Itinerar Biblic Ep.0518 – IOV Cap. 7:1- 8:22

 

Dragi ascultători revenim la cartea Iov pentru a continua primul discurs al lui Iov.

Aşa cum am văzut, prietenii săi vin pentru a-l mângâia dar nu reuşesc să o facă. După un prim discurs al lui Elifaz din Teman, Iov dă răspunsul.

Iov nu simte nici o uşurare în suferinţa şi în durerea sa. El este un om foarte bolnav, dar prietenii lui par să treacă cu vederea acest fapt. Ei nu i-au adus nici un fel de mângâiere lui Iov. Până şi soţia lui, care ar fi trebuit să fie un ajutor potrivit pentru el, i-a sugerat să se sinucidă. Când lumea din jurul lui, lumea în care trăia, s-a prăbuşit complet, Iov a ajuns un om frustrat, nefericit, într-o stare vrednică de plâns.

Să vedem deci care sunt cuvintele lui Iov:

Iov 7:1-3

v.1    Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

v.2    Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

v.3    aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.

Acesta este modul în care vede Iov viaţa pe pământ. Adevărul este că nu este deloc o imagine distorsionată. Este aceeaşi imagine pe care o exprimă şi Solomon în cartea sa Eclesiastul:

Eclesiastul 2:23  Toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n’are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

Acum, este drept, atunci când suntem în suferinţă, orizontul nostru este şi el modificat. Dar există totuşi multă suferinţă pentru om şi aceasta pentru că adevărata viaţa, viaţa unde omul va avea parte de bucurie veşnică nu este aici pe pământ ci sus în ceruri.

Mergem mai departe:

Iov 7:4-6

v.4  Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?‘ Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

v.5  Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

v.6  Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

S-ar părea că Iov simţea că este bolnav de o boală fără leac şi că sfârşitul era aproape. Probabil că a avut o astfel de boală. În tot acest timp, prietenii lui nu au dat nici un pic de atenţie acestei boli. Ei au venit la Iov dar nu au împlinit în nici un fel nevoile lui imediate. Prietenii lui pur şi simplu nu au înţeles ce se întâmpla cu el. Cineva spunea că prieten este cel care te cunoaşte cu adevărat şi totuşi te iubeşte. Aceşti prieteni nu-l cunoşteau deloc pe Iov. El spune că măcar starea lui fizică ar fi trebuit să atragă compasiunea lor. Să citim de la versetul 13:

Iov 7:13-16

v.13  Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,‘

v.14  atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

v.15  Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

v.16  Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!

Se pare că febra atrăgea după sine perioade de delir şi halucinaţii.

Iov 7:17-19

v.17   Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

v.18  să-l cercetezi în toate dimineţile, şi să-l încerci în toate clipele?

v.19  Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

Iov îşi doreşte pur şi simplu să moară în pace. Ar vrea ca Dumnezeu să-l lase în pace. Iov simte că este încercat, dar nu ştie deloc ce este dincolo de toate aceste lucruri rele care i se întâmplă.

Dragi ascultători, reacţia lui Iov este reacţia firească a tuturor oamenilor: “Lasă-mă singur în nenorocirea mea!” Este ceea ce spunem noi toţi. Deşi tânjim după mângăiere, egoismul ne face să ne plângem singuri de milă şi să credem că nimeni nu ne înţelege. Este ceea ce face şi Iov, dragii mei pentru că şi Iov a fost om.

Iov 7:20-21

v.20  Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m’ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

v.21  Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!“

Ei au ridicat problema păcatului lui Iov. Iov nu pretinde că este fără vină. El admite faptul că a păcătuit. Dar de ce să fie ales el pentru acest atac special ca şi când ar fi un păcătos de mare renume? De ce să-i fie viaţa o povară când el nu este un astfel de păcătos? De ce nu se îndură Dumnezeu de el? De ce nu-i iartă Dumnezeu păcatul şi nu-l readuce la starea de dinainte?

Deşi recunoaşte faptul că este păcătos, Iov spune că a primit o pedeapsă mult mai mare decât cea pe care o merita.

Putem vedea acum o fisură în integritatea lui Iov. Când integritatea unui om este frântă, el devine o ţintă uşoară pentru Satan. Acest lucru se întâmplă cu toţi cei care vor să lupte singuri în această viaţă. Un astfel de om începe fie să apeleze la sticla de băutură, fie să cadă în păcat. Satan are ocazia să-l atace pentru că integritatea lui a fost frântă. Aşa stau lucrurile cu Iov. Se va frânge Iov sub povara tuturor acestor necazuri? Vom vedea!

Deocamdată însă mergem mai departe la capitolul 8 unde începe discursul unui alt prieten al lui Iov: Bildad din Şuah.

El este ceea ce noi numim un tradiţionalist. Bildad este omul care bizuie pe trecut. Argumentul lui este: “Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor” (Iov 8:8). Este ca şi cum el ar lua pietrele şi rocile geologiei, s-ar uita la ele şi ar spune ce s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, de aici prezicând şi ce se va întâmpla în viitor.

De fapt, evoluţionistul este un tradiţionalist, lucru pe care nu l-ar recunoaşte foarte mulţi. Evoluţionistul se bazează pe trecut şi presupune existenţa unor premise pe care nu le poate dovedi. Există doar două explicaţii pentru originea universului: una este creaţia, cealaltă este speculaţia. Evoluţia este speculaţie. Evoluţioniştii sapă în pământ, scot la suprafaţă un os, încearcă să-l dateze şi îl clasifică într-o anumită perioadă. Apoi fac relaţia cu dezvoltarea omului. Dar cine ştie dacă aceste lucruri sunt adevărate? Cartea lui Iov va ridica această întrebare. În Iov 38:4, Dumnezeu îl întreabă pe Iov: “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” Bildad va folosi argumente de genul: “când eram tânăr” şi “noi aşa am obişnuit; aşa am procedat până acum”. El cunoaşte o sumedenie de zicale vechi şi proverbe, platitudini pioase care nu spun nimic nou. El este mai crud decât Elifaz. Se năpusteşte asupra bietului Iov cu acuzaţiile sale şi îl răneşte foarte mult. Bineînţeles că nu-l ajută deloc pe Iov. Acest Bildad se presupune că era prietenul lui Iov! Uneori însă prietenii nu-ţi sunt tocmai prieteni.

Să citim deci din capitolul 8:

Iov 8:1-2

v.1    Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

v.2  ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

Este uimitor ce bine se pricep la vorbe oamenii aceştia! Chiar au darul replicii. Sunt oameni strălucitori din punct de vedere intelectual. Bildad însă înfige cuţitul în Iov şi îl şi răsuceşte puţin. El spune: “Iov, a te asculta pe tine vorbind este ca şi cum aş asculta cum bate vântul. Eşti un om care vorbeşte mult fără să spună nimic. Vorbirea ta este fără conţinut.” Eu aş spune că toţi sunt la fel – şi Iov, şi cei trei prieteni ai lui. Vom vedea mai târziu care este problema cu Iov.

Aşadar, această remarcă introductivă a lui Bildad era o glumă pe seama lui Iov.

Până în acest moment presupun că se adunase o mulţime în jurul lor. Această dispută era interesantă pentru oamenii din vremea aceea aşa cum este un meci de fotbal pentru cei de azi. Ei erau fascinaţi de întrecerile intelectuale aşa cum suntem noi interesaţi de întrecerile sportive de azi. Mă întreb despre care generaţie putem spune că este mai civilizată!

Iov 8:3

v.3  Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

De fapt, Bildad vrea să spună: “Iov, tu primeşti acum exact ce ţi se cuvine. Tu încerci să te aperi, dar tot ce ţi se întâmplă dovedeşte că există un păcat în viaţa ta şi că primeşti ce meriţi.” Oare nu gândim noi la fel de cele mai multe ori? Mereu ne întrebăm când vedem pe cineva în suferinţă: “Oare cine a păcătuit?” Oare ce a făcut?” Ei bine se pare că nu întotdeauna trebuie să fie neapărat un păcat.

Iov 8:4

v.4  Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mîna păcatului.

Este groaznic să spui aşa ceva. El sugerează că fiii lui Iov au murit pentru că au fost păcătoşi. Nu-mi imaginez un lucru care rănească mai mult pe cineva în situaţia lui Iov. Bildad nu are nici un drept să spună aşa ceva. Noi ştim (pentru că Dumnezeu ne-a îngăduit să aflăm acest lucru de la începutul cărţii) că nu acesta este motivul pentru care au murit fiii lui Iov.

Iov 8:5-6

v.5  Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic,

v.6  dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

Iov, dacă ai fost alb precum crinul, aşa cum laşi tu să se înţeleagă, Dumnezeu ţi-ar fi ascultat rugăciunea şi te-ar fi readus în starea dinainte. Dar aşa cum stau lucrurile, ceva este radical greşit.

Iov 8:7

v.7  Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

Şi să ştiţi că aşa se va întâmpla până la urmă. După toate acestea, Dumnezeu îi va da lui Iov de două ori mai mult decât tot ce a avut vreodată.

Iov. 8:8

v.8  Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –

Bildad revine asupra teoriei evoluţiei. El are de gând să spună că totul funcţionează conform unor legi prestabilite. El va spune câteva din aceste legi care sunt vechi zicale.

Iov 8:9

v.9 Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră.             “Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic” este o afirmaţie corectă. Sigur că Bildad nu este de părere că el însuşi nu ştie nimic. El vrea să spună doar că Iov nu ştie nimic. Totuşi, afirmaţia este adevărată şi în privinţa lui Bildad, şi în privinţa evoluţioniştilor, şi în privinţa mea, şi în privinţa fiecăruia dintre voi. Omul este un întârziat în universul lui Dumnezeu. El nu există de prea multă vreme aici. Dumnezeu nu a găsit potrivit să ne spună cine exista în univers înainte de apariţia omului. Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează acest lucru. Nu mă preocupă ce s-a întâmplat în trecutul veşniciei, dar mă interesează ce se va întâmpla în viitor pentru că mă aştept să fiu martor la toate acestea.

Iov 8:10

v.10  Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

Bildad spune că trecutul ne va învăţa. Oamenii iau câteva roci şi câteva oase şi pretind că ştiu totul despre originea pământului şi despre dezvoltarea lui. Dar omul presupune şi ia drept cunoscute şi adevărate mult mai multe lucruri decât va ajunge să cunoască vreodată cu adevărat.

Observaţi cât de diferită este filozofia apostolului Pavel. El îndrepta atenţia oamenilor spre Hristos şi spre viitor: “alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14). Singura sursă din care putem afla ceva despre lucrurile veşnice este Cuvântul lui Dumnezeu.

În continuare, Bildad este şi mai sincer, şi mai crud:

Iov 8:11-12

v.11  ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

v.12  Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

El încearcă aici să adopte un ton ştiinţific, dar orice elev de clasa a III-a ar şti despre ce este vorba. Este nevoie să uzi florile ca să crească. Nu e nevoie de nu ştiu ce cunoştinţe ca să ştii lucrul acesta.  Parcă nu e prea multă profunzime în aceste cuvinte ale lui Bildad cu toate eforturile lui de a dovedi altceva. Ce spuneţi?

În orice caz că putem găsi şi aici o asemănare cu comportamentul nostru. Adesea facem şi noi acest lucru. Atunci când de fapt nu înţelegem prea bine despre ce este vorba folosim cuvinte mari, fraze pompoase pentru a-i impresiona pe cei din jur când, de fapt, nu ştim ce să spunem. Dar să mergem mai departe:

Iov 8:13

v.13  Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

Am mai putea traduce acest verset şi în felul următor:[… şi nădejdea celui prefăcut (ipocrit) va pieri]

Iată unde a ajuns Bildad. Acum îl acuză pe Iov de ipocrizie. El spune că Iov acoperă ceva. El îi spune lui Iov: “Ai fost un ipocrit. Ai folosit tot timpul o mască.” Bun prieten Bildad acesta…

Iov 8:14-15

v.14  Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

v.15  Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

Totuşi, descrierea pe care Bildad o face omului ipocrit este reală:

Iov 8: 16-19

v.16  Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

v.17  îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

v.18  Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!‘

v.19  Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

Este ca şi cum te-ai sprijini pe o pânză de păianjen. Când vine necazul, nu îţi este de nici un ajutor, nu te poate ţine.

Iov 8:20

v.20   Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

Este adevărat acest lucru? Dumnezeu m-a ajutat pe mine, deşi eu am făcut rău. El m-a mântuit, dragi prieteni. Va lepăda Dumnezeu un om fără prihană? Nu, nu va face aşa ceva. Dar unde este omul fără prihană? Nu este nici unul. Scriptura este cât se poate de clară în această privinţă: “Nu este nici un neprihănit, nici unul măcar” (Rom. 3:10). Deşi ce spune Bildad este adevărat, dacă testăm această afirmaţie în eprubeta vieţii şi turnăm acidul experienţei pe ea, nu va rezista la acest test.

Iov 8:21-22

v.21  Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

v.22  Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.“‘

Bildad îi spune lui Iov că a rămas fără nimic pentru că este un mare păcătos. Această acuzaţie nu este de prea mare folos pentru un om în situaţia lui Iov.

Bildad este vocea tradiţionalistului. El crede că poate spune cum a început să existe lumea doar prin examinare ştiinţifică. O fi el băiat deştept, dar nu ştie nimic şi nici nu se poate substitui lui Dumnezeu.

Adevărul este, dragi prieteni că de foarte multe ori şi noi avem genul acesta de abordare simplist. Spun simplist pentru că este simplu să evaluezi o anumită situaţie numai prim prisma experienţei, de cele mai multe ori personale, şi să crezi că ei soluţie. Este adevărat că experienţa este necesară, ea aduce o bogăţie de învăţătură de fiecare dată, dar nu cred că trebuie să ne bazăm numai pe ea. Mai cu seamă atunci când este vorba despre experienţe de viaţă.

De exemplu, o greşeală frecventă  este cea făcută de părinţi când solicită ascultare din partea copiilor lor, numai pentru că ei au “ mai multă experienţă de viaţă!” Ei bine, se prea poate ca experienţa aceea să nu fi fost tocmai la fel. Când este vorba de viaţă, de oameni, de dimensiunea spirituală a vieţii, fiecare experienţă este unică.

Să ne luăm deci, dragi ascultători, timp, să ne oferim răbdare şi să ne aplecăm asupra fiecărei experienţe cu dorinţa de a învăţa din ceea ce Dumnezeu are de oferit cu fiecare ocazie.

Sper că aşa s-a întâmplat şi de această dată. Sper că şi din cuvintele lui Bildad am învăţat câte ceva pentru că devreme ce Dumnezeu a considerat necesar să le aşeze în Cuvântul Său către noi oamenii, ele conţin lucruri de care noi avem nevoie.

În capitolul următor vom vedea că Dumnezeu îi răspunde lui Bildad şi o face foarte bine, deşi este din ce în ce mai istovit de aceste runde de dialog.

Fie ca pe noi Dumnezeu să ne învioreze şi să ne entuziasmeze ori de câte ori citim, analizăm şi mai cu seamă aplicăm Cuvântul Său în viaţa noastră.

Fiţi binecuvântaţi!