Itinerar Biblic Ep.0509 – ESTERA Capitolul 5:5-6:14

 

Dragi ascultători, reluăm istoria Esterei şi a modului în care ea a fost folosită, în mod providenţial, de Dumnezeu pentru salvarea poporului evreu.

Cred că vă aduceţi aminte maniera în care s-au derulat evenimentele până în acest punct.

Este vorba despre intriga ţesută de Haman, primul ministru, pentru a-i omorî pe evrei.

Dragii mei, josnică creatură a fost acest Haman. Doar pentru simplul fapt că Mardoheu nu voia să se plece atunci când trecea el, a condamnat la moarte o mulţime de oameni.

Poate însă că nu ar trebuie să fim atât de drastici cu privire la Haman, pentru că această doză de josnicie zace în fiecare dintre noi şi aceasta este datorită păcatului nostru.

În urma acestor intrigi, împăratul decretează o zi în care toţi evreii vor fi ucişi. În faţa unui asemenea pericol Mardoheu s-a dus la Estera.

Cred că o lecţie pe care putem să o învăţăm de aici este aceea a mobilizării tuturor evreilor pentru rezolvarea acestei probleme. Şi o alta este aceea a modului în care au decis să abordeze problema. Mă refer aici la zilele de post care au fost decretate şi sunt sigur, rugăciunile care au fost înălţate.

După această acţiune, Estera se duce pentru o audienţă la Împărat. Ei bine lucrul acesta nu era tocmai simplu, pentru că la împărat nu se putea intra fără o chemare din partea acestuia. Gândindu-ne la precedentul pe care îl avem prin înlăturarea prinţesei Vaşti, putem să ne dăm seama de pericolul la care s-a expus Estera.

Acesta este punctul în care ne-am întrerupt călătoria noastră de data trecută.        Haideţi să revenim la momentul în care împărăteasa intră în încăperea unde era prezent regele. Acesta i-a întins sceptrul ca semn al îndurării şi acceptării.

Dragii mei, aşa cum împăratul i-a întins Esterei sceptrul de aur şi ea a venit spre el şi l-a atins, tot la fel ne întinde şi Dumnezeu astăzi sceptrul harului. El ne cheamă să venim şi să-l atingem prin credinţă, acceptând ce are El de oferit. Dumnezeu nu este bun şi îndurător cu noi pentru că am fi noi frumoşi. Noi toţi ştim că suntem urâţi pe dinăuntru. Păcatul vine din inima omului.

Auzim vorbindu-se despre măsurile pe care trebuie să le luăm împotriva poluării – şi sunt de acord cu acest lucru – dar ar trebui să începem cu poluarea din inima omului. De aici încep toate problemele: din inima omului. Dumnezeu întinde sceptrul harului tuturor celor care-L primesc pe Fiul Său, Isus Hristos.

Dar să mergem acum mai departe pentru a continua lectura şi comentariul capitolului 5:

Estera 5:5

v.5  Şi împăratul a zis: ,,Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.“ Împăratul s’a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.

Din acest verset ne dăm seama ce simte împăratul. El spune: “Spuneţi-i lui Haman că Estera ne-a invitat la masă şi că trebuie să vină pentru ca să facă pe placul împărătesei.” Împăratul fusese foarte generos cu Haman şi îl numise prim-ministru. El îi dăduse inelul lui şi îl lăsase să trimită decretul prin care se poruncea uciderea evreilor. Dar când vine vorba de împărăteasă, Haman trebuie să se supună. Ea este împărăteasa. Prin urmare, ea are într-adevăr o poziţie favorabilă. Împăratul şi Haman au venit la ospăţul pregătit de Estera.

Estera 5:6

v.6  Şi pe cînd beau vin, împăratul a zis Esterei: ,,Care este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.“

În timpul ospăţului, Estera nu-şi poate ascunde tulburarea şi împăratul vede că o frământă ceva. El o întreabă ce vrea să-i ceară şi o asigură că este gata să-i dea şi jumătate din împărăţie. Această expresie arată faptul că Estera putea avea tot ce-i dorea inima. Împăratul îi simte neliniştea şi vrea să o liniştească oferindu-i un cec în alb.

Aici este o lecţie pentru noi. Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, ne-a dat un cec în alb. În Filipeni 4:19, Pavel spune: “Dumnezeul meu va împlini orice nevoie a voastră, potrivit bogăţiei Sale, în slavă, în Hristos Isus.” Dumnezeu ne-a dat un cec în alb. Suma nu este completată, dar cecul este semnat de El. Cât de minunat este să ai un astfel de împărat! Dar El este mai mult decât un împărat pentru că este Mântuitorul nostru. Isus Hristos este Mântuitorul lumii. El întinde lumii sceptrul harului Său.

Dar de ce credeţi că acest împărat aspru este atât de blând şi de răbdător cu Estera? Primul verset din Proverbe 21 spune: “Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” În cazul Esterei, Dumnezeu îl îndreaptă pe împărat în direcţia dorită de El pentru împlinirea planului Său.

Estera 5:7, 8

v.7  Estera a răspuns: ,,Iată ce cer şi ce doresc.

v.8  Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului, şi dacă găseşte cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mîne voi da răspuns împăratului după porunca lui.“

 

Estera tot nu are curajul să-şi exprime cererea înaintea împăratului. Ea îi spune: “Mâine voi mai da un ospăţ. Astăzi aţi avut doar aperitivul. Mâine va fi ceva deosebit şi după ospăţ îţi voi spune cererea mea.” Ne putem imagina teama din sufletul acestei tinere. Împăratul şi Haman nu aveau ce face altceva decât să termine de mâncat şi să plece.

Estera 5:9

v.9    Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţămită. Dar, cînd a văzut, la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s’a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu.

Haman a ieşit de la ospăţ fericit pentru că fusese oaspetele împăratului şi al împărătesei. El se umfla în pene de mândrie. Era convins că avusese un mare succes înaintea împărătesei pentru că îl invitase din nou a doua zi, la un alt ospăţ. Această secţiune este o ilustrare perfectă a versetul din Proverbe care spune: “Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.” Şi grecii au un proverb care sună cam aşa: “Zeii mai întâi îl fac să-şi piardă minţile pe cel pe care vor să-l distrugă.”

După ce a plecat Haman de la ospăţ, mai plin de el ca niciodată, toţi funcţionarii împărăţiei se pleacă înaintea lui, toţi cu excepţia unuia singur. Aţi ghicit, este vorba de Mardoheu. Mardoheu, care era judecător, a rămas în picioare, refuzând să se plece înaintea lui Haman. Ne-am aştepta ca Haman să ignore un singur om care refuză să i se închine, dar nu este aşa. Haman este profund indignat de atitudinea lui Mardoheu, dar pentru moment se abţine să ia o măsură. El îşi spune: “Îi arăt eu peste câteva zile!”

Estera 5:10, 11

v.10  A ştiut totuş să se stăpînească, şi s’a dus acasă. Apoi a trimes să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş.

v.11  Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai pesus de căpeteniile şi slujitorii împăratului.

Haman începe să se laude. Nu ştiu dacă aţi observat, dar atunci când cineva se laudă, abordează trei domenii. Mai întâi se laudă cu privire la bogăţia sa, la banii mulţi pe care îi câştigă. Apoi începe să se laude cu copiii sau nepoţii pe care îi are (asta fac şi eu). Apoi începe să se laude cu poziţia pe care o are sau cu noua sa avansare. Haman s-a lăudat în toate aceste trei aspecte.

Estera 5:12

v.12  Şi a adăugat: ,,Eu sînt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi sînt poftit şi pe mîne la ea cu împăratul.

 

Mai există un lucru cu care se laudă bărbaţii, şi anume cu impresia bună pe care o lasă femeilor. Haman tocmai luase masa împreună cu împărăteasă şi fusese invitat şi pentru a doua zi. Haman nu ştie ce-l aşteaptă. Ar fi fost mai bine pentru el să refuze această invitaţie, dar habar nu avea ce urmează, aşa că nu a făcut-o.

Estera 5:13

v.13  Dar toate acestea n’au niciun preţ pentru mine, cîtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezînd la poarta împăratului.“

Ceva totuşi îl deranjează pe Haman în toată această situaţie înfloritoare în care se găseşte. El nu poate să treacă peste faptul că Mardoheu nu se pleacă înaintea lui. Toate lucrurile bune din viaţa lui nu atârnă în balanţă cât indispoziţia pe care i-o creează refuzul lui Mardoheu de a se pleca înaintea lui. Cineva a spus că poţi estima caracterul unui om după lucrurile care îi provoacă iritare. Dacă îl irită lucrurile mici, este un om mic la suflet. Dacă îl deranjează lucrurile mari şi grave, atunci este un om mare la suflet.

Dragi prieteni, pe voi ce vă deranjează? Care sunt lucrurile care provoacă iritare? Vă enervează şi pe voi astfel de lucruri mărunte? Nu lăsaţi lucrurile lipsite de importanţă să vă amărască viaţa. Acesta este semnul caracteristic al micimii sufleteşti. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi trebuie să mărturisim că lucrurile mărunte sunt cele care ne supără şi ne strică uneori ziua.

Haman a demonstrat că este un om mic la suflet. La urma urmei, Mardoheu era doar un simplu judecător, un om puţin important în împărăţie. Haman era prim-ministru. Poziţiile lor nu erau comparabile. El l-ar fi putut ignora pe Mardoheu. Numai că Haman nu a vrut să treacă peste această nesupunere. El spune: “Dar toate acestea n-au nici un preţ pentru mine câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezând la poarta împăratului.”

Estera 5:14

v.14  Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: ,,Să se pregătească o spînzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mîne dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spînzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.“ Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spînzurătoarea.

Soţia lui, Zereş, alături de prietenii săi, îl sfătuiesc pe Haman să pregătească o spânzurătoare înaltă de aprox. 25 m. Gândiţi-vă puţin la acest lucru! Numele lui Mardoheu însemna “mic” şi el era un om mărunt la statură. Să înalţi o spânzurătoare de 25 m pentru a spânzura de ea un om mic de statură este o dovadă a urii şi a resentimentului din inima lui Haman. Totuşi, Haman este fericit de această idee şi se duce la culcare liniştit de hotărârea pe care o luase cu privire la Mardoheu.

Trecem acum la capitolul 6.

Estera 6:1

v.1    În noaptea aceea, împăratul n’a putut să doarmă, şi a poruncit să-i aducă lîngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,

Faptul că împăratul nu putea dormi pare să fie un lucru neînsemnat, dar Dumnezeu foloseşte lucrurile neînsemnate în împlinirea planului Său. De asemenea, eu cred că împăratul avea multe nopţi nedormite la activ. Aşa cum a spus Shakespeare: “Greu atârnă capul care poartă coroana”. Au existat nopţi în care sunt convins că împăratul simţea că viaţa îi este în pericol. Dar noaptea aceasta în care împăratul nu putea dormi a fost noaptea cea mai plină de evenimente din istoria Imperiului. Acesta este punctul de cotitură în cartea Estera.

Aţi observat vreodată că Dumnezeu foloseşte lucrurile mici pentru a-Şi duce la îndeplinire programul?

Cu ani în urmă, în Egipt, Dumnezeu a adus la un loc inima unei femei şi scâncetele unui copil mic atunci când fiica faraonului l-a găsit pe Moise în acel coşuleţ pe Nil. Prin acest mărunt incident, El a schimbat destinul unei naţiuni. Un lucru în aparenţă fără importanţă se întâmpla la palatul din Susa – împăratul nu putea dormi. Aşa că el a poruncit slujitorilor să-i aducă Cronicile neinteresante ale împărăţiei. Ele au fost citite înaintea împăratului. Este clar că lectura acestor cronici atrăgea somnul. Era ca un fel de somnifer pentru împărat. Ora fatală se apropie şi acum începem să vedem mâna lui Dumnezeu la lucru.

A fost adus un slujitor care a început să citească din acele relatări care constituiau un fel de jurnal al împărăţiei. Sau erau ca un fel de proces-verbal. Nu vreau să fiu urâcios, dar pentru mine, unul din lucrurile cele mai plictisitoare de pe faţa acestui pământ este procesul-verbal. Aţi auzit vreodată un proces-verbal care să fie interesant? Eu nu am auzit. Am ajuns implicat în tot felul de comisii şi comitete, dar, trebuie să recunosc că nu-mi place să ascult procese-verbale.

Pentru că nu avea somn, împăratul a trimis să i se aducă procesele-verbale ale împărăţiei. El spera că va putea adormi dacă va auzi pe cineva citindu-le.

În această noapte, s-a întâmplat că slujitorii au deschis la o pagină anume. Am spus că “s-a întâmplat”? Lucrurile mărunte încep să se adune şi să descopere mâna lui Dumnezeu în mănuşa circumstanţelor umane. Dumnezeu acţionează. El domneşte peste toate.

Nu a fost un accident sau o întâmplare că Estera a ajuns împărăteasă. Nu a fost un accident faptul că ea s-a prezentat înaintea împăratului şi a găsit trecere înaintea Lui. Nu a fost un accident nici faptul că el a acceptat invitaţia împărătesei la ospăţ. Acum el nu poate dormi şi nu este o întâmplare faptul că slujitorul deschide Cronicile la acest fragment anume.

Estera 6:2, 3

v.2  şi s’a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, cari voiseră să întindă mîna asupra împăratului Ahaşveroş.

v.3  Împăratul a zis: ,,Ce cinste şi mărire i s’a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?“ ,,Nu i s’a făcut nimic,“ au răspuns cei ce slujeau împăratului.

Aceste două personaje făceau parte din mafia acelei zile. Mardoheu îi auzise complotând … este genul de complot la care ne gândim mereu când e vorba de Imperiul Persan – umbre alunecând uşor prin spatele coloanelor de marmură, vorbind în şoaptă sau înfigând pumnalul în cineva de la putere. Mardoheu îi spusese împărătesei Estera ce se punea la cale şi ea îl înştiinţase pe împărat. Acest incident fusese înregistrat în cronicile împărăţiei. Când secretarul a citit despre acest incident, împăratul s-a trezit brusc. El s-a ridicat în capul oaselor, în pat, şi a întrebat: “Nu ştiu dacă ai citit sau nu, dar cum a fost răsplătit acest Mardoheu?” Secretarul a citit puţin mai încolo în cronici şi a replicat: “Nu, el nu a fost răsplătit deloc.” Împăratul a spus: “Omul care mi-a salvat viaţa trebuie răsplătit.”

În timp ce avea loc această discuţie în palat, la poarta exterioară bate cineva.

Estera 6:4-6

v.4   Atunci împăratul a zis: ,,Cine este în curte?“ -Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el. –

v.5   Slujitorii împăratului i-au răspuns: ,,Haman este în curte.“ Şi împăratul a zis: ,,Să intre.“

v.6   Haman a intrat, şi împăratul i-a zis: ,,Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?“ Haman şi-a zis în sine: ,,Pe cine altul decît pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?“

În momentul în care împăratul descoperea că Mardoheu nu a fost recompensat niciodată pentru fapta sa, Haman se apropia să-i ceară ceva împăratului. Împăratul a spus: “Cine este în curte?” Era Haman. Nici el nu prea putea să doarmă. El venise la împărat pentru a-i cere permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu. S-ar părea că Haman avea privilegiul de a veni în prezenţa împăratului oricând dorea. După intrarea lui Haman, împăratul a început discuţia fără să-i spună ce se întâmplase până atunci şi ce descoperise. Iată că Haman vine să ceară permisiunea de a-i lua viaţa lui Mardoheu tocmai în momentul în care împăratul dorea să-l răsplătească!

Aceste circumstanţe ne descoperă providenţa lui Dumnezeu. El veghează din umbră asupra celor ce sunt ai Lui. Deşi aceşti reprezentanţi ai poporului lui Dumnezeu sunt acum în afara voii Lui, într-o ţară mult depărtată de cea în care îi doreşte El, totuşi ei nu sunt în afara călăuzirii Lui directe. Toate aceste circumstanţe nu pot fi accidentale.

Când intră în camera împăratului, Haman este întâmpinat cu întrebarea: “Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?” Haman a crezut că împăratul vorbea despre el. La urma urmei, el fusese numit prim-ministru. Îi fusese dat inelul împăratului – el plătise o anumită sumă de bani, este adevărat, dar primise permisiunea de a-i nimici pe iudei – şi cu siguranţă nu mai era nici o persoană în împărăţie în care împăratul să-şi găsească plăcerea, în afară de el. Dar împăratul se gândea la Mardoheu.

Estera 6:7-9

v.7  Şi Haman a răspuns împăratului: ,,Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească,

v.8  trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte împăratul, şi să i se pună cununa împărătească pe cap.

v.9  Să se dea haina şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să înbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să se strige înaintea lui: ,Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“

Adevărata natură a lui Haman este descoperită în răspunsul său.    Haman se gândea: “Pe cine să dorească împăratul să cinstească mai mult decât pe mine? Lasă-mă să mă îmbrac cu hainele împăratului, pune-mi coroana pe cap, lasă-mă să mă urc pe calul împăratului şi să se anunţe în cetate că trec eu pe stradă.” În felul acesta, Haman pregăteşte poporul pentru ziua în care coroana şi haina împărătească vor fi ale lui. Eu cred că împăratul bănuia că Haman se gândea la aşa ceva pentru că şi-a dat seama că Haman se gândea la el însuşi, în nici un caz la Mardoheu.

Estera 6:10

v.10  Împăratul i-a zis lui Haman: ,,Ia îndată haina şi calul, cum ai zis, şi fă aşa Iudeului Mardoheu, care şade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.“

Nu i se putea cere lui Haman lucru mai neplăcut decât acesta. Nici un lucru nu i-ar fi provocat mai multă repulsie decât să-l îmbrace pe Mardoheu în haina împărătească, să-l urce pe calul împărătesc şi să-l plimbe călare prin locul deschis al cetăţii. Mai mult, să strige înaintea lui: “Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească”! Acesta a fost un gest umilitor şi chinuitor pentru Haman. Să nu uităm că el îl ura din toată inima pe Mardoheu.

Estera 6:11

v.11  Şi Haman a luat haina şi calul, a îmbrăcat pe Mardoheu, l-a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi a strigat înaintea lui: ,,Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!“

 

Haman visase să-l spânzure pe Mardoheu, nu să-l plimbe călare prin centrul cetăţii şi să-i aducă cinste. Umilinţa lui Haman în acest moment este de nedescris. Vă imaginaţi ce a simţit el conducând prin cetate calul pe care stătea cel care refuza să se plece înaintea lui? El pregătise o spânzurătoare înaltă de peste 20 de metri de care abia aştepta să-l spânzure pe Mardoheu!

Estera 6:12-14

v.12   Mardoheu s’a întors la poarta împăratului, şi Haman s’a dus în grabă acasă, mîhnit şi cu capul acoperit.

v.13  Haman a istorisit nevestei sale Zereş şi tuturor prietenilor săi tot ce i se întîmplase. Şi înţelepţii lui, şi nevastă-sa Zereş, i-au zis: ,,Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.“

v.14  Pe cînd îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului şi au luat îndată pe Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera.

O să vedem data viitoare, dragi prieteni ce înseamnă acest ospăţ. Până atunci însă vă îndemn să meditaţi la un frumos proverb. “Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.”