Itinerar Biblic Ep.0519 – IOV Capitolele 9 şi 10

 

Dragi prieteni am ascultat data trecută cuvintele lui Bildad din Şuah, cuvinte menite să-l convingă pe Iov că suferinţa lui este o consecinţa a păcatelor sale.

În replică avem astăzi discursul lui Iov, care arată foarte clar că Bildad nu l-a ajutat cu nimic, nu i-a înţeles nevoia şi nu a venit în întâmpinarea nevoii sale. Nici măcar nu se apropiase, în discursul său, de fondul problemei lui Iov.

În acest moment, Iov spune răspicat că nu pretinde că ar fi desăvârşit şi ştie că nu se poate apăra înaintea lui Dumnezeu. El are nevoie de cineva care să fie de partea sa şi să-i prezinte cazul înaintea lui Dumnezeu. Îl vom auzi pe Iov tânjind de dorinţa de a avea un mijlocitor. Cu alte cuvinte, vom auzi dorinţa lui Iov de a-l avea pe Hristos.

Dar să ne apropiem de textul capitolului 9 pentru început:

Iov 9:1-2

v.1   Iov a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

Iov confirmă că ce a spus Bildad este adevărat. Problema este că vorbele lui nu au împlinit nevoia lui Iov, nu au vorbit despre problema lui Iov. “Ştiu că, la modul general, cuvintele tale sunt adevărate”, spune Iov, “dar întrebarea este cum ar putea omul să arate că are dreptate înaintea lui Dumnezeu?”

În acest moment, Iov arată nevoia de Evanghelie. El avea nevoie să ştie cum poate un om să fie găsit drept înaintea lui Dumnezeu. Iov spune că are nevoie de nişte răspunsuri exacte şi că prietenii lui nu i-au oferit aceste răspunsuri.

Iov 9:3-4

v.3  Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n’ar putea să răspundă la unul singur.

v.4  A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s’ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

Sau [v. 4 – El este înţelept cu inima şi puternic în tărie: cine s-a îndărătnicit împotriva Lui şi a avut pace?] Iov spune: “Nu mă prefac şi nu am pretenţii nerezonabile. Dacă credeţi că încerc să fac pe viteazul înaintea lui Dumnezeu, greşiţi. Ştiu că nu mă pot certa cu El. Dacă m-ar întreba ceva, nu aş şti ce să răspund.” Iov vrea să obţină nişte răspunsuri la întrebările lui şi vrea ca Dumnezeu să-i dea aceste răspunsuri. Dar el Îl simte pe Dumnezeu departe.

Iov 9:5-8

v.5  El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mînia Sa.

v.6  Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

v.7  Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

v.8  Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

Aici avem o descriere extraordinară a lui Dumnezeu în calitatea Sa de Creator. Iov Îl cunoaşte pe Dumnezeul Creator dar nu ştie nimic despre îndurarea Lui în acest moment.

Iov 9:9-10

v.9  El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

v.10  El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

Putem observa aici că Iov ştia câte ceva despre stele. Totuşi, el nu încearcă să spună că este într-o situaţie disperată pentru că s-a născut sub o anumită stea. Acesta este, fără îndoială, unul din lucrurile cele mai prosteşti pe care le spun oamenii. Shakespeare a avut răspunsul potrivit când a spus, prin personajul său, Marc Antoniu: “Greşeala, dragul meu Brutus, nu este în stele, în noi înşine, căci suntem nişte fiinţe inferioare.” Iov ştia că nu stelele sunt de vină pentru situaţia lui. El Îl recunoştea pe Dumnezeu ca fiind Cel care a creat stelele.

Iov 9:11

v.11  Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.

Pe lângă faptul că Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca şi Creator, Iov ştie şi că El este duh şi că nu-L poate vedea.

Iov 9:13-14

v.13  Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

v.14  Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

Iov ştia că nu ar avea nici o şansă dacă ar fi să apară înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu i-ar vorbi, el nu ar şti ce să răspundă.

Iov 9:16

v.16  Şi chiar dacă m’ar asculta, cînd Îl chem, tot n’aş putea crede că mi’a ascultat glasul;

Iov nu putea crede că Dumnezeu îl asculta cu adevărat.

Iov 9:17-19

v.17  El, care mă izbeşte ca într’o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

v.18  care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

v.19  Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Iov întreabă: “Cum aş putea să-mi pledez eu cazul înaintea lui Dumnezeu?”

Iov 9:20

v.20  Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Iov spune: “Dacă eu încerc să pretind că sunt perfect, gura mea mă va condamna.” Totuşi, vom vedea mai târziu că Iov avea o părere destul de bună despre sine însuşi. El nu este cel care spune: “Căci ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească…” (Rom. 7:18). Iov nu spune că este un om perfect înaintea lui Dumnezeu, dar susţine că este unul destul de bun, de fapt că este un om drept înaintea Domnului. Totuşi, el ştie că nu se poate apăra înaintea lui Dumnezeu.

Sunt mulţi cei care, din cauză că nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, cred că pot sta înaintea lui Dumnezeu şi îi pot îndeplini standardul şi pot fi pe placul Lui.

Îmi amintesc de un om de afaceri din Nashville. El făcea parte din grupul de oameni de afaceri cu care jucam volei de trei ori pe săptămână. El era un om fără prea mare teamă de Dumnezeu, deşi era un membru al bisericii. Eu eram mereu în cealaltă echipă, aşa că jucam mereu unul împotriva celuilalt. Lui nu-i plăcea să piardă. Într-o seară, când fusese înfrânt la un scor mai mare, s-a luat la ceartă cu mine în vestiar. La un moment dat, mi-a spus: “Te-am auzit vorbind la radio despre o religie care îi numeşte pe oameni păcătoşi care au nevoie să vină la Hristos. Eu nu cred acest lucru. Eu cred în ajutorarea oamenilor. În firma mea, eu dau oamenilor locuri de muncă. Îi plătesc astfel ca ei să poată cumpăra de mâncare familiilor lor. Eu cred că acesta este un bine mult mai mare decât orice religie aţi avea voi de oferit.” Ce răspuns poţi da unui astfel de om în faţa altor câţiva de acelaşi fel adunaţi într-un vestiar? Cei mai mulţi dintre ei frecventau biserica, fără să fie însă mântuiţi, fără să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu. Era greu de ştiut cum să răspunzi la o astfel de provocare. Eu nu am ştiut cum să răspund decât peste un an, în acelaşi vestiar, când acel om nu era de faţă. Şi nu era de faţă pentru că fusese închis. Fusese arestat pentru felul în care îşi conducea afacerile. El a fost găsit vinovat de fraudă, dar nu înşelase numai guvernul, ci chiar şi proprii salariaţi. Nu voi uita niciodată ce a spus unul din partenerii de volei în vestiar după ce i-a menţionat numele respectivului: “Nu prea cred că va avea vreo şansă înaintea lui Dumnezeu. El nu s-a descurcat prea bine înaintea judecătorului cutare zilele trecute. S-a descoperit că el nu dădea bani oamenilor pentru a pune mâncare pe masă, cum se lăuda, ci lua bani de la ei şi nu le dădea tot ce li se cuvenea.” Aceste cuvinte i-au cutremurat pe cei de faţă. După aceea i-am văzut pe câţiva dintre ei participând la serviciile de închinare din biserica mea şi chiar am avut privilegiul de a-l conduce pe unul dintre ei la Hristos. Ce vreau eu să spun este că oamenii au o concepţie greşită despre Dumnezeu. Ei cred că sunt destul de buni pentru a sta înaintea Lui. Iov spune: “Dacă ajung în prezenţa lui Dumnezeu, El va vedea în mine ceva, un lucru de care eu nu sunt conştient, şi nu voi putea să-I răspund nimic.”

Iov 9:32

v.32  Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

Iov spune: “Dacă Dumnezeu ar fi om, aş putea vorbi cu El.”

Ei bine, acesta este motivul pentru care Dumnezeu S-a făcut om, dragul meu prieten: pentru ca omul să poată vorbi şi să poată umbla cu El şi să înţeleagă că nu poate ajunge la înălţimea standardului lui Dumnezeu. Singurul om care a corespuns vreodată standardului lui Dumnezeu a fost Domnul Isus Hristos.

Multe din piesele şi scrierile moderne se fac vinovate de acest păcat: ele insinuează că Isus a fost un om păcătos! Liberalismul spune acest lucru de ani de zile. Totuşi, ei nu pot demonstra din Cuvântul lui Dumnezeu că a existat păcat în viaţa Domnului Isus Hristos. Păcatul este în inimile lor murdare pentru că Isus a fost fără păcat.

Pentru că Isus a fost şi om, eu pot veni la El. El a murit pentru mine pe cruce. Şi prin viaţa Lui El îmi arată că eu nu pot îndeplini cerinţele standardului lui Dumnezeu şi că am nevoie de un Mântuitor. El mă poate mântui prin moartea Lui. După un astfel de mijlocitor tânjea inima lui Iov.

Iov 9:33

v.33  Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Plângerea lui Iov se referea la un mijlocitor între el şi Dumnezeu. El spunea: “Dacă ar exista cineva care să ia mâna lui Dumnezeu şi mâna mea şi să le pună una în alta, dacă ar exista o astfel de persoană, aş avea pe cineva care să mijlocească între mine şi Dumnezeu!” În Noul Testament, Pavel îi scrie tânărului Timotei: “Căci este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5).

Cântecul care spune: “Pune-ţi mâna în mâna Omului din Galileea” conţine doar o jumătate de adevăr. Omul din Galileea mai are o mână care este mâna lui Dumnezeu. Isus este Dumnezeu, dragi prieteni. El este Dumnezeu-Om. Ce adevăr glorios! Şi cât de mare era dorinţa lui Iov pentru un astfel de mijlocitor!

Iov 10:1

v.1   M’am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

 

Pentru că nu are nici un mijlocitor, nici un om care să-l reprezinte înaintea lui Dumnezeu, Iov va vorbi în amărăciunea sufletului său. El este istovit de viaţă şi va spune exact ce simte. El este sincer şi direct în ce priveşte starea rea şi mizerabilă în care se află.

Iov 10:2

v.2  Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Dumnezeu îi va răspunde la această întrebare înainte de sfârşitul cărţii. Dumnezeu îi va arăta lui Iov ceva despre el însuşi, un lucru pe care toţi avem nevoie să-l descoperim despre propria persoană.

Iov 10:3

v.3  Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Iov nu poate înţelege de ce trebuie să sufere aşa când sunt atâţia oameni răi care nu suferă deloc. David s-a confruntat cu aceeaşi problemă. Şi eu m-am lovit de această problemă. Ca pastor, m-am întrebat adesea de ce îngăduie Dumnezeu ca oameni sfinţi, cu temere de Dumnezeu să sufere, în timp ce oameni care nu se tem de El şi nu-L respectă scapă nepedepsiţi pentru păcatul lor. Ei par să scape doar pentru o vreme. Am observat că, în timp, Dumnezeu va face ceva în această privinţă. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, noi tot ne întrebăm de ce se întâmplă aşa. Cartea lui Iov pune întrebările pe care toţi le punem într-un moment sau altul al vieţii. Sunt întrebări care dor, cu care ne luptăm şi cărora nu le putem da de capăt.

Iov 10:4

v.4  Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Iov îşi deplânge starea nenorocită în care a ajuns şi se întreabă dacă Dumnezeu vede cu adevărat ce se întâmplă cu el.

Acesta este un alt motiv pentru care Dumnezeu a îmbrăcat trup de om şi a venit să trăiască pe pământ: acum eu am siguranţa că există un Om în slavă care mă înţelege. Pentru că Isus a fost Om pe pământ aşa cum sunt şi eu. Astfel, El poate înţelege perfect tot ce simt. Nu există nici măcar o singură pulsaţie a inimii omeneşti pe care Isus Hristos să nu o fi simţit cât a trăit pe acest pământ. Dragul meu prieten, Isus ştie şi înţelege tot ce simt. Acest lucru este adevărat pentru fiecare fiinţă omenească de pe faţa acestui pământ.

Iov 10:5-7

v.5  Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

v.6  ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

v.7  cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Acum Iov începe să se apere. El nu este dispus să recunoască faptul că există un păcat grav în viaţa sa. El spune că se află într-o situaţie neobişnuită. “Dumnezeu ştie că nu sunt vinovat, totuşi eu nu pot scăpa de mâna Lui. Trebuie să trec prin toate acestea, fără să înţeleg de ce este aşa.”

Iov era un om care avea nevoie de puţină smerenie şi Dumnezeu i-o va da. Aţi observat că smerenia şi răbdarea nu sunt calităţi pe care Dumnezeu să vi le dea pe o tavă de argint din care să vă înfruptaţi cu o lingură de argint? Nu deveniţi smeriţi pe această cale. Răbdarea şi smerenia sunt roade ale Duhului Sfânt produse în viaţa voastră prin experienţele încercărilor de tot felul. Dumnezeu va face să rodească şi smerenia, şi răbdarea, în viaţa lui Iov.

În Noul Testament ni se vorbeşte despre răbdarea lui Iov. Iacov spune: “Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.” (Iacov 5:11). Nu se pune problema că Iov era un om răbdător din fire – această calitate ar fi făcut să crească încrederea lui în sine însuşi şi îngâmfarea sa. De fapt, Iov nu era răbdător. Am văzut că şi-a pierdut răbdarea şi a început să ridice glasul la Dumnezeu cu nerăbdare. Dar când vedem sfârşitul pe care i l-a dat Domnul, rezultatul lucrării lui Dumnezeu în viaţa lui, observăm că Dumnezeu l-a făcut răbdător. El este Cel care i-a dat lui Iov şi smerenia necesară în viaţa lui. Dumnezeu este Cel care face toate acestea.

Iov 10:19

v.19  Aş fi ca şi cum n’aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Iov revine la gândul lui de la început, gândul care nu-l va părăsi încă multă vreme de acum încolo. În timpul nenorocirii sale moartea părea un lucru de dorit. El simţea că moartea îl va scăpa de nefericirea sa. Va ieşi din scenă şi va primi moartea ca un somn, ca o stare în care să nu mai ştie de el, în care să nu mai fie conştient de ceea ce i se întâmplă.

Dacă credeţi că puteţi găsi în această carte ceva ce să susţină teoria somnului sufletului, vă înşelaţi. Înainte de sfârşitul cărţii, Iov va spune: “Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu… totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu” (Iov 19:25-26). Dragul meu prieten, această carte nu învaţă nimic despre sufletul somnului.

Dar în acest moment, Iov îşi doreşte să nu se fi născut. Acest sentiment este comun multor oameni. Poate l-aţi avut şi voi la un moment dat. Ilie a simţit la fel. Iona este un alt personaj biblic care a avut acelaşi sentiment. Dar acest sentiment nu vă va face nici un bine. A-ţi dori să nu te fi născut niciodată înseamnă a-ţi irosi timpul cu gânduri fără rost. Şi nici dacă-ţi doreşti să mori nu vei avea un ajutor mai mare. Nimeni nu a dorit numai pentru că şi-a dorit acest lucru. Eu bănuiesc că cei mai mulţi oameni care spun că doresc să moară sau să fi murit deja, nu vorbesc deloc serios. Ei spun acest lucru doar de dragul de a-l spune. Când sunt confruntaţi cu moartea, oamenii vor să trăiască. Şi dacă Iov a fost într-adevăr confruntat cu moartea, nu şi-a dorit cu adevărat să fi murit deja. Dar în aceste momente el îşi revarsă toată durerea din suflet şi demnitatea lui are de suferit. Va fi nevoie ca Dumnezeu să poată ajunge la inima lui.

Mulţi dintre sfinţii lui Dumnezeu de astăzi au o inimă mândră şi împietrită. Uneori Dumnezeu trebuie să lucreze cu noi aşa cum a lucrat cu Iov pentru a transforma o astfel de inimă. O asemenea prelucrare ne este cât se poate de necesară.

Noi confundăm neprihănirea cu absenţa unor vicii majore, ca să zic aşa. Iată că aici avem o dovadă că lucrurile nu stau în felul acesta.

Aşa cum o să vedem şi în finalul cărţii, Iov însuşi se convinge ce stare păcătoasă a avut şi câtă nevoie avea de pocăinţă. Şi nu uitaţi, Iov este omul cu care se laudă Dumnezeu. În aceste condiţii, cum nu avem noi şi mai multă nevoie de iertare, pocăinţă şi schimbare.

Ce bine este că avem unde să le găsim: La Dumnezeu!

 

Rămâneţi cu binecuvântarea lui Dumnezeu!