Itinerar Biblic Ep.0557 PSALMII Cap.8:5- 9:20

Dragi prieteni ne întoarcem la psalmul 8 în cadrul călătoriei noastră în cartea Psalmilor, această minunată carte cuprinsă în Sfânta Scriptură.

            Ultima întrebare ridicată de David a fost acea cu privire la dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de om. Aş vrea să vă reamintesc puţin contextul în care David ridică această întrebare.

David, priveşte la Dumnezeu şi este copleşit de măreţia Lui. Iată un exerciţiu pe care noi toţi ar trebui să-l facem. În orice caz, când vede măreţia lui Dumnezeu, David îşi pune problema raportului dintre om şi Dumnezeu.

Aş vrea să vă spun că lui Dumnezeu nu-i displace acest mod de a pune problemele. Dimpotrivă, cred că El doreşte ca noi să ne punem problema aceasta. Subliniez însă că mai întâi trebui să avem acea imagine măreaţă a lui Dumnezeu. Altfel ajungem la concluzii ce sunt departe de adevăr.

Îmi aduc aminte că am auzit spunându-se că Dumnezeu ne-a creat pentru că se plictisea şi a vrut să-şi facă o companie pentru a se distra. Vă puteţi imagina aşa ceva? Pentru mine este clar. Cine are o asemenea opinie clar nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. A uitat că Dumnezeu este perfect. Aceasta înseamnă că El are şi este totul, fără să lipsească ceva.

Deci, dragi ascultători, noi trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu ne-a creat pentru că a vrut să-şi satisfacă un capriciu. Nu pentru El ne-a făcut ci pentru noi. El ne-a creat pentru a-şi revărsa peste noi dragostea Sa. Lucrul acesta se observă dragi ascultători chiar din momentul creaţiei. Ascultaţi cum vede Duhul Sfânt care-l inspiră pe David această problemă: Citiţi vă rog versetul 5 al capitolului 8.

Ps. 8:5

v.5  L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

De unde ştia David acest lucru? V-am spus: Duhul Sfânt era cel care îl inspira. Dar să nu uităm, de asemenea,  dragi prieteni, că în vremea Vechiului Testament, Domnul le-a apărut oamenilor ca un înger.

Când a venit, însă, aici,  pe pământ, în Betleem, Domnul Isus a venit într-o poziţie inferioară – a venit în chip de om. În vechime însă, îngerii lui Dumnezeu erau mult mai prezenţi în viaţa oamenilor. Iată de ce David a putut face această comparaţie.

Ps. 8:6

v.6  I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui:

Vedeţi, dragi prieteni? Omul nu a fost creat pentru robie. Omului i-a fost dată stăpânirea peste toate lucrările mâinilor lui Dumnezeu, numai că prin neascultare a pierdut acest privilegiu. Astăzi omul nu mai controlează acest univers.

Ştiinţa a crezut că totul este sub controlul ei, dar astăzi aflăm că ştiinţa a poluat această planetă. S-ar părea că pământul va deveni o imensă pubelă plină de gunoaie şi deşeuri de tot felul. Ştiinţa este răspunzătoare pentru poluarea acestui pământ. Dacă v-aţi închinat până acum la altarul ştiinţei şi vreţi să ieşiţi din grămada de gunoi, aveţi nevoie de un Dumnezeu care să vă ajute.

“I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui…”spune David. Acest lucru nu s-a întâmplat încă şi nici nu se vor întâmpla înainte de venirea Domnului Isus. Aceste cuvinte ale lui David le-aş considera mai degrabă cuvinte profetice. Să continuăm:

Ps. 8:7-8

v.7  oile şi boii laolaltă, fiarele cîmpului,

v.8  păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

Dumnezeu le-a creat pe toate acestea, dragi prieteni. El este Creatorul acestui univers. El a creat fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mărilor. El ne-a creat pe mine şi pe tine, dragul meu prieten.

În Epistola către Romani 1:20, Pavel spune: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi…”. Putem vedea lucrarea mâinilor lui Dumnezeu pur şi simplu dacă privim în jurul nostru.

Ps. 8:9

v.9  Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Va veni ziua în care Numele Domnului va fi minunat pe tot pământul. Noi trăim astăzi într-un univers care suspină şi suferă durerile naşterii (Romani 8:22). Dar Dumnezeu este mai presus de întreaga creaţie. Slava Lui se coboară din ceruri asupra creaţiei Sale. Şi sus, în ceruri, se află acum la dreapta Tatălui, Acela care S-a născut în Betleem şi a murit pentru păcatele noastre. Dar El a şi înviat, S-a înălţat la cer şi acum stă la dreapta Tatălui. Numai prin credinţă Îl vom putea vedea.

“Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18).

“Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:2). Ce minunat este acest gând pentru cel credincios, pentru copilul lui Dumnezeu!

Vă amintesc încă o dată că acesta este un psalm mesianic. Aici se accentuează umanitatea lui Hristos şi biruinţa Sa finală ca Om. Este un psalm care cântă laudă Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos.

Deci, dragi ascultători, am traversat, ca să spun aşa, doi psalmi mesianici. Este vorba despre psalmii 2 şi 8.

Trecem acum la un alt tip de psalmi, psalmi scrişi în acrostih. Ce însemnă aceasta? Înseamnă că litera ebraică iniţială a fiecărui verset urmează ordinea literelor alfabetului. Acest lucru nu mai este vizibil în traducerea noastră.

Ei sunt psalmi foarte asemănători, poate de aceea în traducerile Septuaginta şi Vulgata a Vechiului Testament, psalmii 9 şi 10 formează un singur psalm.

În ce priveşte adresarea lor, Psalmul 9 este adresat: “către mai-marelui muzicii”. El este din nou un psalm al lui David iar indicaţia psalmului ne pune în faţa unui nou termen:  Mut-laben. Ce înseamnă Mut-laben? Înseamnă probabil “moartea fiului”.

Unii consideră că acest psalm se referă la moartea lui Goliat. Alţii spun că se referă la moartea fiului avut de David cu Batşeba. Eu cred că se referă, mai degrabă, la ce s-a întâmplat în Egipt, când Israel a fost eliberat din robie prin moartea primilor născuţi din toate familiile egiptenilor. Dar mai bine să citim cuvintele psalmului care începe cu

cu o laudă:

Ps. 9:1-2

v.1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

v.2  Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

Dacă vă amintiţi, Psalmul 7 începea în acelaşi fel. Şi la fel ca în Psalmul 7, lauda este o anticipare a biruinţei ce va să vină şi care este prezisă atât de frumos în Psalmul 8. Atunci toate vor fi supuse Celui care a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii. De fapt, prima secţiune a acestui psalm este o relatare profetică despre condiţiile care vor fi pe pământ când Fiul Omului îşi va primi scaunului de domnie în dreptate şi pace. Având în vedere această eliberare viitoare, ne este prezentat acest cântec de laudă pe care îl vor cânta cândva toate popoarele pământului. Întâlnim aceeaşi imagine şi în Apocalipsa, unde o mare de oameni din poporul Israel, biserica şi cei douăzeci şi patru de bătrâni vor participa împreună la o mare cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Ps. 9:3-4

v.3  pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

v.4  căci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

Încă o dată, trecem în vremea împărăţiei menţionată în Psalmul 8, când toate lucrurile vor fi puse sub picioarele Lui. Martin Luther a spus: “Unul împreună cu Dumnezeu este o majoritate.” El nu era preocupat atât de mult de a-L avea pe Dumnezeu de partea lui, ci mai de grabă de a fi el însuşi de partea lui Dumnezeu. Pentru David, lucrul cel mai important era acela ca el să susţină o cauză dreaptă.

Dragi prieteni, să avem grijă să ne aflăm mereu de partea lui Dumnezeu.

În continuare, psalmistul vorbeşte despre judecata care va veni:

Ps. 9:5

v.5  Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

Acest verset mai este tradus şi astfel: “Tu ai mustrat naţiunile, ai făcut pe cel rău să piară; le-ai şters numele în vecii vecilor.”

Ps. 9:6

v.6  S’au dus vrăjmaşii! N’au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s’a şters pomenirea!

Aceasta este o afirmaţie puternică şi clară care se referă la judecata ce va veni. Este destul de trist că noi vorbim atât de puţin despre acest subiect. Cred că  este nevoie de predici despre iad, dar este nevoie şi de oameni potriviţi pentru a le spune. Probabil că motivul pentru care eu nu predic atât de des despre iad este acela că ar trebui să fiu profund mişcat în adâncul sufletului atunci când vorbesc despre acest subiect. Trebuie ca şi eu să mai pocăiesc.

În orice caz, psalmistul spune foarte clar că toţi duşmanii lui Israel vor fi învinşi. Aceasta reprezintă  biruinţa lui Dumnezeu pentru rămăşiţa care va fi de partea Lui. După acest important episod urmează unul al fel de important. Cred că psalmistul prinde foarte bine secvenţa, derularea acestor evenimente. Este vorba acum de stabilirea tronului dreptăţii.

Ps. 9:7-8

v.7  Ei s’au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

v.8  El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

“El va judeca lumea cu dreptate” – spune David. Acest lucru este foarte important. Eu unul am impresia că astăzi ne lipsesc judecătorii care să judece cu dreptate şi să impună o pedeapsă acolo unde aceasta este necesară. Cred că avem prea mulţi judecători uşor de înduplecat, judecători care vor să se bucure de popularitate. Încă o dată o spun: avem nevoie de dreptate astăzi şi dacă noi nu mai ştim ce este şi ce nu este drept,  Dumnezeu ştie ce este drept. Adesea ce credem noi că este drept nu se dovedeşte a fi fals. Dumnezeu însă a despărţit lumina de întuneric. El este Cel care spune ce este drept. Dacă nu credeţi că este aşa, greşiţi. Pur şi simplu aşa stau lucrurile; acesta este adevărul. Cineva trebuie să facă regulile pentru această lume. Dumnezeu este Cel care face regulile pentru acest univers şi tot El îl conduce. Dumnezeu va fi veşnic în această poziţie, aşa că are toate drepturile să impună regulile Sale.

Trecând la versetul 13 din Psalmul 9 avem o imagine a situaţiei dinainte de venirea lui Hristos pentru stabilirea împărăţiei Sale.

Ps. 9:13

v.13  Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

“Ai milă de mine, Doamne!” Nu ştiu voi ce părere aveţi, dar eu am nevoie de îndurare din partea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu a fost stabilită în persoana Domnului Isus Hristos când El a purtat păcatele noastre şi a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea (dreptate a) lui Dumnezeu în El. Dar eu am nevoie astăzi de îndurarea lui Dumnezeu care este dată oamenilor prin persoana lui Isus Hristos.

Ps. 9:14

v.14  ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

Avem nevoie astăzi de tot mai mulţi oameni care să se bucure în Domnul.

Ps. 9:15

v.15  Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

Uitaţi-vă la naţiunile lumii şi la starea în care se află ele astăzi. Până şi cele mai mari naţiuni au căzut într-o groapă. Sunt parcă prinse în propria capcană. Aceasta este starea lumii de astăzi.

Ps. 9:16

v.16  Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)

Sau: “Domnul S-a făcut cunoscut, a făcut judecată: cel rău este prins în laţ, în lucrarea mâinilor sale” Dacă aveţi Biblia la îndemână şi citiţi împreună cu mine versetele, veţi observa cu siguranţă o altă indicaţie care apare aici. Higaion. Oprire.”  Higaion poate însemna: interludiu la harfă sau îndemn la meditaţie. Indiferent ce este, cred că este un bun moment în care să medităm la afirmaţia aceasta. Dumnezeu prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. Mergem mai departe:

Ps. 9:17

v.17  Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

Dumnezeu pune aici un principiu foarte clar: cei răi se vor întoarce în Locuinţa morţilor; la fel toate naţiunile care-L uită pe Dumnezeu.

Ps. 9:18

v.18  Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

Psalmistul spune: “Cel sărac nu va fi totdeauna uitat”. Din păcate, noi nu putem spune acest lucru astăzi. El este uitat. Chiar dacă se fac programe de ajutorare a celor săraci, cei de la vârf par să beneficieze de aceste ajutoare înainte ca acestea să ajungă la cei de jos care au cu adevărat nevoie de ele.

În cele din urmă însă săracii vor primi dreptatea care li se cuvine. Este drept că abia la venirea Domnului Isus se va petrece acest lucru, dar cred că şi bucuria va fi pe măsură. Cred însă că şi cei săraci ar trebui să dorească să fie cu Domnul, să-L cunoască şi să-L primească în inima lor. Este drept că în loc de aceasta, ei îşi pun speranţe în nu ştiu ce partide politice sau oameni politici care candidează pentru un post de conducere, crezând că aceştia îi vor ajuta.  Mai nou îşi pun nădejdea în tot felul de jocuri sperând în câştigarea lozului cel mare. Din păcate, ei nu vor primi ajutorul mult aşteptat ci dimpotrivă, sărăcesc şi mai mul. Cel puţin în ceea ce îi priveşte pe candidaţii la diferite poziţii, aceştia promit marea cu sarea pentru a fi aleşi. Domnul Isus nu candidează pentru nici un post. El este Domnul domnilor şi Regele regilor. El nu caută să facă pe placul vreunui partid sau al vreunei grupări politice de pe acest pământ. Când a venit pe pământ pentru prima dată, Hristos a venit pentru a împlini voia Tatălui. Pentru că El este Dumnezeu, când va reveni va face voia Sa.

Dragi prieteni, “cel sărac nu va fi totdeauna uitat.” Deşi cei săraci aşteaptă multe de la oameni, numai Dumnezeu le poate împlini nevoile.

Ps. 9:19

v.19  Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

Naţiunile vor fi judecate, aşa cum a spus Domnul Isus în Matei 25:31 – “Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre”.

Să ştiţi că lucrul acesta este o certitudine. Este o profeţie şi aşa cum toate profeţiile au fost împlinite, cele neîmplinite vor ajunge şi ele la scadenţă în timpul hotărât de Dumnezeu.

Dragi prieteni, cred că ar trebui să luăm mai multă luare aminte la profeţiile Biblie. Dacă vă mai aduceţi aminte în primele emisiuni ale itinerariului nostru am vorbit despre câteva dovezi ale faptului că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Spuneam atunci că dacă nu am avea nici o altă dovadă, profeţiile ar trebui, ele singure să ne determine să credem că într-adevăr avem de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Relatam atunci o profeţie cu făcută de Mica şi care s-a împlinit întocmai. Apoi, una din cele mai importante profeţii este cea cu privire la naşterea Domnului Isus. Poate că într-un alt episod o să reluăm aceste profeţii legate de persoana Domnului Isus. Cert este însă că au fost o serie de evenimente profeţite şi împlinite cu privire la persoana Sa. Remarc aici naşterea lui din fecioară, numele Său de „Nazarinean”, crucificarea Sa dar şi învierea.

Celor care vor să cerceteze, nu le este greu să se convingă de împlinirea tuturor acestor profeţii. Sunt documente istorice care atestă cea mai mare parte a evenimentelor. Sunt experienţe, milioane chiar, care vorbesc despre puterea de transformare care vine prin credinţa în Domnul Isus cel înviat.

Este însă o profeţie mereu ignorată. Este vorba despre venirea Domnului Isus pentru a doua oară. Ceea ce este demn de remarcat, din punctul nostru de vedere, al oamenilor, este faptul că acela este momentul care marchează judecata omenirii.

Ori, Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în ceea ce priveşte acest eveniment. El precizează în ce constă această judecată, care sunt criteriile după care se face ea şi care sunt rezultatele ei.

Dragii mei, aş vrea să vă asigur, aşa cum o face şi Scriptura că această judecată va avea loc. Aşa cum s-au împlinit  toate celelalte profeţii, se va împlini şi aceasta, nu este nici o îndoială.

Numai că lucrul acesta trebuie să ne dea nădejde sau să ne îngrozească, după caz. David este de părere că groaza ar fi mai bună:

Ps. 9:20

v.20  Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)

Unii oameni sunt de părere astăzi că acţionează de pe poziţia lui Dumnezeu. Ei joacă rolul lui Dumnezeu. Să ne amintim de expresia “Mut-laben” de la început, care înseamnă “moartea fiului”. Dacă veţi considera că fiul este Goliat sau faraonul Egiptului, ambii sunt imagini în miniatură ale lui Antihrist, care va veni negreşit. El va fi omul lui Satan şi se va pune pe el însuşi în poziţia de Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl va învinge în final.

Nimeni, dragi ascultători nu va putea sta împotriva lui Dumnezeu. Dacă nu am trecut de partea lui prin intermediul Domnului Isus să ştiţi că suntem în pericol. Eu sper că cei mai mulţi sunt ai Domnului şi aşteaptă ziua aceea cu bucurie pentru că va fi şi ziua răsplătirii lor. Să aşteptăm deci cu bucurie şi răbdare acea binecuvântată  zi!

Rămâneţi în mâini bune ale Domnului, desigur!