalii pe care textul biblic nu le oferă. Nu ştim unde va fi locul acela pregătit de Dumnezeu. Nu este greşit să recunoşti că nu ştii răspunsul la o întrebare.

Mai rău este să dai un răspuns greşit numai ca să nu se vadă că nu ştii ce să răspunzi. Este tragic că unii oameni dau soluţii pe care le consideră de netăgăduit în chestiuni care nu sunt revelate în Scriptură. Puteţi oricând să vă exprimaţi o opinie, să spuneţi că aşa credeţi voi că este un lucru, dar nu şi să susţineţi că este adevărul absolut.

Dragii mei, următoarea imagine prezentată de Ioan este războiul care izbucneşte în cer. Despre ce este vorba însă vom afla în întâlnirea noastră viitoare!

Fiţi binecuvântaţi!