Itinerar Biblic Ep.0523 – IOV Cap. 16:18- 18:21

 

Dragi ascultători suntem din nou martorii discuţiei dintre Iov şi prietenii săi. De fapt am lăsat neîncheiată intervenţia lui Iov, intervenţie în care Iov se declara, din nou, nevinovat. Aşa cum am spus şi în întâlnirea noastră precedentă, în felul acesta Iov declara de fapt că Dumnezeu nu este un Dumnezeu drept.

Mai spunea Iov şi ceva de genul: “De asemenea, rugăciunea mea este curată.”

Eu unul am auzit această afirmaţie de la mulţi creştini. Nu ţin să jignesc pe cineva, dar eu am serioase îndoieli că vreunul dintre noi spune vreo rugăciune curată. Acesta este motivul pentru care eu spun la sfârşit “cer acest lucru în Numele lui Isus” – pentru că ştiu că eu nu aş putea să ajung la Dumnezeu fără Isus Hristos. Iov credea că el este curat înaintea lui Dumnezeu.

Mergem astăzi mai departe în călătoria noastră  în cartea lui Iov şi vom relua de la locul întreruperii noastre, respectiv, versetul 18 al capitolului 16:

Iov 16:18

v.18  Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n’aibă margine!

Acum Iov foloseşte un limbaj spectaculos. El cere pământului să nu-i acopere sângele.

Dacă sângele lui Abel a strigat către Dumnezeu, Iov crede că şi sângele lui ar trebui să-şi înalţe strigătul spre Dumnezeu.

Dragul meu prieten, Dumnezeu nu acoperă sângele. Şi El vede sângele lui Isus vărsat pe cruce, mai ales când voi Îl respingeţi.

Iov 16:19

v.19  Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Biblia ne învaţă că Dumnezeu ţine evidenţa tuturor lucrurilor care se întâmplă în viaţa noastră. Ştiu că sunt mulţi care încearcă să alunge această idee şi spun: “Vi-L puteţi imagina pe Dumnezeu stând la birou şi completând registre?” Dar cine a spus că El completează registre? Dumnezeu nu are nevoie să completeze nimic. Dacă omul poate să inventeze şi să pună la un punct o maşinărie cum este calculatorul, nu credeţi că Dumnezeu poate avea un mod de a păstra toate informaţiile necesare, o modalitate pe care noi nici măcar nu ne-o putem imagina? Eu sunt convins că tot ce am spus şi ce am făcut este înregistrat. Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu pot spune că nu-mi doresc să văd vreodată această înregistrare. Sunt fericit să ştiu că sângele lui Isus Hristos m-a curăţit de toate păcatele şi greşelile mărturisite de mine înaintea lui Dumnezeu. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru iertarea Sa.

Iov 16:20

v.20  Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Avem aici imaginea lui Iov aşa cum stă el în acel loc părăsit, în afara cetăţii, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji. Prietenii lui stau în jurul lui şi îl privesc dojenitor, îl fac ipocrit şi îl acuză că minte. Ei nu-L cunosc pe Iov, nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nu se cunosc pe ei înşişi.

Iov 16:21

v.21  să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Iată din nou strigătul deznădăjduit al lui Iov! Cât de minunat este că noi, credincioşii, ştim că avem un Mijlocitor! Noi avem un avocat înaintea lui Dumnezeu. El ne reprezintă înaintea Tatălui ceresc. El a făcut tot ce era de făcut pentru ca noi să avem acces la Dumnezeu şi să ştim că avem păcatele iertate. Isus mijloceşte pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “Căci este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Isus Hristos.”

Dragul meu prieten, Isus doreşte să fie avocatul vostru, dacă nu este deja.” Nu are rost să fi deznădăjduit. Iov este! Să citim mai departe, capitolul 17:

Iov 17:1

v.1    Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

Iov este deznădăjduit. Se simte zdrobit în duhul lui, inima pare că abia mai bate, îşi aşteaptă moartea în orice moment. Pare că distanţa până la mormânt este tot mai mică. Se simte ca şi cum ar fi deja cu un picior îngroapă, cum se spune.

Iov 17:2

v.2  Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Iov este pe moarte şi prietenii lui stau în jurul lui şi-l batjocoresc. Ce imagine! Aceşti prieteni care veniseră cu gândul de a-l mângâia şi încuraja, sfârşesc prin a se contrazice cu el şi a-l condamna. Dragi prieteni, este posibil să fiţi nişte creştini nemiloşi şi să nu-i ajutaţi în nici un fel pe oamenii păcătoşi cu care veniţi în contact.

Dragii mei, trebuie să recunoaştem faptul că există momente în care cuvintele tăioase şi aspre sunt potrivite. Dumnezeu va fi foarte aspru cu Iov, dar îi va oferi şi mângâierea de care acesta avea nevoie. Dumnezeu îl va ajuta şi îl va ridica din ţărâna în care este cufundat. Ce bine ar fi să nu pierdem din vedere acest lucru: Dumnezeu este un Dumnezeu al judecăţii, dar este şi un Dumnezeu al îndurării şi al harului.

Iov 17:3

v.3  Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Cei trei prieteni ai lui Iov ar fi putut cel puţin să dea mâna cu Iov şi să-l îmbrăţişeze în semn de mângâiere, dar nu au făcut nici măcar acest gest simplu.

Iov 17:4-6

v.4  Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

v.5  Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

v.6  M’a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!

Iov se plânge din nou de situaţia în care a ajuns în mijlocul comunităţii care cândva îl stima şi îl invidia pentru poziţia sa. Acum nu mai era nimic de respectat şi de invidiat în starea lui. Tot aşa continuă şi în versetele următoare până când spune că Şeolul este locuinţa sa.

Iov 17:13

v.13  Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

El nu se mai aşteaptă să plece în altă parte de pe grămada de gunoi din afara cetăţii: el ştie că îl aşteaptă moartea şi locuinţa morţilor va fi destinaţia lui finală.

Iov 7:14-16

v.14  cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!‘ Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!‘

v.15  Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

v.16  Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.“

Iov spune că stricăciunea şi decăderea sunt mai aproape de el decât mama şi tatăl lui. Părinţii lui l-au adus pe lume, dar acum el este mai aproape de moarte decât de ei. Trupul lui, atât de bolnav şi de slăbit, este gata să se întoarcă în ţărână.

Aceasta  este starea sufletească a lui Iov în timp ce ne pregătim pentru cel de al doilea discurs al lui Bildad.

Acest discurs al lui Bildad din Şuah se vrea a fi o replică la cuvintele lui Iov, însă nici el nu adaugă nimic nou la cele spuse anterior.

Să ne mai  amintim că el este tradiţionalistul. Bildad ştie o grămadă de zicale şi proverbe pe care le înşiră asemenea mărgelelor într-un şirag. La fel va face şi în cele ce urmează. El va continua seria de epigrame şi de platitudini pioase şi de clişee fără semnificaţie. Deşi unele din aceste gânduri sunt bune, ele nu aruncă nici o rază de lumină asupra cazului lui Iov.

Iov 18:1-3

v.1  Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

v.3  Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

Cu alte cuvinte, Bildad spune: “Iov, dacă ai tăcea, noi am putea vorbi. Ar trebui să taci şi să asculţi. Ai tot vorbit când ar fi trebuit să asculţi ce avem noi de spus.” De fapt, toţi ar fi trebuit să se mai abţină de la atâta vorbit şi să mai şi asculte. Dar în acest moment ei nu sunt încă pregătiţi pentru glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl pregăteşte pe Iov să-I audă glasul şi Iov chiar îl va asculta ceva mai târziu.

De asemenea, Bildad îl întreabă pe Iov de ce îi priveşte cu asemenea dispreţ şi de ce îi socoteşte ca pe nişte oameni întinaţi. [v. 3 – “Pentru ce ne socoteşti drept animale? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte întinaţi?”] Răspunsul este evident. Aşa îl priveau şi ei pe Iov. De aceea spun că în acest moment disputa dintre Iov şi prietenii săi ajunge într-un impas. Probabil că se priveau cu intensitate în ochi în tot acest timp. Cei trei nu mai stăteau acum pe poziţia unor prieteni.

Iov 18:4

v.4  Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s’ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

Bildad întreabă: “Crezi că Dumnezeu va conduce acest univers în aşa fel ca să-ţi facă ţie pe plac?” Amintiţi-vă că Bildad este tradiţionalistul care îşi bazează toate concluziile pe trecut. El crede că tot ce era adevărat în trecut este adevărat şi în prezent. Aceasta este metoda lui.

“Iov, nu vrei să-ţi vii în fire pentru ca să putem ajunge la o înţelegere aici? Crezi că dispreţul pentru noi şi faptul că ne consideri incompetenţi, alături de furia ta faţă de acţiunile divine faţă de tine te vor elibera din capcana în care te afli acum?”

Iov 18:5

v.5  Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

Nimic mai adevărat, dar nu se aplică în cazul lui Iov.

Iov 18:6-8

v.6  Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

v.7  Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

v.8  Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

 

“Iov, ai fost prins în plasă ca un peşte şi aceasta nu s-a întâmplat degeaba. Sigur ai făcut ceva… Noi suntem aici să te ajutăm, dar tu nu vrei să ne asculţi. Te afli în această poziţie pentru că există un păcat ascuns în viaţa ta. Ai intrat într-o capcană.”

Iov 18:9-10

v.9  este prins în cursă de călcâi, şi laţul pune stăpînire pe el;

v.10  capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

Bildad continuă în acelaşi fel: “Vei fi prins în capcană. De fapt, ai fost prins într-o capcană pentru urşi fiindcă te-ai jucat cu momeala. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, nu ai fi acum în această capcană.”

Observaţi că Bildad oferă aceste idei banale şi pioase şi încearcă să rezolve totul ca pe o problemă de geometrie. Întâi analizezi dovezile, apoi ajungi la o concluzie şi asta este tot. Totuşi viaţa nu este chiar aşa de simplă.

De exemplu, este foarte uşor, în viaţă, să porneşti de la nişte premise false. Dacă premisele sunt corecte, se poate ajunge la o concluzie corectă. Dar dacă premisele sunt greşite, şi concluzia va fi greşită. Dacă A=10 şi spui că este 15, nu vei ajunge la răspunsul corect, chiar dacă metoda folosită este cea potrivită.

Aceşti trei prieteni încearcă să-şi folosească formulele pentru a rezolva problema, dar ei folosesc premise greşite în aceste formule. Bildad expune o decizie dură care spune că Iov a intrat într-o capcană şi că aceasta este vina lui şi aceasta este singura explicaţie. El singur a intrat în capcană pentru că a apucat momeala şi acum nu vrea să recunoască acest lucru. Altă traducere a versetul 8 sună astfel: “Căci este dus în laţ chiar de picioarele lui şi umblă peste firele unei plase.” Cred că exprimă foarte bine ceea ce spuneam adineauri. Dar să mergem mai departe:

Iov 18:11-17

v.11  De jur împrejur îl apucă spaima, şi-l urmăreşte pas cu pas.

v.12  Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

v.13  Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

v.14  Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

v.15  Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

v.16  Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

v.17  Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

 

Bildad spune că boala va mânca încetul cu încetul trupul celui rău. Focul lui Dumnezeu îi va distruge locuinţa şi numele lui va fi şters, uitat cu totul. Familia lui va pieri; nu va avea nici fii, nici nepoţi. Nenorocirea lui va uimi generaţiile viitoare. Toate aceste lucruri sunt adevărate despre cel nelegiuit, dar nu se aplică în cazul lui Iov. O afirmaţie poate fi adevărat, în mod neîndoielnic, şi totuşi irelevantă pentru un anumit caz.

De aceea cred că mare parte din aşa-numita consiliere de astăzi este periculoasă. Cred că există şi psihologi creştini foarte buni; chiar cunosc câţiva şi i-aş recomanda oricând. Dar foarte mulţi psihologi folosesc adesea premise greşite şi de aceea nu pot ajunge la o concluzie corectă. Prin urmare, nici nu pot consilia aşa cum ar trebui pe cei ce au nevoie de consiliere.

Aceşti trei bărbaţi încearcă să-l ajute şi să-l sfătuiască pe Iov, dar nu reuşesc să facă nici un bine. Bildad spune că cei nelegiuiţi vor fi judecaţi şi vor fi nimiciţi. Acest lucru este adevărat. Gândiţi-vă la soarta lui Hitler, a lui Stalin sau a altor dictatori. Ei au murit aşa cum au trăit. Deşi afirmaţia lui Bildad este adevărată, Iov nu este în nici un caz un astfel de om nelegiuit.

Iov 18:18

v.18  Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

Şi aici este vorba de cel nelegiuit, dar nici această expresie nu are legătură cu Iov.

Iov 18:19-20

v.19  Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

v.20  Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

Orice om îşi doreşte să aibă fii şi fiice, nepoţi şi strănepoţi. Urmaşii sunt un izvor de mândrie şi de satisfacţie. Uneori cei răi au mai mulţi urmaşi decât ceilalţi. În momentul rostirii acestor cuvinte, Iov nu mai are nici un descendent. Toţi copiii lui fuseseră ucişi. Consider că este o dovadă de cruzime din partea lui Bildad să-i vorbească în felul acesta lui Iov. Mai târziu, vom vedea că Dumnezeu îl va răsplăti pe Iov şi îi va da alţi copii, dar de această dată Bildad face o mare greşeală.

Iov 18:21

v.21  Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.“

Am văzut aşadar că Bildad descrie soarta celui nelegiuit. El arată starea şi sfârşitul celui nelegiuit. El îl înscrie pe Iov în această categorie a celor nelegiuiţi şi îi spune că este la capătul drumului său. El spune: “Aşa stau lucrurile, Iov. Şi această descriere ţi se potriveşte.” Dacă luăm în considerare circumstanţele, se pare că Iov se potriveşte acestei descrieri care arată ce se întâmplă cu cel nelegiuit. Aceşti prieteni pur şi simplu nu puteau crede că toate acestea i se puteau întâmpla lui Iov din alt motiv. Ei cred că Iov este un om nelegiuit care ascunde un păcat grav. Ei nu vor să accepte nici un alt motiv pentru suferinţa lui Iov.

Răspunsul lui Iov va suna cam aşa: “Voi nu puteţi concepe faptul că Dumnezeu m-a prins în plasa Lui şi a găsit cu cale să nu-Şi explice acţiunile? Trebuie să existe o explicaţie, numai că nu este cea găsită de voi.”

Mă gândesc, dragi ascultători că Bildad este exemplul tipic al celor ce, având o părere bună despre ei înşişi, consideră că ei pot să devină chiar avocaţi ai lui Dumnezeu şi judecători ai celor din jur.

Atitudinea aceasta mai vine adesea şi din opinia potrivit căreia Dumnezeu alege totuşi pe baza anumitor merite şi nu chiar pe oricine.

Ei bine, ambele opinii sunt eronate. Dumnezeu nu are nevoie de noi oamenii ca avocaţi. Este chiar ridicol să ne gândim că noi oamenii, creaţi de Dumnezeu, am vrea să-l apărăm pe Creatorul şi stăpânul universului. De fapt, de cine să-l apărăm? Cui trebuie să dea Dumnezeu socoteală încât să aibă nevoie de apărători?

Poate că aici ar trebuie să auzim din nou ceea ce exprimă Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la persoana lui Dumnezeu:

Psalmul 46:10  ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. –

Psalmul 50:6  Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. –

Deci, Dumnezeu este Judecătorul, El nu este acuzatul, El nu are nevoie de apărători.

Apoi, dragi prieteni, nimeni nu ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu în urma eforturilor proprii sau meritelor proprii.

Încă o dată vă împărtăşesc opinia lui Dumnezeu cu privire la întreaga omenire:

Pentru că am citat din cartea Psalmilor, daţi-mi voie să citesc din aceeaşi carte:

Psalmul 53:2  Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

Deci, nu noi, nu noi suntem merituoşii căutători ai lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care noi l-am făcut este poate, răspunsul pe care l-am dat iniţiativei lui Dumnezeu            Acum, să ştiţi, eu nu încerc să vă fac să aveţi o părere proastă despre propria persoană, ci tot ceea ce vreau este să avem o părere corectă cu privire la poziţia pe care o ocupăm în raport cu Dumnezeu. Este important să o înţelegem pentru că din ea va decurge atitudinea noastră faţă de El.

Fie ca inima noastră să stea smerită în aşteptarea binecuvântărilor pe care Dumnezeu le toarnă cu dragoste peste toţi cei ce se apropie de El aşa cum se cuvine!

Fiţi binecuvântaţi!