Itinerar Biblic Ep.0514 – IOV Capitolul 2:1-13

 

Tema: În cer, Dumnezeu şi Satan; ţara Uţ; jos, pe grămada de gunoi a oraşului

 

Dragi ascultători sper că primul capitol din această carte Iov a reuşit să vă stârnească interesul pentru Cuvântul lui Dumnezeu care iată, şi de această dată, tratează o problemă arzătoare pentru noi oamenii – suferinţa.

Am văzut deja ceea ce s-a întâmplat cu Iov şi cum într-o singură zi a pierdut cam tot ce avea. Nu cred că Iov era legat de lucrurile materiale atât de mult dar cred că a suferit destul de mult atunci când a primit vestea că şi cei zece copii ai săi au murit.

Cred că  este foarte important să ne aducem aminte de ultimul verset al capitolului 1: ”În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc, şi n’a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.”

Nu ştiu ce poziţie ai fi avut tu dragul meu prieteni, dar eu unul nu cred că aş fie trecut chiar cu bine acest examen.

Mergem astăzi mai departe la capitolul 2 al cărţii:

Iov 2:1

v.1    Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s’a înfăţişat înaintea Domnului.

După cum vedeţi, făpturile inteligente create de Dumnezeu îşi prezintă din nou obişnuitul raport. Observaţi că toţi trebuie să-şi prezinte acest raport înaintea lui Dumnezeu. Şi tu, şi eu, dragul meu prieten, vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu într-o bună zi. Amintiţi-vă că fiecare creştin va sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (2 Cor. 5:10), unde vom da socoteală de felul în care am administrat ce ne-a încredinţat Dumnezeu pe pământ. (Cei credincioşi nu vor sta înaintea judecăţii de la scaunul de judecată mare şi alb din Apocalipsa 20:11-15 unde vor da socoteală cei necredincioşi de viaţa lor.) Toate făpturile create de Dumnezeu trebuie să vină şi să dea socoteală înaintea Lui.

Nu uitaţi, prieteni, că El este Dumnezeu. Noi nu acţionăm liber astăzi. Auzim în jurul nostru strigătul “Vrem libertate!” Cât de multă libertate avem? O lăcustă poate sări mai mult decât omul. Dacă noi am putea sări la fel ca lăcustele, am putea sări pentru clădirile cele mai înalte. Dumnezeu ne-a creat cu anumite limite. Noi suntem creaţia Lui, El este Creatorul. Toţi trebuie să răspundem înaintea Lui.

Când fiii lui Dumnezeu vin să se prezinte înaintea Lui, alături de ei apare şi Satan. El nu este în afara jurisdicţiei lui Dumnezeu. Deşi Dumnezeu ştia deja ce va spune el, Satan a trebuit să vină înaintea lui Dumnezeu şi să-I spună Domnului ce a făcut.

Iov 2:2

v.2  Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“

Cu alte cuvinte, Satan spune din nou că îşi vizitase domeniul. El conduce lucrurile pe aici, pe pământ. Este de ajuns să vă uitaţi în jur cu atenţie şi să vedeţi cine conduce această lume.

Iov 2:3

v.3  Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l perd fără pricină.“

Aceasta ne arată clar că Domnul i-a îngăduit lui Satan să-i facă acest rău lui Iov fără ca Iov să fi avut o vină sau să fi provocat cu ceva această atitudine. Oamenii spun mereu: “De ce îngăduie Dumnezeu să mi se întâmple aşa ceva?” Poate că răspunsul Domnului este: “Nu este vreun motiv în tine pentru ce ţi se întâmplă. Eu nu te pedepsesc. Vreau doar să te aduc mai aproape de mine.” Aşa a fost în cazul lui Iov. Domnul spune că Satan ar vrea să-l distrugă fără motiv.

Vedeţi, uneori noi arătăm cu degetul un credincios şi spunem că Dumnezeu îl loveşte, când acest lucru poate să nu fie deloc adevărat. Poate că Dumnezeu îl pune la încercare, îl testează într-un fel în care nu ar proceda cu unul dintre noi pentru că nu ar avea încredere să ne încredinţeze un necaz aşa de mare. Ca să fiu sincer, nu mi-aş dori să trec niciodată prin ce a trecut Iov!

Mergem mai departe şi vedem că Domnul îi atrage din nou atenţia lui Satan asupra lui Iov. “Iov tot slujitorul Meu a rămas. Ai spus că dacă Eu îţi îngădui să-i iei tot ce are, Iov Îmi va întoarce spatele. Dar nu a făcut-o! El şi-a păstrat integritatea!”

Iov 2:4-6

v.4  Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

v.5  Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“

v.6  Domnul a zis Satanei: ,,Iată, ţi-l dau pe mînă: numai cruţă-i viaţa.“

Să ştiţi că Satan este corect în caracterizarea pe care o face celor mai mulţi dintre noi. Există o fisură în armura noastră. Avem fiecare un călcâi al lui Ahile, o slăbiciune anume. Toţi ne încovoiem sub povara durerii când suntem atacaţi în ce avem mai scump sau în punctele noastre slabe. Dar Dumnezeu ne-a făcut o promisiune: “Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul ca să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Cor. 10:13). Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fim ispitiţi peste puterile noastre. Trebuie să înţelegem şi să recunoaştem acest lucru.

Dragul meu prieten, oriunde ai fi şi oricare ar fi situaţia prin care treci, să ştii că Dumnezeu are puterea de a te susţine. Aceasta este o mare mângâiere. Noi nu ştim ce ne poate aduce o nouă zi. Poate să fie ceva tragic sau poate să fie o zi nemaipomenit de frumoasă. Oricare ar fi situaţia, Dumnezeu ne spune: “Îţi voi da puterea de a trece peste toate acestea.” Dumnezeu va avea grijă ca armura noastră să stea la locul ei şi să nu cadă. Este minunat să ştii că ai un asemenea Apărător şi Ajutor.

Satan este un mincinos. El spune că Iov va da orice pentru propriul trup şi că, dacă îi este îngăduit să se atingă de oasele şi de carnea lui Iov, acesta Îl va blestema pe Dumnezeu.

            Iată că scena se schimbă din nou:

Iov 2:7-8

v.7    Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.

v.8    Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.

Acest om este încercat în toate aspectele vieţii sale. Satan încearcă să-l distrugă. Iov şi-a pierdut averea, şi-a pierdut familia şi acum îi este afectat şi trupul.

Nu pare să existe nici o explicaţie omenească pentru necazurile lui Iov. Nu este o pedeapsă pentru păcatele lui şi toată această poveste pare fără sens dacă nu cercetăm cu atenţie ce se întâmplă. Acesta este motivul pentru care Iov ne dă această explicaţie la începutul cărţii, pentru ca noi să putem înţelege. Ceea ce i s-a întâmplat lui Iov a fost pentru un scop înalt şi care a meritat acest efort. A existat un motiv bun şi suficient în gândul lui Dumnezeu. El a cântărit toate datele şi toate aspectele şi a decis că planul Său trebuie împlinit. Era vorba de disciplina Sa. Putem spune că tot ce s-a întâmplat a fost spre binele lui Iov.

Haideţi să presupunem că un tată îl bate pe copilul lui. Tatăl spune: “Pe mine mă doare mai mult decât pe tine.” Copilul răspunde: “Da, dar nu în acelaşi loc.”

Cam aşa ceva este şi cu Iov. Experienţa aceasta a fost spre binele lui Iov, în cele din urmă. Amintiţi-vă ce spune Biblia: căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. “Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55:9).

Mă gândesc că noi încercăm să-i ferim pe copiii noştri de suferinţă. Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a preveni suferinţa. Le dăm tot ce ne putem permite pentru a le face viaţa plăcută şi îi răsfăţăm. Trebuie să recunoaştem că am crescut o generaţie de răsfăţaţi.

A venit o zi în care Iov a înţeles că experienţa prin care trecea va aduce ceva bun, dar la început nu a priceput nimic. Şi toate acestea s-au întâmplat nu numai pentru binele lui Iov, ci şi spre slava lui Dumnezeu. Să nu uităm că Satan atacase caracterul lui Dumnezeu. Probabil că toate fiinţele inteligente din cer s-au cutremurat la auzul vorbelor lui Satan. Cu alte cuvinte, el spunea: “Nu meriţi să fii iubit. Trebuie să-l plăteşti pe Iov ca să te iubească şi să-Ţi slujească. I-ai plătit pe cei care Te iubesc.”

Ce putem spune despre noi înşine, dragi prieteni? Suntem nişte oportunişti în relaţia noastră cu Dumnezeu? Îi slujim Domnului şi Îl adorăm pentru că ne plăteşte? Dumnezeu este bun şi îndurător faţă de noi. Noi ne bucurăm de bunătatea Lui. Dar numai când suntem în focul încercării ne dăm arama pe faţă. Focul înlătură reziduurile de tot felul şi în urma încercării rămâne numai ce este valoros şi autentic. Noi trebuie să fim lumini în această lume. Lumina este pentru întuneric şi Dumnezeu ne pune în întuneric pentru ca lumina noastră să strălucească.

Dumnezeu nu a promis o viaţă uşoară nici unuia dintre copiii Săi. Dimpotrivă, ni se spune că drumul va fi greu. Dacă suferim cu El, vom domni împreună cu El. Dacă nu vrem durere, nu va fi nici strălucire. Dacă nu acceptăm suferinţa şi lupta, nu vom avea nici un sceptru. Este greu să ne plecăm sub mâna atotputernică a lui Dumnezeu. De aceea a spus Pavel: “Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm…” (2 Cor. 5:11).

Ce fel de necaz l-a mai lovit pe Iov? Biblia spune că Satan l-a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului şi că Iov a luat un ciob ca să se scarpine. Medicii creştini au dezbătut îndelung problema bolii lui Iov, încercând să avanseze diferite diagnostice. Dr. Cedric Harvey a fost un medic englez din Londra care a sugerat că Iov a fost victima unei dermatite psihosomatice. Cuvântul lui Dumnezeu spune că Iov era plin de bube, iar acest medic creştin spune că Iov avea dermatită psihosomatică. Asta arată ce ţi se poate întâmpla dacă devii medic.

Dermatita psihosomatică este o boală a pielii indusă de anxietate. Eu nu cred că aceasta este explicaţia, dar medicul nu a fost de faţă pentru a-l diagnostica pe Iov, aşa că pot să-l contrazic. Dr. Harvey a scris despre acest lucru într-o revistă medicală. El spune că un studiu al cărţii lui Iov va scoate la iveală faptul că Iov avea insomnie, vise înspăimântătoare, o stare generală de anxietate, acestea fiind socotite simptoame ale dermatitei psihosomatice. Amintiţi-vă de acest lucru data viitoare când vă vine să vă scărpinaţi. Cel puţin veţi şti numele bolii de care suferiţi.

Un alt medic, un cardiolog din New York, pe nume Dr. Charles J. Brim, a pus diagnosticul de pelagră, o boală provocată de lipsa unei vitamine. Puteţi să alegeţi între aceste două diagnostice. De fapt, s-a sugerat chiar că Iov ar fi avut cancer. Sper că nu vă deranjează dacă eu voi spune doar că avea bube pe tot corpul. Oricare ar fi fost numele bolii, este clar că omul avea un necaz foarte mare şi că nu-i era deloc uşor.

Satan a acţionat asupra lui Iov şi i-a luat tot ce a putut lua, tot ceea ce-l face pe om să păşească cu demnitate în această viaţă. Acum ni se face cunoştinţă cu soţia acestuia. Ascultaţi ce spune ea:

Iov 2:9

v.9  Nevastă-sa i-a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!“

Satan vrea să-l aducă pe Iov într-o asemenea stare încât acesta să considere că nici măcar nu merită să se mai numească om.

Sugestia soţiei de a-L blestema pe Dumnezeu şi de a muri este un sfat ciudat din partea unei soţii. S-ar părea că ea îşi dorea să fie văduvă. Dar poate să fie şi o sugestie izvorâtă din compasiunea pentru starea nenorocită în care îl vedea pe Iov. Satan îi luase absolut tot. De ce nu i-a luat şi soţia? Motivul poate fi acela că ea nu i-a fost de nici un ajutor lui Iov. S-ar părea că ea făcea jocul diavolului. Iov 2:10

v.10  Dar Iov i-a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?“ În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc cu buzele lui.

Iov şi-a menţinut integritatea. Abia acum intrăm, de fapt, în acţiunea propriu-zisă. Acesta este adevăratul început al cărţii. Am văzut cum a fost atacat Iov şi cum şi-a păstrat integritatea. Acum prietenii lui vin să-l vadă şi să-i aducă mângâiere. Acesta este momentul în care începe să fie atacată cu adevărat integritatea sa. Aici începe dialogul.

Iov 2:11

v.11   Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari-l loviseră. S’au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă şi să-l mîngîie.

Acum ne sunt prezentaţi cei trei prieteni ai lui Iov. Elifaz era un Temanit. Teman fusese nepotul lui Esau, conform relatării din Geneza 36:10-11. Bildad se trăgea din Şuah. Şuah era un fiu al lui Avraam, conform cu Geneza 25:2. Ţofar era din Naama, care se afla în nordul Arabiei. Aceste date ne ajută să determinăm ca interval probabil al vieţii lui Iov perioada patriarhilor şi ne dau o idee despre zona în care ar fi putut locui acesta, deşi fără coordonate exacte.

Aceşti trei bărbaţi vin să plângă alături de Iov. Pentru că voi spune lucruri urâte despre ei mai târziu, trebuie să spun acum şi ceva bun despre ei. Ei fuseseră prieteni adevăraţi pentru Iov înainte de aceste nenorociri. Această experienţă i-a înstrăinat de Iov şi aceasta din cauză că ei nu-L cunoşteau pe Dumnezeu, nici nu ştiau de ce face Dumnezeu unele lucruri.

Acesta este unul din motivele pentru care ar trebui să fim şi noi foarte atenţi atunci când încercăm să explicăm de ce se întâmplă unele lucruri celor de lângă noi. Nu avem nici un drept să spunem că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple cutare lucru în viaţa cuiva din cutare motiv. Poate că aşa credem noi, dar adevărul este că noi NU ŞTIM motivul real.

Aceşti prieteni ai lui Iov erau tot la fel de siguri de motivele lui Dumnezeu cum sunt şi mulţi oameni din zilele noastre. Ei credeau că ştiu de ce se întâmplă unele lucruri, dar se înşelau amarnic.

Totuşi, putem remarca faptul că ei îi erau cu adevărat prieteni lui Iov.

Iov 2:12-13

v.12  Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.

v.13  Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.

Ei auziseră că prietenul lor, Iov, avea necazuri mari, dar nu-şi închipuiseră că pot fi atât de grave. Ultima dată când îl văzuseră era un bărbat fericit înconjurat de o familie frumoasă. Ei văzuseră averea lui Iov răspândită în tot ţinutul acela. Acum iată-i venind în vizită. Ei se aşteptaseră să-l găsească în casa lui cea luxoasă. Dar iată că-l găsesc pe groapa de gunoi a cetăţii, acolo unde veneau oamenii să arunce gunoiul, ba chiar îl văd scărpinându-se cu un ciob de lut. Iov nu mai are absolut nimic. Tot ce avea a dispărut din viaţa sa. Sărmanul Iov!

Cei trei prieteni au plâns şi au jelit alături de Iov. Vreme de şapte zile nu au spus nimic. Ei au stat lângă Iov şapte zile şi şapte nopţi. Asta demonstrează că ei erau adevăraţi prieteni. Atât cât s-au priceput, ei au încercat să-i aducă mângâiere lui Iov stând alături de el şapte zile şi şapte nopţi. Deşi au plâns alături de el în tot acest timp, ei nu puteau să-l mângâie pentru că: (1) ei nu-L înţelegeau pe Dumnezeu; (2) nu-l înţelegeau pe Iov: (3) nu se înţelegeau pe ei înşişi.

Cum stau ei acolo timp de şapte zile, îl privesc pe Iov cu o privire critică şi dau din cap în semn că ştiu ei ce ştiu. Toţi trei sunt oameni străluciţi, inteligenţi; sunt filozofi care gândesc mult. Tot gândindu-se ei în cele şapte zile, au ajuns la o concluzie. Chiar dacă au ajuns la această concluzie din unghiuri diferite, ei sunt convinşi că Iov trebuie să fie un mare păcătos pentru ca să i se întâmple toate aceste lucruri groaznice. Dumnezeu îl pedepseşte. Mai bine şi-ar pune viaţa în ordine. Aceasta este concluzia lor.

Într-un sfârşit, Iov nu mai poate rezista. Ei încep să dea din cap vrând să spună că au înţeles ce se întâmplă. Ei par să spună: “Aha, frate Iov, în sfârşit iese la iveală totul. Trăiai în păcat şi dădeai impresia că eşti o persoană cucernică. Acum ştim că ţi s-au întâmplat toate acestea pentru că ţi s-a descoperit păcatul.” Ei bine, Iov nu mai suportă această privire. Poate suporta tot ce i se întâmplă, dar nu şi o acuzaţie falsă. Începe dialogul. Iov vorbeşte primul. În capitolul următor vom vedea ce spune inima frântă a acestui om.

Dragii mei, trebuie să luăm aminte la cuvântul lui Dumnezeu. El ne învaţă multe lucruri şi trebuie să le dăm voie  în inima noastră pentru a aduce schimbarea.