Itinerar Biblic Ep.0525 – IOV – Cap. 21- 22

 

Tema: Cel de-al şaselea răspuns al lui I

Dragii mei, deşi Iov se află într-o stare foarte gravă,  încă mai are resurse pentru a răspunde. Eu unul cred că ar fi fost mai bine dacă nu ar fi încercat să răspundă la acuzaţia brutală a lui Ţofar, dar Iov se apără din nou.

Să continuăm deci itinerarul nostru pentru a observa ce are Iov de spus în apărarea sa.

Recunoscând că  a obosit să le tot asculte acuzaţiile false, el le spune prietenilor că vrea să-şi prezinte cazul înaintea unei instanţe superioare.

Vedeţi, Iov este de acord cu faptul că cei răi vor fi pedepsiţi, cum spun prietenii lui, dar insistă asupra ideii că acest lucru, oricât de adevărat ar fi, nu se aplică în cazul lui.

Deci, capitolul 21 al cărţii Iov de unde citim, pentru început primele 3 versete:

Iov 21:1-3

v.1  Iov a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

v.3  Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Iov le spune prietenilor lui să asculte ce are şi el de spus cu gândul că aceasta va fi mângâierea lui. Este o notă de sarcasm aici.

Iov 21:4

v.4  Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n’aş fi nerăbdător?

Plângerea lui Iov nu este îndreptată asupra unui om, ci este înălţată către Dumnezeu.

Iov 21:5

v.5  Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Se vede că Iov este la capătul răbdării. Cu alte cuvinte, el spune: “Mai tăceţi o dată din gură!”

Iov 21:7-10

v.7  Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

v.8  Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

v.9  În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

v.10  Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Iov are de gând să le arate prietenilor săi fisura din argumentul lor. Cei nelegiuiţi nu suferă întotdeauna în această viaţă. De fapt, exact contrariul este adevărat. Ei prosperă, se simt bine şi nu duc lipsă de nimic. Ei nu sunt nimiciţi întotdeauna. Uneori ajung la o vârstă foarte înaintată, au o avere mare şi copiii lor sunt în viaţă şi gata să o moştenească.

Iov 21:11-13

v.11  Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

v.12  Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

v.13  Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într’o clipă în locuinţa morţilor.

Aşadar, cei răi au adesea copii mulţi şi fericiţi. Ei se bucură şi petrec, se simt foarte bine şi trăiesc viaţa la maximum. Dacă spuneţi că veţi asista la căderea lor, vă înşelaţi. Ei ajung, într-adevăr, să se coboare în mormânt, dar fără să fie loviţi de vreo catastrofă înainte.

Iov fusese fermier şi de aceea spune că unii dintre cei răi sunt proprietari de turme foarte prosperi, cu familii numeroase şi sănătoase. Îmi amintesc că, pe vremea copilăriei mele, cei mai mari beţivi din regiunea în care am crescut erau şi cei mai bogaţi fermieri. Unde sunt ei astăzi? Au murit. Fiii lor le calcă pe urme, după cât se pare, şi vor dispărea şi ei într-o bună zi. Dar până atunci se îmbogăţesc şi o duc bine. Iov atrage atenţia asupra acestui aspect.

Dacă vă amintiţi, aceasta a fost şi observaţia lui David, care spunea: “Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.” Cu toate acestea, David a observat şi faptul că Dumnezeu îi judecă şi îi pedepseşte, în cele din urmă, pe cei răi.

Dacă citim ziarele sau ne uităm la emisiunile de ştiri, aflăm despre tot felul de oameni care sunt preocupaţi doar de cum să câştige bani mai mulţi şi care nu au nici un respecte pentru lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Aceşti oameni se învârt în cercurile politice sau mondene ale societăţii. Ei nu par să sufere aşa cum suferă mulţi alţii. Poate că şi voi v-aţi întrebat adesea de ce este aşa. Aşa cum spune Iov, celor răi le merge bine, într-adevăr.

Iov 21:14-15

v.14  Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

v.15  Ce este Cel Atot puternic, ca să-I slujim? Ce vom cîştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?

Ei nu au nici teamă, nici respect faţă de Dumnezeu. Nici nu şi-L doresc pe Dumnezeu în viaţa lor, nici nu vor să-I cunoască în vreun fel căile. Ce ar putea Dumnezeu să le dea şi ei să nu poată obţine singuri?

Iov 21:16

v.16  Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! –

Iov spune: “Eu nu fac parte din această clasă. Nu sunt unul din cei răi şi nelegiuiţi. Ceea ce voi spuneţi ca fiind adevăruri ce nu pot fi ignorate nu se aplică întotdeauna, în viaţa tuturor oamenilor. Şi chiar dacă ar fi aşa, mie tot nu mi se aplică lucrurile pe care le-aţi spus până acum.”

Iov 21:17

v.17  dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Nu pierdeţi din vedere faptul că aceasta este o întrebare, lungă ce-i drept. Iov spune că cel rău nu are mai multe probleme decât oamenii obişnuiţi.

Iov 21:18-20

v.18  să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

v.19  Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Totuşi, moartea nu ţine seama de persoana pe care o are în faţă. Toţi suntem egali în moarte. Vine momentul când moartea bate la uşa celui nelegiuit. Vine o vreme a judecăţii când cel rău va bea din mânia Celui Atotputernic. Aşadar, Iov le arată prietenilor lui că proverbele lor nu sunt totdeauna adevărate. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu-i va judeca pe cei răi într-o bună zi.

L-am auzit o dată pe un prieten spunând următorul lucru unui bărbat care se scuza pentru că era beat: “Nu te scuza! Dă-i şi bea în continuare pentru că numai în această viaţă vei avea parte de aşa ceva. Unde te duci după moarte nu ţi se va servi nici un fel de băutură alcoolică. Nu te învinuiesc că încerci să capeţi cât mai mult din această băutură cât eşti pe pământ.” Cei răi pot să caute în continuare să-şi găsească plăcerea în orice lucru care le aduce satisfacţie pentru că toate acestea se vor sfârşi. Aceasta este ultima lor şansă. Nu vor mai avea nici o altă şansă după moarte. Atunci va veni doar judecata.

Iov are încredere că Dumnezeu îl va judeca pe cel nelegiuit. Nu încape îndoială că aşa va fi. Ascultaţi numai la următoarele versete. Este vorba despre versetele:

Iov 21:29-30

v.29  Dar ce! n’aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

v.30  Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Chiar dacă nu va fi decât înaintea scaunului de judecată mare şi alb, judecata celui rău tot va veni. Dumnezeu îi va îngădui păcătosului să trăiască bine aici, pe pământ, dacă asta vrea. Vedeţi voi, Dumnezeu este plin de îndurare şi are o răbdare foarte mare cu noi. Bunătatea, îndurarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ar trebui să ne aducă la pocăinţă.

Noi ne uităm cu jind la cei bogaţi care se bucură de viaţă. Îi invidiem pe cei care au posibilitatea să călătorească mereu din Europa în Statele Unite, de acolo în Mexic şi înapoi, din staţiune în staţiune. Ei se bucură de fiecare clipă şi Dumnezeu le îngăduie acest lucru. Dar ţineţi minte un lucru: “cei răi sunt cruţaţi pentru ziua nimicirii”. Despre acest lucru nu se vorbeşte prea mult astăzi.

Acesta este răspunsul lui Iov pentru Ţofar. Daţi-mi voie să spun că este un răspuns bun. Dar vedem că Iov se îndreptăţeşte în continuare. Nu transpare nici o urmă de pocăinţă din discursurile sale.

Ajungem acum la cea de-a treia rundă. Aceşti bărbaţi intră pentru a treia oară în arenă pentru confruntarea intelectuală în care s-au angajat. De fapt, întrecerea este atât intelectuală, cât şi spirituală şi trebuie să ştiţi că  toţi suntem angajaţi într-o luptă spirituală în arena vieţii. Acest aspect pare să nu fie important în viaţa majorităţii oamenilor. Ei preferă să asiste şi să lase pe alţii să dea cu mingea.

Dragi prieteni, nu uitaţi că sunteţi angajaţi într-o luptă spirituală. Pavel ne spune că noi ne luptăm chiar în aceste momente.

Acum să ne amintim că Elifaz era omul experienţei. El avusese o viziune neobişnuită şi misterioasă. El este un spiritualist. Este cel care spune: “Eu am văzut”. Să vedem ce a văzut Elifaz şi citim în continuarea cărţii capitolul 22:

Iov 22:1-2

v.1    Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.

Este evident că această întrebare este retorică prin însăşi natura ei: Poate vreun om să-i fie de folos lui Dumnezeu în vreun fel? Elifaz spune: “Iov, tu ai părere foarte bună despre tine însuţi, dar cum crezi tu că te vede Dumnezeu? Ce crede El despre tine?” Elifaz crede că Iov se poartă ca şi când Dumnezeu ar putea avea vreun folos din purtarea lui şi dacă Dumnezeu nu l-ar potoli, el ar deveni prea puternic pentru Dumnezeu. Aşa că Dumnezeu îl trage pe Iov înapoi dintr-un motiv anume. Acest punct de vedere este total deplasat. Şi cu siguranţă nu aduce nici un fel de mângâiere unui om care are nevoie de ajutor şi de lumină din cer.

Întrebarea lui Elifaz se aplică unor membri ai bisericii pe care i-am cunoscut cândva şi care credeau că sunt de folos lui Dumnezeu. Unii oameni cred că ei au o contribuţie foarte importantă pentru Dumnezeu aici, pe pământ şi că El are noroc că ei sunt de partea Lui. Aceşti oameni par să creadă că atunci când vor ajunge în cer, se va simţi o îmbunătăţire considerabilă datorită prezenţei lor acolo. Trebuie să recunoaştem faptul că omul nu este de nici un folos lui Dumnezeu. Toţi suntem fără folos, adică suntem asemenea unor fructe stricate. Isus a spus o pildă despre slujire şi a concluzionat: “Tot aşa şi voi, după ce veţi fi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10).

Iov 22:3

v.3  Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

Aceşti oameni simt că există o mică spărtură în armura lui Iov. Se va vedea foarte clar peste câteva capitole. Problema este că ei nu pun un diagnostic corect şi cu siguranţă nici nu cunosc leacul. Ei nu-i pot aduce mângâiere şi nici nu-l ajută cu nimic. Faptul că Iov pretinde că este un om drept, un om fără prihană, nu-L face pe Dumnezeu să sară în sus de bucurie.

Eu am sentimentul că foarte mulţi creştini se bizuiesc atât de mult pe ei înşişi, pe ceea ce sunt ei, încât nu se încred cu adevărat în Hristos.

Vreau, dragi ascultători,  să subliniez faptul că nu suntem pe placul Dumnezeului Atotputernic numai pentru că am fost cuminţi la biserică şi am primit premiu pentru prezenţă constantă. Prea mulţi cred că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în astfel de lucruri. Eu nu cred că este aşa. Noi trebuie să recunoaştem cine suntem cu adevărat şi să admitem că depindem întru totul de Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem cât de mare nevoie avem de El. Noi ar trebui să privim la El în loc să încercăm să-L impresionăm cu ceea ce suntem sau ceea ce facem.

Iov 22:4

v.4  Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

[Va discuta El cu tine pentru că-I este frică de tine şi va intra El la judecată cu tine?] Elifaz îl întreabă pe Iov: “Eşti atât de drept şi de desăvârşit încât lui Dumnezeu  să-I fie teamă să te abordeze?” Trebuie să înţelegem că atunci când Dumnezeu spune despre Iov că este desăvârşit şi drept (fără prihană şi curat la suflet – Cornilescu), El se referă la faptul că Iov era într-o relaţie corectă cu Dumnezeu prin jertfă – ştim că el aducea jertfe pentru fiii şi fiicele sale. Sigur că lui Dumnezeu nu-I era frică să-l abordeze pe Iov. Este clar că Iov trece printr-o situaţie cumplit de dificilă. Iov 22:5-7

v.5  Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

v.6  Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

v.7  Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

Elifaz are o atitudine extrem de răutăcioasă aici. Din nefericire, foarte mulţi creştini procedează astăzi la fel. Când Iov a fost lovit de această tragedie, mulţi s-au întrebat “Oare ce ascunde Iov? Ce lucru rău a făcut?” Şi pentru că nu au putut numi ceva clar, a intrat în acţiune bârfa. Oamenii au început să inventeze motive. Nu a trecut mult şi au putut scoate un fus plin dintr-un simplu firicel de lână. Aşa face şi Elifaz.

El l-a acuzat deja pe Iov că se poartă ca şi când Dumnezeu ar trage vreun folos din buna lui purtare. Acum o ia în direcţia opusă şi spune că răutatea lui Iov este neîntrecută. Elifaz crede că ar face bine să-i spună lui Iov toate lucrurile de care acesta este vinovat. El ghiceşte, bănuieşte doar, pentru că nici unul din aceste lucruri nu este adevărat. Sunt doar bârfe. Dar uitaţi-vă ce acuzaţii grave îi aduce el lui Iov!

Un asemenea tratament nu-i poate fi de nici un ajutor lui Iov. Ba chiar îl menţine pe Iov în defensivă. În loc să-l facă pe Iov să-L apere pe Dumnezeu, îl menţin în această stare în care Iov se tot apără şi se tot dezvinovăţeşte pe sine însuşi. Dacă Iov este convins că nu este vinovat de aceste acuzaţii false, aceasta îl poate conduce la concluzia că Dumnezeu trebuie să fi făcut o greşeală şi că ceva nu este în regulă cu Dumnezeu. Acesta este modul alternativ de gândire în acest caz. Acuzaţiile lui Elifaz îl conduc pe Iov la o astfel de apărare.

Ascultaţi ce lucruri groaznice spun bârfitorii despre Iov! Dacă dăm crezare acestor cuvinte ajungem la concluzia că Iov era un adevărat Hagi Tudose!

Iov 22:8-11

v.8  Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

v.9  Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

v.10  Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te-a apucat groaza dintr’o dată.

v.11  Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

Elifaz lasă să se înţeleagă faptul că acestea sunt lucrurile pe care le-a făcut Iov şi care acum ies la iveală. El continuă prin a-l avertiza pe Iov că Dumnezeu este sus, în ceruri şi că ia seama la toate aceste lucruri.

Iov 22:12

v.12  Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

“Iov, tu ai făcut aceste lucruri ca şi când Dumnezeu nu te-ar vedea. Dar Dumnezeu te vede. Deşi ai crezut că vei scăpa basma curată, este clar că te-ai înşelat şi nu ai rămas nepedepsit.” Întregul argument pleacă de la premisa că Iov are un păcat secret în viaţa lui pe care nu-l cunoaşte nimeni, în afară de Dumnezeu şi că acum Dumnezeu îi cere socoteală şi îl judecă. Aceasta este explicaţia pentru boala lui şi pentru toată tragedia care s-a abătut asupra lui Iov – conform argumentului lui Elifaz.

Elifaz crede că Iov şi-L închipuie pe Dumnezeu în necunoştinţă de cauză cu privire la lucrurile pe care le face omul.

Iov 22:13-14

v.13  Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?

v.14  Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!‘

“Iov, tu nu-L vezi pe Dumnezeu, dar El te vede şi ştie totul despre tine!”

Iov 22:15-17

v.15  Ce! vrei s’apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

v.16  cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

v.17  Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?‘

Apare din nou acelaşi argument pe care l-am auzit încă de la început. Elifaz îşi clădeşte argumentaţia pe experienţa sa din trecut. El poate să spună: “I-am văzut pe cei răi”.

Acum Elifaz intervine cu o pledoarie pentru împăcarea cu Dumnezeu, dar nici de acest lucru nu avea nevoie Iov pentru că el era într-o poziţie de răscumpărat faţă de Dumnezeu. Amintiţi-vă că el spune: “Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte” (19:25). Iată acum un alt sfat de excepţie:

Iov 22:21

v.21  Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.

Aceasta este o invitaţie minunată, dar nu i se aplică lui Iov.

“Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace” este o invitaţie bună şi frumoasă. Este invitaţia pe care ne-o adresează Dumnezeu fiecăruia dintre noi. Domnul Isus a spus acelaşi lucru în Noul Testament: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Elifaz spune că în felul acesta poate avea pace cu Dumnezeu. De asemenea, Pavel spune: “Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Rom. 5:1).

Iov 22:22-23

v.22  Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

v.23  Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

Aceşti oameni continuă cu aceeaşi temă: “Iov, în viaţa ta este un păcat secret. Rezolvă problema acestui păcat şi întoarce-te la Dumnezeu.” Ei se poartă cu Iov ca şi când el nici măcar nu are o relaţie cu Dumnezeu.

Iov 22:24-26

v.24  Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

v.25  Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

v.26  Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

Elifaz presupune că Dumnezeu este duşmanul lui Iov, dar că Dumnezeu nu este duşmanul lui Iov. Aceasta este o atitudine care reprezintă un obstacol în calea predicării Evangheliei. Oamenii sunt păcătoşi – acest lucru trebuie spus foarte clar – dar Dumnezeu nu este într-o poziţie de duşmănie faţă de omenire. Dumnezeu este împăcat cu lumea aceasta. Noi nu avem nevoie să facem nimic pentru a-L împăca pe Dumnezeu; Hristos a făcut acest lucru pentru noi. Dumnezeu este împăcat şi aşteaptă cu braţele deschise întreaga omenire, spunând: “Puteţi veni la Mine, dar numai pe calea Mea. Trebuie să veniţi prin Cel care a spus: ‘Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.’” Dragii mei sper că toţi cei ce nu s-au întâlnit încă cu Dumnezeu o vor face pe această cale care este Domnul Isus. Nici nu există altă posibilitate.

Fiţi binecuvântaţi!