Itinerar Biblic Ep.0586 PSALMII Cap. 67:1-69:2

Dragi ascultători deschidem întâlnirea noastră de astăzi cu analiza unuia dintre cei mai scurţi psalmi profetici. Deşi are numai 7 versete este totuşi important datorită semnificaţiei sale. Cât priveşte cele şapte versete, consider că şi acest fapt are o semnificaţie aparte. Cifra 7 în Scriptură pare să fie simbolul întregului, a ceea ce este complet, nu mai are nevoie de nimic, este complet. Ştiu că adesea se spune că cifra şapte este simbolul perfecţiunii, lucru corect, dacă avem în vedere faptul că ceva complet include perfecţiunea.

Acest psalm dezvăluie scopul și dorinţa ultimă și finală a lui Dumnezeu pe acest pământ. Cineva a etichetat acest psalm ca fiind un psalm al misiunii. Ei bine, acest psalm nu este numai un psalm misionar ci este şi unul profetic. El priveşte dincolo de veacuri la împărăţia viitoare a lui Dumnezeu. Atunci vom vedea o lume schimbată, o lume reînnoită, o lume în care Dumnezeu îşi va revarsă binecuvântarea. Și toate capetele pământului se vor teme de El. Blestemul va fi înlăturat și vom putea cânta cântece de laudă.

Dragii mei, un aspect asupra căruia doresc să atrag atenţia este acela al diferenţei dintre interpretarea și aplicarea Scripturii. Mă tem de dorinţa unora de a da uneori interpretări teologice Scripturii care, rămân valabile, cel mai adesea doar pe plan  istoric și intelectual. Direcţia uitată în interpretare este aceea a aplicaţiei practice. Ei bine în ceea ce priveşte acest verset dorinţa mea este ca el să motiveze practic în perspectiva misiunii.

Poate că cineva va ridica problema: “cum poţi înţelege îndemnuri la misiune într-un psalm care priveşte dincolo de biserică?” Un principiu al hermeneuticii, care este ştiinţa interpretării, punctează diferenţa dintre interpretare și aplicaţie. Interpretarea este definitivă; este baza. Asta este, Scriptura înseamnă un singur lucru. Nu însemnă tot ce este sub soare sau ce vrei tu să însemne. Dar când este vorba despre aplicaţie, aceasta  este elastică, ea poate fi asociată coordonatelor personale, individuale. Dar şi ea trebuie să se bazeze pe interpretarea Scripturii.

Pot să vă ilustrez acest lucru într-un mod simplu. Un diamant, ca să fie o valoare practică, trebuie desprins, montat într-o formă potrivită, și pus pe orice deget care se potriveşte.

Scriptura se aseamănă mult cu acest diamant pus la locul lui – aceasta este interpretarea. Apoi trebuie pusă pe degetul experienţei – care este aplicaţia. O veche zicală zice: “Daca îţi vine pantoful, atunci încălţăte cu el”. Dacă ajungi la unul din aceşti psalmi și se adresează  inimii tale (Dumnezeu poate să-ți vorbească în felurite moduri) apoi, cu siguranţă are un mesaj ca aplicaţie pentru viața ta. De exemplu, în Apocalipsa Domnul Isus vorbeşte celor 7 biserici din Asia. Mesajul Lui are o interpretare și o aplicaţie locală. El concluzionează  mesajul Lui spunând: “Ascultaţi!”. Cine are urechi de auzit să asculte. Dacă și tu ai urechi atunci îţi este destinat și ţie. “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul” (Apoc.3:13). Cred că în cuvintele adresate celor şapte biserici se găseşte câte o învăţătură pentru fiecare dintre noi.

Psalmul 67 conţine deci câteva principii mari care se leagă de programul de misiune al lui Dumnezeu pentru mine și pentru tine.

Haideţi să sumarizăm câteva aspecte interesante ale acestui psalm. Mai întâi avem cererea “Binecuvântează-ne”  şi este folosită de 3 ori.

Interesant mi se pare faptul că sunt menţionate 3 persoane sau grupuri: (1) Dumnezeu la care se face referinţă de 15 ori. (2) Naţiunea Israel, care este semnificată prin “noi” se menţionează de 6 ori. (3) Apoi avem “neamurile” care sunt menţionate de 9 ori – ceea ce înseamnă străini, popoare și rase diferite, straturi diferite ale societăţii, tu și eu.

Observaţi cum începe acest psalm Psalmul 67:1

v.1    Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, –

Acest verset face referinţa la Trinitate. Este o referinţă la binecuvântarea pe care Trinitatea a dat-o naţiunii Israel când i-a pregătit pentru călătoria din pustie. Acea binecuvântare este găsită în Numeri 6:24-26 și spune: “Domnul să te binecuvânteze și să te păzească (se referă la Tatăl) Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să Se îndure de tine (se refera la Domnul Isus) Domnul să-şi înalţe Fața peste tine și să-ți dea pacea! (se referă la Duhul Sfânt).

După cum am mai observat şi înainte, unii din învăţătorii lui Israel se referă la “fața lui Dumnezeu” ca la Mesia; și el este Mesia, acel Isus, Cristosul, Dumnezeu Fiul, Mântuitorul nostru.

Deci ceea ce avem aici este înmănuncherea celor 3 binecuvântări dumnezeieşti ale lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Concluzia acestei binecuvântări este găsită în Numeri 6:27, care spune: “Astfel să pună Numele Meu peste copii lui Israel și Eu ți voi binecuvânta”.

Psalmul 67:2

v.2  ca să se cunoască pe pămînt calea Ta, şi printre toate neamurile mîntuirea Ta!

 

Să ştiţi dragi prieteni că nu va fi binecuvântare pe pământ până ce Israel nu se va întoarce efectiv în țara lui; şi nu mă refer la ceea ce sunt ei astăzi, ci la ziua în care Domnul Ii va pune în țara lor. Când se va întâmpla asta, Israelul va putea să facă ceea ce zicea Isaia în Isaia 49:13 “Bucuraţi-vă ceruri! Veseleşte-te pamântule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociţii Lui”. Versetele 14-16 merg mai departe și spun: “Sionul zicea: M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul! Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibe milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip; Iată că te-am săpat pe mâinile Mele și zidurile tale sunt totdeauna în fața ochilor Mei”. Aceasta este preocuparea lui Dumnezeu pentru poporul Său Israel. A însemnat ceea ce a vrut El să spună sau nu?; după părerea mea, da.

Psalmul 67 :/3-4

v.3  Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

v.4  Se bucură neamurile şi se veselesc; căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire, şi povăţuieşti neamurile pe pămînt. –

Aceasta este o promisiune minunată pe care Dumnezeu a făcut-o lui Avraam: Te voi face o binecuvântare pentru popoare (Gen.12:1-3). La prima Lui venire Domnul Isus a fost foarte clar că mântuirea venea de la iudei. La a doua Lui venire pământul se va schimba. Eu unul cred că marele timp al mântuirii va fi în viitor. Pentru acest pasaj nu este posibil ca el să fie adevărat în timpul acestor vremuri; Dacă avem în vedere ce se întâmplă în zilele noastre, atunci lucrul acesta se poate întâmpla. Isaia spune: Isaia 66:19. Ziua va veni când lumea va fi schimbată.

Psalmul 67:5

v.5  Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.

Care este scopul lui Dumnezeu? Este ca noi sa aducem Israelul înapoi în țara lui? Într-adevăr ar fi o nebunie să te interesezi să-i aduci înapoi în țara lor; dar nu va mai fi o nebunie să încerci să schimbi întreaga lume, pentru că biserica aceasta este chemată să facă.

Psalmul 67:6

v.6  Pămîntul îşi dă roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvîntează,

În momentul în care lumea se va întoarce către Dumnezeu, în momentul în care lumea îşi va rezolva problema păcatului lor, blestemul păcatului va fi şi el îndepărtat de pe pământ.

Psalmul 67:7

v.7  Dumnezeu ne binecuvîntează, şi toate marginile pămîntului se tem de El.

Vreau să fac acum un comentariu de a cărui importanţă sunt pe deplin convins. Să presupunem că te-aș întreba “Care este obiectivul primordial și scopul misiunii?” Ce ai răspunde? Cineva poate zice: “Scopul misiunii este să salvezi suflete”.

Oare. Eu nu cred că a salva suflete este scopul misiunii. Este adevărat că misiunea ar trebui să aibă ca rezultat mântuirea sufletelor, dar nu acesta este scopul principal. Altcineva ar putea zice: “Ar trebui să predicăm evanghelia la orice făptură pentru ca să poată asculta de poruncile Domnului Isus Cristos.

Daţi-mi voie să spun: acestea sunt, mai degrabă priorităţile noastre. Noi trebuie să vestim evanghelia tuturor. Trebuie să ducem Cuvântul lui Dumnezeu la toţi oamenii de pe tot pământul”. În timp ce acestea sunt nişte adevăruri, totuşi ele nu sunt principalele scopuri ale misiunii. Sunt pe aproape dar, sincer vorbind, nu cred că sunt de ajuns.  Lăsaţi-mă să vă mai citez încă o dată versetele 5 şi 7: “Te laudă popoarele Dumnezeule…Dumnezeu ne binecuvîntează și toate neamurile pământului se tem de El” (aceasta înseamnă încrederea in Dumnezeu). Care este scopul final al misiunii? “Te laudă popoarele Dumnezeule”  Finalul misiunii, scopul misiunii este să aducă glorie lui Dumnezeu. Acesta este motorul care trage trenul tuturor programelor de misiune și a tuturor activităţilor creştine. Motorul este să lăudăm pe Dumnezeu și ceea ce urmează este: predicarea evanghelia, du-te în lume și du Cuvântul pentru ca lumea să se pocăiască. Întregul scop este a-l glorifica pe Dumnezeu.

Mă întreb dacă nu cumva noi am cam pierdut acest obiectiv astăzi? La caticheză trebuie să punem întrebări ca: “Care obiectivul existenţei omului?” Răspunsul: “Obiectivul existenţei  omului este să-L laude pa Dumnezeu şi să-L bucure mereu”. Acesta este scopul omului pe pământ. De ce existăm noi? Suntem aici numai pentru “a mânca carne și pește și să lăsăm în urmă o mare mizerie?” Numai la aceasta se reduce existenţa omului? NU, omul este destinat să-L laude pe Dumnezeu. Noi Il glorificăm pe Dumnezeu atunci când prezentăm Cuvântul Lui și altora. Il glorificăm când vestim evanghelia. Il glorificăm când oamenii sunt mântuiţi. Dar, încă o dată scopul este acela de a-L lauda pe Dumnezeu.

Acesta, am spus a fost un psalm profetic, cu o referire clară la viitor, deci, viitorul omenirii este acela de a-l lăuda pe Dumnezeu. Desigur, nu toţi oamenii vor face acest lucru, pentru că ei vor avea de suportat chinul şi pedeapsa, dar omenirea de atunci, va fi încântată de Dumnezeu şi va fi o încântare pentru Dumnezeu. Omenirea va fi atunci eliberată pe deplin de puterea păcatului şi toţi ne vom bucura de părtăşia nemijlocită cu Dumnezeu.

De fapt, despre eliberare şi despre victorie vorbeşte şi următorul psalm, psalmul 68.

Psalmul 68:1

v.1   Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi protivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui.

Cred că în acest verset se face referire la episodul din cartea  Numeri 10:35. În fiecare zi când Israel era gata să pornească în pustie, Moise zicea “…ridică-Te Doamne și risipeşte toţi vrăjmaşii, toţi potrivnicii să fugă din’naintea Lui”.  Ce mod minunat de a începe orice călătorie, dealtfel orice zi, încă de dimineaţa.

Avem deci înainte un psalm al victoriei si a gloriei! Ascultaţi acum versetul 4:

Psalmul 68:4

v.4  Cîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii. Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!

“Cîntati lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui”- aici din nou vedem că omul este făcut să-L laude pe Dumnezeu, și Dumnezeu se îndreaptă spre acea zi când pământul Il va lăuda. În ziua de azi oamenii nu-I aduc glorie; ei iau numele lui în deșert dar aceasta numai pentru o vreme, o vreme pe care numai Dumnezeu o controlează.

Psalmul 68:13

v.13  Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sînt acoperite de argint, şi penele lui sînt de un galben auriu. –

Dacă vă mai aduceţi aminte, Debora, femeia care a condus odată în luptă poporul evreu, a folosit acelaşi nume evreiesc în cântecul ei profetic: “pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor. Să asculţi behăitul turmelor?…” (Judec.5:16). Cuvintele acestea erau adresate seminţiei lui Ruben, pentru ca ei nu s-au dus la lupta. În orice caz, metafora aceasta este un mod folosit pentru a descrie indiferența, inactivitatea și egoismul. În acest psalm  Israelul este prezentat ca nedecis și inactiv. Oare, mă întreb eu, numai Israelul este în felul acesta?

Dar o a doua metaforă a acestui verset este cea legată de porumbel. Porumbelul era o pasăre de sacrificiu și este asemănat cu Cristos. Ce imagine ni se prezintă!

Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că oamenii sunt neglijenţi, fără pic de entuziasm, totuşi sacrificiul lui Cristos îi va acoperi.

Acest psalm ar putea fi numit psalmul Ascensiunii. Noi avem versetul din Efeseni 4:8, ca un corespondent al cuvintelor psalmului“…S-a suit sus a luat robia roaba, și a dat daruri oamenilor”

Aceasta este ceea ce a făcut Dumnezeu. Dar să ascultăm şi versetul 18:

Psalmul 68:18

v.18  Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lîngă Domnul Dumnezeu.

Nu vi se pare că este vorba despre Domnul Isus aici? Când Domnul Isus s-a suit la ceruri după moarte Sa, cred că a făcut 2 lucruri. Primul, a luat cu El la ceruri pe toţi sfinţii din trecut care erau în rai. Dumnezeu I-a salvat, dinaintea acestei jertfe pe baza cunoaşterii Sale anticipate, dar Domnul Isus a plătit preţul răscumpărării când a murit pe cruce. El I-a luat în prezența lui Dumnezeu. În al doilea rând, el a dat daruri oamenilor de pe pământ aşa câ în ziua de azi El poartă lucrarea Lui prin cei cărora le-au fost date darurile. Fiecare persoană care face parte din trupul lui Cristos are un dar – nu tot au acelaşi dar ci daruri felurite, ne spune Scriptura. După cum poţi vedea, dragul meu ascultător, este un verset minunat.

Psalmul 68:21-22

v.21  Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.

v.22  Domnul zice: îi voi aduce înapoi din Basan, îi voi aduce înapoi din fundul mării,

Aceste versete vorbesc despre victoria glorioasă pentru viitor. Una se referă la aşa zisa “piele a capului” care este Anticristul. În ciuda tuturor încercărilor lui Anticrist, în cele din urmă va eşua. Dumnezeu va aduce pe poporul Lui din cele mai adânci mări. Aceasta este refacerea lui Israel.

Psalmul 68:27

v.27  Iată tînărul Beniamin, care stăpîneşte peste ei, căpeteniile lui Iuda şi ceata lor, căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

Aceste versete vorbesc despre copii lui Israel care nu au ieşit din calculul planului lui Dumnezeu pentru viitorul acestei omeniri. Iată acum cum se încheie acest psalm:

Psalmul 68:35

v.35  Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere. Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

Dragii mei şi noi avem un  Dumnezeu mare și El ne dă puterea și tăria de care avem nevoie pentru a trăi o viaţă victorioasă pe acest pământ. De aceea putem spune: Binecuvîntat să fie El!

Psalmul 69 este şi el un mare psalm mesianic. Este un alt psalm al lui David și este unic datorită faptului că prezintă anii de tăcere din viata lui Isus Cristos. Mai este numit de asemenea (shoshannim) sau psalm al crinului, deoarece El este Crinul din Vale la fel ca și Trandafirul din Saron, El este cu totul minunat.

Alături de psalmul 22, acest psalm este cel mai citat psalm din Noul Testament. Psalmul 22 vorbeşte despre moartea Domnului iar psalmul 69 vorbeşte despre viața lui Cristos. El este menţionat în Evanghelia după Ioan, în Romani, în Matei, Marcu, Luca şi în Fapte. Cred că sunt multe referinţe la adresa lui, care nu sunt menţionate efectiv. Este clasificat ca și un psalm de blestem pentru că versetele 22-28 sunt bine cunoscute versete ale rugăciunii de blestem.

Încă din secţiunea Noului Testament scriitorii l-au menţionat des.

Acest psalm ne vorbeşte despre anii de tăcere ai copilăriei şi tinereţii Domnului Isus despre care Evangheliile nu ne prea spun nimic.

Dr. Luca  este sigurul care ne spune despre un incident din viața Domnului Isus când avea 12 ani, dar apoi nu mai găsim nimic despre El până cînd ajunge la vârsta de 30 ani. Ce s-a întâmplat în tot acest timp de tăcere? Acest psalm a cuprins nişte detalii din aceşti ani. Vedem unele zile negre ale lui Cristos în Nazaret și apoi zilele negre de la Calvar. Rugăciunea Lui de blestem este de fapt un strigăt pentru dreptate. Este un psalm al umilinţei și al respingerii Lui. Începem cu El de acolo de sus din nordul Nazaretului. Auzim suspinul unei inimi de băieţel, tânăr și om tânăr:

Psalmul 69:1

v.1   Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

Aşa cum am văzut, psalmul este scris de David, dar, Duhul Sfânt care l-a inspirat pe David, a prins în cuvintele sale şi trăirile Domnului Isus atunci când a fost pe pământ. Astfel, suferinţele lui psihice de la cruce au fost destul de grele, dar cred ca unele lucruri pentru care El a suferit în viața Lui pe pământ erau aproape de ne suportat. Sunt încrezător că majoritatea dintre noi ne-am fi sfârşit vieţile daca ar fi trebuit să fi trecut prin suferinţele prin care a trecut El.

În timpul ultimelor ore de viață ale Lui pe cruce, Domnul a fost Mielul lui Dumnezeu care a luat tot păcatul lumii. El a fost făcut păcat pentru noi. El a luat locul umilinţei și a luat-o pentru că aşa a vrut.

Sunt sigur că noi am vrea să ştim mai multe decât ştim acum; noi am vrea să ne extindem înţelegerea și cunoştinţele noastre, să devenim fiinţe superioare. Dar, atunci când Domnul Isus s-a transformat în om, El s-a limitat pe Sine însuşi și s-a smerit. În aceasta frază El striga:

Psalmul 69:2

v.2  Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Acestea sunt apele suferinţelor care au început atunci când Domnul s-a născut în iesle, care probabil făcea parte dintr-un han.

Aceasta este primirea pe care lumea a făcut-o fiului lui Dumnezeu. Din păcate, Domnul încă mai este ţinut în afara inimilor oamenilor.

O să întrerupem aici călătoria noastră în cadrul acestui psalm, şi o vom relua cu ajutorul lui Dumnezeu. Vă invit însă să citiţi acest psalm şi să meditaţi la suferinţele prin care a trecut Domnul de dragul nostru. Poate că inimile noastre se vor sensibiliza şi vor fi mult mai deschise faţă de El.

 

Fiţi biecuvântaţi!