Itinerar Biblic Ep. 1028 – APOCALIPSA Cap. 3:14-22

 

Dragi prieteni, seria mesajelor adresate celor şapte biserici se încheie cu mesajul pentru Laodiceea.

MESAJUL LUI HRISTOS PENTRU BISERICA DIN LAODICEEA

Cetatea care conţine şi biserica a fost fondată de Antiochus al II-lea (261-246 î.Hr.). Seleucus a fost unul din generalii lui Alexandru cel Mare care a ocupat Siria. Lisimah a preluat Asia Mică, iar Seleucus a pătruns în acest teritoriu şi a ocupat o parte din el, unde se afla şi acest oraş.

Laodiceea se afla la circa 65 km de Efes, spre interiorul continentului, pe râul Lycus, un afluent al Meandrului. Era capitala Frigiei Pacatiene în Asia Mică. Venind dinspre Orientul îndepărtat, caravanele de cămile treceau prin aşa-numita Poartă a Frigiei şi prin Laodiceea. Acest drum venea dinspre est şi continua spre Efes, Milet şi mai departe spre Smirna. Laodiceea se afla într-un loc spectaculos, într-o vale foarte frumoasă şi largă. Astăzi ruinele acestui oraş sunt acoperite în cea mai mare parte cu ceva ce arată ca orzul sălbatic. Numele Laodiceea înseamnă “dreptatea poporului”. De fapt, Antiochus al II-lea a dat oraşului numele soţiei sale. Deşi au existat câteva oraşe cu acelaşi nume, acesta a fost cel mai faimos dintre toate.

În valea dintre Laodiceea şi munţii Frigiei se afla un templu anatolian al zeului frigian Men Karou. Acesta era zeul primitiv al acelei regiuni. Templul era centrul societăţii, al administraţiei, al comerţului şi al religiei. Acolo era şi o piaţă mare unde veneau călători de pretutindeni pentru a face comerţ. Probabil că piaţa mare din Istanbul seamănă cu această piaţă care exista cândva în Laodiceea.

Laodiceea era un oraş bogat, un oraş comercial dar şi un centru al culturii greceşti. Era un loc unde înfloreau ştiinţa şi literatura. Mai era de apreciat şcoala medicală despre care trebuie totuşi să spunem că era foarte primitivă şi păgână. Aici se obţinea celebra pudră frigiană utilizată pentru tratarea oftalmiei. Laodiceea era şi un centru industrial cu operaţii bancare intensive. Cicero se bucura de multă atenţie aici. Se spune că aducea aici cecuri sau bancnote pentru a primi bani lichizi. Oamenii din Laodiceea se închinau la Zeus sau Jupiter.

Într-un final oraşul a fost abandonat din cauza cutremurelor. Ruinele impresionante rămase de la două teatre romane, un stadion mare şi trei biserici creştine timpurii se mai pot vedea şi astăzi. Oraşul nu a fost adus la suprafaţă prin săpături arheologice.

Ruinele despre care vă vorbesc pur şi simplu răsar printre deşeurile, pietrişul şi plantele sălbatice din zonă. Am auzit că o fundaţie americană a strâns fonduri pentru excavarea oraşului antic Laodiceea, dar nu ştiu dacă s-a făcut ceva în acest sens.

În Laodiceea se fabrica stofă din lâna neagră a unei rase de oi autohtone, stofă folosită apoi la confecţionarea unor haine vestite. Oraşul antic era situat la sud de Colose şi Hierapolis, unde se află şi câteva izvoare. Cele mai mari ruine nu sunt la Colose sau Laodiceea, ci în Hierapolis. Dealurile au o culoare deosebită. Oamenii luau argilă de pe aceste dealuri, o amestecau cu nard şi obţineau o alifie pentru ochi şi urechi. Această alifie sau pomadă era trimisă apoi în tot Imperiul Roman. Analizele chimice moderne arată că nu era nici un agent de vindecare în acea alifie, dar au fost unii care au obţinut bani mulţi de pe urma acestei afaceri. Nouă ne place să credem că suntem mult mai avansaţi, dar adevărul este că există şi astăzi medicamente care nu au nici pe departe efectul miraculos pe care-l susţin reclamele. Noi le cumpărăm tocmai datorită acestor reclame. Aşa că nu e cazul să-i criticăm prea mult pe aceşti oameni din vechime. Domnul a făcut-o însă. El le spune că mai bine ar căuta să obţină adevărata alifie pentru ochi care le va deschide ochii.

Apocalipsa 3:14

Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

Aici este singurul loc din Scriptură în care “Amin” este un nume propriu şi este numele lui Hristos. În Isaia 65:16 ar trebui să citim “Dumnezeul lui amin” acolo unde scrie Dumnezeul adevărului –  “cine se va binecuvânta în ţară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului”. În Isaia 7:9, cuvântul tradus prin “credeţi” este amin. În 2 Corinteni 1:20 citim: “În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” Domnul Isus este Amin. El are ultimul cuvânt. El este Alfa şi Omega, Cel care va împlini toate promisiunile lui Dumnezeu. El le face cunoscute aceste lucruri laodicenilor pentru că această biserică respinsese divinitatea lui Hristos. Cuvântul “Amin” este singurul lucru pe care îl foloseşte din viziunea despre El Însuşi redată în capitolul 1.

“Martorul credincios şi adevărat” – aceasta ne arată că Domnul Isus Hristos este singurul care va descoperi totul şi va spune totul. Trăim într-o vreme în care este foarte dificil să auzim adevărul. Cu siguranţă nu-l auzim prin mass-media sau de la guvern. Instituţiile de învăţământ sunt locuri în care este spălat creierul celor care le frecventează. Pe cine să mai crezi? Există Cineva care este martorul credincios şi adevărat chiar şi în zilele apostaziei.

Apocalipsa 3:15-16

„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

În cazul celorlalte biserici, când Domnul Isus spunea: “Ştiu faptele tale”, Se referea la fapte bune: lăuda acele biserici pentru faptele lor bune. Dar în cazul bisericii din Laodiceea lucrurile stau altfel. Domnul Isus nu are nici un cuvânt de laudă pentru această biserică. Faptele, în acest caz, sunt fapte rele.

“Că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!” Această expresie avea o semnificaţie anume pentru oamenii din vremea aceea. Pentru că se aflau într-o vale, locuitorii oraşului Laodiceea aveau probleme în ce priveşte aprovizionarea cu apă. Laodiceni au construit un apeduct pentru a aduce în oraş apa care se scurgea de pe munţii Frigiei prin topirea zăpezii. Când începea să curgă de pe munte, apa era rece ca gheaţa, dar până ajungea în vale, în oraş, era de-a dreptul călduţă. Apa călduţă, călâie cum îi mai spunem noi, nu este tocmai bună.

În vale, la confluenţa dintre râurile Lycus şi Meander sunt câteva izvoare termale. Apa din aceste izvoare este atât de fierbinte încât se ridică aburi din ea. Autorităţile turce au captat această apă şi o folosesc şi astăzi. Am înţeles că se va dezvolta această activitate pentru că apa termală este acolo din abundenţă. Apa aceasta este extraordinar de fierbinte, dă în clocot şi ies aburi din ea. Dar până când ajungea această apă în Laodiceea, se răcea şi nu mai era fierbinte. Era tot călduţă.

Când Domnul Isus a spus bisericii din Laodiceea: “nu eşti nici rece, nici în clocot”, ei ştiau exact ce înseamnă şi la ce Se referă. Ei beau de ani de zile apă călduţă. Apa care curgea de pe munte era iniţial rece ca gheaţa, iar cea din izvoare era fiartă, dar până ajungea şi una, şi cealaltă, în vale, în oraş, tot călduţă era. Ştiţi cum e apa vara, când simţiţi nevoie să puneţi gheaţă în ea pentru ca să vă taie setea. Sau când vreţi să faceţi o baie fierbinte şi apa nu este destul de caldă, trebuie să încălziţi separat apă în ceva şi s-o potriviţi. Domnul Isus spune că această biserică nu era nici rece, nici fierbinte şi El o va vărsa din gură.

O biserică rece este, de fapt, una care a negat toate doctrinele de bază ale credinţei creştine. Ţine doar la nişte forme, la nişte ritualuri şi se împotriveşte faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de Evanghelia lui Hristos. Mulţi adepţi ai teologiei liberale sunt astăzi împotriva Evangheliei lui Isus Hristos. “În clocot” sunt cei care au zel spiritual autentic şi o pasiune reală cum aveau creştinii din Efes, deşi se depărtaseră de dragostea dintâi. Duhul lui Dumnezeu îi adusese la un nivel foarte înalt în relaţie lor personală cu Isus Hristos.

Dar biserica din Laodiceea nu era nici rece, nici fierbinte – era doar călduţă. Între starea de rece şi cea de fierbinte sau în clocot există această stare călduţă. Aş îndrăzni să spun că aceasta este starea multor biserici din prezent în cadrul marilor denominaţiuni care s-au depărtat de adevărata credinţă. Multe biserici vor să găsească o cale de mijloc. Ele nu vor să fie nici categorice în privinţa Cuvântului lui Dumnezeu şi a marilor doctrine ale credinţei creştine, probabil pentru a nu consideraţi fanatici. Dar în acelaşi timp, nu vor să fie cunoscute nici ca biserici liberale. Aşa că încearcă să se dea bine cu reprezentanţii ambelor extreme. Este imposibil să fii şi de partea fundamentaliştilor şi de partea liberalilor. Domnului Isus nu-i plac cei care sunt călduţi. El spune clar: “te voi vărsa din gura Mea”.

Această poziţie este cea mai mare ipocrizie. “Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” “Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Tim. 3:5).

La început, protestantismul şi-a asumat poziţia credinţei în toate marile doctrine ale creştinismului. Crezurile tuturor denominaţiunilor istorice /tradiţionale sunt minunate. După părerea mea, Mărturisirea de credinţă Westminster nu are egal, dar astăzi este respinsă de biserica în care a fost ţinută la loc de cinste pentru foarte multă vreme. Catehismul de la Heidelberg este o mărturisire minunată, dar cine mai ţine seama de ea?         Cine mai rosteşte în aceste crezuri frumoase astăzi? Bisericile au formă de evlavie dar îi neagă puterea. Le merge numele că trăiesc, dar sunt moarte. Nu sunt nici reci, nici în clocot, sunt doar călduţe.

Aceasta este starea bisericii creştine de astăzi şi, din păcate, a multor biserici aşa-zis fundamentaliste, conservatoare. Îi mulţumim lui Dumnezeu că sunt multe biserici care nu fac parte din această categorie. Dar lucrul care ar trebui să ne înspăimânte este declaraţia Domnului Isus care spune: “te voi vărsa din gura Mea”. Cu alte cuvinte, “te voi scuipa din gura Mea”. Vi se pare că aceasta ar putea fi biserica aceea care va fi răpită şi căreia Domnul Isus îi spune: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:2-3)? Eu nu cred. Aceasta este biserica pe care Domnul o atrage la Sine, dar biserica din Laodiceea este o biserică pe care Domnul o va vărsa din gura Sa pentru că este călduţă. Apa călduţă, apa călâie nu te face să-ţi fie rău de la stomac. Cred că Domnul Isus ar spune despre multe biserici de azi: “Îmi faceţi rău la stomac! Spuneţi că sunteţi creştini şi că Mă iubiţi. Sunt doar vorbe! Viaţa voastră nu susţine aceste vorbe!”

Acesta este un mesaj important pentru prezent, este un mesaj care ar trebui să ne îndemne să ne cercetăm inimile pentru că trăim în vremea reprezentată de bisericile din Laodiceea şi Filadelfia. Ele merg alături, umăr la umăr şi există o mare bifurcaţie în creştinismul de astăzi. Nu este o bifurcaţie între biserica din răsărit şi cea din apus, ci este o bifurcaţie între cei care cred Cuvântul lui Dumnezeu şi-l urmează, îl iubesc şi i se supun şi cei care-l resping. Aceasta este linia de demarcaţie din prezent.

Apocalipsa 3:17

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol…

“Pentru că zici: ‘Sunt bogat’” – Laodiceea era un oraş bogat. Probabil că Sardes şi Laodiceea erau oraşele cele mai bogate din zonă la vremea aceea. “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic” – aşa credeau laodicenii. Mulţi oameni cred astăzi că banii pot rezolva toate problemele şi cu bani pot obţine totul. Naţiunile puternice cred că alocă nişte fonduri pentru zonele cu probleme de pe glob, aceste probleme vor fi rezolvate. Dar ar trebui să recunoaştem cu toţii că banii nu au rezolvat niciodată problemele omenirii. Biserica din Laodiceea a încercat acelaşi lucru şi a spus: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic.” Ce urmează însă după această afirmaţie? Domnul spune: “şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”.

Biserica din Laodiceea se lăuda cu posesiunile sale materiale. Spre deosebire de ea, biserica din Smirna era săracă, fiind alcătuită din sclavi şi oameni săraci. Nu erau mulţi oameni bogaţi sau nobili în biserica primară. Pavel scria: “De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.” (1 Corinteni 1:26).

Bisericile de astăzi se laudă cu un număr mare de membri, oameni importanţi, prezenţă numeroasă la serviciile religioase, donaţii generoase şi clădiri impunătoare. Creşterea fenomenală a congregaţiilor protestante, de la 240 000 în 1970 la 78.900.152 în 1980 (după datele din World Christian Fellowship Encyclopedia) [Nu înţeleg ce-i cu datele astea… nu par să aibă noimă. Cum adică? Erau 240.000 de protestanţi în 1979 şi 78 de milioane în 1980? Probabil că lipsesc nişte cifre… În fine, poţi să nu le foloseşti deloc, probabil.] O asemenea dezvoltare ar indica existenţa unei biserici care arde pentru Dumnezeu. Mai sunt şi alte indicii: bogăţii mai mari decât ar fi putut visa strămoşii noştri, evanghelizări la care participă zeci de mii de persoane, folosirea intensivă a mijloacelor de comunicare în masă moderne şi a literaturii creştine.

Bogăţia materială sau lumească este etalonul după care biserica modernă măsoară totul. Valorile spirituale sunt pe ultimul loc sau chiar sunt ignorate cu totul. Biserica, în general, este bogată în bunuri pământeşti dar se şi preocupă de acumularea de bogăţii. Oamenii de rând sunt îndemnaţi să-şi facă testamentele în favoarea unor organizaţii aşa-zis creştine. Unele programe şi activităţi care se declară creştine organizează strângeri de fonduri pentru ca până la urmă conducătorii lor să ducă o viaţă de lux.

În privinţa vieţii spirituale a bisericii din Laodiceea, Domnul Isus spune: “eşti ticălos…”. Este mai rău decât orice altceva a fost spus despre celelalte biserici. Este vrednică de milă această biserică pentru că este săracă din punct de vedere spiritual. Nu se studiază Cuvântul lui Dumnezeu, nu este dragoste pentru Hristos în această biserică, nici o mărturie a harului Său mântuitor; dar este oarbă faţă de adevărata sa condiţie. Îi lipseşte haina neprihănirii.

Dragi prieteni, trăim în perioada Laodiceei astăzi şi biserica eşuează în ce priveşte mărturia harului mântuitor al lui Dumnezeu.

Apocalipsa 3:18

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.

“Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti” – acesta este sângele scump al Domnului Isus.

“Şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale” – aici este vorba de neprihănirea lui Hristos.

“Şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” – este vorba de Duhul Sfânt care deschide astăzi ochii credincioşilor.

Aceste cuvinte avea o semnificaţie foarte clară pentru biserica din Laodiceea. Sir William Ramsay face următorul comentariu în excelenta sa lucrare “Scrisorile celor şapte biserici din Asia”:

“Biserica din Laodiceea trebuie să afle că este oarbă, dar nu este o orbire incurabilă. Suferă de această boală şi are nevoie de tratament medical. Dar doctorii de la renumita şcoală de medicină din oraş nu pot face nimic. Tabletele pe care le prescriu şi care sunt folosite în toată lumea civilizată din vremea lor, nu au nici un efect în acest caz de oftalmie. Laodiceni trebuie să cumpere leacul direct de la Autorul însuşi, cu preţul suferinţei şi al statorniciei.”

Apocalipsa 3:19

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!

Fii plin de râvnă înseamnă, în acest caz, “fii fierbinte!” Acesta este ultimul mesaj adresat bisericii. Domnul spune: “Fii plin de râvnă, fii fierbinte, arzi pentru Dumnezeu!” El porunceşte acestei biserici să iasă din starea de “căldicel” şi să se pocăiască. Această biserică are nevoie de pocăinţă mai mult decât toate celelalte. Mesajul pocăinţei este valabil pentru biserica contemporană, dar dacă predici despre acest subiect nu te bucuri de prea mare popularitate. Nu este târziu nici pentru cei din biserica din Laodiceea să se întoarcă la Hristos: “Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”

Începând cu versetul 20 avem o invitaţie generală iniţiată de Domnul Isus valabilă pentru toate timpurile:

Apocalipsa 3:20

Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Aceasta este imaginea Domnului Isus care stă la uşa inimii omului păcătos. Este o imagine glorioasă. Artistul englez Holman Hunt a încercat să transpună pe pânză această imagine. A făcut o pictură care-L înfăţişa pe Domnul Isus Hristos stând în faţa unei uşi. După ce a terminat pictura şi-a chemat prietenii artişti să spună ce critici îi puteau aduce. Unul din ei i-a spus: “Holman, ai uitat ceva foarte important. Nu ai pictat clanţa uşii.” Hunt i-a răspuns: “Uşa aceasta este imaginea inimii omului şi clanţa se află în interior.” Cu alte cuvinte, această uşă nu poate fi deschisă decât de om, din interior. Aceasta este imaginea lui Hristos din Apocalipsa. El stă la uşă şi bate, dar nu va intra cu forţa, nu va împinge uşa, n-o va trânti la podea. Indiferent ce spun unii extremişti despre subiectul predestinării, Domnul Isus a făcut tot posibilul pentru a ajunge la uşa inimii voastre, dar o dată ajuns acolo, Se va opri şi va bate. Voi va trebui să deschideţi uşa şi să-L invitaţi înăuntru.

“Voi intra la el, voi cina cu el şi el cu mine.” Aici este vorba despre părtăşie, despre hrana Cuvântului lui Dumnezeu şi cunoaşterea tot mai aprofundată a Domnului Isus Hristos.

Apocalipsa 3:21

Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

Vă atrag din nou atenţia asupra faptului că atunci când Domnul Isus vorbeşte despre relaţia Sa cu Tatăl arată cât de deosebită este această relaţie. El spune “Tatăl Meu”. “Mă sui la Tatăl Meu” (Ioan 20:17). Relaţia Domnului Isus cu Tatăl este diferită de cea pe care o avem noi cu Tatăl.

Domnul Isus ne pregăteşte pentru scena următoare când spune: “după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Aceasta este imaginea pe care o vom vedea în capitolele care urmează.

Apocalipsa 3:22

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

Acesta este un mesaj special din partea Domnului Isus, un mesaj pentru care este nevoie de o ureche atinsă de sângele Său. Acesta este motivul pentru care noi trebuie să fim foarte atenţi când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu o luăm înaintea Duhului lui Dumnezeu şi să-L lăsăm pe El să fie învăţătorul nostru. Dacă aveţi urechi care pot auzi şi înţelege Duhul Sfânt, Domnul vrea să ascultaţi ce are de spus. Numai Duhul lui Dumnezeu poate să vă arate înţelesul real al Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Fiţi binecuvântaţi!