Itinerar Biblic Ep.0545 GALATENI Capitolul 5:1-4

 

Dragi prieteni  iată că odată cu capitolul 5 am ajuns la cea de a treia mare secţiune a epistolei către Galateni.

Prima secţiune a fost una pe care noi am numit-o personală, date fiind informaţiile pe care Pavel le oferă cu privire la viaţa personală.

Cea de a doua secţiune a fost una doctrinară, o secţiune în care Pavel a afirmat cât se poate de clar şi coerent doctrina îndreptăţirii prin credinţă.  Accentul pus de Pavel în această secţiune cade pe faptul că mântuirea noastră depinde în întregime de credinţa noastră în Dumnezeu, singurul care poate să ne mântuiască prin harul Său. De asemenea, Pavel insistă asupra ideii unicităţii Evangheliei.

Acum însă, ajungem la parte practică şi ea se ocupă de sfinţirea vieţii prin Duhul Sfânt.

Dragii mei, îndreptăţirea este prin credinţă. Sfinţirea, procesul care urmează îndreptăţirii este prin ceea ce face Duhul Sfânt în viaţa noastră.

Îndreptăţirea este ceea ce declară Dumnezeu cu privire la viaţa noastră prin Domnul Isus. Adică el ne declară copii ai Săi, sfinţiţi prin jertfa Domnului Isus.

Sfinţirea, este un proces prin care viaţa noastră se pune în acord cu ceea ce a declarat Dumnezeu, iar aceasta nu o putem face prin forţe proprii ci prin ceea ce Duhul Sfânt produce în noi.

Deci, pe de o parte, Scriptura ne spune că Domnul Isus este sfinţenia noastră, adică tocmai ceea ce vă spuneam, prin El, Dumnezeu Tatăl ne declară sfinţi. Acum însă noi intrăm în procesul sfinţirii.

Este însă un lucru de care trebuie să ţinem cont. Prin eforturile noastre, niciodată nu vom ajunge la standardul stabilit de Dumnezeu în ceea ce priveşte sfinţenia. În această viaţă, indiferent de devenirea noastră, nu vom ajunge asemenea Domnului Isus. Domnul Isus este singurul despre care Dumnezeu a spus: “Iată Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc Plăcerea!”

Se întâmplă însă un lucru minunat. Credincioşii, Biserica, sunt cu toţii puşi în Hristos. El este Capul Bisericii. Aceia care sunt credincioşi, sunt trupul său în această lume prezentă şi de aceea trebuie să fim reprezentanţi fideli ai Săi.

Metoda sfinţirii, dragi ascultători este dată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. În această secţiune vom observa ce se întâmplă în viaţa noastră în raportul dintre Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi firea noastră, natura noastră umană.

Vom observa, de asemenea, raportul dintre libertate şi încătuşare. Orice sistem legal generează o anumită încătuşare şi singura soluţie este să i te supui.

Să vă povestesc ceva ca să înţelegeţi mai bine.

Odată aveam de făcut o călătorie mai lungă cu maşina. Pentru a evita căldura de peste zi şi traficul aglomerat am pornit de dimineaţă devreme. La un moment dat am ajuns la o intersecţie. Pe partea pe care veneam eu, semnul de circulaţie era un stop. Aceasta presupune exact acest lucru. Adică, te opreşti.

Acum, fiind dimineaţa devreme, nu era cine ştie ce circulaţie, eu eram grăbit să ies din oraş cât mai repede, m-am uitat în ambele părţi cu maşina încă în mişcare şi apoi am trecut prin intersecţie.

Imediat în spatele meu a apărut o maşină cu un agent de circulaţie. După ce m-a oprit şi s-a legitimat m-a întrebat: “ Nu aţi văzut semnul de circulaţie?” Am spus; “ Semnul l-am văzut, pe dvs. nu v-am văzut!”

“Ştiţi ce reprezintă acel semn?” Bineînţeles că ştiu! Am răspuns! Trebuie să opresc, dar vedeţi, acum este o circumstanţă diferită, vreau să spun nu este prea mare circulaţie, nu am periclitat siguranţa nici unei maşini…”

Domnule, mi-a răspuns el, eu sunt de acord cu dvs. că nu aţi periclitat siguranţa traficului, dar legal, îndatorirea dvs. era să opriţi. Legea spune doar atât! Să opriţi! Ea nu spune să opriţi numai când sunt alte maşini! Ce mai avea dreptate!

În cele din urmă a înţeles situaţie şi am plecat mai departe, fără să plătesc amenda, dar promiţând ca de atunci înainte să opresc la indicaţiile acelui semn. Încerc să mă ţin de promisiune!

Aţi înţeles cum stau lucrurile? Legea creează încătuşare! Nu avem ce-i face!

Revenim la Pavel. El începe cu nota de libertate pe care noi o avem în Domnul Isus.  Subiectul său în aceste prime cincisprezece versete este: “Mântuit prin credinţă şi trăind prin Lege conduce la căderea din har!” A cădea din har înseamnă că mântuit fiind prin harul lui Dumnezeu să ajungi la un nivel de viaţă inferior reprezentat de lege. Dar vom reveni la acest aspect pe măsură ce vom înainta în studierea acestui capitol.

Dar să începem cu primul verset. Vă reamintesc că suntem la capitolul 5 al epistolei apostolului Pavel către Galateni.

v.1    Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi supt jugul robiei.

Daţi-mi voie să amplific puţin aceste cuvinte pentru a înţelege şi mai bine la ce se referă Pavel.

Rămâneţi tari pe poziţie, în libertatea pe care Domnul Isus a câştigat-o pentru noi şi nu înjugaţi iarăşi în robia legii!”

 

Puternice cuvinte, dragi ascultători. Pavel le spune Galatenilor că mântuiţi fiind prin credinţă, noi am dobândit o libertate pe care nu trebuie să o abandonăm. El nu spune că  în această poziţie de libertate nu vom avea parte de opoziţie. Dimpotrivă! Numai că noi trebuie să rămânem tari pe poziţie. Cu nici un chip să nu ne mai întoarcem în robia legii. Nu are rost, spune Pavel să părăsim acest nivel superior al vieţii şi să ne întoarcem la nivelul inferior reprezentat de lege.

Să nu vi se pară dificil acest lucru. Dumnezeu pune la dispoziţia copiilor Săi Duhul lui Sfânt pentru a-i întări şi călăuzi în această direcţie. Este deci vorba numai de alegere.

Daţi-mi voie să folosesc o ilustraţie.

Astăzi sunt foarte multe criterii după care oamenii sunt împărţiţi în diverse categorii şi clase. Dacă am face o clasificare din punct de vedere al moralităţii şi responsabilităţii cred că am fi uimiţi de ceea ce am descoperi. Dar să ne imaginăm o anumită situaţie.

Să presupunem că vom pune la dispoziţie două autobuse de navetă. Nici unul nu oferă gratuitatea transportului numai că pe unul punem un controlor iar pe celălalt  un automat pentru cumpărarea biletelor. Aduci introduci banii în aparat şi primeşti biletul până la staţia la care doreşti să mergi.

Vă pun o întrebare? Unde credeţi că va mai mare aglomeraţie? Nu uitaţi, ambele au aceleaşi condiţii, aceeaşi rută, acelaşi orar, ce mai sunt identice în ceea ce priveşte scopul călătorului – să ajungă de la serviciu acasă. Singura diferenţă este că într-unul din autobuse se mizează pe cinstea călătorului iar în celălalt pe cinstea controlorului. Părerea mea este aglomeraţia va fi acolo unde funcţionează automatul. De ce? Simplu, pentru omul recunoaşte robia legii.

Dar mergem mai departe cu scenariul nostru. Haideţi să presupunem că la capăt controlorul coboară din autobusul în care era şi vine la cel de al doilea pentru a verifica câţi şi-au cumpărat bilete. Ce credeţi că va descoperi. Probabil că o mulţime de oameni nu şi-au cumpărat biletul.

Revenim acum la nivelul de calitate al vieţii. Pentru mine, un nivel superior îl reprezintă cel în care o persoană este deasupra legii, nu prin faptul că nu se supune ei, ci prin libertatea lui de acţiona potrivit cu ceea ce trebuie să facă din proprie iniţiativă. Mă gândesc la acea persoană care nu are nevoie de un controlor, de unul care să-l pedepsească pentru a-şi cumpăra bilet. El îşi cumpără biletul pentru că este ceea ce trebuie să facă şi ne pentru că este o lege care îl obligă. Pentru el autobusul este asemenea maşinii personale care trebuie întreţinută, care trebuie echipată corespunzător, care foloseşte combustibil … Pentru el nu este o constrângere ci este o manifestare a libertăţii sale.

Pentru mine, un om cu asemenea mentalitate reprezintă un om superior.

Ca să nu las lucrurile pe jumătate, vreau să vă spun că nu am întâlnit prea des asemenea oameni. Cei mai mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit însă era oameni care fuseseră eliberaţi de atitudinea păcătoasă de Mântuitorul nostru, Domnul Isus.

El este acela care na eliberează de acea pronunţată tendinţă de a înşela, de a minţi, de a  face lucruri pentru care sunt necesare legii şi oameni ai legii.

Cred din toată inima că crea mai mare parte a problemelor din ţara noastră se pot rezolva nu prin legi mai bune ci prin oameni transformaţi, oameni descătuşaţi de cea mai aspră dintre legi – păcatul.

Această afirmaţie nu ar trebuie să supere pe nimeni, dar ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Ascultaţi numai ce spune Pavel despre acest lucru: “Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. (Romani 7:21)

Nu degeaba vorbeşte Pavel atât de mult despre libertate. Şi să ştiţi, oricât am încerca adevărata libertate nu vine printr-o contra- lege. Ea vine ca dar!

Dragii mei, toţi cei care cred în Domnul Hristos au şi libertate în El. El nu ne pune sub un sistem legal. Noi nu folosim cele Zece Porunci ca şi lege a vieţii. Nu mă înţelegeţi greşit! Eu nu vă spun că încalc Cele Zece Porunci, sau că puteţi şi voi să le călcaţi! Vă spun doar că pentru mine standardul de viaţă vine din ceea ce sunt în Hristos. Sunt liber să trăiesc potrivit cu modelul pe care El ni l-a oferit! Iar lucrul acesta îl fac cu plăcere, nu cu încrâncenare.

Mergem mai departe:

v.2  Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.

Pavel vorbeşte acum despre emblema legii – “Circumcizia”!

De obicei, dragi prieteni, emblema indică din ce grup, organizaţie sau asociaţie faci parte. Probabil că unii dintre cei ce-şi spun creştini ar trebuie să poarte o emblemă pentru a indica acest lucru deoarece nimic altceva nu o arată. Iertaţi-mă! Am fost răutăcios!

În orice caz, numai emblema nu foloseşte prea mult. Mai mult, dacă foloseşti emblema legii, Hristos nu-ţi mai foloseşte la nimic.

Folosesc din nou o ilustraţie:

Cu ceva timp în urmă am văzut o reclamă pentru un medicament, nu contează care, dar care m-a impresionat oarecum pentru că reclama folosea anumiţi oameni care povesteau “miracolul” făcut de acest medicament.

Închipuiţi-vă că unul din aceştia începea să spună: “Cu ani în urmă nu puteam să merg, nu puteam să mă bucur de plimbări prin natură. De când folosesc acest medicament, viaţa mea s-a schimbat!” Ce spuneţi? Dacă aţi avea aceleaşi probleme şi aţi auzi câteva mărturii de acest gen nu aţi fi tentat să cumpăraţi medicamentul? Eu cred că da!

Dar dacă, persoanele din reclamă la un moment dat ar spune: “Ştiţi, am uitat să vă spun că în timpul tratamentului am mai băut şi nişte ceaiuri speciale făcute de mine!”  Ce şanse ar mai fi ca medicamentul prezentat să aibă succes la vânzare? Părerea mea este că foarte puţine! Dintr-o dată apele s-ar tulbura, oamenii ar sesiza confuzia… Până la urmă ce a ajutat, medicamentul sau ceaiul, sau amândouă…!?

Păstrând aceste lucruri în minte, vă rog, luaţi aminte la ceea ce spune Pavel. El spune, dacă credeţi în Domnul Isus pentru Mântuirea voastră dar mai adăugaţi şi altceva atunci vă înşelaţi. Tocmai credinţa în numele căreia veniţi la Domnul Isus, tocmai ea este înjumătăţită, sau, de ce nu, poate chiar anulată de “plusul” acela.

Dragi ascultători, cuvintele lui Pavel sunt clare. Dacă adăugaţi harului lui Dumnezeu şi alte lucruri, fie că este vorba despre circumcizie, fie altceva, atunci Domnul Isus nu vă mai foloseşte.

M-a impresionat mărturia unui predicator. Fără nici o emfază, el a spus: “Vreau să cred în Domnul Isus într-o aşa măsură că atunci când mă voi întâlni cu El şi mă va întreba: “De ce eşti aici? Eu să răspund: Doamne, sunt aici pentru că am crezut în Tine! Este foarte adevărat, poate va spune Domnul, dar ce ai făcut pentru aceasta? Am auzit că ai fost un neobosit predicator, ai fost membru într-o biserică, ai predat într-un seminar? Aş vrea şi atunci să-i poate spune: “Doamne, acestea Tu le-ai îngăduit, dar eu sunt aici pentru că am crezut în Tine, Tu, Domnul Meu!”

Ce spuneţi? Aşa este şi credinţa voastră ? Dragii mei, dacă adăugaţi orice altceva credinţei voastre, Domnul este pus de o parte, zădărnicim jertfa Lui.

Ştiu că asemene cuvinte nu sunt uşor de acceptat şi vă mărturisesc puternica surpriză pe care am avut-o. A trebuie să recunosc şi să-mi cer iertare că adesea am ignorat aceste lucruri.

Iată că ceea ce avem aici este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu cred că-l putem contrazice numai pentru că nu ne place. Aici nu putem lucra cu jumătăţi de măsură. Dealtfel ascultaţi ce spune Pavel mai departe:

v.3  Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.

 

Dragii mei, dacă luăm legea ca mijloc pentru mântuirea noastră, nu putem să o aplicăm preferenţial, numai acele lucruri care sunt uşoare şi care ne plac. Nu! Nu poţi ignora pedepsele care însoţesc Legea. Nu poţi odată să împlineşte Legea şi alte ori nu! Nu există aşa ceva. Pavel spune foarte clar: Dacă vrei mântuire prin Lege, atunci eşti dator faţă de toată Legea. Iar implicaţia este dramatică:

v.4  Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v’aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

Iarăşi afirmaţii radicale ale lui Pavel şi afirmaţii grele. Cred însă din toată inima în validitatea lor, dragi ascultători.

Ascultaţi din nou. “Dacă vă consideraţi mântuiţi prin Lege, atunci Hristos nu mai are efect în viaţa voastră şi voi sunteţi căzuţi din har!”

Iată că aflăm, cu această ocazie, şi ce înseamnă “Căzut din har!” Mulţi consideră că a fi căzut din har înseamnă să cazi într-un anumit păcat sau să dobândeşti un obicei nepotrivit cu practica bisericii. Părerea mea, bazată pe acest verset este că a crede astfel este o confuzie.

Pavel spune că a cădea din har înseamnă să renunţi la a crede că eşti mântuit prin Domnul Isus şi trăieşti prin El.

Dragii mei, sunt două aspecte care stau între omul căzut în păcat şi omul în slujba lui Dumnezeu. Acestea sunt: salvarea şi sfinţirea.

Aşa cum am văzut salvarea omului din condiţia lui de om pierdut în raport cu Dumnezeul cel veşnic înseamnă îndreptăţirea lui prin credinţă. Acest aspect este foarte important.

Sfinţirea înseamnă că după ce ai fost salvat, ajungi la un nou nivel de vieţuire şi nu este o referire la starea materială, aşa cum înţeleg unii. Este vorba despre energia vieţii, scopul, sensul ei. Cred că cea mai mare eroare este să consideri că cel mai important lucru în viaţa de creştin este să intri în biserică şi să te apuci imediat să faci ceva, să devii “ocupat” pentru Dumnezeu. Acum, cei care aveţi tendinţa să nu faceţi nimic, nu luaţi aceasta ca pe un argument pentru comoditatea voastră! Ceea ce vreau să spun este că ceea ce trebuie să ne preocupe este să-i dăm voie Duhului Sfânt să sfinţească viaţa noastră, să o pună după voia lui Dumnezeu.

Dacă vă uitaţi la viaţa Bisericii Primare veţi constata că vieţile schimbate ale credincioşilor erau cele care atrăgeau noi credincioşi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Deci, în loc să ne concentrăm asupra a tot felul de activităţi, noi trebuie să ne concentrăm asupra vieţii care se manifestă cu adevărat în multiple feluri. Aceasta înseamnă sfinţire. Este activitatea Duhului Sfânt în viaţa noastră  şi este ascultarea noastră faţă de El.

Acum, vă întrebaţi probabil, bine, bine, dar cum transformă Dumnezeu un om păcătos, un pierdut într-un om bun, un om care trăieşte în conformitate cu voia Sa.

Ei bine, îi oferă o nouă natură. Apoi trebuie să se ţină de lege? O, nu! În nici un caz! Aceasta, repet, nu înseamnă că el poate călca orice lege, dar, de acum, el are potenţialul de a trăi pe o treaptă superioară.

În vechea natură nu se afla nimic bun, nu exista potenţial pentru a trăi acea viaţă de sfinţenie pe care Dumnezeu doreşte să o dezvolte în om. Aşa cum v-am prezentat şi mai devreme, Pavel ştia din proprie experienţă acest lucru. El a văzut împotrivirea pe care această veche natură o manifesta faţă de dorinţele Duhului Sfânt. Lupta era atât de intensă încât la un moment dat spune următoarele cuvinte: […]O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..” (Romani 7:24)

Când Pavel a spus aceste lucruri, el nu a spus că se temea că-şi va pierde mântuirea, ci doar mărturiseşte că este adesea înfrânt în această luptă.

Dumnezeu ne oferă aici un nou principiu. Vom descoperi în acest capitol că acest nou principiu pentru viaţa creştinului este reprezentat de roadele, sau fructele Duhului Sfânt. Ştiu că vi se pare un limbaj criptic, dar o să înţelegeţi mai mult când vom ajunge la aceste aspecte.

Pentru unii creştini a trăi o astfel de viaţă, înseamnă o altă planetă. Ei spun că nu se poate trăi o astfel de viaţă aici pe pământ. Ei bine, prin eforturile noastre nu! După Lege, nu! Dar prin credinţă, Da! Prin credinţă, prin har.

Dragii ascultători, ne oprim aici de această dată, dar nu aş vrea să uităm că discutăm aici lucruri cât se poate de serioase şi importante. Nu aş vrea să le priviţi ca pe nişte teorii abstracte şi obositoare. Ştiu şi că nu sunt tocmai uşor de acceptat, dar vă rog, citiţi şi dvs, încă o dată, aceste prime 4, versete, de fapt, citiţi întreg capitolul şi din nou vă îndemn, Cereţi-i Duhului Sfânt lumină pentru înţelegerea voii sale!

 

Fiţi binecuvântaţi!