Itinerar Biblic Ep.0553 Psalmii Cap. 2:1-7

 

Tema: Drama tuturor veacurilor – răzvrătirea omului faţă de Dumnezeu

Dragi ascultători, aşa cum o să observăm, o trăsătură de marcă a cărţii Psalmilor este aranjarea sa sistematică.

Aţi observat deja că Primul psalm îl prezintă pe omul desăvârşit, omul fericit. (Şi eu sunt convins că îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos ca fiind ultimul Adam.) Prin contrast, în Psalmul 2 îl avem pe omul răzvrătit. Spuneam în partea introductivă că aceasta este secţiunea Genezei din cartea Psalmilor. Asemănarea cu cele scrise în Geneza este izbitoare. Geneza începe cu omul perfect şi fericit care trăieşte în grădina Edenului. El a ajuns să fie omul răzvrătit care a fugit de Dumnezeu, care nu-L mai căuta pe Dumnezeu şi nu-L mai dorea deloc. Aici, în Psalmul 2, noi dăm peste copiii lui Adam, adică întreaga omenire.

Psalmul 2 este asemenea unei piese de teatru dramatice. El conţine o declaraţie clară cu privire la rezultatul evenimentelor şi la forţele care sunt astăzi în lume. Acest psalm este împărţit mai mult ca un program de televiziune decât ca o piesă de teatru. Lucrurile sunt prezentat ca şi când ar exista o cameră de filmare pe pământ şi una în cer. Am văzut aşa ceva când ne-a fost prezentat un reportaj cu imagini luate de pe lună. A fost ceva deosebit de interesant.

Ajunşi la Psalmul 2 vom vedea că Duhul lui Dumnezeu foloseşte două camere de filmare pentru un efect dramatic care întrece imaginaţia omului. La început, camera care filmează pământul se apropie şi înregistrează vocile maselor de oameni. Îl auzim pe omul cel insignifiant spunându-şi scurta sa replică şi jucându-şi rolul – “Un actor prost care iroseşte nervos şi ţanţoş ceasul petrecut pe scenă”, cum spune Shakespeare.

Apoi camera de pe pământ se stinge şi se aprinde camera din cer pentru ca noi să-L auzim pe Dumnezeu Tatăl vorbind. După ce termină El de vorbit, camera se mută la dreapta Lui şi Dumnezeu Fiul spune replica Lui. Apoi camera din cer se stinge şi se aprinde din nou camera de pe pământ pentru ca Dumnezeu Duhul Sfânt să aibă ultimul cuvânt.

Să începem cu prima prezentare. Avem mai întâi, camera de pe pământ care porneşte şi ne înfăţişează omenirea. Omul este introdus chiar din primul verset cu această întrebare:

Ps. 2:1

v.1     Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

De ce se agită popoarele păgâne şi de ce evreii cugetă la lucruri deşarte?

Cuvântul tradus aici prin “deşarte” înseamnă “gol”. Înseamnă că lucrul care i-a întărâtat atât de mult pe oamenii din toate popoarele lumii şi care a adunat întreaga omenire într-o mişcare de masă, o mişcare de protest, nu va fi împlinit niciodată. Lucrul care a adunat întreaga omenire este gol, fără conţinut, deşertăciune…

Dar despre ce este vorba?

Ps. 2:2

v.2  Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

“Împăraţii pământului se răscoală” – aici este vorba despre conducătorii politici; “şi domnitorii se sfătuiesc împreună” – aceştia sunt conducătorii religioşi. Nu numai masele de oameni sunt adunate într-o mişcare de protest de mari proporţii; chiar şi structurile puterii s-au implicat în această mişcare. Conducătorii politici şi religioşi sunt cot la cot în această mişcare.

Dar faţă de ce protestează ei? Împotriva cui sunt? “împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său”. Cuvânt “Uns” înseamnă aici Mesia – aşa este în ebraică. În greaca Noului Testament, acest cuvânt este Hristos. Aşadar, mişcarea mondială de protest era împotriva lui Dumnezeu şi a lui Hristos.

Când a început această mişcare? Biblia ne va lumina în această privinţă. În capitolul 4 din Faptele Apostolilor este consemnată izbucnirea primei persecuţii împotriva bisericii. Acolo ni se spune că Petru şi Ioan, după ce au fost ameninţaţi, s-au întors să-şi prezinte raportul Bisericii. “Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: ‘Stăpâne, Tu eşti Dumnezeul…” (Fapte 4:24). Trebuie să facem o pauză aici pentru că biserica de astăzi nu mai este atât de sigură în această privinţă. Mulţi oameni se întreabă dacă El este Dumnezeu. Biserica primară nu avea astfel de îndoieli sau întrebări de genul acesta. Să revenim la fragmentul din Fapte: “… Tu eşti Dumnezeul care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?’” (Fapte 4:24-25).

După cum puteţi observa, apostolii citează Psalmul 2. “Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său” (Fapte 4:26).

Acum urmează interpretarea Duhului Sfânt: “În adevăr, împotriva Robului Tău cel sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel” (Fapte 4:27). Acesta este începutul mişcării, după cum ne spune Duhul Sfânt, adică în zilele când Pilat s-a alăturat conducătorilor religioşi şi lui Irod pentru a-L da pe Isus la moarte. Aceasta este o mişcare împotriva lui Dumnezeu şi a lui Hristos. S-a dezvoltat de-a lungul secolelor şi va izbucni într-un final într-o revoluţie mondială împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Hristos.

Dacă îmi spune cineva: “Doar nu credeţi cu adevărat că lumea se îndreaptă în această direcţie, nu-i aşa?”, voi răspunde: “Ba da, aşa cred.” De asemenea, dacă sunt întrebat: “Credeţi că lumea aceasta merge spre mai bine?”, voi spune că da. Dacă mă întreabă cineva: “Nu credeţi că lumea această merge din rău în mai rău?”, voi răspunde că da. Nu, nu încerc să fiu pe plac şi unora, şi altora, cum ar părea la prima vedere. Dar cred că ambele ipoteze sunt adevărate. Acelaşi lucru îl spune Isus în pilda neghinei (Matei 13). Domnul Isus spune că El este semănătorul şi că el seamănă seminţe în lume. Apoi, spune el, vine şi duşmanul şi seamănă neghină. Robii au vrut să meargă şi să smulgă neghina.

Să ştiţi că acelaşi lucru îl doream şi eu când am început lucrarea de păstor. Eram cel mai bun smulgător de neghină din câţi aţi văzut vreodată! Dar am descoperit curând că noi nu suntem chemaţi să smulgem neghina. Şi nu a fost uşor pentru mine să învăţ acest lucru. De aceea nu încerc niciodată să-i îndrept pe alţii. Am destulă bătaie de cap cu propria persoană ca să-mi mai fac griji şi pentru alţii. Domnul Se va îngriji de ei.

Astăzi creşte ce este bun. Ştiaţi că în prezent se învaţă Biblia mai mult decât oricând în istoria omenirii? Există multe posturi de radio care explică oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu este răspândit astăzi printre oameni în mult mai multe feluri şi pe mai multe căi decât în trecut. Aşa că grâul creşte. Dar la fel de adevărat este că şi neghina creşte. Şi răul se dezvoltă. Există astăzi o împotrivire de necrezut faţă de Dumnezeu şi faţă de Hristos. Şi aş putea să vă dau multe exemple în această privinţă.

Unii cred că ateismul a fost o problemă în continuă creştere doar aici în spatele Cortinei de Fier. Dar această idee nu este deloc adevărată. Ştiaţi că există astăzi mai mult ateism decât în vremurile străvechi chiar şi în culturile occidentale? În vechime nici una din marile civilizaţii străvechi nu era atee. Cei pe care îi numim noi păgâni nu erau atei. Dacă aşa credeaţi, vă înşelaţi. Ei erau politeişti, adică se închinau la mai mulţi zei. Dar nu erau atei. Oamenii din antichitate erau prea aproape de originea revelaţiei. Noe cunoştea pe cineva care îl cunoscuse pe Adam. Când eşti atât de aproape, nu negi existenţa lui Dumnezeu. În vremea lui Noe, lumea era plină de violenţă, dar nu era nici un ateu în toată acea masă de oameni. Când a dat cele zece porunci, Dumnezeu nu a inclus nici o poruncă privitoare la ateism. Dar a dat două porunci împotriva politeismului. “Să nu ai alţi dumnezeu afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul” (Exod 20:3, 4). Dumnezeu a dat aceste două porunci împotriva politeismului, dar nu a dat nici una împotriva ateismului. De ce? Simplu! Nu erau atei pe vremea aceea.

Avansând până la epoca lui David putem spune că în vremea lui existau destul de mulţi atei. David le pune o etichetă: “Nebunul zice în inima lui: ‘Nu este Dumnezeu!’” (Ps. 14:1). Nebun este ateul, nu cel care crede în Dumnezeu. Sigur că o astfel de persoană poate avea nu ştiu câte diplome universitare. Dacă spune că nu există Dumnezeu, conform Bibliei, este nebun. Este o nebunie ca un om să spună că nu există Dumnezeu.

Eu sunt convins că există o la fel de mare împotrivire faţă de Isus Hristos astăzi ca şi pe vremea Cortinei de Fier. Da, poate că auziţi vorbindu-se despre Isus, dar aceasta nu înseamnă mai nimic dacă ne gândim la un lucru. Isus, aşa cum este prezentat de teologii liberali şi despre care vorbeşte lumea, nu a trăit niciodată. Isus al Bibliei şi Isus al teologiei liberale sunt două persoane cu totul diferite. Adevărul este că Isus al liberalilor nu a trăit niciodată.

Dragi prieteni, Isus cel în care crede lumea astăzi nici măcar nu există. Nu a trăit niciodată. Isus cel pe care-L predicăm noi este Isus al Bibliei şi este Cel împotriva căruia se manifestă o mare opoziţie astăzi. În prezent este tot mai mare împotrivirea faţă de Dumnezeu şi faţă de Domnul Isus Hristos.

Cum se manifestă această împotrivire? Exact aşa cum a spus Domnul că va fi. Observaţi ce spune versetul 3 din Psalmul 2:

Ps. 2:3

v.3  ,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“ –

Care sunt câteva din legăturile pe care le-a pus Dumnezeu în viaţa omului? Păi să vedem:

* Căsătoria este una din ele. Dumnezeu a instituit căsătoria pentru binele omenirii. Acest lucru este valabil fie că sunteţi creştini, fie că nu. Astăzi oamenii nu numai că vor să scape de ea, ci chiar o fac. Eu am fost şocat acum trei ani de o întrebare. Înainte de a spune despre ce este vorba, ţin să recunosc că în multe privinţe sunt de modă veche. Aşadar, eram la o conferinţă pentru tineret. La secţiunea de întrebări, o tânără foarte drăguţă s-a ridicat şi mi-a adresat următoarea întrebare: “De ce trebuie să se căsătorească doi tineri dacă se iubesc sincer unul pe altul? De ce nu pot să trăiască pur şi simplu împreună?”

De ce, pentru că Dumnezeu a instituit căsătoria şi El vrea ca noi s-o respectăm.  Dar oamenii spun: “Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cele zece porunci sunt lanţuri pentru ei. Am fost acuzat că eu susţin că nu avem nevoie de cele zece porunci. Dar nu este aşa. Eu spun că noi nu suntem mântuiţi prin respectarea celor zece porunci – eu am încercat şi nu am reuşit – dar susţin că Dumnezeu ni le-a dat. Dumnezeu a dat oamenilor cele zece porunci tocmai pentru a-i proteja. Astăzi cele zece porunci sunt ignorate. În prezent suntem confruntaţi cu atât de multe crime şi violenţe şi de încălcări ale legii tocmai pentru că acestea nu sunt pedepsite aşa cum ar trebui. Multe vieţi ar fi fost salvate dacă ar fi fost aplicate aceste legi. Filozofia oamenilor din ziua de azi este reprezentată de formula: “Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor! Vrem să fim liberi şi să facem ce ne place.” Dumnezeu spune că nu merge aşa. Noi avem o natură rea, păcătoasă, căreia trebuie să i se impună nişte limite. Numai că omenirea vrea să fie eliberată de orice legătură, să nu i se impună nici o limită.

Imaginea pe care ne-o oferă lumea de astăzi este neliniştitoare. În lumea politică este confuzie. În sfera morală este multă corupţie. În sfera spirituală, compromisuri şi indiferenţă. Oamenii vor să trăiască mai bine, să aibă o viaţă mai uşoară, şi atâta tot. Pe mine, această situaţie mă îngrijorează.

Acum apare întrebarea: Ce crede Dumnezeu despre toate acestea? Răspunsul începe să se contureze în versetul 4:

Ps. 2:4

v.4  Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Ce fel de râs este acesta? Vreau să vă spun încă de la început că nu este un râs provocat de umor. Nu este nimic amuzant aici.

Nu mă înţelegeţi greşit! Există umor în Biblie, oricât de greu de crezut este pentru unii acest lucru. Diavolul a punctat enorm făcându-i pe oameni să creadă că a merge la biserică este un chin. Trăim într-o vreme în care oamenii cred că nu te poţi simţi bine într-o biserică. Eu cred că există multe dovezi de umor în Biblie. Cei care studiază Biblia împreună cu noi ştiu acest lucru. Îmi aduc aminte de o persoană din biserică care, după ce am avut o predică în care citam un incident umoristic, a venit la mine şi mi-a spus: “Ştiţi, domnul pastor, este lipsit de reverenţă să prezinţi Biblia ca un lucru hilar. Nu cred că se găsesc tablete umoristice în Biblie.” Eu i-am răspuns: “Cred că dvs nu a-ţi găsit aşa ceva deşi a-ţi avea nevoie!

Mulţi creştini sunt aşa. Ei nu găsesc că se cuvine să râdă din toată inima şi să fie veseli. Când vom fi cu Domnul însă toţi vom fi cât se poate de veseli şi chiar vom râde. Eu abia aştept acel moment. Apoi, dragii mei, Dumnezeu are simţul umorului şi umorul este prezent în Cuvântul Său.

 

“Cel ce şade în ceruri râde…”. Am spus că râsul acesta nu ţine de umor. Atunci ce este? Să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. El îl vede pe om umblând ţanţoş de colo-colo, arătând cu pumnul său pitic spre cer şi spunând: “Vino şi luptă cu mine! Sunt împotriva Ta!” Dumnezeu priveşte în jos spre această minusculă creatură şi totul i se pare ridicol. Aşa că începe să râdă de ridicolul situaţiei. “Cel ce şade în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei.” Este ridicol ca omul să se pună împotriva lui Dumnezeu.

Am citit că Mussolini a vorbit mult împotriva lui Dumnezeu,  dar iată că acum nu mai este printre noi. Stalin, la fel. Ceauşescu a fost şi el împotriva lui Dumnezeu.

Dragi ascultători, omul îşi joacă micul rol pe scena vieţii şi apoi iese din scenă. Cât de ridicolă este intenţia sa de a se împotrivi lui Dumnezeu!

Ps. 2:5

v.5  Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

Aceasta este judecata care va veni asupra pământului. Ce efect va avea opoziţia omului asupra programului lui Dumnezeu? Dumnezeu merge mai departe cu împlinirea planului Său. Ce face omul aici pe pământ nu-L va abate pe Dumnezeu de la împlinirea planului Său. Dumnezeu nu este surprins de nimic. El nu citeşte în ziarul de dimineaţă vreun lucru cu totul inedit despre care nu ştiuse nimic. El acţionează în continuare conform cu planul Său. Acesta comportă două aspecte: este un plan ceresc şi un plan pământesc. În prezent, El lucrează la planul ceresc. Autorul Epistolei către Evrei spune despre Domnul că aduce mulţi fii la slavă. Dumnezeu cheamă astăzi, din lume, un popor pentru Numele Său. Acesta este scopul Său în prezent. Dar Dumnezeu mai are un alt scop care este exprimat aici:

Ps. 2:6

v.6  ,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“

Dumnezeu se îndreaptă astăzi, fără nici o abatere, fără nici o ezitare, fără nici un compromis, către stabilirea tronului pe care va sta Isus Hristos pe pământ. Îi aud pe câte unii spunând: “dacă Domnul îşi întârzie venirea…” Oare de unde le-a venit o asemenea idee? El nu întârzie nimic. Domnul va veni la momentul stabilit de El, nu de noi, pentru că noi nu ştim când va veni El. Dumnezeu lucrează conform planului Său şi nimic nu-L poate opri, nimic nu-L poate face să se răzgândească.

Acum camera de filmare din cer se mută asupra lui Dumnezeu Fiul, de la dreapta Tatălui. Fiul spune: “Eu voi vesti hotărârea Lui”. Toţi cei care aţi studiat teologie ştiţi că Domnul Isus execută toate hotărârile lui Dumnezeu Tatăl.

Ps. 2:7

v.7     ,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ -zice Unsul- ,,Domnul Mi-a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Acesta este un verset pe care îl folosesc foarte mult martorii lui Iehova. Eu mi-aş dori ca ei să asculte mai departe pentru a înţelege ce înseamnă aceste cuvinte. Le va fi de mare folos să descopere că versetul nu face referire la naşterea Domnului Isus Hristos – ceea ce le-ar fi clar dacă ar deschide Noul Testament şi ar lăsa Duhul Sfânt să le dea interpretarea corectă. Acest verset a fost citat de apostolul Pavel când a predicat în Antiohia din Pisidia. Aceasta este o predică extraordinară în care apostolul vorbeşte despre învierea lui Isus Hristos. “Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’” (Fapte 13:33). [astăzi te-am conceput sau zămislit]

În Psalmul 2 nu se face referire la naşterea lui Isus. El nu a fost născut niciodată în sensul de a avea un început. Mai degrabă, aceasta este o referire la învierea Lui. Hristos a fost născut din mormântul lui Iosif. Isus este Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu şi Dumnezeu este Tatăl cel veşnic. Nu puteţi avea un Tată veşnic fără ca şi Fiul să fie veşnic. Aşa au fost de-a lungul veşniciei. Aceasta este poziţia lor în Sfânta Treime. Nu este vorba de naşterea cuiva aici, ci de ridicarea la viaţă din morţi. Aici este vorba despre înviere. Mi-e teamă că  martorii lui Iehova nu au auzit acest lucru, dar dacă vor cerceta cu sinceritate Noul Testament, vor descoperi că Isus Hristos nu este o creatură. El este Persoana divină şi umană în acelaşi timp. El este Dumnezeu-om. Lucrul acesta este prezent în Scriptură pentru oricine vrea să se aplece cu smerenie asupra ei.

Noi ne oprim aici de această dată şi vă doresc o binecuvântată părtăşie cu Dumnezeu Tată, Domnul Isus Hristos şi Duhul Sfânt!

Fiţi binecuvântaţi!