Itinerar Biblic Ep.0530 – IOV – Cap. 33: 5- 34:37

 

Dragi ascultători, după cum vă aduceţi aminte, Iov îşi manifestase dorinţa de a avea pe cineva, un om, care să-l reprezinte înaintea lui Dumnezeu. Acest tânăr – Elihu – este dispus să facă acest lucru. El spune: “Şi eu sunt făcut din ţărână, ca tine.” El vrea să fie un mijlocitor între Iov şi Dumnezeu. Sigur că nu el este cel căruia i-a încredinţat Dumnezeu această slujbă, dar ne descoperă nevoia imperioasă pentru întruparea Domnului. El este un Mijlocitor şi Dumnezeu, şi om, făcut din aceeaşi ţărână ca noi.

Dar iată cum sună cuvintele lui în capitolul 33 de unde, începând cu versetul 5 reluăm lectura şi comentariul itinerarului nostru:

Iov 33:5-9

v.5  Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

v.6  Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.

v.7  Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.

v.8  Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

v.9  ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

Elihu a ascultat toate discursurile anterioare şi l-a auzit pe Iov spunând că este nevinovat, ba chiar găsindu-L vinovat pe Dumnezeu. Acum Elihu îi spune lui Iov că Dumnezeu este mai mare decât orice om şi nu dă socoteală nici unei fiinţe omeneşti.

Iov 33:10-12

v.10  Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

v.11  îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.‘

v.12  Îţi voi răspunde că aici n’ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.

Elihu face o afirmaţie importantă: Dumnezeu este mai mare decât orice om. Este o afirmaţie simplă, dar importantă pentru că mulţi oameni iau locul lui Dumnezeu. Mulţi creştini îşi propun să explice altora de ce se întâmplă anumite lucruri. Unii creştini vorbesc de parcă ar avea o linie telefonică directă, particulară, cu cerul şi că ei ştiu mereu ce se întâmplă, direct de la sursă. Mă îndoiesc că este posibil acest lucru. Sunt enorm de multe lucruri pe care nici unul dintre noi nu le cunoaşte.

Iov 33:13

v.13  Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

 

Iov trebuie să înţeleagă că Dumnezeu nu are nevoie să prezinte vreun raport vreunui om cu privire la acţiunile Sale. El nu este răspunzător nici înaintea vreunui grup anume de oameni, nici nu este supus judecăţii opiniei publice.

Dragul meu prieten, Dumnezeu nu este răspunzător nici în faţa mea, nici în faţa vreunuia dintre voi. Dumnezeu nu trebuie să ne dea nouă socoteală de ceea ce face. Oamenii întreabă adesea: “De ce îngăduie Dumnezeu să mi se întâmple acest lucru?” Nu ştiu de ce, dragul meu prieten, dar ştiu că Dumnezeu nu trebuie să-ţi dea ţie socoteală pentru deciziile Sale. El nu trebuie să-mi explice motivul pe care l-a avut pentru a lucra într-un anumit fel. Dumnezeu pur şi simplu mi-a cerut să mă încred în El. Dumnezeu nu a promis că mă va scoate din întuneric, ci a spus: “Pune-ţi mâna în mâna Mea şi te voi conduce prin întuneric.” El nu a promis că ne va explica totul, ci ne-a cerut să ne încredem în El.

Iov 33:14-15

v.14   Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într’un fel, cînd într’altul. dar omul nu ia seama.

v.15  El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într’un somn adînc, cînd dorm în patul lor.

Trebuie să recunoaştem faptul că, pentru că avem la dispoziţie întreaga Biblie, noi nu avem nevoie să ne încredem în vreun vis pe care l-am avut azi-noapte, de exemplu. Totuşi, în colţurile cele mai îndepărtate ale pământului, acolo unde Evanghelia nu a ajuns încă. Dumnezeu mai foloseşte această metodă.

Iov 33:16-17

v.16  Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

v.17  ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mîndrie,

Problema lui Iov era aceea că el suferea de o boală groaznică – este vorba de cancerul spiritului: mândria. Cât de mândră este inima omului! Eu văd acest lucru în viaţa mea. Voi nu-l vedeţi în viaţa voastră? Cât de mare nevoie avem să ne plecăm cu faţa la pământ, îmbrăcaţi în sac şi cenuşă din cauză că suntem aşa cum suntem. Elihu spune aici că Dumnezeu îl învaţă pe om prin disciplină.

Raţionamentul fals al lui Iov este un lucru foarte simplu. El nu a înţeles caracterul lui Dumnezeu. El nu a înţeles felul în care a lucrat Dumnezeu cu El. Dar Dumnezeu chiar lucra cu Iov şi dorea ca Iov să renunţe la mândria lui. Iov era un om bun, un om extraordinar. Dar în acelaşi timp era un păcătos obişnuit, la fel ca oricare dintre noi. Pentru că suntem păcătoşi, mândria îşi face loc în viaţa noastră. De exemplu, ne umplem de mânie faţă de cei care îndrăznesc să ne critice. Dumnezeu nu-Şi întoarce ochii de la cei drepţi (Iov 36:7). Noi suntem în mâinile Lui şi sub ochii Lui tot timpul. Suntem obiectul dragostei Lui neschimbătoare şi profunde, dar suntem şi subiectul conducerii Sale morale şi înţelepte. Dumnezeu nu are nevoie ca fiii Lui să fie nişte răsfăţaţi obraznici.

Iov 33:29-30

v.29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

v.30  ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Dumnezeu îi învaţă adesea pe oameni prin disciplină. El foloseşte măsurile disciplinare pentru a ne scăpa sufletul de la “groapă”.

Iov 33:31-33

v.31  Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

v.32  Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

v.33  Dacă n’ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.“

Dumnezeu vrea să facă şi astăzi acelaşi lucru pentru cei credincioşi. Avem nevoie să punem în practică îndemnul dat de Biblie în Evrei 12:3-5: “Uitaţi-vă cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit până la sânge în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: ‘Fiule, nu dispreţui pedeapsa (disciplinarea) Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.’” Mai departe, la versetul 11, găsim scris: “Este adevărat că orice pedeapsă (disciplinare), deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin ea (sau “celor încercaţi prin ea”) roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Există trei moduri distincte în care putem reacţiona faţă de pedeapsa disciplinei lui Dumnezeu Tatăl: (1) o putem dispreţui ca şi când mâna şi glasul lui Dumnezeu nu ar fi în ea; Îl ignorăm pe Dumnezeu; (2) Ne pierdem puterile sub povara ei. În acest caz, înfrângerea este reală. Iov a avut aceste două reacţii. Dar mai este şi o a treia: suntem încercaţi de disciplina lui Dumnezeu astfel încât în viaţa noastră să fie produse roadele dreptăţii sau ale neprihănirii. Dumnezeu îngăduie necazurile în viaţa copiilor Săi. El îl pedepseşte, îl disciplinează pe fiecare fiu pe care-l primeşte. Acesta este marele scop de dincolo de ceea ce i se întâmplă lui Iov. Dumnezeu va conduce această istorie spre un final extraordinar.

 

 

 

 

 

DUMNEZEU NU FACE NICIODATĂ RĂUL

Capitolul 34 continuă cu discursul lui Elihu. Ascultând cu atenţie ce spune Elihu ne dăm seama că el era un tânăr cu o mare putere de pătrundere spirituală pentru vremea lui. El ia apărarea lui Dumnezeu în această chestiune, şi o face cu succes. Până în acest punct, Dumnezeu fusese într-un dezavantaj clar pentru că se pare fie că Domnul îl pedepseşte pe Iov pentru un păcat grav făcut de acesta, fie, dacă acest păcat nu există, Dumnezeu este nedrept. Este ca şi cum Dumnezeu ar fi încercat să dovedească faptul că Iov era un mare păcătos. Dar, aşa cum vom vedea, Dumnezeu nu a avut nevoie să facă acest lucru.

Numai de-ar fi reuşit prietenii lui Iov să-i arate că Dumnezeu lucra cu el, nu în sensul că îl pedepsea pentru păcatul lui, ci că El folosea toate aceste instrumente în încercarea de a scoate mândria din viaţa lui şi de a-l aduce la o încredere în Dumnezeu care să-l facă să spună şi el ca micul Samuel: “Vorbeşte, Doamne! Robul Tău ascultă” (1 Sam. 3:10). Iov era atât de ocupat cu apărarea poziţiei şi a persoanei sale, încât nu a mai văzut că Dumnezeu folosea circumstanţe, oameni, furtuni, pe Satan însuşi ca unelte prin care el putea fi adus la un sfârşit bun şi înţelept. Îndurarea lui Dumnezeu se manifesta deja în viaţa lui. Şi îndurările lui Dumnezeu nu se termină niciodată. Iov a pierdut din vedere acest lucru şi s-a depărtat de Dumnezeu.

Trebuie să recunoaştem faptul că Dumnezeu acţionează în viaţa noastră, a celor credincioşi. Noi suntem preocupaţi de oameni, lucruri, circumstanţe şi le privim pe toate acestea în funcţie de efectul lor în viaţa noastră, în loc să umblăm cu Dumnezeu. Noi nu trăim deasupra circumstanţelor noastre, ci sub ele şi greutatea lor ne trânteşte la pământ.

Când îngăduim circumstanţelor noastre să se interpună între noi şi Dumnezeu, Îl îndepărtăm pe Dumnezeu şi, drept rezultat, pierdem senzaţia prezenţei Sale. Ajungem să avem inima plină de îngrijorare şi tristeţe, în loc de pace şi nu mai simţim mâna lui de Tată asupra noastră. Ajungem să ne temem, să fim nerăbdători, iritabili şi să găsim greşeală în toţi ceilalţi. Ne îndepărtăm de Dumnezeu şi nu mai avem părtăşie cu El. Avem nevoie să învăţăm un lucru: să vedem mâna lui Dumnezeu în toate circumstanţele, în toate situaţiile din viaţa noastră. El doreşte să ne aducă din nou la El cu inima zdrobită şi cu duhul smerit. Acesta este “sfârşitul” la care doreşte să ne aducă Domnul.

Elihu este cel care încheie intervenţia omului în viaţa lui Iov. Mai este puţin şi Iov va trăi experienţa intervenţiei directe a lui Dumnezeu. Această intervenţie va schimba relaţia lui Iov cu Dumnezeu, cu prietenii lui şi cu el însuşi.

Dragi prieteni, toţi avem nevoie să fim schimbaţi pe dinăuntru. Dumnezeu va impune disciplina Sa pentru atingerea acestui scop. Astfel, El ne va aduce la acea poziţie de smerenie înaintea Lui care Îi va permite să ne folosească în slujba Sa. Acesta este scopul disciplinării lui Dumnezeu în viaţa fiecăruia dintre noi.

Iov 34:1-2

v.1  Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

v.2  ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

Acum Elihu se întoarce spre cei trei prieteni ai lui Iov pentru că are un cuvânt şi pentru ei.

Iov 34:3

v.3  Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.‘

Aşa cum papilele gustative ne dau o impresie despre gustul alimentelor pe care le mâncăm, tot aşa urechea gustă cuvintele pe care le aude. Muzica este o încântare pentru ureche; o gustăm cu urechile noastre. Desigur, în ultima vreme nu prea mai avem muzică care să încânte urechile, dar asta-i o altă poveste.

Iov 34:4

v.4  Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

Aşa cum ne place să gustăm ceva bun, să şi auzim ceva bun.

Iov 34:5

v.5  Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

Iov spusese că el nu are nici o vină şi că Dumnezeu nu-i îngăduie să-şi apere cauza înaintea Lui. Iov consideră că Dumnezeu nu este drept cu el.

Iov 34:6

v.6  am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.‘

Iov susţine în continuare că are o boală incurabilă şi că nu a făcut nimic ca să merite o astfel de pedeapsă.

Iov 34:7

v.7  Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

Iov nu a preţuit deloc pedeapsa sau disciplinarea Domnului. El credea că Dumnezeu nu are nici un drept să se poarte astfel cu el. Această atitudine l-a îndepărtat foarte mult de Dumnezeu. Apoi Iov a început să cadă de oboseală sub mâna disciplinatoare a lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să cădem de oboseală când suntem disciplinaţi de Dumnezeu pentru că El face toate acestea pentru a împlini un scop bun în viaţa noastră.

Iov 34:8

v.8  care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

Iov s-a alăturat protestatarilor de la poarta cerului. El este în compania lucrătorilor fărădelegii şi a oamenilor răi. Este ca şi cum ar mărşălui prin faţa porţilor cerului cu o placardă pe care scrie: “Dumnezeu greşeşte şi eu am dreptate.” Foarte mulţi oameni fac astfel. Iov s-a alăturat celor care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Iov 34:9

v.9  Căci el a zis: ,Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.‘

Iov putea foarte bine să spună ceva de genul: “L-am slujit pe Dumnezeu şi am fost un băiat bun. M-am aşteptat ca Dumnezeu să-mi pună un cadou frumos sub brad, de Crăciun. Dar Dumnezeu mi-a pus cenuşă în cutie şi nu cred că El a fost prea bun cu mine când a făcut acest lucru.” Aceasta era atitudinea lui Iov şi aceasta este atitudinea multor creştini din ziua de azi.

Iov 34:10

v.10  Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

Elihu spune din nou că Dumnezeu nu face ce este rău. Amintiţi-vă cuvintele apostolului Pavel: “Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!” (Rom. 9:14).

Dragi prieteni, dacă spuneţi că Dumnezeu greşeşte, voi sunteţi cei care greşiţi. Dumnezeu are întotdeauna dreptate şi noi suntem cei care greşim întotdeauna. Indiferent ce ar face Dumnezeu, El are dreptate. El nu are nevoie să dea socoteală nici unui om şi nu are nevoie să ceară omului permisiunea de a face ceva.

Este interesant că oamenii sunt dispuşi astăzi să-i lase pe criminali să trăiască, dar nu vor să-I îngăduie lui Dumnezeu libertatea de a conduce acest univers aşa cum găseşte El de cuviinţă. Dumnezeu va conduce acest univers aşa cum trebuie şi nu va fi limitat de standardele noastre.

Iov 34:12

v.12  Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

[Nu, negreşit, Dumnezeu nu lucrează nedrept, Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.] Puteţi să vă notaţi acest lucru undeva: Dumnezeu nu lucrează în chip nedrept. El nu este nedrept în lucrările şi în acţiunile Lui. El nu va îngădui nici un act de nedreptate. Dacă vreţi să luaţi un exemplu din Vechiul Testament şi să spuneţi că Dumnezeu a greşit când i-a nimicit pe amoriţi, acesta este privilegiul vostru. Dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a greşit. El a avut dreptate. Poate că voi spuneţi: “Pur şi simplu nu văd cum a avut Dumnezeu dreptate în această privinţă.” Acest lucru nu este relevant. Tot ce putem spune este că Dumnezeu le-a acordat amoriţilor o perioadă de graţie de 400 de ani, le-a dat suficient timp pentru ca ei să se pocăiască şi abia după aceea i-a nimicit. Judecaţi luând în considerare aceste coordonate.

Întregul sistem de gândire omenesc este bazat pe raţionamente care merg de la experienţă spre adevăr, de aceea ajung la adevăr atât de puţini dintre noi. Dumnezeu gândeşte pe baza adevărului şi El este adevărul. Domnul Isus a spus: “Eu sunt calea, ADEVĂRUL şi viaţa” (Ioan 14:6). Când Pilat a întrebat “Ce este adevărul?”, nu a văzut că Adevărul stătea chiar în faţa ochilor săi. Trebuie să învăţăm şi noi să gândim şi să raţionăm pornind de la adevăr spre experienţă, aşa cum procedează Dumnezeu.

Iov 34:13-15

v.13  Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?

v.14  Dacă nu s’ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

v.15  tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s’ar întoarce în ţărînă.

Elihu subliniază aici faptul că Dumnezeu Se îngrijeşte de om, că omul este în grija Lui şi că pe Dumnezeu Îl preocupă ce se întâmplă cu oamenii. Să citim şi versetul 31 care întăreşte acest lucru:

Iov 34:31

v.31  Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

Dacă Dumnezeu a intervenit în viaţa voastră cu disciplina Sa, ar trebui să vă învăţaţi lecţia şi să nu mai continuaţi să trăiţi în acelaşi fel ca în trecut. Poate că Dumnezeu încearcă să dezvolte ceva anume în viaţa voastră. El nu va lăsa să vi se întâmple nimic altceva decât ceea ce serveşte împlinirii planului Său pentru viaţa voastră. Mergem mai departe:

Iov 34:34-35

v.34  Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m’ascultă va gîndi ca mine:

v.35  ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

Ceea ce se spune despre Iov poate fi spus despre fiecare dintre noi. Noi vorbim mult, dar în cea mai mare parte, vorbăria noastră este fără cunoaştere şi lipsită de înţelepciune. Am avut ocazia să stau de vorbă cu mulţi tineri în cadrul unor întâlniri organizate pentru dezbaterea diferitelor teme. Pot să spun că şi acestor tineri le place să vorbească mult. Iov nu a fost singurul care a vorbit fără pricepere. Ba chiar unii dintre cei care vorbesc astăzi fără pricepere au diplome de licenţă în diferite domenii. Numai că aceste diplome nu reprezintă o garanţie pentru o adevărată cunoaştere şi pentru înţelepciune.

Iov 34:36-37

v.36    Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

v.37  Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“

Elihu vrea să spună că el speră că Dumnezeu îl va încerca în continuare pe Iov până când Iov va ajunge să-L apere pe Dumnezeu în loc să se tot apere pe sine.

Aşa cum o să vedem, în cele din urmă Dumnezeu are o lecţie pentru Iov. Ştiu că El are o lecţie şi pentru noi şi sper că fiecare a fost atins de acest Cuvânt al lui Dumnezeu.

Până la noua noastră întâlnire, Rămâneţi în grija Celui PreaÎnalt.