Itinerar Biblic Ep.0556 PSALMII Cap. 6:1-8:4

Tema: Un strigăt de îndurare

             Dragi prieteni itinerarul nostru ne conduce din nou în minunata lume a psalmilor.

Am ajuns deja la psalmul 6. Autorul acestui psalm priveşte cu atenţie în jur şi vede peste tot numai nelegiuire. Lucru care trebui remarcat însă este acela că el recunoaşte că şi în inima lui lucrurile stau la fel. El recunoaşte că nu este desăvârşit înaintea lui Dumnezeu.

Dacă psalmii precedenţi erau rugăciuni de dimineaţă sau de seară, Psalmul 6 este un psalm al nopţii celei mai negre. Este adresat astfel: “Către mai-marele muzicii. Pe neghinot. Pe şeminit. Un psalm al lui David.” Iată un termen nou: şeminit – probabil instrument cu opt coarde; alţii spun că este vorba de indicaţia: se cântă bas. Psalmul 5 este o imprecaţie, în timp ce Psalmul 6 este un psalm de penitenţă, un strigăt de pocăinţă şi o cerere de îndurare.

Ps. 6:1-4

v.1  Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.

v.2  Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

v.3  Sufletul mi-i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?

v.4  Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

Psalmistul înţelege de ce are nevoie sufletul său. Atunci vine şi dorinţa de a se pocăi. În continuare urmează mărturisirea psalmistului:

Ps. 6:5-7

v.5  Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?

v.6  Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.

v.7  Mi s’a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Avem aici o imagine a lui David, dar şi o imagine a Domnului Isus Hristos. Este şi o imagine a lui Israel în ultimele zile şi o imagine a credincioşilor din vremea noastră. Este, dacă vreţi, un strigăt de disperare care cere îndurarea. Numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate salva.

În Noul Testament ni se spune, în foarte multe locuri, că Dumnezeu este bogat în îndurare. Şi eu pot să mărturisesc că Dumnezeu a revărsat foarte multă îndurare asupra mea, dar vă asigur că mai are destulă şi pentru voi. Toţi, dragi prieteni, toţi avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu.

În Isaia 52:14 se spune următorul lucru despre Domnul Isus: “…atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor”.  În Psalmul 69:3, Domnul spune: “Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.” În alt loc, din Psalmul 42:3, Domnul spune: “Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: ‘Unde este Dumnezeul tău?’” Iar în Psalmul 38:10 citim: “Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.” În sfârşit, în Psalmul 88:9, Domnul spune: “Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!” În toate aceste fragmente – şi sunt mult mai multe – Duhul lui Hristos vorbeşte profetic despre suferinţele prin care va trece Hristos în zilele umilirii Sale.

Poporul Său, naţiunea Israel, rămăşiţa din perioada necazului cel mare va avea, de asemenea, parte de suferinţă. Astăzi, mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu sunt în situaţii critice şi suferă cumplit. Marea noastră mângâiere este că El a trecut deja prin această suferinţă. El a îndurat cu răbdare suferinţa, a îndurat până la capăt. Indiferent prin ce aţi trece voi azi, El a fost deja în acea situaţie şi vă poate mângâia. Cât de minunat este să avem un Mântuitor aşa cum este Domnul Isus Hristos. Cei ce fac răul ar trebui să ia aminte la aceste lucruri. Este ceea ce spune şi David:

Ps. 6:8-9

v.8   Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!

v.9  Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

Domnul a ascultat rugăciunea şi a răspuns. În Evrei 5:7, Biblia ne spune: “El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, datorită temerii Lui evlavioase…”. Aceasta încrederea noastră astăzi. Dumnezeu ne va auzi şi va răspunde la rugăciunile noastre când suntem în necaz. Nu este aceasta o mângâiere, dragi prieteni? Poate că te afli într-o situaţie extrem de grea chiar în aceste momente. Dacă da, acest psalm este pentru tine.

Dar să mergem mai departe la psalmul 7. Cineva a sugerat că acest psalm ar trebui să poarte titlul: “Nu va face oare dreptate judecătorul întregului pământ?”

Subtitlul psalmului este, în original, “Şigaion al lui David, pe care l-a cântat Domnului cu ocazia lui Cuş, beniamitul”.

Deşi nu putem fi absolut siguri de semnificaţia cuvântului “şigaion”, foarte mulţi experţi spun că înseamnă “cântec care exprimă jale sau nelinişte”. Cât îmi doresc să-l fi auzit pe David cântând acest psalm.

Psalmul 7, dragi ascultători,  descoperă, în chip profetic, persecuţia şi suferinţa finală a rămăşiţei temătoare de Dumnezeu a lui Israel în timpul necazului cel mare. Este strigătul împotriva “omului păcatului”, o temă care va continua şi în psalmul următor.

Aş dori să observaţi încrederea lui David în rugăciune:

Ps. 7:1-2

v.1    Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,

v.2    ca să nu mă sfîşie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.

O altă traducere a acestor versete sună astfel: “Doamne, Dumnezeul meu, în Tine m-am încrezut: salvează-mă de toţi următorii mei şi scapă-mă, ca să nu-mi sfâşie sufletul ca un leu care zdrobeşte, şi să nu fie nici un salvator.” Cine este leul? Satan, despre care Petru spune că stă la pândă. “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8).

Apoi psalmistul vorbeşte despre persecuţia nedreaptă:

Ps. 7:3-4

v.3  Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mînile mele,

v.4  dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n’am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,

Suferinţa nedreaptă a celor nevinovaţi din toată lumea este un lucru pe care nu-l înţeleg. Nu cred că voi înţelege vreodată, dar aş vrea să spun un lucru: Îl cunosc pe Acela care înţelege şi care ne va explica şi acest lucru cândva. Există în viaţa fiecăruia dintre noi lucruri pentru care nu găsim nici o explicaţie. Eu nu pot explica de ce trece altcineva printr-un necaz, când nu găsesc explicaţii nici pentru lucrurile prin care trec eu. Dar ştiu că Dumnezeu ne va da într-o zi toate răspunsurile pe care le căutăm noi astăzi cu atâta înfrigurare.

În continuare vine partea frumoasă a psalmului. Nu mai este noaptea neagră din psalmul 6, ci asistăm la apariţia luminii dimineţii.

Ps. 7:6

v.6  Scoală-Te, Doamne, cu mînia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei protivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi, şi rînduieşte o judecată!

Psalmistul strigă la Dumnezeu cerându-I să-l răzbune.

Ps. 7:11

v.11  Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mînie în orice vreme.

În momentul în care scriu aceste rânduri, noi trăim într-o perioadă a unei “noi moralităţi”, care este, de fapt, “vechea imoralitate”. Dumnezeu nu este de acord cu aşa ceva; El nu-Şi schimbă standardul în conformitate cu gândirea modernă. Datorită acestui lucru, noi putem cânta, împreună cu David:

Ps. 7:17

v.17  Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui, şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

Dragul meu prieten, Dumnezeu Se va ocupa, aşa cum ştie El, de păcat şi nelegiuire şi le va înlătura pentru totdeauna din acest univers. Pentru această să spune şi noi alături de psalmist: „Lăudat să fie Domnul!

Un prim pas în rezolvarea acestei probleme a păcatului şi nelegiuirii a fost întruparea. Mesia, Domnul Isus Hristos a fost oferta lui Dumnezeu pentru toţi aceia care vor să rezolve problema păcatului şi a nelegiuirii din viaţa lor. Aceasta constituie o temă majoră a Scripturii. Subiectul venirii şi misiunii Domnul Isus – Mesia este prezent aproape în orice carte a Scripturii. În Psalmi, găsim un număr de psalmi care se înscriu şi ei în această temă.

Un astfel de psalm este psalmul 8. El este un psalm mesianic care accentuează umanitatea lui Hristos şi biruinţa Sa finală

Dar trebuie să vă mai spun că psalmii mesianici sunt numiţi astfel pentru că sunt citaţi în Noul Testament cu referire la Domnul Isus Hristos. Psalmul 8 este citat de trei ori în Noul Testament. Însuşi Domnul Isus a citat un fragment din acest psalm. În Matei 21 este consemnată intrarea lui Isus în Ierusalim. Când copiii din templu au început să strige: “Osana, Fiul lui David!”, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii L-au întrebat pe Isus: “Auzi ce zic aceştia?” Atunci Isus a răspuns: “Da. Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?’” (Matei 21:16). Domnul Isus cita astfel cuvintele Psalmului 8. El le spunea preoţilor şi cărturarilor că ar fi bine ca ei să citească Scripturile cu atenţie pentru ca să înţeleagă de ce spuneau copiii aceste cuvinte.

Cel de-al doilea citat din acest psalm se găseşte în 1 Corinteni 15:27, capitolul despre înviere. “Dumnezeu, în adevăr, a pus totul sub picioarele Lui.” Este evident că acest psalm nu se referă la vremea noastră, la prezent, aşa cum explică şi Pavel: “Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.”

Astăzi noi ne putem da seama că nu toate lucrurile sunt supuse Lui. Dar cel mai complet citat se află în Evrei 2:5-8, unde se arată clar că Psalmul 8 se referă la Domnul Isus Hristos. “În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: ‘Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.’ În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse.” Ni se atrage încă o dată atenţia că trăim într-o vreme în care încă nu-I sunt supuse toate Domnului. Psalmul 8 vorbeşte despre lucruri viitoare.

Să citim şi versetul 9 din Evrei 2: “Dar pe Acela care a fost făcut ‘pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii’, adică pe Isus, Îl vedem ‘încununat cu slavă şi cu cinste’, din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.” Psalmul 8 vorbeşte despre Isus.

Acest psalm mesianic începe cu următoarea afirmaţie: “Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!” Iar fraza de încheiere a psalmului este aceeaşi: “Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!”

Acest psalm nu face referire la vremurile din prezent. Numele lui Dumnezeu nu este considerat minunat pe tot pământul. De fapt, în majoritatea cazurilor, oamenii nici nu mai menţionează Numele lui Dumnezeu.

Am observat de exemplu că în cadrul unei emisiuni de ştiri care avea clar de a face cu lucruri spirituale că în mod deliberat numele lui Dumnezeu a fost ocolit.

Dumnezeu este ignorat astăzi. Cuvântul Lui nu este dorit în şcoli. Oamenii cred că toţi au dreptul să-şi exprime opinia şi, prin urmare, permit existenţa revistelor pornografice ca libertate de exprimare. Dar atunci noi nu avem aceeaşi libertate? Şi eu aş vrea ca în şcoala în care învaţă copilul  meu să se permită rugăciunea. Aş vrea ca autoritatea lui Dumnezeu să fie recunoscută public. Aş vrea să se poată spună rugăciuni în locuri publice. De ce aceste libertăţi nu se iau în considerare? Este clar că Numele lui Dumnezeu nu este astăzi minunat pe tot pământul.

Doresc să remarc că indicaţia din prefaţa psalmului este că acest psalm trebuia cântată pe ghitit. Un expert în ebraică a spus la un moment dat că numele de ghitit vine de la Gat şi astfel ar fi vorba de un instrument cunoscut în Gat. Dacă vă amintiţi, David a căutat adăpost în Gat când fugea de împăratul Saul. Poate că atunci a învăţat să cânte la acest instrument mai puţin obişnuit şi ulterior la introdus în Israel. Traducerile Vulgata şi Septuaginta traduc cuvântul ghitit prin “teasc”. Şi această alegere are o semnificaţie anume pentru că psalmul 8 se referă la teascul suferinţei prin care a trecut Domnul Isus pentru mine şi pentru tine. Ca Om, El a gustat moartea pentru toţi oamenii; a gustat amarul teascului suferinţei. Mai târziu vom vedea că Isaia spune că Domnul Isus vine din Edom. Iată cuvintele Sale: “Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el” (Isaia 63:3).

Un alt lucru legat de introducerea psalmului este legat de paternitatea lui. Indicaţia este că avem de a face cu un psalm al lui David. Există persoane care au avansat ideea că David a scris acest psalm atunci când a murit copilul nou-născut al Batşebei sau când l-a ucis pe Goliat. Menţionez aceste teorii pentru ca să înţelegeţi că Psalmul 8 are un înţeles adânc. El parcurge drumul de la bolta cerească, de la lună şi soare, până la pruncii care sug. De asemenea, Psalmul 8 merge mână în mână cu Psalmul 19, un alt psalm despre natură, care vorbeşte despre Legea Domnului şi despre soare. Ca o particularitate însă vreau să remarc că în Psalmul 8 soarele nu este însă menţionat deloc.

Dar să începem citirea psalmului. Primele două versete pentru început:

Ps. 8:1-2

v.1  Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul! Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.

v.2  Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţîţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

Domnul a demonstrat adevărul acestor cuvinte când a spus: “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3). Copiii au fost cei care au strigat: “Osana, Fiul lui David!” (Matei 21:15) în timpul aşa-numitei intrări triumfale a lui Isus în Ierusalim. Aceasta este doar o imagine palidă a faptului că El va veni din nou pe pământ. Atunci El va întemeia Împărăţia Sa. Până atunci, noi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu şi să fim ca nişte copilaşi. Trebuie să ne naştem din nou şi să fim asemenea unor copilaşi. Şi la fel ca nişte copii, lăsăm la o parte îngâmfarea şi lauda de sine şi venim la Dumnezeu printr-o credinţă simplă. Cât de puternică este credinţa unui copil!

În acest psalm Îl vedem pe Dumnezeu în calitate de Creator. Avem natura – creaţia şi omul – creatura. Există şi o relaţie aici.

Ps. 8:3

v.3    Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut,

Sau: “Când privesc cerurile Tale, lucrarea degetelor Tale, luna şi stelele pe care le-ai întemeiat”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu le-a pus pe fiecare la locul potrivit. Când mă uit pe cerul înstelat văd o stea care este mai strălucitoare decât celelalte şi mai aproape de linia orizontului. M-am întrebat adesea de ce se află acolo. Ştiu doar că Domnul a vrut ca steaua aceea să fie acolo. În biroul meu, eu am pus anumite lucruri în anumite locuri pentru că aşa am dorit eu. Stelele nu sunt aranjate după cum vreau eu – poate că eu le-aş pune cu totul altfel – dar ele sunt plasate acolo unde doreşte Domnul Isus să fie. El este Cel care le pune pe toate la locul lor conform ordinii stabilite de El.

Cerurile sunt lucrarea degetelor Sale. Este interesant că atunci când este vorba de mântuire se face referire la braţul Domnului. “Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1). Dar când vorbeşte despre creaţia Sa, despre ceruri şi pământ, Domnul spune că este lucrarea degetelor Sale. Dumnezeu a pus slava Sa asupra creaţiei Sale. Creaţia lui Dumnezeu este minunată şi există slava lui Dumnezeu în această creaţie, dar noi nu ne închinăm creaţiei. Noi ne închinăm Creatorului. Lucrarea degetelor Lui ne vorbeşte despre slava şi puterea lui Dumnezeu. Cred însă că trebuie să mai privim într-o direcţie pentru a avea o imagine completă a lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să privim şi la om. Iată ce spune David:

Ps. 8:4

v.4  îmi zic: ,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Aceasta este una din acele întrebări la care mulţi oameni mai  încearcă şi astăzi să găsească un răspuns.

Omul este o creatură complicată. Este o fiinţă omenească, aparţine rasei umane şi mulţi se întreabă încă în ce fel a ajuns omul la acest stadiu. Biblia spune că Dumnezeu ne-a creat şi ne-a aşezat pe acest pământ. Numai că omul a luat-o razna, s-a răzvrătit, I-a întors spatele lui Dumnezeu.

Dar o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este: „De ce S-ar mai gândi Domnul la om, în aceste condiţii?” De ce nu l-a nimicit pe om de pe faţa pământului?

Omul, dragi prieteni este un mare eşec. Nu ne place să auzim acest lucru. Nouă ne place să auzim vorbindu-ni-se despre succes.

Omul nu este o poveste de succes. El este un eşec nefericit, în general vorbind. Psalmistul întreabă: “Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?”

Iată însă de ce este important omul pentru Dumnezeu: acum aproape două mii de ani Domnul Isus a venit pe pământ, printre oameni. El a murit pe cruce pentru a ne arăta cât de mult ne iubeşte. El nu ne-a mântuit prin dragoste; ne-a mântuit prin har pentru că noi nu aveam nimic de oferit. Nu meritam să fim mântuiţi. Şi totuşi, Dumnezeu Fiul a venit pe această planetă. Nu ştiu dacă mai sunt alte planete populate în acest univers, dar un lucru este sigur: Isus Hristos a venit pe pământ şi a murit pe cruce pentru păcatele mele şi ale fiecăruia dintre voi. Aceasta pentru că ne-a iubit. De fapt, dragostea lui Dumnezeu faţă de Dumnezeu a fost arătată încă de la creaţie. Data viitoare o să ne convingem odată în plus de acest lucru. Până atunci însă nu uitaţi. Ce este omul ca să te gândeşti la el?

Fiţi binecuvântaţi!