Itinerar Biblic Ep.0579 PSALMII Cap. 48 – 49

Tema: Victoria finală a lui Mesia asupra pământului

Dragi prieteni am ajuns la ultimul psalm din grupul psalmilor mesianici ai secţiunii Exod. Psalmul 48, pentru că despre el este vorba, vorbeşte despre victoria finală şi completă a lui Mesia. Să citim dar primele trei versete:

Psalmul 48:1-3

v.1   Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.

v.2  Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

v.3  Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.

Cănd se spune Muntele cel Sfânt  înseamnă Muntele Sion; cînd se vorbeşte despre cetatea lui Dumnezeu pe muntele cel Sfînt, se referă la Ierusalim.

Observaţi cuvintele “capătul miază-noaptei”. Este o expresie interesantă. Probabil vorbeşte despre modul de ridicare şi căderea pămîntului. În Isaia găsim o profeţie remarcabilă care îl menţionează pe satan în legătură cu “capătul miază-noaptei”: Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miaza-noaptei; mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isaia 14:13-14). “Capătul miaza-noaptei” in mod aparent reprezintă itinerariul. Satan de fapt spera să-L înfrângă pe Dumnezeu.

Acum acest lucru a devenit un conflict care este de fapt ultima mare bătălie care va avea loc pe pamânt:

Psalmul 48:4-5

v.4  Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,

v.5  au privit-o, au înlemnit, s’au temut, şi au luat-o la fugă.

Cred ca aici sunt descrise vremurile de după mia de ani de pace, când diavolul este eliberat din lanţuri: “Când se vor împlini cei o mie de ani, satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colturi ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorît un foc care I-a mistuit” Aşa descrie Ioan acest episod în ultima carte a bibliei. (Apoc. 20:7-9)

Psalmul 48:8

v.8    Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. –

Oamenii au auzit şi citit totul despre profeţii şi acum ei văd împlinirile acestora. Dragii mei, încă de la începutul emisiunilor noastre vă spuneam că una din cele mai puternice dovezi că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu o constituie numărul mare al profeţiilor împlinite.

Pentru mine unul, numărul acestora, detaliile prezentate şi maniera în care ele au fost împlinite constituie o dovadă clară a faptului că noi nu avem de-a face cu o carte oarecare.

Dar un al merit al profeţiilor împlinite este şi acela că ele clădesc încredere în Dumnezeu…bineînţeles, în inimile celor ce vor să asculte.

De exemplu, o promisiune minunată este aceea a eliberării. Ea a fost promisă ani de-a rândul şi în cele din urmă a venit prin Domnul Isus. Mai mult, ea va ajunge la împlinirea deplină în momentul pe care Dumnezeu l-a hotărât.

Psalmul 48:9-10

v.9  Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!

v.10  Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.

Ce îndemn minunat! Să te gândeşti la bunătatea lui Dumnezeu. În mijlocul nedreptăţii acestei lumi, tu să-ţi îndrepţi gândurile către Dumnezeu şi să te gândeşti la ceea ce face El, la grija Sa…. Este cea mai bună terapie contra depresiilor, dragii mei. Încercaţi-o şi o să-i vedeţi roadele.

Psalmul  se termină  cu un cor măreţ !

Psalmul 48:11-14

v.11  Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.

v.12  Străbateţi Sionul, şi ocoliţi-l, număraţi-i turnurile,

v.13  priviţi-i întăritura, şi cercetaţi-i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.

v.14  Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.

Evreii au  fost mereu legaţi de acest oraş – Ierusalim. Părerea mea este că nu s-a terminat încă rolul Ierusalimului pământesc în ceea ce priveşte planul lui Dumnezeu.

În ceea ce ne priveşte pe noi, cei ce suntem copii ai lui Dumnezeu, noi avem un Ierusalim ceresc, lucru care ar trebuie să ne umple de bucurie.

Psalmul 49 concluzionează acest segment al secţiunii Exod din cadrul Psalmilor. Am văzut cum Dumnezeu îi protejează pe cei neprihăniţi de răutatea celor răi. Am mai  vazut şi  cum Dumnezeu îi conduce pe ai lui, care sunt departe de El şi de ţara lor. El Şi-a făcut cunoscută dorinţa Lui de a-Şi aduce poporul lângă El şi de a-I ocroti în vremuri de mare necaz, aşa cum Şi-a scos poporul Israel din ţara Egiptului, din captivitate.

Psalmul 49 este astfel creat încât să arate contrastul dintre căile lui Dumnezeu şi dorinţele răufăcătorilor.

Psalmul nu doreşte să trateze tema nesiguranţei bogăţiilor, sau vremelnicia vieţii; el nu este doar o simplă disertaţie care să ne spună cum să înduram cu tărie pericolele şi suferinţele; ci şi un mod de a ne spune că virtutea îşi are propria răsplată, iar dreptatea va birui în cele din urmă.

Acest psalm ne arată nu numai dorinţa nesecată după avuţii ci şi sfârşitul acelora care se mândresc cu ele. În concordanţă cu zilele noastre acest psalm poate că pare a fi un pic revoluţionar, dar el ne ajută să avem o judecată mai bună pentru zilele în care trăim.

Psalmul 49: 1-4

v.1  Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

v.2  mici şi mari, bogaţi şi săraci!

v.3  Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

v.4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

Cuvintele acestea sunt un „strigăt” al psalmistului către făpturile lui Dumnezeu pentru ca ele să “audă”.

Dacă vă mai aduceţi aminte lucrul acesta l-a găsit şi în cartea Deuteronom. Atunci când Domnul era gata să-Şi trimită poporul în ţara promisă, El a chemat cerul şi pămîntul pentru a fi martori la faptul că El nu numai că a dat acea ţara poporului Său, ci şi la condiţiile pe care El li le-a dat. Dumnezeu a folosit atunci un cântec. “Luaţi aminte ceruri şi voi vorbi; ascultă pământule, cuvintele gurii mele” (Deut.32:1). Acesta este începutul cântării lui Moise. În acest cântec, Dumnezeu cheamă cerurile şi pământul ca martori la condiţiile pe care El le stabileşte pentru poporul Lui în acea ţară.

800 ani mai târziu, Dumnezeu este gata să-şi dea afară poporul datorită păcatelor săvârşite.

Un alt episod asemănător îl găsim în cartea Isaia. De această dată Dumnezeu cheamă cerurile şi pământul să fie martori la aruncarea afară a poporului Său, ca să se vadă dreptatea şi corectitudinea Lui. (Isaia 1: 2 ).

Dragul meu de această dată  chemarea lui Dumnezeu îţi este adresată şi ţie. S-ar putea să auzi ceva care poate te deranjează, dar ia aminte la întrebarea cu care începe strigarea psalmistului:

Psalmul 49:5

v.5  Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Imediat te gândeşti cine pune această întrebare. Este oare psalmistul? Sau este pusă de bogatul încrezător în sine? Poate este pusă de un neprihănit care suferă pe nedrept datorită celui răufăcător, sau este pusă de oamenii din ziua de azi care sunt in nevoi?

Eu cred că aceasta este pusă de cineva sărac. Nu pot să spun că am fost sau că sunt sărac. Nu sunt nici bogat, dar parcă mereu m-a încercat o anumită suspiciune când mă gândeam la cei bogaţi. Mă întrebam care ar fi scopurile lor. Mă întrebam şi de ce permite Dumnezeu că unii oameni să devină atât de bogaţi? Ce se va întâmpla cu ei? De ce se strecoară ei cu atâtea lucruri şi par că nu au aceleaşi probleme ca ceilalţi oameni?

În ziua de azi totul se bazează pe bogăţii şi influenţe. Când vin alegeri toţi candidaţii ne vorbesc frumos şi ne spun că toţi suntem minunaţi, inteligenţi şi încântători deoarece vor ca noi să votăm pentru ei.

Întrebarea este de ce Dumnezeu le permite să se strecoare uşor prin viaţă? De ce Dumnezeu nu face ceva în legătură cu asta?

V-aţi pus aceste întrebări? Dacă da, veţi fi interesaţi să ascultaţi ce are de spus acest  psalm în continuare.

Psalmul 49:6-7

v.6    Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

v.7  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Să ştiţi, dragi prieteni că este un lucru pe care bogăţia nu-l poate cumpăra. Nu contează cât de bogat este un om, atunci când este vorba despre mântuire. Ea nu se poate cumpăra. Atât bogatul cât şi săracul vor participa împreună la judecata de apoi.

Eu nu am nimic cu care să cumpăr mântuirea. Omul bogat are bani, dar nu poate cumpăra mântuirea cu ei. Deci amândoi suntem de aceeaşi parte. Omul bogat nu poate fi răscumpărat dacă se gândeşte ca poate cumpăra, face sau da ceva ca să obţină mântuirea.

Romani 4:5 spune: “celui ce nu lucrează ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire”.

Aţi înţeles cum stau lucrurile? Dar mai fiţi atenţi şi la ceea ce se afirmă în versetul 8

Psalmul 49:8

v.8  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

Aţi auzit? Nimeni nu are atâţia bani. Nu sunt bani destui pentru a cumpăra mântuirea. Mai mult, este un lucru în faţa căruia toţi sunt egali:

Psalmul 49:9

v.9  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

Cei ce sunt bogaţi vor muri la fel ca ceilalţi.

Domnul Isus a spus o pildă referitoare la un om bogat şi un om sărac, pe nume Lazăr. Cred că o să înţelegeţi şi mai bine psalmul dacă veţi citi pasajul din Luca 16:19-26.

Pentru nici un om, dragi ascultători, nu conteaza situaţia materială. Pentru a obţine viaţa veşnică este nevoie de altceva.

Domnul Isus spune în pilda sa că cei ce vor răscumpărarea au soluţia la-ndemână – Cuvântul lui Dumnezeu. El le spune ce trebuie să facă.

Psalmul 49:10

v.10  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Dragul mei, nu conteaza cine eşti, sau cât de bogat eşti, cândva tu vei muri şi vei lăsa totul aici pe pamint. Poţi tu să-ţi pui toate comorile într-un seif, în casa de bani, sau să-i îngropi în pământ şi apoi să spui: “Toate acestea sunt ale mele, nimeni nu mi le poate lua”. Ai dreptate – nimeni nu ţi le poate lua, dar este cineva care te poate lua pe tine de lângă ele. El este Domnul. Într-o zi moartea va bate la uşa ta şi atunci vei fi la fel de sărac ca şi ceilalţi.

Cu mulţi ani în urmă când unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Statelor Unite a murit, unele dintre rudele nerăbdătoare aşteptau afară. Când avocatul a ieşit, ele l-au întrebat: “Cât a lăsat în testament?” Avocatul le-a răspuns; ”A lăsat totul” Nu a luat nimic cu el.

Acesta este primul lucru pe care l-a observat şi  psalmistul – bogatul “lasă averea lui altora”. Prietene, poate că eşti bogat aici pe pamint, dar nu îţi poţi cumpăra mântuirea, nici nu-ti poţi prelungi veşnic viata ta aici pe pamint. Cândva va trebui să pleci şi tot ceea ce ai adunat aici pe pământ va trebui să laşi aici.

Acesta este şi motivul pentru care eu îi încurajez pe oameni să lase lui Cristos tot ceea ce au acumulat pe pământ ca să ducă Cuvîntul lui Dumnezeu celor care au cea mai mare nevoie dintre toate în inima lor – nevoia de iertare. Acest lucru este extrem de important!

Psalmul 49:11

v.11  Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Mulţi oameni încearcă să-ţi lase amprenta, numele în urma lor. Sunt persoane ale căror nume sunt cunoscute în cele mai îndepărtate colţuri ale acestei lumi. Un exemplu? Haideţi să ne gândim numai la lanţul de restaurante McDonald’s. Aceşti doi fraţi au numele lor în multe părţi ale lumii. Oamenii spun, “ Ei, uite oameni care au făcut ceva în viaţă!” Într-un sens este corect, da oamenii aceştia au făcut ceva pentru viaţa aceasta, dar, viaţa aceasta este trecătoare. Ceea ce contează cu adevărat, nu este că numele nostru să fie cunoscut şi recunoscut de cei din jur ci el să fie scris în Cerurile Sfinte ale lui Dumnezeu.

De cei? Ascultaţi răspunsul psalmistului:

Psalmul 49:12

v.12  Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Dragii  mei câţi oameni care au deţinut poziţii importante nu au ajuns în cele din urmă în mormânt iar apoi na-u devenit decât ţărâna, la fel ca toţi ceilalţi? Soarta aceasta, din păcate este împărtăşită de mulţi oameni.

Psalmul 49:13

v.13  Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. –

Urmează acum o  expresie foarte interesantă:

Psalmul 49:14

v.14  Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Cuvîntul mormint din versetul 14 înseamnă: ”Seol sau lumea morţilor”. Bogaţii la fel ca si oile sunt aşezaţi în Seol. Interpretarea literară este: moartea este pastorul lor.

Vă  daţi seama ce contrast avem aici când ne gândim la ceea ce spune David: “Domnul este păstorul meu” (Psalmul 23:1) iar El este viata. “Cine are pe Fiul are viaţa; cine nu are pe Fiul nu are viaţa” (1 Ioan 5:12).

Pastorul fals, dragii mei este moartea. “Moartea îi va mânca”. Este interesant. Un pastor trebuie să-şi hrănească oile, dar acest pastor îşi va mânca oile.

Ni se mai spune că “frumuseţea lor se va distruge în mormîntul (Seol)  locuinţei lor”.

Interesant, nu? Sunt persoane care cheltuiesc o avere în saloane de frumuseţe. O persoană poate să folosească tot felul de loţiuni de corp, pudre şi crème (cosmetice) dar… atunci când ajunge în mormânt nu va mai avea nici o frumuseţe. Am vazut multe persoane de asemenea fel. Moartea nu este un lucru plăcut, din orice punct de vedere.

Psalmul 49:15

v.15  Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. –

“Selah” indică în acest moment o pauză, astfel încât să te poţi gândi la ceea ce ai citit. Dumnezeu singur poate să-ţi răscumpere sufletul.

Psalmul 49:16

v.16  Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Oamenii bogaţi din ziua de azi reuşesc să scape din crimă, adulter şi multe alte lucruri. Oamenii săraci nu obţin nimic în această lume. Mulţi îl acuză pe Dumnezeu de această nedreptate. Dar nu este aşa. Este rezultatul alegerilor noastre şi este consecinţa faptului că răul s-a înmulţit peste măsură.

Psalmul 49:17-20

v.17  căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

v.18  Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

v.19  căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

v.20  Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

Este un pasaj interesant.

Auzim încă destul de des teoria conform căreia omul a evoluat din animal. Biblia ne arată opusul acestei teorii. Dumnezeu a creat omul şi l-a pus într-o poziţie superioară întregii creaţii. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi imaginea Lui.

Tragedia a început în momentul în care omul a căzut. Din această cauză el trăieşte despărţit de Dumnezeu, motiv pentru care pe acest pamânt omul se aseamănă cu un animal şi moare ca un animal.

Părerea mea este că omul nu a evoluat în tot timpul acesta care s-a scurs de la crearea lui. Da, vorbind din punct de vedere al tehnologizării s-au făcut progrese notabile, dar în ceea ce priveşte apropierea de Dumnezeu, omul a rămas tot departe. Înclinaţia lui este să decadă. Acest fenomen este normal pentru orice făptură umană. Totul, după părerea mea, contrazice evoluţia. Nimic nu mai evoluează de la sine; totul tinde să decadă. Legea gravitaţiei, în lumea fizică, atrage totul in jos.

Prietenul meu, haide să nu ne lăsăm distraşi când vedem pe cei răi prosperând.

Să nu uităm că Dumnezeu nu a pierdut controlul asupra lumii şi asupra istoriei. Chiar dacă răul s-a înmulţit, Dumnezeu ţine la dreptate, sfinţenie şi neprihănire. El nu şi-a schimbat standardele, pentru că El nu s-a schimbat.

Iar lumea şi valorile ei sunt trecătoare. Lecţia aceasta o putem învăţa cu fiecare înmormântare. Nu degeaba spune înţeleptul Solomon că este mai bine să mergem într-o casă de jale. Acolo este locul unde devenim mai înţelepţi dacă avem urechile deschise.

Fie ca Dumnezeu să se atingă de inimile noastre şi cu toţii să căutăm cea mai de preţ comoară: dragostea lui Dumnezeu. Este bogăţia veşnică de care nimeni nu ne va despărţi! Vă mai aduceţi aminte cuvintele lui Pavel?

Romani 8:35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

 

Nimeni! Doamne fi cu noi!