Itinerar Biblic Ep.0554 Psalmii Cap. 2:8- 3:7

 

Dragi ascultători nu am epuizat încă subiectele psalmului 2 şi de aceea revenim asupra lui.

Ne-am oprit de fapt la versetul 7 unde vorbeam despre faptul că mulţi interpretează acest verset ca o afirmaţie a faptului că Domnul Isus nu a fost de fapt Dumnezeu întrupat ci doar un om cu performanţe spirituale speciale. Cât se poate de greşită această afirmaţie şi nici măcar nu voi mai insista asupra ei de această dată.

Mergem astăzi mai departe şi reluăm lectura şi comentariul de la versetul 8 al Psalmului:

Ps. 2:8

v.8  Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

Sceptrul acestui univers va fi ţinut de Cel cu mâinile străpunse de cuie. El este Cel care va domni pe acest pământ.

Acest verset este folosit adesea în conferinţele misionare. Cred că am auzit peste 10 predici despre misiune care au folosit acest verset din Scriptură. Poate că vi s-a întâmplat şi vouă. Totuşi, acest verset nu are ce căuta într-un asemenea context. Nu are nici o legătură cu misionarii şi cu misiunile. Îmi amintesc că am ascultat un mai vechi absolvent al seminarului la care eram student predicând pe marginea acestui verset un mesaj misionar. Student fiind, am făcut un lucru destul de  nepoliticos. Cred că pe atunci aveam mai mult curaj decât acum. M-am dus la vorbitor după ce a terminat şi i-am spus: “De ce nu aţi folosit şi  versetul următor?” El s-a purtat ca şi când nu m-ar fi auzit şi a început să vorbească cu altcineva. Eu am repetat: “De ce nu aţi folosit versetul următor?” De data aceasta, pur şi simplu mi-a întors spatele şi m-a ignorat complet. Eu m-am dus în faţa lui şi am întrebat pentru a treia oară: “De ce nu aţi folosit versetul următor?” El m-a privit în ochi şi a spus: “Pentru că ar fi distrus complet un mesaj misionar.” Asta este sigur!

Deci, iată despre ce verset este vorba:

Ps. 2:9

v.9  Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.‘

Credeţi că aceasta este Evanghelia harului lui Dumnezeu pe care trebuie s-o predicăm astăzi? Nu este. Acest fragment nu se referă la prima venire a lui Hristos. Aici este vorba despre a doua Sa venire, atunci când Domnul Isus va veni pe pământ pentru a judeca.

Aşadar, Domnul Isus va veni a doua oară pe pământ pentru a judeca pământul. El nu mi-a cerut să vă cer scuze în Numele Lui, aşa că nu o voi face. El spune că va veni pe această mică planetă pentru a opri rebeliunea care a izbucnit – El va zdrobi cu un toiag de fier şi va sfărâma neamurile ca pe vasul unui olar. Poate că nu vă place să auziţi acest lucru. Dar trebuie să aveţi încredere că Dumnezeu va face întocmai. El Se ţine de cuvânt.

Acum aş dori să vă întreb ceva, dacă credeţi că Domnul ar trebui să procedeze la fel ca unii lideri politici de astăzi. Să presupunem că Isus ar veni pe pământ mâine, la fel cum a venit acum aproape 2000 de ani, un tâmplar din Nazaret, blândul Isus. Să presupunem că El ar merge la Kremlin şi ar bate la uşă. Şi i-ar deschide cineva care L-ar întreba ce doreşte. El ar spune: “Sunt Isus şi am venit să preiau puterea.” Credeţi că cei de acolo ar spune: “Te aşteptam!”? Nu. Mai degrabă L-ar trimite în faţa unui pluton de execuţie. Cum credeţi că ar prelua Isus puterea dacă ar veni astăzi în Rusia? Sau în Franţa? Sau în Italia? Sau în ţara noastră? Nici unul din liderii de astăzi nu I-ar ceda locul. Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă Domnul S-ar duce la Vatican? Un bărbat în straie lungi I-ar deschide şi ar spune: “Ai venit prea devreme. Am de rezolvat nişte probleme cu unii preoţi, dar o voi scoate la capăt. Nu am nevoie de Tine.” Cred că în ţara noastră i s-ar răspunde “Ne pregătim pentru campania prezidenţială. Ne-am ales deja candidaţii. Nu avem nevoie de Tine.” Poate voi credeţi că reacţia acestor oameni ar fi diferită. Poate că voi credeţi că L-ar primi. Atunci de ce nu-L primesc acum? Nu-L primesc pentru că nu vor să-L aibă. Ce-ar fi dacă El ar veni la Consiliul Mondial al Bisericilor şi ar spune întregii mişcări protestante că a venit să preia rolul de conducător? Nici ei nu L-ar primi. De ce nu-L primesc încă de acum? Când Isus va veni a doua oară, va fi exact aşa cum a spus Dumnezeu: “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” Dumnezeu intenţionează să pună capăt răzvrătirii când va veni pe pământ a doua oară. Dragi prieteni, nu vă lăsaţi înşelaţi: Dumnezeu va judeca pământul! Trăim într-o lume care se îndreaptă spre ziua judecăţii.

Vă spuneam în emisiunea trecută că psalmul sugerează ideea unor camere de luat vederi care acţionează din diverse unghiuri.      Acum, camera din cer se stinge şi apare imaginea luată de  camera de pe pământ. Acum vorbeşte Dumnezeu Duhul Sfânt:

Ps. 2:10-11

v.10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

v.11  Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Unul din lucrurile care m-au uimit şi de care am dat în mai multe locuri pe măsură ce studiam Biblia este acesta: de-a lungul istoriei, Dumnezeu a transmis mereu un mesaj conducătorilor acestei lumi. Totdeauna. Fără nici o excepţie. În vremea Egiptului antic, faraonul era pe tron şi Iosif era în închisoare. Dumnezeu l-a lăsat în închisoare până la momentul potrivit. Atunci Dumnezeu l-a scos din închisoare pentru a deveni prim-ministru în una din cele mai importante perioade din istoria lumii. Aşa lucrează Dumnezeu. Mai departe, când a luat existenţă marea putere care a fost Babilonul, Dumnezeu l-a aşezat pe Daniel lângă Nebucadneţar. Daniel a ajuns prim-ministrul lui Nebucadneţar şi l-a adus pe acesta la cunoaşterea Dumnezeului cel viu. Şi Dumnezeu l-a menţinut în acea poziţie până la venirea persanului Cir pe tron. Cir a dat un decret în numele Dumnezeului cel viu. Napoleon a spus că el este un om al destinului, ridicat de Dumnezeu. Este interesant felul în care Dumnezeu a dus Cuvântul Său la conducătorii pământului, la cei din poziţii înalte. Dumnezeu Duhul Sfânt le spune conducătorilor pământului: “Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă tremurând.”

De asemenea, el spune:

Ps. 2:12

v.12  Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

“Sărutaţi pe Fiul” este traducerea literală. Un reputat profesor spunea: “Sărutaţi-L pe Fiul este modul în care Vechiul Testament spune: ‘Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit…’” (Fapte 16:31).

Vă amintiţi cine L-a sărutat pe Domnul Isus? Aţi remarcat ce i-a spus Domnul lui Iuda după ce acesta L-a sărutat? Teologii de astăzi vorbesc despre predestinare, despre alegere, despre hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, despre cunoaşterea mai dinainte, despre faptul că Iuda nu avea cum să facă altfel, din moment se profeţise că aşa va face. Îi voi lăsa pe teologi să se ocupe de acest lucru. Eu sunt doar un simplu predicator care nu ştie prea multe, aşa că mă abţin să mă implic în astfel de controverse. Totuşi, după ce am ascultat o vreme părerile acestor teologi, am ajuns la concluzia că ei nu au rezolvat problema. Observaţi ce spune Biblia pentru că este întotdeauna mai bine să ascultaţi ce spune Biblia decât ce spun teologii. Când Iuda a condus mulţimea spre arestarea lui Isus, în grădină, el a spus: “Pe care-l voi săruta eu, acela este.” Şi a venit la Isus şi L-a sărutat. Ştiţi ce i-a spus Isus? “Prietene, pentru ce ai venit?” [lit.] (Matei 26:50). De ce a spus Isus acest lucru? Nu ştia de ce l-a sărutat Iuda? Sigur că ştia. Atunci de ce l-a numit “prieten”? Ce a vrut să spună? Îngăduiţi-mi o sugestie: “Iuda, M-ai sărutat şi astfel ai împlinit profeţia şi i-ai satisfăcut pe toţi teologii care vor veni. Acum eşti liber să te întorci de la calea ta şi să Mă primeşti; eşti liber să preschimbi sărutul trădării în sărutul acceptării. Poţi face acest lucru, Iuda.”

Duhul lui Dumnezeu spune în Psalmul 2: “Sărutaţi-L pe Fiul! Credeţi în Domnul Isus Hristos şi veţi fi mântuiţi!”

Dragul meu prieten, Duhul lui Dumnezeu spune şi astăzi lumii: “Sărutaţi-L pe Fiul înainte de a fi prea târziu. Credeţi în Domnul Isus Hristos înainte de a fi prea târziu.” El va veni din nou şi va întemeia Împărăţia Sa pe acest pământ. El va domni şi va înăbuşi răzvrătirea omenirii. Domnul Isus va aduce pacea şi armonia pe pământ.

Până în acel moment, moment pe care numai Dumnezeu Tatăl în cunoaşte, noi mergem mai departe la următorul psalm, psalmul 3.

Trebuie însă să vă spun însă că

Psalmii 3-7  formează o punte sau un fel de treaptă între doi psalmi mesianici. Psalmul 2 reprezintă respingerea profetică a Unsului lui Dumnezeu, iar Psalmul 8 este biruinţa Sa supremă ca Om. Psalmii dintre aceste două repere furnizează liantul care ţine la un loc cei doi psalmi mesianici. Ei descriu în primul rând rămăşiţa sfinţilor lui Israel în timpul absenţei lui Mesia de pe pământ, în special în timpul pe care Domnul l-a numit “marele necaz”. În aceşti cinci psalmi avem o relatare a încercărilor, suferinţelor, confuziilor, problemelor şi păcatelor lui Israel. Vom vedea, de asemenea, încrederea lor în Dumnezeu, făgăduinţele lui Dumnezeu şi rugăciunile lor pentru izbăvire.

Încercările şi suferinţele sunt împărtăşite de toţi oamenii sfinţi, indiferent din ce popor fac parte sau în ce epocă trăiesc. Mângâierea dată prin aceşti psalmi este pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Putem aborda aceşti psalmi din trei puncte diferite de vedere. Interpretarea principală este, desigur, cea referitoare la experienţa personală a lui David. Apoi avem directa aplicabilitate la poporul Israel, la rămăşiţa sfântă în perioada marelui necaz. Dar toate acestea se mai pot aplica şi la cazul poporului lui Dumnezeu de pretutindeni, din orice moment al istoriei lumii. Dacă vom citi psalmii din toate aceste trei perspective, ei vor avea noi semnificaţii pentru noi.

Psalmul 3 poartă titlul: “Un psalm al lui David, pe când fugea de fiul său, Absalom”. (Relatarea istorică o găsim în 2 Samuel, capitolele 15-18). Titlul acesta ne spune ceva despre conţinutul Psalmului. Ne spune ce s-a întâmplat în inima lui David când a trebuit să fugă din Ierusalim în urma răzvrătirii fiului său, Absalom, faţă de el. Acest psalm a fost scris în urma unei experienţe personale a lui David. El se afla într-o situaţie dificilă. Devenise un fugar, fiind nevoit să părăsească Ierusalimul care îi purta numele – cetatea lui David. El fusese alungat de cei pe care îi conducea. Absalom, fiul lui, se răzvrătise împotriva lui şi căuta să-i ia viaţa. Nu putem decât să-l compătimim pe David pentru că a trebuit să treacă printr-o asemenea experienţă.

În timp ce David fugea, duşmanii de pe margine îl blestemau. Abişai, unul din vitejii săi, i-a spus: “Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul!” David nu l-a lăsat să facă lucrul acesta. Profetul Natan îi spusese lui David că Dumnezeu îl va pedepsi pentru păcatele lui. În 2 Samuel 12:11, Natan i-a spus lui David: “Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.” De ce aveau să se întâmple toate acestea? Pentru că David păcătuise mult şi nu putea scăpa nepedepsit. Dumnezeu l-a iertat pe David prin marea Sa îndurare, dar nu l-a scutit de consecinţele păcatului său. Răzvrătirea fiului său este o consecinţă a păcatului lui David. Duşmanii lui David s-au înmulţit şi inimile oamenilor din Israel l-au urmat pe Absalom. Scriptura spune: “Inima oamenilor din Israel s-a întors spre Absalom.” Absalom era un tânăr atrăgător, un politician abil care promitea poporului multe lucruri bune pe care nu le putea duce la îndeplinire.

În timpul răzvrătirii lui Absalom au mai fost mulţi alţii care s-au ridicat împotriva lui David. El a ieşit din Ierusalim desculţ şi plângând. A trecut pârâul Chedron şi se părea că nu mai putea primi ajutor de nicăieri. Acesta este contextul pe care trebuie să-l avem în minte când citim Psalmul 3.

Ps. 3:1

v.1 (Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom.) Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

David spune aceste cuvinte din adâncul inimii în timp ce părăseşte Ierusalimul.

Ps. 3:2

v.2  Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!“ –

Mulţi au spus că David nu va mai avea ajutor de la Dumnezeu şi că Dumnezeu îl părăsise. Dar Dumnezeu nu l-a părăsit pe David. Când îmi spune cineva: “Nu înţeleg cum a suportat Dumnezeu un om ca David”, îmi vine să spun: “Ei bine, dacă Dumnezeu l-a suportat pe David, poate că te va suporta şi pe tine şi mă va suporta şi pe mine.” Fiţi recunoscători, prieteni, pentru că avem un astfel de Dumnezeu. El l-a iertat pe David şi va ierta orice credincios care vine la El cu pocăinţă. Aceasta nu înseamnă că David nu a plătit pentru păcatul lui. A plătit cu vârf şi îndesat.

La sfârşitul celui de-al doilea verset din Psalmul 3 vom găsi cuvântul Selah. Au existat foarte multe discuţii şi controverse pe marginea semnificaţiei acestui cuvânt. El apare de circa 70 de ori în Psalmi. Eu cred că Psalmii aveau partituri astfel că erau interpretaţi de orchestră şi de un cor numeros. Sunt sigur că Ierusalimul ajunsese renumit în întreaga lume şi că oamenii veneau de departe pentru a asculta muzica şi interpretarea acestor psalmi. Selah era probabil o pauză muzicală. Pentru omul obişnuit care nu se pricepe la muzică, aceasta înseamnă: “stai, priveşte şi ascultă”. Este ca semnul de la bariera pusă în faţa unei căi ferate. Când eram copil mergeam cu tata uneori cu camioneta şi îmi amintesc că el se oprea mereu în faţa acestei bariere, chiar dacă nu se vedea nici un tren la depărtare de câţiva kilometri. El se oprea, se uita cu atenţie şi asculta ca să fie sigur dacă vine sau nu vreun tren. Când citim psalmii, şi noi ar trebui să ne oprim, să ne uităm cu atenţie şi să ascultăm. Selah ne aminteşte să facem acest lucru. Probabil că aici, după versetul 2, acest cuvânt semnalează sfârşitul primei strofe. În continuare, David spune:

Ps. 3:5-6

v.5  Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

v.6  Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.

Psalmul 3 a fost numit “un psalm de dimineaţă”. Este un psalm bun pentru începutul de zi. În ciuda tuturor problemelor pe care le avea David, el s-a încrezut întotdeauna în Dumnezeu. El putea dormi bine noaptea; nu avea nevoie de sedative, de somnifere pentru a putea adormi. Pur şi simplu se încredea în Domnul şi îşi făcea o pernă din făgăduinţele lui Dumnezeu. Astfel reuşea să adoarmă fără probleme.

“M-am trezit pentru că Domnul mă susţine.” Apoi David spune că nu s-ar teme nici dacă zece mii de oameni s-ar pune împotriva lui. Deşi lumea întreagă era împotriva lui, David are puterea de a spune că nu se teme.

Despre Cromwell mulţi spun că este cel mai curajos om care a trăit vreodată pe pământ. Cineva l-a întrebat: “Care este explicaţia curajului dvs.?” Cromwell a răspuns: “Pentru că mă tem de Dumnezeu, nu mă tem de nici un om.” Martin Luther a adoptat aceeaşi poziţie. Dacă ar exista mai multă temere de Dumnezeu astăzi, ar fi mult mai puţini linguşitori în lume. Dacă oamenii se tem de Dumnezeu, nu se mai tem de semenii lor. Puteţi avea curaj dacă vă temeţi de Dumnezeu. Pentru că, dacă vă temeţi de Dumnezeu, nu vă mai este frică de nici un om. David se încredea în Dumnezeu.

Ps. 3:7

v.7  Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.

Să ştiţi că doare să fii lovit peste maxilar. Dacă eşti lovit în acest os al feţei, îşi pierzi echilibrul. Probabil că David avusese parte de această experienţă. El spune că duşmanii lui au fost loviţi peste obraz. De asemenea, Dumnezeu zdrobise dinţii vrăjmaşilor lui David. Acum ei nu-l mai puteau muşca.

Ps. 3:8

v.8  La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.

[A Domnului este mântuirea; binecuvântarea Ta peste poporul Tău. Oprire.] Acesta este un verset minunat. Domnul este autorul mântuirii. David nu a gândit niciodată că mântuirea este ca o monedă pe care o pui în buzunar de unde o poţi pierde. El nu a crezut niciodată că este ceva la care se ajunge prin multă strădanie personală. Mântuirea era pentru el darul lui Dumnezeu. “A Domnului este mântuirea; binecuvântarea Ta este peste poporul Tău.” Apoi vine din nou cuvântul Selah – oprire. Trebuie să ne oprim, să privim cu atenţie şi să ascultăm. David a spus câteva cuvinte extraordinare despre Dumnezeu în acest psalm. De exemplu, în versetul 3, el spune că Dumnezeu este un scut pentru el. Ca scut, Dumnezeu îi acoperă, îi protejează pe cei care sunt ai Lui. În Efeseni 6:16, ni se spune să luăm scutul credinţei. David ştia ce poate face acest scut pentru că îl folosise din plin. De asemenea, Dumnezeu era slava lui David. Aceasta înseamnă că David credea în prezenţa lui Dumnezeu. Norul slavei se întindea deasupra poporului Israel. Era un semn vizibil al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Astăzi noi umblăm prin credinţă şi slava lui Dumnezeu este cu noi. El Îşi face simţită prezenţa în fiecare din cei care sunt ai Lui.

Dar Dumnezeu este şi “Cel care îmi înalţă capul”, spune David. Cum adică? Dumnezeu făgăduise că îi va ridica o casă lui David şi îi va da binecuvântare, slavă, şi o împărăţie. David spune: “El îmi va înălţa capul”. Chiar dacă noi suntem la pământ, dragi prieteni, Dumnezeu ne va ridica. Nu-i aşa că acesta este un psalm minunat?

Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne ajute să înţelegem acest psalm precum şi lucrurile pe care trebuie să le aplicăm în viaţa noastră.

Fiţi Binecuvântaţi!