Itinerar Biblic Ep.0511 – ESTERA Cap. 8:13- 10

 

Tema: Mesajul speranţei venit de la împărat

Dragi prieteni iată că ne apropiem de finalul acestei cărţi care prezintă atât de frumos modul în care funcţionează providenţa divină.

Am întrerupt itinerarul nostru în momentul în care Împăratul împreună cu Haman erau la ospăţul oferit de Estera. Acolo Estera şi dezvăluit naţionalitatea şi în felul acesta a arătat pericolul în care era pusă viaţa ei datorită intrigilor ţesute de Haman.

Împăratul a fost extrem de supărat de ceea ce auzise şi în cele din urmă trece la acţiune. De fapt cred că ne putem imagina cum s-au întâmplat lucrurile.

Trebuie să fi fost seara, târziu, când împărăteasa Estera a intrat în prezenţa împăratului ca să pledeze în favoarea poporului său. Este scris noul decret şi semnat şi parafat cu inelul împăratului.

Acum, trebuie să ne aducem aminte că în această împărăţie se vorbeau multe limbi. Parcă-i vedem pe toţi acei copişti convocaţi să scrie decretul în limbile celor 127 de provincii. Probabil că s-au făcut câteva sute de copii în fiecare limbă.

De asemenea, în împărăţie erau folosite toate mijloacele de comunicaţie cunoscute în vremea aceea. Au fost trimişi mesageri călare pe cai, pe măgari, pe cămile şi pe dromaderi, care au străbătut deşertul Arabiei, înspre nord, până la Tigru şi Eufrat, în sud spre India şi unii până în Africa. Solii au plecat de urgenţă în toate direcţiile pentru a duce acest decret în fiecare sat şi în fiecare casă, cât mai urgent cu putinţă. Acest nou decret pune la dispoziţia iudeilor o cale de scăpare. Dacă ei primesc mesajul la timp şi au încredere în el, îşi pot salva viaţa.

Aceasta este, probabil, una din cele mai frumoase imagini ale mântuirii din întreaga Scriptură. Nu este o ilustraţie folosită des astăzi, dar este o imagine care vine direct de la Dumnezeu. “Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Cor. 10:11). Dumnezeu a trimis un decret. El spune: “Sufletul păcătos va muri” (Ezechiel 18:4). Această sentinţă nu se referă numai la cei de pe banca acuzării din tribunale sau la cine ştie ce criminali; ci se referă la fiecare din noi. “Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul” (Isaia 64:6). Dumnezeu nu ne poate mântui azi prin perfecţiune pentru că noi nu putem oferi aşa ceva. Dumnezeu nu ne poate mântui nici prin imperfecţiune pentru că El nu poate coborî nivelul standardelor Sale. Noi aparţinem unei rase pierdute. Acesta este destinul umanităţii. Aceasta este problema familiei umane. Nouă ne place să credem că problema este în altă parte, în inima altcuiva, dar este în inima fiecăruia dintre noi. Din inima omului ies toate lucrurile rele. Lumea este poluată. Dar nu este vorba numai de poluarea aerului şi a apelor, ci de poluarea din inima omului. Dumnezeu trebuie să judece. Oamenii sunt păcătoşi şi au nevoie de un Mântuitor. Multora le displace să audă acest lucru. Multe biserici au devenit liberale şi liberalismul se bazează pe slăbiciune. Bărbaţii de la amvon nu au curajul să spună oamenilor în faţă că sunt păcătoşi şi au nevoie de un Mântuitor. Sigur că acesta este un mesaj lipsit de popularitate. Noi preferăm să fim flataţi, nu mustraţi. Numai că decretul dat de Dumnezeu nu poate fi schimbat. A-l ignora înseamnă a alege moartea veşnică.

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că un alt decret a pornit de la tronul harului. Acesta spune: “Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Noi suntem ambasadori în lumea de astăzi. Un ambasador este reprezentantul de cel mai înalt rang al unei ţări în altă ţară. Ambasadorul reprezintă o ţară prietenă şi un conducător prieten. Dumnezeu nostru este un Dumnezeu prieten. Voi nu trebuie să faceţi nimic pentru a-L împăca pe Dumnezeu. El a făcut deja acest lucru pentru voi. Hristos a murit pentru voi şi pentru mine. Ce putem adăuga la ce a făcut Hristos deja?

Nu puteţi face nimic pentru a înmuia inima lui Dumnezeu. Inima lui este deja plină de milă şi de îndurare faţă de noi pentru că Isus a plătit deja pedeapsa pentru păcatele noastre. Acum putem spune: “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?” Dumnezeu este de partea noastră, prieteni. Decretul dat de El spune: “Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit” (Fapte 16:31). Dacă vă puneţi încrederea în Hristos, veţi fi mântuiţi. Aceasta este soluţia dată de Ahaşveroş pentru iudei. Tot ce aveau de făcut era să creadă noul decret şi să acţioneze în baza lui. Astfel vor fi salvaţi de la moarte.

Dumnezeu a pregătit o cale de mântuire a oamenilor păcătoşi. Voi nu sunteţi destul de buni pentru a merge în cer, şi nici nu veţi fi vreodată. Dumnezeu trebuie să lucreze asupra voastră. Noi toţi trebuie să venim la El, să acceptăm darul mântuirii care ne va pune la dispoziţie o haină a neprihănirii care este desăvârşită. Hristos ne dă neprihănirea Lui! Nu puteţi aduce nici un fel de îmbunătăţire la aşa ceva! Dumnezeu nu ne va lua în cer aşa cum suntem; este nevoie ca noi să ne năştem din nou. Vă amintiţi că aşa i-a spus Domnul lui Nicodim, un învăţător al Legii – “Trebuie să vă naşteţi din nou”. În 1 Petru 1:23, Dumnezeu spune următorul lucru: “fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” Pentru că oamenii aud şi cred Cuvântul lui Dumnezeu sunt născuţi din nou şi viaţa lor este schimbată.

Eu nu spun oamenilor să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, ca şi când ar avea ce să dedice. Credeţi că Dumnezeu vrea viaţa voastră veche? Dragul meu prieten, Dumnezeu vrea să-şi dea o viaţă nouă. El vrea să vă naşteţi din nou, să fiţi regeneraţi. Dumnezeu vrea să vă mântuiască.

Iudeii din vremea Esterei au fost nevoiţi să recunoască faptul că fusese dat un decret pentru nimicirea lor. De asemenea, a fost nevoie ca ei să creadă că împăratul era de partea lor şi că dăduse un alt decret pentru salvarea lor. Şi noi trebuie să credem că Regele regilor este de partea noastră. Eu sunt un ambasador pentru Hristos; prin urmare, în Numele lui Dumnezeu, trebuie să vă spun: “Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” El este împăcat cu voi.

Deci a fost dat un al doilea decret al împăratului şi a fost dus în întreaga împărăţie.

Haideţi să vedem mai departe ce spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la modul în care s-a derulat evenimentele mai departe:

Estera 8:13, 14

v.13  Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ţinut, şi dădeau de ştire tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmaşii lor.

v.14  Alergătorii, călări pe cai şi pe catîri, au plecat îndată şi în toată graba, după porunca împăratului. Hotărîrea a fost vestită şi în capitala Susa.

Vedeţi, a fost nevoie ca totul să se facă în mare grabă. De o astfel de grabă avem nevoie şi noi astăzi. Nu vreau să vă sperii, dar aceasta ar putea fi ultima voastră ocazie de a-L primi pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Acum este momentul să-L primiţi pe Isus. Singura dată când Dumnezeu vrea să fiţi în mare grabă este atunci când vreţi să-L primiţi pe Fiul Său ca Mântuitor personal.

Estera 8:15

v.15  Mardoheu a ieşit dela împărat, cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur, şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura.

Haina împărătească pe care o purta Mardoheu era cu siguranţă altceva decât sacul şi cenuşa pe care le purta cu numai ceva timp în urmă. Apariţia sa în cetate a mărit bucuria provocată de noul decret al împăratului. Observaţi contrastul dintre cele două decrete: decretul lui Haman a produs tristeţe, în timp ce decretul împăratului a adus o mare bucurie.

Mântuirea poate aduce mare bucurie în viaţa voastră. Dacă vă duceţi la un club de noapte şi cheltuiţi un milion de lei, probabil că vă veţi simţi bine. Dacă sunteţi o persoană nemântuită, vă veţi simţi bine pentru că veţi bea, veţi mânca şi veţi urmări programul artistic. Da, vă veţi simţi bine în timpul nopţii, dar nu vă veţi mai simţi la fel de bine şi dimineaţă. Vă veţi simţi rău şi nu veţi cunoaşte adevărata bucurie. Numai atunci când veniţi la Hristos veţi trăi experienţa adevăratei bucurii.

Estera 8:16

v.16  Pentru Iudei nu era decît fericire şi bucurie, veselie şi slavă.

O traducere mai recentă suna astfel: “Pentru iudei era lumină şi bucurie, mare fericire şi cinste.”

Lumină este darul pe care vi-l dă Dumnezeu. Isus este Lumina lumii. El este şi bucurie, şi fericire, şi cinste. Lucrul care conferă demnitate păcătoşilor este primirea lui Isus ca Mântuitor pentru că Isus este Dumnezeul întrupat care a murit pentru ei pe cruce. Această decizie îi va ridica pe păcătoşi din noroiul şi mocirla acestei lumi. Astfel orice păcătos va putea umbla prin această lume cu capul sus, plin de bucurie. Cât de mare nevoie avem de bucurie! Tu te bucuri, dragul meu prieten creştin? Este bucurie şi veselie în viaţa ta? Izvorăşte bucuria din adâncul inimii tale? Dacă nu sunteţi plini de bucurie, veniţi la Hristos, şi El vă va da motive să vă bucuraţi.

Estera 8:17

v.17  În fiecare ţinut şi în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost între Iudei bucurie şi veselie, ospeţe şi zile de sărbătoare. Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s’au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.

De teama iudeilor, mulţi oameni din alte popoare s-au făcut iudei, adică le-au îmbrăţişat religia. Poporul Israel a avut o mărturie mult mai bună în lume decât credem noi de obicei.

Trecem la capitolul 9:

Ziua execuţiei iudeilor se apropia.

Estera 9:1, 2

v.1     În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărîrea împăratului, şi cînd vrăjmaşii Iudeilor nădăjduiseră să stăpînească peste ei, s’a întîmplat tocmai dimpotrivă, că Iudeii au stăpînit asupra vrăjmaşilor lor.

 

 

Iudeii s-au pregătit pentru atac. Noul decret al împăratului le oferă protecţie, aşa că ei se pregătesc pentru apărare.

Este interesant faptul că istoricul grec, Herodot, spune că împăratul Xerxes s-a întors acasă după înfrângerea sa în campania grecească, aprox. 480 î.Hr., şi că soţia sa, Amestris, era o împărăteasă rece şi răzbunătoare. Aceasta ar fi Estera, bineînţeles. Şi unui observator extern, aşa ar fi părut Estera – rece şi răzbunătoare. La urma urmei, ea intervenise şi pusese capăt răutăţilor lui Haman. Ea a fost capabilă să-şi salveze poporul de la pierzare în acel moment al istoriei.

Estera 9:3, 4

v.3  Şi toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina fricei pe care le-o însufla Mardoheu.

v.4  Căci Mardoheu era puternic în casa împăratului, şi faima lui se răspîndea în toate ţinuturile, pentrucă ajungea din ce în ce mai puternic.

Acum, Mardoheu, unul dintre ai lor, este la dreapta împăratului. Haman, cel care îi condamnase la moarte pe iudei, nu mai era în viaţă. Tronul care îi condamnase pe iudei, acum îi proteja.

Şi pe noi ne protejează astăzi tronul lui Dumnezeu. Apostolul spune: “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:33, 34).

Imaginaţi-vă că unul din iudeii din vremea Esterei ar fi spus: “Eu nu cred în noul decret pe care l-a dat împăratul. Nu cred că împăratul poate fi la fel de bun. Mă voi proteja cât pot de bine. Voi face un zid de apărare şi voi sta în spatele lui pentru ca să nu fiu atacat.”

Dragi prieteni, dacă iudeul din vremea aceea nu credea decretul împăratului, îşi semna singur condamnarea la moarte.

Observaţi că a fost nevoie ca iudeii să creadă în mesajul împăratului. Asemenea lor, şi noi trebuie să avem credinţă în mesajul lui Dumnezeu, care este Evanghelia. Evanghelia înseamnă “vestea bună”. Următorul fragment din 1 Corinteni 15 ne oferă mesajul lui Dumnezeu sintetizat în două versete: “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” Dumnezeu a trimis un decret pentru o lume pierdută. Oamenii sunt salvaţi prin credinţa în acest decret al lui Dumnezeu. În Ioan 1:12 este scris: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Tema principală a predicii lui Petru din ziua Cincizecimii a fost: “Prin Hristos vine iertarea păcatelor” (Fapte 2).

Evanghelia este mijlocul prin care oamenii sunt mântuiţi astăzi. Evanghelia este ceea ce a făcut altcineva – Isus – pentru noi. Dumnezeu nu ne cere să facem noi ceva. Dimpotrivă, Evanghelia este ceea e a făcut El deja pentru noi. Dacă nu ne încredem în Hristos, dacă nu avem credinţă în El, nu mai este nici o speranţă pentru noi. Poţi să renunţi la unele obiceiuri vechi sau la lucrurile rele pe care le făceai, poţi să mergi la biserică, să fii botezat şi să participi la Cina Domnului şi tot nefericit să rămâi. Singura cale de a avea pace este aceea de a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt şi de a te încrede în mesajul Său. Dacă vei crede, vei fi mântuit.

Iudeii din vremea Esterei care nu au crezut decretul împăratului nu aveau nici o speranţă. Dar iudeii care au acceptat să creadă decretul împăratului erau plini de bucurie, veseli şi fericiţi. De ce? Credinţa lor în decretul împăratului le-a adus eliberarea.

Estera 9:20

v.20  Mardoheu a scris aceste lucruri, şi a trimes scrisori tuturor Iudeilor din toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş, de aproape şi din depărtare.

Mulţi s-au întrebat şi se întreabă în continuare: “Cine a scris cartea Estera?” Acest fragment ne sugerează că Mardoheu ar fi autorul cărţii.

Estera 9:26, 27

v.26  De aceea zilele acestea s’au numit Purim, dela numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înşişi şi potrivit cu cele ce li se întîmplaseră,

v.27  Iudeii au luat pentru ei, pentru sămînţa lor, şi pentru toţi ceice se vor lipi de ei, hotărîrea şi îndatorirea neschimbăcioasă ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rînduit, şi la vremea hotărîtă.

În prezent, sărbătoarea Purim este celebrată de către evreii ortodocşi mai întâi în sinagogă. Este o celebrare a veseliei care se încheie cu citirea cărţii Estera. Pe măsură ce citesc, ei scuipă la menţionarea numelui lui Haman. Am înţeles că este folosită una din următoarele două expresii: “Numele acesta să fie şters” sau “Să fie blestemat”. În ziua următoare, ei se adună pentru un serviciu plin de bucurie pentru că este o sărbătoare care celebrează faptul că Dumnezeu i-a izbăvit (ei include şi izbăvirile ulterioare, inclusiv cea de atrocităţile germanilor), după promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam. Dumnezeu spusese: “Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema” (Geneza 12:3).

Estera 9:28

v.28  Zilele acestea trebuiau să fie pomenite şi prăznuite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare ţinut şi în fiecare cetate. Şi zilele acestea Purim nu trebuiau desfiinţate niciodată din mijlocul Iudeilor, nici să se şteargă aducerea aminte de ele printre urmaşii lor.

Cartea Estera se încheie cu această interesantă adăugire:

Estera 10:1-3

v.1 ¶ Împăratul Ahaşveroş a pus un bir asupra ţării şi asupra ostroavelor mării.

v.2  Toate faptele privitoare la puterea şi isprăvile lui, şi amănuntele despre mărimea la care a ridicat împăratul pe Mardoheu, nu sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor Mezilor şi Perşilor?

v.3  Căci Iudeul Mardoheu era cel dintîi după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între Iudei şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam.

Noi avem un Mântuitor care va aduce adevărata pace pe acest pământ la timpul potrivit, ales de El.

Interesant este faptul că evreii spun trei rugăciuni la sărbătoarea Purim. În prima rugăciune ei Îi mulţumesc lui Iehova pentru că au valoare pentru El; în cea de-a doua ei Îi mulţumesc pentru că i-a ţinut şi i-a ocrotit pe strămoşii lor; în cea de-a treia ei Îi mulţumesc lui Iehova pentru că au trăit să mai celebreze o dată această sărbătoare.

Noi, cei care suntem creştini, vedem o semnificaţie spirituală în sărbătoarea Paştelui – “Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit” (1 Cor. 5:7). El este Mântuirea lui Dumnezeu pentru noi. În sărbătoarea Purim este arătată puterea lui Dumnezeu de a-i ocroti şi de a-i păstra pe ei Săi, providenţa Sa, suveranitatea divină. Aşa cum spune autorul Proverbelor, “Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul” (Prov. 16:33). El va păstra poporul Său, Israel; Dumnezeu va păstra şi va ocroti şi Biserica Sa. Bineînţeles că El va avea grijă de fiecare din copiii Săi. El îi salvează în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la El prin Isus Hristos.

Este trist că foarte mulţi creştini din ziua de azi cunosc doar un Dumnezeu distant şi nu au învăţat să aibă părtăşie adevărată cu Dumnezeu, să asculte de Cuvântul Lui în totul şi să umble cu El în fiecare clipă a vieţii lor.

Dragul meu prieten, Dumnezeu vrea să te călăuzească la fiecare pas. Noi suntem cei care trebuie să venim mai aproape de El. Cei mai mulţi credincioşi cunosc doar providenţa universală a lui Dumnezeu care dirijează de departe pe cei ce nu se lasă conduşi. Cât de mulţi sunt creştinii care trăiesc astăzi după voia lor, nu după voia lui Dumnezeu! Lucrurile merg bine. Soarele străluceşte pe cer şi pietrele sunt înlăturate de pe cărarea lor. Ei cred că pot rezolva singuri totul şi nu privesc la Dumnezeu. Dar vine şi ziua în care începe să bată vântul, să spumege valurile, să se întunece cerul şi să nu mai vadă unde pun următorul pas. Atunci strigă către Dumnezeu: “Doamne, salvează-mă! Arată-mi drumul pentru că mă pierd!” Apoi, dacă ies din criză, spun: “Domnul m-a condus!” Numai prin providenţa Lui v-a condus Dumnezeu. Voi nu eraţi în voia Lui în acea situaţie.

Poţi începe chiar acum să ieşi din cercul în care te afli şi să intri în voi a lui Dumnezeu. Vei vedea ce mare este bucuria de a umbla în voia lui Dumnezeu!

Ne luăm rămas bun de la Estera dar sper că învăţăturile din această carte vor rămâne vii în inima şi memoria noastră.