Itinerar Biblic Ep.0513 – IOV- Capitolul 1

 

Tema: Evenimente dramatice în cer şi pe pământ

 

Dragi ascultători, iată că facem astăzi cunoştinţă cu un personaj ce a rămas în conştiinţa oamenilor ca un om care a suferit foarte mult.

Să începem deci derularea istoriei sale cu prezentarea, mai întâi, a cadrului în care au loc evenimentele din viaţa lui.

Deci, capitolul 1 din cartea Iov.

Iov. 1:1

v.1   Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

Ţara lui Uţ, dragi ascultători,  era undeva în Orientul Mijlociu, dar nu se ştie nimic exact despre localizarea acesteia. Istoricul Flavius Jospehus aduce o mică rază de lumină în privinţa acestei localizări.

Un alt reper îl avem din cartea Geneza 10:22-23,  unde se vorbeşte despre Uţ ca fiu al lui Aram, fiul lui Sem. În Geneza 22:20-21, Uţ este primul născut al lui Nahor care era fratele lui Avraam. Josephus ne spune că Uţ a fost fondatorul cetăţii antice a Damascului. De fapt, Damascul este oraşul cu cea mai mare vechime, care a fost locuit continuu, de pe glob. Aşadar, cred că putem spune că Iov a trăit undeva în deşertul sirian.

Tot aici l-a trimis Domnul Isus pe apostolul Pavel pentru instruire, după convertirea sa. Dumnezeu i-a pregătit şi i-a instruit pe mulţi dintre slujitorii Săi de seamă în deşert. Dragul meu prieten, ţara lui Uţ poate fi amplasată diferit pentru fiecare dintre noi. Nici nu contează unde este situată. Important este că Dumnezeu vrea să te înveţe ceva anume în acel loc.

Biblia ne spune că Iov era fără prihană (sau desăvârşit). Ce înseamnă faptul că Iov era un om desăvârşit? Înseamnă că era desăvârşit în relaţia sa cu Dumnezeu în sensul că aducea jertfe – aşa cum vom vedea în v. 5 – care erau arderi de tot în vremea aceea.

Apoi mai aflăm că Iov se temea de Dumnezeu. El avea o concepţie înaltă şi sfântă despre Dumnezeu şi, drept rezultat, ura răul. Puteţi vedea astfel diferenţa dintre Iov şi omul modern care nu-L cunoaşte şi nu-L recunoaşte pe Dumnezeu.

 

Iov 1:2-3

v.2  I s’au născut şapte fii şi trei fete.

v.3  Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

Iov avea o familie minunată cu zece copii. Era un om bogat care se bucura de luxul şi de confortul oferite de averea sa. Faptul că avea atât de multe cămile poate fi o indicaţie a faptului că se ocupa cu transportul. De asemenea, ţinând cont de animalele pe care le deţinea, putem spune că Iov avea la dispoziţie lapte din belşug, iar laptele era o delicatesă în vremea aceea.

Acest om trăia într-un lux exorbitant.

Iov 1:4

v.4    Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.

Este clar că fiii şi fiicele lui Iov duceau o viaţă de belşug şi că nu duceau lipsă de nimic. Totuşi, observaţi că în mijlocul acestui belşug, Iov avea în inimă o temere anume.

Iov. 1:5

v.5  Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.“ Aşa avea Iov obicei să facă.

Pe mine mă interesează mai mult faptul că Iov nu credea că el însuşi are nevoie de o jertfă. El simţea că poziţia lui înaintea lui Dumnezeu era perfectă. Dar se gândea că poate copiii lui nu sunt atât de aproape de Dumnezeu pe cât ar trebui, aşa că aducea jertfe pentru ei. El era marele preot al familiei sale.

Acesta este sfârşitul primei scene. Este o scenă frumoasă cu un om bogat care are o familie frumoasă şi căruia îi prisosesc toate. Totuşi, acest om are o teamă în suflet. Este teama pe care o au astăzi mulţi oameni cu privire la copiii lor. El recunoştea că nu poate să se descurce singur cu această problemă, aşa că apela la Dumnezeu.

Dragul meu prieten, foarte mulţi părinţi au astăzi inima frântă din cauza unui copil care a plecat de acasă, a nimerit într-un anturaj nepotrivit şi acum poate chiar sunt dependenţi de droguri. Cei mai mulţi dintre ei nu au putut să vină niciodată la Dumnezeu aşa cum făcea Iov. Drept rezultat, aceşti părinţi poartă cu ei povara unor probleme pe care nu le pot rezolva. Iov a ştiut unde să meargă cu temerile sale. El aducea arderi de tot pentru copiii lui. Arderea de tot vorbeşte despre Hristos. Iov era un om al lui Dumnezeu.

 

Scena următoare se petrece în cer. Ce mai scenă! Nici Iov, nici vreunul din celelalte personaje ale acestei cărţi nu au ştiut că a avut loc o astfel de scenă. Dar această scenă ne ajută pe noi să înţelegem şi să interpretăm unele din lucrurile care se întâmplă în viaţa poporului lui Dumnezeu. Nu spun că aceasta este singura explicaţie, dar este măcar una din ele.

Iov 1:6

v.6   Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

Această scenă se petrece în cer. Fiii lui Dumnezeu, făpturile inteligente create de El, vin înaintea Lui. Trebuie să mărturisesc că ştiu foarte puţin despre aceste fiinţe. Cred că sunt nenumărate, atât de multe ca nisipul de pe toate ţărmurile din lume, ceea ce înseamnă că nu le putem număra. Şi nu sunt fiinţe omeneşti; nu aparţin rasei noastre. Totuşi, sunt fiinţe inteligente create de Dumnezeu, fiinţe responsabile înaintea Lui. Se pare că ele vin şi Îi prezintă raportul lui Dumnezeu şi că aceasta este o rutină bine stabilită. Poate că ne-am aştepta la aşa ceva. Ceea ce ne surprinde însă este prezenţa lui Satan la această întâlnire. Aceasta este o surpriză.

Iov 1:7

v.7  Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut-o pe el.“

Iată că şi Satan trebuie să-şi prezinte raportul. Este uimitor, nu-i aşa? Credeţi că el venise din iad? Nu. Dragi prieteni, iadul încă nu s-a deschis. Nimeni nu este în iad astăzi. Şi nu se va deschide decât după consumarea Mileniului pe acest pământ. Iadul este locul pregătit pentru Diavol şi îngerii lui, dar ei nu sunt încă acolo. Adevărul este că Satan are tot la fel de mult acces pe acest pământ ca noi, poate chiar mai mult.

Pământul este domeniul lui Satan. El nu a ajuns încă în iad. El spune că a cutreierat pământul şi l-a străbătut de la nord la sud şi de la răsărit la apus. Amintiţi-vă că Scriptura îl numeşte pe Satan “dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor. 4:4) şi “prinţul puterilor văzduhului” (Efes. 2:2). Aşadar, ştim că el are acces şi o mare libertate de acţiune pe acest pământ. Apostolul Petru ne avertizează: “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).

Dragul meu prieten, acesta este un avertisment serios. Acelaşi lucru reiese din acest fragment al cărţii lui Iov. Satan însuşi spune că are libertatea de a merge în sus şi în jos pe acest pământ.

Vă amintiţi că atunci când Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, i-a oferit toate împărăţiile acestui pământ. Domnul Isus nu a spus: “Dar nu le ai ca să le poţi oferi.” El pur şi simplu a refuzat să cedeze ispitei. Se pare că aceste împărăţii sunt disponibile pentru Satan şi că el are libertatea de a se folosi de ele.

Dacă este să ne gândim la ce se întâmplă astăzi pe acest pământ, chiar pare că Satan conduce acţiunea, nu-i aşa? Dumnezeu stăpâneşte peste toate, dar i-a acordat lui Satan o perioadă de libertate. Ni se spune că lumea în care trăim este controlată de Satan. El trebuie învins şi noi putem să-l învingem numai prin sângele Mielului. Aceasta este o revelaţie care vine în contradicţie cu gândirea omului modern.

Iov. 1:8

v.8  Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.“

Dumnezeu îl prezintă pe Iov într-o lumină favorabilă. El spune numai lucruri bune despre Iov. Se pare că Satan încercase să-l atace pe Iov. Am tras această concluzie din următoarea afirmaţie a lui Satan:

Iov. 1:9-10

v.9  Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

v.10  Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.

În altă traducere, versetul 10 sună astfel: “Nu l-ai înconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui acoperă ţara.”

Se pare că Satan încercase să-l atace pe Iov şi descoperise că nu se poate atinge de el pentru că este înconjurat de un gard de protecţie. Satan îi spune Domnului: “Ai pus un gard de protecţie în jurul lui şi nu mă pot atinge de el.”

Eu cred că există un gard de protecţie în jurul fiecărui credincios şi că Satan nu se poate atinge de noi dacă nu-I permite Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu permite, înseamnă că El urmăreşte împlinirea scopului Său. Aceasta este învăţătura pe care o putem extrage din această carte.

Iov 1:11

v.11  Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.“

 

Acum Satan aruncă ocara asupra lui Iov. Eu sunt convins că el dispreţuieşte omenirea. Satan sugerează că Iov este un profitor şi că nu-L respectă pe Dumnezeu decât pentru că are tot ce are. Aceeaşi opinie o are şi despre noi. El spune că noi suntem nişte oportunişti şi că dacă Dumnezeu ar da la o parte gardul de protecţie şi ne-ar lua tot ce avem, noi L-am blestema.

Sigur că sunt mulţi în lume care L-ar blestema pe Dumnezeu. Nu încape îndoială că aşa este. Este de ajuns să mergem pe stradă pentru a auzi cum este blestemat Dumnezeu aproape în fiecare zi.

Într-o zi s-a întâmplat să am drum pe lângă un şantier de construcţii. Un muncitor se chinuia să facă o ajustare la ceva anume. Nu a mers şi piesa respectivă a căzut. Cum a mai început omul acela să-L blesteme pe Dumnezeu! Poate că omul acela merge la biserică duminica şi mai arborează şi un aer de pioşenie. Nu ştiu dacă este aşa sau nu dar ştiu ce am auzit. Şi sunt mulţi ca el! Oamenii nu au o relaţie corectă cu Dumnezeu, dragi prieteni.

Iov era înconjurat cu un gard de protecţie. Când a văzut Satan că nu se poate atinge de el, mai mult şi-a dorit acest lucru. Satan urăşte omenirea. Nu înţeleg de ce ar dori cineva să-i slujească lui Satan, din moment ce el ne dispreţuieşte pe toţi. Eu nu mi-aş dori un astfel de stăpân. Îmi doresc un stăpân care mă iubeşte şi care mă înţelege. De fapt, chiar am un astfel de Stăpân.

Iov 1:12

v.12  Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.“ Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Aflăm de aici că uneori Dumnezeu îi îngăduie lui Satan să ne ia lucrurile pe care ne bizuim. Ştim cu toţii că atunci când ne sunt luate lucrurile care ne fac să ne simţim în siguranţă ne simţim neajutoraţi, incapabili şi pierduţi în lume aceasta mare. Mulţi strigă la Dumnezeu în astfel de momente.

Observaţi că Dumnezeu îi va permite lui Satan să ia toate bunurile, toate bogăţiile lui Iov. Credeţi-mă, Satan ne-ar distruge, dacă ar putea. El i-a ponegrit şi pe Dumnezeu şi pe Iov, sugerând că Dumnezeu nu este demn de lauda şi slujirea lui Iov şi că trebuie să-l plătească pe Iov pentru ca acesta să-L iubească. Satan este duşmanul lui Dumnezeu şi duşmanul omului.

Iată că din nou se schimbă scena acţiunii:

Iov 1:13

v.13  Într’o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,

v.14  a venit la Iov un sol, care a zis: ,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.

Copiii lui Iov petreceau şi se simţeau extraordinar de bine. Ei făceau cu rândul la organizarea de ospeţe, aşa că petreceau în fiecare zi. Chiar că trăiau pe picior mare! Dar iată ce s-a întâmplat.

Iov 1:15

v.15  Şi s’au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

În timp ce Iov îşi vedea liniştit de viaţa sa plăcută şi frumoasă, încep să vină asupra lui veştile rele. Nici măcar nu ştie că are astfel de duşmani, dar află că nişte sabeeni au venit şi i-au luat toate vitele, ba i-au mai ucis şi slujitorii.

Iov 1:16

v.16  Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

Interesantă această menţionare a “focului lui Dumnezeu”. Am un prieten care este agent de asigurări. De la el ştiu că toate poliţele au specificaţia “forţă majoră”, ceea ce înseamnă o calamitate naturală. În acest caz, firma de asigurări nu este obligată să plătească. În limba engleză se spune “act sau acţiune a lui Dumnezeu”. Noi dăm vina pe Dumnezeu când ceva este distrus. Acelaşi lucru se întâmpla şi pe vremea lui Iov. De ce nu a spus acel slujitor al lui Iov “focul lui Satan”, în loc de “focul lui Dumnezeu”? Cine a nimicit oile şi slujitorii? Satan, bineînţeles. De ce nu spun poliţele de asigurare ceva de genul “Dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să-mi distrugă casa…”?

Iov 1:17

v.17  Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s’au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

Noi vorbim astăzi despre scăderea bruscă a preţului acţiunilor, de adevărate şocuri la bursă. Iov a avut multe, foarte multe bunuri şi posesiuni, dar toate i-au fost luate. Au dispărut toate ca şi când nu ar fi fost nicicând.

Iov 1:18-19

v.18  Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.

v.19  Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s’a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.“

 

Aceasta este o tragedie mai mare decât toate celelalte. Toţi copii lui Iov sunt ucişi. O adevărată tornadă loveşte casa şi toţi pier. Ce aţi face voi într-o astfel de situaţie? Observaţi ce a făcut Iov:

Iov 1:20-22

v.20  Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfîşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat,

v.21  şi a zis: ,,Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, -binecuvîntat fie Numele Domnului!“

v.22  În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc, şi n’a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

Fiţi atenţi la acest om şi la mărturia lui. Avem aici o perspectivă asupra vieţii şi o filozofie de viaţă pe care ar trebui să şi-o însuşească fiecare creştin. Noi am venit în această lume cu mâna goală. Nu am adus nimic cu noi când am intrat în lume. Şi la fel vom fi şi când vom părăsi această lume: nu vom lua nimic cu noi.

Am auzit cândva următoarea povestioară. Capul unei familii foarte bogate trăgea să moară. La uşa dormitorului său se adunaseră rudele care aşteptau ca bătrânul să moară şi avocatul familiei să iasă din dormitor. Când, într-un final, acesta a ieşit, i-a anunţat pe toţi că bătrânul murise. Atunci unul din cei de faţă, incapabil să-şi ţină în frâu lăcomia, a întrebat: “Cât a lăsat?” Avocatul a răspuns: “A lăsat totul. Nu a luat nimic cu el.”

Aşa va fi cu fiecare dintre noi. Nu contează cât de multe fapte bune aţi făcut, cât de mulţi bani aţi adunat, cât de multe lucruri aţi strâns sau ce poliţă de asigurare v-aţi făcut. Când veţi părăsi acest pământ, o veţi face ducând cu voi tot atât cât aţi avut când aţi venit în lume, adică NIMIC. Este foarte important să includem acest adevăr în filozofia noastră de viaţă. Poate că în prezent trăiţi într-o casă frumoasă şi scumpă sau poate că trăiţi într-o cocioabă. Poate că aveţi un cont frumuşel în bancă sau poate că nu aveţi nici măcar un ban în buzunar şi nici o speranţă că veţi avea prea curând ceva. Nu contează cât de mult sau cât de puţin aveţi în acest moment. Toţi vom părăsi această lume cu mâinile goale. Noi suntem simpli administratori ai bunurilor încredinţate în timpul vieţii noastre pe acest pământ. La urma urmei, aceste lucruri nici nu vă aparţin, nu-i aşa?

Iov cade cu faţa la pământ şi I se închină lui Dumnezeu. Da, şi-a sfâşiat mantaua, s-a ras în cap, şi oricine îl putea auzi plângând de la câteva sute de metri distanţă. El a pierdut tot ce avea, ba chiar a rămas şi fără copiii săi. Dar Iov spune: “Domnul a dat şi Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!”

Dragul meu prieten, Domnul v-a dat toate lucrurile pe care le aveţi. Şi el le poate lua înapoi, dacă doreşte acest lucru. El ne va socoti răspunzători pentru felul în care am folosit lucrurile pe care a îngăduit să le avem. De aceea spune Pavel, în 1 Corinteni, că noi suntem administratori (ispravnici). Un administrator are în grijă ceea ce aparţine altcuiva. Dumnezeu ne va întreba cum am folosit lucrurile materiale pe care ni le-a încredinţat. Tot ce se află pe acest pământ Îi aparţine. Noi doar folosim ce este al lui Dumnezeu. Şi când vom părăsi acest pământ, nu vom lua nimic cu noi.

Iov a înţeles acest lucru şi nu şi-a pierdut credinţa. El încă are încredere în Dumnezeu. “În toate acestea, Iov n-a păcătuit şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.”

Oare cum trebuie să ne simţim noi care vorbim necuviincios lui Dumnezeu pentru mult mai puţin.

Fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ne cerceteze şi să ne ajute să ajungem la acea atitudine potrivită faţă de Dumnezeu.

Fiţi Binecuvântaţi!