Itinerar Biblic Ep.0582 PSALMII Cap.51:8 – 52:9

Dragi ascultători, încă nu am încheiat analiza psalmului 51, acest psalm al pocăinţei. Nici nu trebuie să ne grăbim dealtfel, pentru că pocăinţa, aşa cum am văzut deja, este un lucru foarte serios şi nu trebuie să trecem prea uşor peste acest subiect atât de profund.

În cele patru versete analizate în întâlnirea noastră de data trecută am făcut câteva observaţii pe marginea importanţei curăţiei. Am văzut cel puţin că David era preocupat de curăţia vieţii Lui. El se şi ruga pentru a fi curăţit.

Acum el nu se ruga pentru curăţia vieţii sale numai din considerente estetice. De fapt, cred că nici nu poate fi vorba despre o asemenea coordonată. Motivul pentru care David căuta curăţia era altul. Dar cred că vom înţelege mai mult din lectura următoarelor versete ale psalmului 51. Reluăm deci de la versetul 8:

Psalmul 51:8

v.8  Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

David era conştient că păcatul, necurăţia, alungă bucuria din sufletul omului.

Vedeţi, aici este una din marile înşelăciuni ale diavolului. El ne face să credem că Dumnezeu este inamicul bucuriei iar el este cel care ne ajută să ne bucurăm. Cineva încerca să mă facă să înţeleg care este satisfacţia pe care ţi-o aduce înfruptarea din fructul oprit. Adică, bucuria va inunda vieţile noastre atunci când vom face acele lucruri care sunt interzise. Interesant nu? Culmea este că cei mai mulţi dintre noi căutăm bucuria în astfel de lucruri.

Dacă nu sunteţi bucuroşi de viaţa pe care o duceţi acesta s-ar putea să fie răspunsul la problemele voastre. Căutaţi bucuria în locuri greşite, căutaţi s-o dobândiţi prin mijloace greşite.

David este foarte clar în această privinţă. El a sesizat bine problema. Atâta timp cât pata păcatului persistă în viaţa lui nu va avea parte de bucurie. De aceea se roagă ca aceste păcate să fie şterse:

v.9  Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!

Ştergere – Pentru David aceasta era o nevoie vitală. Să nu credeţi că altfel stau lucrurile pentru noi.

Suntem într-o perioadă în care se călătoreşte destul de mult şi unii întreprinzători s-au gândit să vină în sprijinul celor ce călătoresc pentru a reduce cât mai mult posibil stresul călătoriilor. Astfel sunt redactate broşuri cu tot felul de sfaturi. În multe dintre ele suntem sfătuiţi să luăm cu noi şi substanţe care să scoată petele de pe haine. De ce? Pentru că, spun ei, sigur îţi vei păta hainele şi nu poţi apela întotdeauna la o curăţătorie! Interesant! Cum de mi-au ghicit gândul? Apreciez sfatul lor, cu atât mai mult cu cât ştiu ca voi avea nevoie de un curăţitor de murdărie. Toţi avem nevoie.

Desigur, nu la haine se gândea David dar şi-a dat seama că şi el are nevoie de ceva care să-i şteargă păcatele. Lucrul acesta este şi mai bine evidenţiat în versetul 10:

Psalmul 51:10

v.10  Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!

Iată aici un bun exemplu de rugăciune personală. „Zideşte” în mine o inimă curată.

Dragi prieteni, este foarte importantă să înţelegem principiul exprimat în această frază. Noi aşteptăm adesea schimbări spectaculoase în inimile noastre. Am vrea să fim dintr-o dată altfel de oameni. Cred că Duhul Sfânt l-a inspirat pe David în această rugăciune a sa pentru că şi noi putem învăţa ceva din ea. Inima noastră se zideşte, adică este un proces în care se pune cărămidă peste cărămidă. Mai mult, trebuie păstrată o anumită ordine, o anumită continuitate.

Nu cred că aţi văzut o casă în ale cărei ziduri să fie pusă o cărămidă, două lipsă, o altă cărămidă, alte trei lipsă… Nimeni nu zideşte aşa. Nu poate zidi aşa, nu rezistă o asemenea zidărie. Este nevoie să zidim cărămidă cu cărămidă, una după cealaltă, una peste cealaltă.

Nu întâmplător a folosit Domnul Isus imaginea casei zidite pe stâncă ca reprezentarea a vieţii spirituale. El s-a referit acolo atât la baza ei cât şi la faptul că este zidită.

Să învăţăm deci, dragi prieteni, să-i dom voie lui Dumnezeu să zidească acea inimă nou în fiecare dintre noi, clipă de clipă.

Mai doresc să atrag atenţia şi asupra cuvântului “pune” din rugăciunea lui David care Dumnezeu să pună în el un duh nou şi statornic. Cuvântul în limba ebraică este acelaşi cu cel folosit in Geneza 1:1: “La început Dumnezeu a făcut cerurile si pamîntul” – adică au fost făcute din nimic.

David a spus: “Doamne am nevoie de o inimă nouă, am nevoie de un duh nou.” “Pune Tu in mine o inima noua”! Şi Doamne, tu ştii că cea veche nu este bună de nimic.

Vedeţi, David nu a cerut o renovare sau o reformare a inimii. El a cerut ceva nou.

Este drept că uneori noi le spunem altora: “Da-i inima ta lui Dumnezeu”. Pot sa te întreb ceva: “De ce crezi ca Dumnezeu vrea inima ta cu toata murdăria din ea?” Singurul motiv pentru care ar vrea-o este acele că  El vrea sa-ţi dea o inima noua. Asta este tot ce vrea El sa facă. “Pune in mine o noua inima” este ceea ce David cerea.

Pavel spune în scrisoarea adresată efesenilor: “Căci noi suntem lucrarea Lui si am fost zidiţi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca sa umblam in ele” (Ef.2:10).  Corintenilor le scrie în cea de a doua epistolă:

“Căci daca este cineva in Hristos este o făptura noua, cele vechi s-au dus iată ca toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5/17).

Dragul meu prieten, lasă-L pe Dumnezeu sa-ti dea o inima noua.

Revenim la psalmul 51:

Psalmul 51:11

v.11  Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.

Iată o rugăciune care îi pune în dificultate pe unii dintre noi. Mă refer la cei care spun că Duhul Sfânt nu acţiona în Vechiul Testament. Trebuie să nu uităm că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a coborât peste David ca si rege. El era omul lui Dumnezeu.

Şi noi trebuie să fim atenţia la relaţia noastră cu Duhul Sfânt. Suntem avertizaţi “Să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Pavel dădea acest sfat efesenilor şi el este valabil şi pentru noi. Motivul pentru care trebuie să facem acest lucru este acel că prin Duhul Sfânt am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efeseni 4:30).

Totuşi, Duhul Sfânt poate fi inactiv în viaţa unui creştin, lucru care s-a întâmplat şi cu David. De aceea el cere ca Duhul Sfînt să-şi continue lucrarea în viaţa lui.

Psalmul 51:12

v.12  Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

Vă invit să urmăriţi cu atenţie cuvintele lui David. El nu spune că şi-a pierdut mântuirea. El a pierdut bucuria mântuirii şi a dorit ca apropierea lui de Dumnezeu să se restabilească din nou. El a descoperit, la fel ca fiul risipitor, că nu a găsit bucurie într-o ţara îndepărtată. Bucuria adevărată este în casa tatălui.

Dar haideţi să vedem care este motivaţia din spatele cererilor lui David. Cred că următoarele versete ne vor ajuta în această direcţie:

Psalmul 51: 13-15

v.13  Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.

v.14  Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

v.15  Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.

Acesta este motivul lui David. El a vrut sa-L poată lăuda din nou pe Dumnezeu cu o inimă curată.

Nu ştiu dacă noi îl lăudăm pe Dumnezeu, cum nu ştiu ce calitate are lauda noastră. De unde izvorăşte ea. Să nu credeţi că nu este important.

La un moment dat, Dumnezeu se plânge de poporul evreu. Iată care este plângerea Lui:

Matei 15:8  ,Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Noi cum stăm?

Vedeţi, şi pe vremea lui David oamenii îşi imaginau că dacă îşi împlinesc ritualurile, mai puţin contează cum este inima lor. David însă face o remarcă ce trebuie reţinută:

v.17  Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.

            Atunci când suntem zdrobiţi de povara păcatului şi alergăm la Dumnezeu, el nu ne dispreţuieşte ci vine să ne dea o inimă nou, să restabilească bucuria mântuirii.

Psalmul se încheie cu o notă de bucurie şi speranţă:

Psalmul 51:19

v.19  Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.

David a dorit din toată inima să fie pe placul lui Dumnezeu. De aceea El tânjea după apropierea reală, deplină de Dumnezeu. Dragostea lui faţă de Dumnezeu nu era una   formală şi de aceea orice lucru care altera relaţia sa cu Dumnezeu producea suferinţă în inima lui.

Cred că aceste cuvinte ne fac să ne gândim, în cel mai serios mod cu putinţă, cel fel de dragoste avem noi pentru Dumnezeu. Aceasta mă duce cu gândul la o întâmplare din Noul Testament.

Domnul Isus a fost odată invitat să cineze în casa unui fariseu. O femeie, a intrat acolo şi s-a apropiat de Domnul Isus, i-a spălat picioarele, le-a uns, le-a şters cu părul capului ei. Acum, Simon, fariseul care-l invitase pe Domnul, cunoştea trecutul acestei femei şi dacă ar fi întâlnit-o pe stradă, ar fi ocolit-o. După legea din acele timpuri, când cineva avea un oaspete, femeia avea dreptul de a intra în casa dar numai să stea deoparte şi să privească. Acea femeie însă a intrat direct acolo unde stătea Domnul Isus, a căzut la picioarele lui plângând. Simon, gazda, s-a supărat. El a început să caute greşeala în atitudinea Domnului Isus care s-a arătat îngăduitor faţă de acea femeie.

Domnul nostru i-a spus: “Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele dar ea  Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu parul capului ei” (Luca 7:44). Apoi I-a mai zis: “Păcatele ei care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui I se iartă puţin iubeşte puţin” (Luca 7:47).

Ce vreau să spun. Noi credem ca suntem bine, noi nu suntem atât de păcătoşi ca ceilalţi.

Prietenul meu, Dumnezeu ne spune mie şi ţie că suntem păcătoşi în faţa Lui.  Singurul mod în care putem fi mântuiţi este acceptând ceea ce deja ne-a fost oferit. Dar nu uitaţi …cui I se iartă puţin iubeşte puţin”. Celui care I se iartă mult – iubeşte mult.

Care este măsura dragostei? Ei bine, este la latitudinea ta să-ţi apreciezi  păcatele tale. Poate că nici nu mai consideri că este nevoie să ţi le mărturiseşti. Când a fost ultima oară când ai plâns pentru păcatele tale? Când a fost ultima dată când ai strigat în noapte pentru că ai eşuat?

Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că la El găsim iertare, curăţire.

Dar să mergem mai departe şi vom face o escală în cadrul psalmului 52:

Psalmul 52 deschide o serie de 4 psalmi (52 la 55) care ne prezintă o imagine profetică a Anticristului, omul păcatului, care va fi dictatorul lumii şi domn peste Israel în timpul Necazului cel Mare.

Profetul Daniel şi apostolul Pavel vorbesc amândoi despre acest personaj.

Aceşti psalmi sunt psalmi de învaţătură. Ei ne duc în adâncul adevărului spiritual cu privire la viitor.

În ziua de azi pe câmpul profeţiei sunt spuse multe lucruri nesăbuite. Există un fanatism în marele departament escatologic, doctrina lucrurilor viitoare; şi se spun lucruri care nu trebuiesc spuse. Mulţi vorbitori abia aşteaptă să fie senzaţionali prin a face preziceri cu privire la viitor, preziceri care nu au ca bază Cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte acest grup de psalmi, în ei găsim instrucţiuni corecte referitoare la “omul păcatului”, Anticristul care va veni.

Psalmul 52 a fost dedicat: “către mai Marele cintaretilor, o cântare a lui David.

Interesantă mi se pare şi circumstanţa în care David a scris psalmul: […] cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul”. Doeg este omul care l-a trădat pe David.

De-a lungul vieţii sale, David a fost rănit şi trădat de mulţi oameni care s-au dat drept prietenii lui. Vom vedea pe unul dintre ei in aceasta secţiune.

Psalmul 52:1

v.1     Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

Iată introducerea. Ne este prezentat un om mândru de păcatele lui.

Când David a păcătuit, el a tăcut deoarece îşi dădea seama de vinovăţia sa. Când omul din lume păcătuieşte, lui îi place si se mândreşte cu asta.

Să ştiţi că un semn al Anticristului este faptul că el se lauda cu păcatul. Aceasta este marea diferenţa dintre copilul lui Dumnezeu şi diavol. Şi copilul lui Dumnezeu poate păcătui la fel ca şi omul din lume, deoarece amândoi au vechea natură. Diferenţa este că omul lui Dumnezeu nu se va lauda cu păcatul. El se va urâ însă din pricina păcatului. Păcătosul se mândreşte cu ce a făcut; omul păcatului.

Psalmul 52:2

v.2  Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

Dumnezeu îl va îngădui pe omul păcatului pentru o scurtă perioadă de timp. Profeţiile ne spun că timp de 7 ani limba Anticristului va produce înşelăciune.

Psalmul 52:3

v.3  Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. –

Mie mi se pare că este o descriere potrivită zilelor noastre. Se aude din ce în ce mai mult printre oameni spunându-se că este mai uşor să spui o minciună, chiar şi atunci când este uşor să spui adevărul. De ce? Pentru că aceasta este metoda Anticristului.

Psalmul 52:4

v.4  Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

Cred că în acest psalm găsim două nume pentru omul păcatului. În versetul 1 el este  numit “omul atotputernic”. În acest verset este numit “limba înşelătoare” adică nu vei putea crede un cuvânt din ce a spus el. Aceasta este o altă caracteristică a lui.

Psalmul 52:5

v.5  De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. –

Cuvântul “distruge” înseamnă a da jos. Anticristul, dragi prieteni va fi un dictator al lumii, un dictator pe care nimeni nu-l va putea opri. Nimeni în afară de Dumnezeu. Când Domnul Isus se va întoarce pe pământ, El va da jos pe omul păcatului.

Dragii mei, în ciuda minciunii şi corupţiei de astăzi, stare ce caracterizează vremea sfârşitului, în cele din urmă, neprihănirea va învinge.

Psalmul 52:6

v.6     Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

Când Dumnezeu îl va aduce pe Anticrist la judecata, când îl va da jos şi oamenii care căndva s-au temut, atunci vor râde de el, iar Anticristul va fi bătaia de joc a universului. Cei neprihăniţi vor zice atunci:

Psalmul 52:7

v.7  ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.“

Iată un alt lucru pe care îl aflăm despre Antihrist. El va fi un om bogat.

Dragii mei, este o asemenea febră a îmbogăţirii în jurul nostru. Oamenii caută cu disperare că câştige cât mai mult, să agonisească. Întrebarea este, avem noi o viaţă de mai bună calitate? Ce contrast este între imaginea omului modern şi cea a credinciosului David. Iată cum se descrie el:

Psalmul 52:8-9

v.8  Dar eu sînt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.

v.9  Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.

Acest psalm scurt ne dă o imagine profetică a Anticristului şi a lucrurilor care vor caracteriza vremea sfârşitului.

Dragi prieteni, nu ştiu care vă este opinia cu privire la vremurile pe care le trăim. Poate că aplecaţi sub povara traiului de zi cu zi nici nu ne mai gândim prea mult la perspectivele spirituale ale viitorului.

Trebuie să recunoaştem că literatura escatologică nici nu mai face parte din lectura noastră preferată. Ce ciudat!

Atunci când creştinii treceau prin timpuri de prigoană, lectura lor favorită era cea cu privire la viitor. Ei îşi aţinteau privirile spre ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru ei, priveau la bucuria veşnică şi făceau faţă necazului trecător de aici de pe pământ.

Poate că acesta este un motiv pentru care nădejdea multora dintre noi este atât de săracă.

Vă invit dragi prieteni, să privim la viitor din perspectiva lui Dumnezeu. Sunt sigur că Dumnezeu va schimba atitudinea noastră faţă de prezent. Sunt sigur că nu vom mai fi atât de deznădăjduiţi, pentru că sfârşitul nu aparţine Anticristului. Sfârşitul nu aparţine păcatului, nu aparţine nedreptăţii, nu aparţine minciunii. Sfârşitul este al lui Dumnezeu! El este cel care va birui şi biruinţa lui este împărtăşită cu cei ce sunt ai Lui.

Deci, fruntea sus, dragi prieteni, să mergem înainte încrezători în Domnul nostru! Să spune şi noi ca David:

Voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.