Itinerar Biblic Ep. 1040 – APOCALIPSA Cap. 9:15 – 10:3

 

Dragi ascultători vă reamintesc că poposim acum în cadrul capitolului 9 al cărţii Apocalipsa, dar mai semnificativ, este faptul că am ajuns la sunetul trâmbiţei celui de al şaselea înger. Acest sunet este semnalul pentru începerea acţiunii a alţi patru îngeri care aşteptau pe malul Eufratului. Dar iată ce se întâmplă mai departe:

Apocalipsa 9:15-16

Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

“Cei patru îngeri care stăteau pregătiţi pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela…”. Ar trebui să luaţi acest text în sens literal, pentru că nu ştiu cum altfel aţi putea să-l consideraţi. Este hotărât ceasul exact când se vor întâmpla aceste lucruri.

“Ca să omoare a treia parte din oameni…”. O treime din populaţie va dispărea de data aceasta, după ce, aşa cum am văzut, un sfert din populaţie avusese deja acelaşi sfârşit. Peste jumătate din populaţia globului va fi nimicită în necazul cel mare. Nu-i de mirare că Domnul Isus a spus: “Şi dacă zilele acestea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa…” (Matei 24:22).

Este impresionant numărul călăreţilor din această oştire – 200 de milioane. China, India şi Japonia ar putea aduna cu uşurinţă o asemenea armată. Cea mai mare parte a populaţiei lumii se află în Orient.

Acest pasaj vorbeşte despre invadarea pământului de către lumea demonilor reprezentată de lăcuste. Acum ele sunt motivate să pornească un război mondial. De fapt, până acum nu am avut un război mondial în adevăratul înţeles al cuvântului, adică unul în care să fie implicate toate naţiunile pământului. Dar aşa ceva se va întâmpla în timpul necazului celui mare. Este vorba de 200 de milioane de fiinţe omeneşti? Probabil că este vorba de o invazie a lumii demonice, care este un alt rezultat al deschiderii fântânii Adâncului. Descrierea care urmează confirmă această idee:

Apocalipsa 9:17-18

Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.

Mulţi cred că aici este vorba de tancuri. Cum ştiu ei că vor fi folosite tancurile în necazul cel mare? Dacă cele descrise aici se vor întâmpla în viitor, atunci vor fi şi mai sofisticate decât acum.

Culorile folosite în această descriere sunt puternice, izbitoare, la fel ca descrierea cailor şi a călăreţilor: focul este roşu, hiacintul este albastru-închis, pucioasa este galben-deschis.

Calul este animalul războiului (vezi Iov 39:19-25). Lumea nevăzută este în război cu omenirea. Aceste creaturi din lumea de dedesubt sunt nefireşti. Probabil că sunt demoni sau sunt sub controlul acestora. Ne este dată o descriere literală a lor. Cineva spunea despre Apocalipsa: “Crede şi nu vei mai avea nevoie de nici un comentariu!” Problema celor mai mulţi oameni este că spun despre Apocalipsa că este greu de înţeles, imposibil de interpretat, dar asta se întâmplă pentru că nu cred ce scrie în ea. Dacă credeţi şi citiţi pur şi simplu ce scrie, totul este foarte clar. Forţele demonice vor fi la lucru în perioada aceea.

Cele trei nenorociri menţionate aici sunt cât se poate de reale, adică se vor întâmpla aşa cum scrie în aceste versete. Focul este literal, fumul este literal, la fel şi pucioasa. Acelaşi lucru s-a întâmplat când au fost distruse Sodoma şi Gomora. Cât va dura necazul cel mare această lume va fi într-o stare mai rea decât Sodoma şi Gomora. În zilele noastre, homosexualitatea este acceptată ca un mod de viaţă şi o alegere legitime şi capătă respectabilitate. Acesta era un mod de viaţă acceptat în Sodoma şi Gomora, dar homosexualii au dat faliment – Dumnezeu a avut grijă de acest lucru. Dacă voi credeţi că Dumnezeu va permite omenirii să intre în veşnicie ca o fiinţă nefirească, vă înşelaţi.

La acest moment o treime din populaţie este omorâtă. O treime din natură a fost deja afectată, dar omenirea nu a fost judecată încă, nu la această scară. Dacă populaţia lumii ar fi de 1,5 miliarde, ar însemna că 500 de milioane ar pieri după ce va suna trâmbiţa a şasea. Amintiţi-vă că un sfert pierise o dată cu ruperea peceţii a patra. O scădere atât de dramatică a populaţiei în urma unor războaie sau catastrofe nu s-a întâlnit niciodată în istoria omenirii, oricum nu înainte de prima bombă atomică de la Hiroshima. De atunci încoace oamenii au folosit un limbaj înfricoşător şi acum mulţi vorbesc despre decimarea totală a locuitorilor pământului. Dar Domnul Isus a spus că nu va îngădui acest lucru. El a spus că, dacă zilele acestea nu ar fi fost scurtate din pricina celor aleşi, nimeni nu ar rezista; oamenii ar prefera să se sinucidă, dacă ar fi posibil, decât să mai îndure nenorocirile acestea.

Apocalipsa 9:19

Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

Aceştia sunt cai neobişnuiţi care pot omorî cu gurile lor. Dar cea mai ciudată trăsătură este aceasta: în loc de păr, în cozile lor au şerpi care au puterea de-a ucide oamenii.

Apocalipsa 9:20-21

Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă, din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

Cuvântul grecesc tradus prin “vrăjitorii” este pharmakeion, din care provine cuvântul farmacie. Din păcate, multe din produsele farmaceutice şi-au pierdut rolul lor de medicament şi mai uşor ar putea fi încadrate în categoria drogurilor. Dealtfel, se pare că drogurile vor scăpa de sub orice control în necazul cel mare. Vor juca un rol foarte important în vieţile celor nemântuiţi şi vor fi folosite pentru a-i ajuta să treacă prin tot ce se întâmplă atunci. Mulţi vor apela la droguri atunci când vor fi muşcaţi sau înţepaţi de aceste creaturi neobişnuite. Deşi nu vor muri, vor simţi că sunt pe moarte şi vor lua droguri pentru a face faţă durerii şi pentru a rezista în necazul cel mare. Drogurile vor fi prezente şi în religia din vremea aceea. În necazul cel mare va fi o religie a drogului şi o cultură a drogurilor. Ceea ce vedem astăzi este la o scară foarte mică în comparaţie cu ce va fi atunci. Oamenii vor apela atunci la orice le poate micşora durerea sau i-ar putea împiedica să simtă ororile din jur.

În anul 1906 un autor american scria o carte despre Apocalipsa şi făcea următorul comentariu asupra cuvântului tradus aici prin “vrăjitorii”:

“Este de ajuns să ne gândim la următoarele lucruri, pe care le întâlnim azi, pentru a ne face o idee despre caracteristicile perioadei care urmează după a şasea trâmbiţă: abuzul de alcool, de opium şi de tutun, folosirea produselor cosmetice şi medicamentoase pentru mărirea atracţiei senzuale; apelarea la produse farmaceutice în legătură cu senzualitatea, la elemente de magie şi la tratamente despre care se presupune că vin din lumea spiritelor pentru binele celor de aici; tot felul de mijloace înşelătoare care promit îmbunătăţiri şi remedieri ale eşecurilor naturii, creşterea fărădelegilor induse de aceste lucruri, eliberarea şi stimularea celor mai rele patimi care distrug orice simţ moral al acestei societăţi până la o degenerare morală totală.”

Am zice că aceste rânduri au fost scrise acum câteva zile, nu acum aproape o sută de ani. În vremea acestui autor drogurile nu erau o problemă aşa cum sunt astăzi şi nici alcoolismul nu atinsese cote atât de alarmante. Drogurile sunt folosite astăzi în aproape toate sectele moderne în care este implicat şi sexul.

Pe lângă vrăjitorii, beţie, droguri, desfrânare, oamenii aceia se vor face vinovaţi şi de hoţie. Este alarmant modul în care se practică adulterul în prezent. Este promovat ca o dovadă de eliberare şi de progres extraordinar al civilizaţiei! În loc să cânte de jale pentru starea în care a ajuns, omenirea vrea să danseze şi să cânte spunând că rasa umană e din ce în ce mai bună.

Vrăjitoriile, desfrânarea şi hoţiile se vor înmulţi şi se va pune un accent foarte mare pe aceste lucruri. Antihrist le va folosi pentru a-şi supune omenirea. Oamenii vor fi atraşi cu uşurinţă atunci şi sub influenţa drogurilor vor fi gata să accepte orice. Drogurile şi alcoolul îi vor uşura succesul lui Antihrist. Apostolul Pavel scria: “Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tes. 2:9-10).

Cred că se poate spune că Evanghelia va ajunge la orice făptură înainte de Răpirea Bisericii şi cu siguranţă orice om o va auzi în timpul necazului cel mare. Ceea ce spune Pavel aici se va întâmpla numai cu cei care au respins Cuvântul lui Dumnezeu. “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” (2 Tes. 2:11-12).

Dacă respingeţi Evanghelia şi vă închideţi inima faţă de Dumnezeu, vă deschide pentru marea minciună când aceasta vine în calea voastră. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni cad în tot felul de curse astăzi. Cei care nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se bizuie pe el sunt o pradă uşoară pentru tot felul de erezii ale sectelor de toate felurile. Interludiu între trâmbiţa a şasea şi trâmbiţa a şaptea.

Capitolul 10 marchează o pauză între cele întâmplate la sunetul celei de-a şasea trâmbiţe şi cele ce vor urma la sunetul ultimei trâmbiţe. Capitolul începe cel de-al doilea interludiu dintr-o serie de câteva răspândite pe parcursul acestei cărţi, aşa cum am mai spus. Între pecetea a şasea şi pecetea a şaptea a mai fost un astfel de interludiu în care cele două grupuri diferite erau răscumpărate şi pecetluite în timpul desfăşurării necazului cel mare. Aici, între trâmbiţa a şasea şi trâmbiţa a şaptea este o pauză în care ne sunt prezentate trei personaje.

În capitolul 10 este descris îngerul puternic, iar în primele 14 versete din capitolul 11 sunt prezentaţi cei doi martori, deşi nu ne este dezvăluită identitatea lor.

ÎNGERUL ŞI CĂRTICIA

În versetul 1 apare un înger care se coboară din cer învăluit într-un nor. Iată cum este redat acest lucru:

Apocalipsa 10:1

Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi din foc.

Au existat contradicţii între experţi cu privire la identitatea îngerului puternic, aşa cum este denumit aici. Foarte mulţi susţin că acest înger este Hristos, dar sunt şi alţii care consideră că aici este vorba de un înger, nu de Hristos, chiar dacă este un înger cu o putere mai mare, cu o autoritate mai mare decât a celorlalţi. Oricare ar fi punctul de vedere pe care-l adoptaţi, vă asigur că sunteţi într-o companie selectă. Eu cred că aici nu este vorba despre Domnul Isus Hristos.

Sunt dovezi destule care arată că acest înger este doar un înger puternic. Hristos nu apare ca înger în cartea Apocalipsa. Este adevărat că în Vechiul Testament Hristos înainte de întrupare apărea ca îngerul Domnului. Dar după ce a luat asupra Sa trup de om, după ce a murit şi a înviat şi a primit un trup glorificat, ne este înfăţişat în locul puterii nemăsurate şi al slavei, la dreapta lui Dumnezeu. Nu-L mai vedem ca înger niciodată. Cât a fost pe pământ, în trup de om, Domnul Isus n-a fost înger. Prin urmare, în cartea Apocalipsa, Domnul Isus Hristos este revelat ca Hristos glorificat, după întrupare. El este înălţat de “n” ori (aşa scrie McGee), la un nivel la care noi nu putem decât să visăm. Trebuie să ne amintim mereu că această carte este descoperirea lui Isus Hristos. În fiecare capitol sunt dezvăluite lucruri noi şi glorioase despre Persoana Sa, despre puterea şi capacitatea Sa. El este Cel care judecă un întreg pământ care L-a respins.

“Apoi am văzut un alt înger puternic” – “un alt” înseamnă că este altul de acelaşi tip. Celălalt înger puternic despre care am aflat ceva a fost descris în Apoc. 5:2. Nu este nimic controversat în acest caz, nimeni nu spune că este vorba de Hristos în cazul îngerului puternic din Apoc. 5:2. Felul în care este prezentat îngerul din capitolul 10 i-a făcut pe mulţi să-l identifice cu Hristos. Deşi toţi îngerii sunt slujitorii lui Hristos, în această ultimă carte a Bibliei, acesta este trimisul special al lui Hristos, având toate scrisorile de acreditare care-l recomandă ca atare. El se coboară din prezenţa Domnului Isus Hristos, din cer.

Îngerul este învăluit într-un nor. Aceasta este uniforma lui de trimis special al lui Hristos. Norii slavei sunt asociaţi cu a doua venire a Domnului Isus Hristos, dar îngerul descris aici nu vine în norii slavei, ci este învăluit într-un nor. Mai mult, aceasta nu este a doua venire a lui Hristos pe pământ pentru întemeierea Împărăţiei Sale, ci mai degrabă îngerul anunţă că El va veni în curând. Îngerii au anunţat prima venire a Domnului pe pământ şi vor anunţa şi a doua Sa venire.

“Deasupra capului lui era curcubeul” – acesta este coiful de la uniformă şi este totodată semnul legământului făcut de Dumnezeu cu omul. Deşi s-au abătut multe nenorociri, care mai de care mai violente şi mai neobişnuite, curcubeul este un semn care arată că Dumnezeu nu va mai trimite un potop să distrugă omenirea, aşa cum a făcut pe vremea lui Noe.

“Faţa lui era ca soarele” – aceasta este o trăsătură distinctivă. Aceasta este semnătura Hristosului cel glorificat (vezi Apoc. 1:16). Nu înseamnă că acest înger este Fiul lui Dumnezeu. Faţa lui Moise a strălucit după ce a fost în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 34:29). Faţa acestui înger străluceşte pentru că vine din prezenţa Domnului. Veşmintele îngerilor apăruţi la învierea lui Isus străluceau (vezi Luca 24:4). Îngerul din Apoc. 18:1 este dătător de lumină, ca soarele şi luna, dar nimeni nu susţine că el este Hristos. Prin urmare, înţeleg că îngerul din capitolul 10 nu este Hristos, ci este doar un alt înger, un înger puternic.

“… şi picioarele lui ca nişte stâlpi de foc” – aceasta este tot o componentă a ţinutei sale speciale. El a venit să facă un anunţ special şi solemn despre venirea judecăţii. Toate aceste trăsături speciale sunt scrisorile de acreditare care arată că îngerul puternic este trimisul special al Domnului Isus Hristos. Domnul Isus conduce totul pe pământ în momentele la care face referire acest capitol. El este Judecătorul întregului pământ.

Apocalipsa 10:2-3

În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Din mai multe motive cred că această cărticică este cartea cu şapte peceţi pe care am întâlnit-o anterior. Unul din motive este acela că este singura carte prezentată şi nu este identificată în nici un alt fel în afară de “cărticică”. Este adevărat că aici este folosit un cuvânt diferit în greacă decât cel folosit pentru cartea cu şapte peceţi (biblion), dar aceasta nu exclude posibilitatea să fie vorba de aceeaşi carte.

Dacă acceptăm că cele două cărţi sunt una şi aceeaşi, cărticica a fost în mâinile Tatălui în cer (vezi Apoc. 5:1).

Trebuie să observăm cum cartea este transferată întâi în mâinile străpunse de cuie ale lui Dumnezeu Fiul. Cartea a fost dată Domnului Isus, singurul în stare s-o deschidă. Ruperea celor şapte peceţi a dus la deschiderea cărţii; cele şapte trâmbiţe, din care au sunat doar şase până acum, ţin tot de ce este în carte. După înlăturarea peceţilor, Domnul Isus Hristos îi încredinţează îngerului cartea, iar acesta i-o dă lui Ioan s-o mănânce.

Aceasta este cartea dreptului de proprietate asupra pământului şi conţine judecăţile din necazul cel mare prin care Domnul Isus vine la putere. Cartea este deschisă acum şi judecăţile sunt prezentate în toată grozăvia lor. Prin autoritatea care i-a fost încredinţată, îngerul revendică marea şi pământul pentru Hristos. El pune un picior pe mare şi celălalt picior pe pământ şi le revendică pe amândouă pentru Hristos.

Dragii mei, noi avem senzaţia că suntem stăpânii acestei lumi dar nu este aşa. Dumnezeu are dreptul de stăpânire asupra acestui univers. El este cel ce l-a creat şi El trebuie să-l conducă. Cred că toţi oamenii ar trebui să devină conştienţi de acest lucru. Vom reveni asupra acestui aspect şi în întâlnirea noastră viitoare!

 

Fiţi binecuvântaţi!