Itinerar Biblic Ep.0506 – ESTERA cap. 2:16-3:9

 

Dragi ascultători, aşa cum promiteam în emisiunea trecută, vom continua astăzi călătoria noastră în cartea Este şi vom relua pentru început lectura şi comentariile capitolului 2.

Din primele 15 versete am aflat prin ce proces de pregătire au trecut fetele din care împăratul trebuia să-şi aleagă o împărăteasă. Era, dacă vreţi, un concurs de  frumuseţe, iar câştigătoarea nu devenea numai prinţesa frumuseţii ci şi regina unui puternic regat.

Printre cele selecţionate a fost inclusă şi Estera. De acum, anul de pregătire se sfârşise. Fetele au fost aduse înaintea împăratului şi el decide.

Este punctul din care reluăm şi noi itinerarul nostru.

Versetele 16 şi 17:

v.16  Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna zecea, adică luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui.

v.17  Împăratul a iubit pe Estera mai mult decît pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decît toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastii.

Când a văzut-o împăratul pe Estera nu a fost nevoie să se mai uite şi la alte fete. Concursul luase sfârşit pentru el. O găsise pe cea care îi va lua locul împărătesei Vasti.

Acum vă întrebaţi poate “Cum a reuşit să câştige Estera? A fost o întâmplare că a câştigat?

Nu cred. Ea a fost aleasă prin providenţa Dumnezeului atotputernic. Vom vedea în capitolul următor că a fost esenţial pentru Dumnezeu să meargă înainte şi să facă toate aranjamentele necesare pentru protejarea poporului Său. El a făcut acest lucru prin aşezarea Esterei în poziţia de împărăteasă. Acesta este motivul pentru care am fost introduşi în atmosfera unei curţi împărăteşti păgâne, a unui ospăţ şi a unei beţii cumplite. Dumnezeu vrea să vedem că El stăpâneşte şi peste lucrările şi acţiunile oamenilor, şi peste cele ale lui Satan. Acest gând ar trebui să fie o mângâiere pentru copiii lui Dumnezeu în vremea aceasta.

Biblia ne spune că împăratul a iubit-o pe Estera. Trebuie să mărturisesc că nu sunt deloc impresionat de acest lucru. Cei care aţi urmărit studiul asupra cărţii Rut ştiţi că acolo avem cea mai frumoasă poveste de dragoste dintre câte au fost scrise vreodată. Este o imagine a dragostei lui Hristos pentru Biserica Sa. Dar nu pot spune că găsesc aceeaşi calitate a dragostei între Ahaşveroş şi Estera. Aici avem de-a face cu un împărat bătrân şi dezamăgit care se apropie de sfârşitul drumului său prin această viaţă şi care se însoară cu o tânără fecioară. Ahaşveroş era un păgân care nu cunoştea deloc ce înseamnă adevărata dragoste din Dumnezeu în viaţa unui cuplu. Eu nu văd aici nimic care să mă facă să spun că aceasta este o imagine a relaţiei dintre Hristos şi Biserica Lui, aşa cum au încercat unii să ne facă să credem.

Totuşi, acesta este un eveniment de o importanţă majoră. Este ceva cu totul deosebit să vezi cum o tânără fată care făcea parte dintr-un neam captiv ajunge împărăteasa unuia dintre cele mai mari imperii ale lumii păgâne. Valul iminent de antisemitism ar fi distrus complet acest popor şi planul lui Dumnezeu cu privire la acest popor ar fi fost spulberat, dacă Estera nu ar fi ajuns în această poziţie. Dumnezeu este Cel care a adus-o în acest palat.

Estera 2:18

v.18  Împăratul a dat un mare ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor lui, un ospăţ în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a uşurat sarcinile ţinuturilor, şi a împărţit daruri cu o dărnicie împărătească.

Vă amintiţi că această carte a început cu descrierea unui ospăţ. Acum este vorba de un alt ospăţ, ospăţul Esterei. Pentru că împăratul are o împărăteasă frumoasă care i-a luat locul lui Vasti, el suspendă încasarea taxelor pentru un an de zile. Este interesant faptul că împăratul avea autoritatea de a suspenda încasarea taxelor pentru un an. Noi toţi ne-am bucura dacă s-ar organiza un astfel de concurs care să ducă la reducerea taxelor şi impozitelor, nu-i aşa?

Estera 2:19

v.19  A doua oară, cînd s’au strîns fetele, Mardoheu şedea la poarta împăratuluui.

Mardoheu are o nouă poziţie – nu o slujbă, ci o poziţie nouă. El stă la poarta împăratului. Această înseamnă că este judecător pentru că tribunalul lumii vechi se afla la poarta cetăţii. Cele mai multe cetăţi erau împrejmuite de ziduri şi toţi locuitorii cetăţii treceau de pe poarta cetăţii mai devreme sau mai târziu. Curtea se întrunea la poarta cetăţii, şi nu în tribunalul din piaţa centrală. Poate vă amintiţi că tot la poarta cetăţii s-a dus şi Boaz când a avut de rezolvat o problemă de ordin juridic. De asemenea, despre Lot se spune că stătea la poartă, ceea ce înseamnă că se implicase în politică în Sodoma şi avea un post de judecător.

Să revenim la Mardoheu. După ce Estera ajunge împărăteasă, el devin judecător şi stă la poarta cetăţii. Sună a nepotism, nu-i aşa? Nu ştiu dacă Mardoheu a fost făcut judecător datorită calităţilor sale sau datorită intervenţiei Esterei pe lângă împărat. “Acest Mardoheu mi-a fost ca un tată. Este un om foarte capabil şi cred că ar trebui să-i oferi o poziţie înaltă.” Poate că împăratul i-a răspuns: “Este interesant ce-mi spui. Tocmai s-a eliberat un loc de judecător la poarta de la răsărit. Îi voi da lui acest post.” Nici natura omenească, nici politica nu s-au schimbat prea mult.

Estera 2:20

v.20  Estera nu-şi spusese nici naşterea nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Şi ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atîta scumpătate ca atunci cînd o creştea el.

Această fată este o persoană remarcabilă. Deşi este căsătorită cu împăratul, ea ascultă de sfaturile şi instrucţiunile celui care a crescut-o. Mardoheu este un personaj interesant al Scripturii căruia i se acordă prea puţină atenţie. Se pare că era un om cu multe calităţi deosebite.

Dar iată că vine momentul în care se întâmplă un lucru ce pare neesenţial, dar de care va atârna întreaga istorie descrisă în această carte. Aşa cum a spus cineva: “Dumnezeu deschide uşi mari prin balamale foarte mici.” Aici vedem încă o dată providenţa lui Dumnezeu. El acţionează în spatele scenei în acest incident.

Estera 2:21-23

v.21  În acelaş timp, pe cînd Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan şi Tereş, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s’au lăsat biruiţi de o supărare şi au vrut să întindă mîna împotriva împăratului Ahaşveroş.

v.22  Mardoheu a avut cunoştinţă de lucrul acesta, şi a dat de ştire împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu.

v.23  Faptul fiind cercetat şi găsit întocmai, cei doi fameni au fost spînzuraţi de un lemn. Şi lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor în faţa împăratului.

Acesta este un incident interesant. Mardoheu stătea la poartă. Mulţimi de oameni intrau şi ieşeau pe această poartă. El a auzit doi bărbaţi vorbind şi spunând numele împăratului. El a ciulit urechea pentru a auzi cât mai bine despre ce vorbeau şi a descoperit că cei doi plănuiau uciderea împăratului. Imediat, Mardoheu a anunţat-o pe Estera cu privire la acest complot.

Aceasta este o imagine obişnuită: bărbaţi orientali cu mustaţă ascunzându-se în spatele unor stâlpi înalţi de piatră, punând la cale asasinarea regelui. Intrigile erau un lucru obişnuit la curţile orientale. S-ar părea că exista mereu cineva care râvnea la tronul împăratului. Noua poziţie a lui Mardoheu i-a oferit posibilitatea să audă ce puneau la cale cei doi supuşi ai împăratului.

După ce Mardoheu i-a spus Esterei despre planul de asasinare a împăratului, Estera s-a dus la împărat. Îmi imaginez că i-a vorbit cam în felul următor: “Îţi aminteşti că ţi l-am recomandat pe Mardoheu ca judecător. Poţi vedea acum că se achită foarte bine de slujba sa. El a descoperit un complot care are în vedere asasinarea ta.” Poliţia a investigat şi a aflat că este adevărat ce a spus Mardoheu.

Ca o diferenţă între noi şi ei, trebuie semnalat faptul că ei nu au avut un proces lung şi costisitor care să irosească banii plătiţi sub formă de impozite de cetăţeni. Împăratul a poruncit ca uneltitorii să fie omorâţi şi aceştia au fost executaţi imediat prin spânzurare. Astfel se avea în vedere descurajarea celor care ar fi avut de gând să facă la fel. Sigur că acesta era un popor nu tocmai civilizat, dar nici nu îngăduiau criminalii şi călcătorii de lege. Acest incident a fost scris în cartea cronicilor împăratului Persiei.

Este interesant de văzut faptul că aici a fost omis un lucru. Mardoheu nu a fost recompensat, nici nu i-a fost recunoscut meritul pentru dezvăluirea acestui complot. Îmi imaginez că el s-a întrebat de multe ori de ce a fost ignorat în acest fel. El nu a fost nici măcar lăudat pentru faptul că salvase viaţa împăratului. De ce a fost trecut cu vederea acest incident? Dumnezeu conduce şi în această chestiune. Prin providenţa Sa, El deţine controlul acestei istorii.

Haideţi să vedem ce aflăm din capitolul 3:

Estera 3:1

v.1    După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste, şi a pus scaunul lui mai pe sus de scaunele tuturor căpeteniilor cari erau lîngă el.

Aici facem cunoştinţă cu un bărbat pe nume Haman. El este unul din cei care au condus campanii împotriva evreilor. Haman este promovat de împărat în poziţia care ar corespunde astăzi celei de prim-ministru. El era un Agaghit. Dacă deschideţi Biblia la capitolul 15 din 1 Samuel, în versetul 8 veţi afla că Agaghiţii erau familia regală a amaleciţilor. Saul ar fi trebuit să asculte de Dumnezeu şi să-i nimicească pe Agaghiţi. Dacă Saul ar fi făcut ce i s-a poruncit, nu s-ar fi ajuns la situaţia descrisă în acest capitol pentru că Agaghiţii ar fi fost dispăruţi cu totul. Dumnezeu poate vedea ce va veni în viitor, în istoria unui popor, aşa că a ştiut că se va ajunge aici. Eşecul lui Saul în ceea ce priveşte nimicirea Agaghiţilor aproape că a dus la nimicirea propriului popor. Dar Dumnezeu veghează şi acţionează din spatele scenei spre binele celor care sunt ai Săi.

Nici o armă nu va avea succes deplin împotriva lui Israel.

Dar iată că acum începem să vedem de ce a aşezat-o Dumnezeu pe Estera pe tronul acestei împărăţii. Dacă ea nu ar fi fost acolo, acest Haman antisemit i-ar fi exterminat pe evrei. Cu siguranţă aceasta era intenţia lui.

Estera 3:2

v.2  Toţi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina.

Împăratul a trimis vorbă că avea un nou prim-ministru. Toţi erau obligaţi să se plece înaintea lui şi să-i recunoască poziţia. Am văzut deja că Mardoheu era judecător la poarta cetăţii. El are o slujbă politică, ceea ce înseamnă este unul din oficialii împărăţiei şi trebuie să se plece înaintea lui Haman. Numai că el nu se pleca înaintea lui Haman. Dragi prieteni, sunt pe cale să-mi schimb părerea despre Mardoheu. Îmi scot pălăria în faţa lui pentru că a refuzat să se plece înaintea lui Haman. Presupun că toţi ceilalţi oficiali din slujba împăratului cădeau în genunchi, cu faţa la pământ, când trecea Haman pe lângă ei. Pe atunci, aceasta era poziţia pe care o adoptai când te plecai în faţa cuiva.

Acum începem să vedem mâna lui Dumnezeu la lucru în viaţa lui Mardoheu. Poate că veţi spune: “Dar el este în afara voii lui Dumnezeu. Cum poate Dumnezeu să lucreze într-un astfel de caz? El ar fi trebuit să se întoarcă în ţara lui.” Aşa este. Din motive personale, pe care noi nu le cunoaştem, Mardoheu nu s-a întors, dar ca evreu, locul lui era în Palestina. Este clar că el nu era în voia lui Dumnezeu, totuşi el Îl recunoştea pe Dumnezeu. Deşi nu apelează la El şi nu-L cheamă pe parcursul acestei cărţi, Mardoheu Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Domn. Ştiţi cum am ajuns la această concluzie? Legea lui Dumnezeu, dată evreilor, era foarte clară. Ei nu aveau voie să se închine înaintea nimănui altcuiva decât înaintea lui Dumnezeu. Nu le era îngăduit să facă vreun chip cioplit şi să se închine înaintea lui.

Când a apărut Haman, după numirea sa în noua funcţie, toţi cei care aveau funcţii politice la palat se pleacă cu faţa la pământ înaintea lui. Toţi, cu excepţia unuia: Mardoheu. Credeţi-mă că ieşi în evidenţă când eşti singurul care rămâne în picioare dintr-un şir întreg de oameni îngenuncheaţi cu faţa la pământ!

Mardoheu şi Estera nu au fost destul de credincioşi pentru a se întoarce la Ierusalim, dar au fost dispuşi să-şi pună propria viaţă la bătaie pentru salvarea poporului lor. Aşa că îmi cer scuze pentru ce am spus anterior despre Mardoheu.

Estera 3:3, 4

v.3  Şi slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: ,,Pentru ce calci porunca împăratului?“

v.4  Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, şi el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu.

Mardoheu este întrebat de ce nu-şi pleacă genunchiul şi nu se închină înaintea lui Haman. Atunci el dă la iveală faptul că este iudeu. Până în acest moment, el nu dezvăluise acest lucru. Vă amintiţi că el o instruise pe Estera să nu spună nimănui din ce neam face parte atunci când a înscris-o la concursul de frumuseţe. Nici măcar soţul ei nu ştia că ea era evreică. Dar iată că Mardoheu spune clar: “Nu m-am plecat înaintea lui Haman pentru că sunt evreu.” În momentul în care spune acest lucru, el îşi dezvăluie şi religia. Aceasta însemna că el se închina singurului Dumnezeu viu şi adevărat. El învăţase următorul lucru: “Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!” El trebuia să declare lumii idolatre din vremea sa că Dumnezeu este unic. În prezent, noi trebuie să declarăm în mijlocul unei lumii atee că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt sunt una. Mardoheu a adoptat o anumită poziţie şi acum lumea din jurul lui va şti de ce. Iudeul era cunoscut în lumea din vremea aceea ca fiind un închinător şi adorator al singurului Dumnezeu adevărat.

Mardoheu merită respectul nostru. Acum el ia poziţie pentru Dumnezeu şi această atitudine a lui îl va costa foarte mult, aşa cum vom vedea. Nu cred că el şi-a imaginat că gestul său va avea o asemenea urmare. Cel mult, s-a gândit probabil că îşi va pierde slujba, poate chiar viaţa, dar în nici un caz că va avea consecinţe asupra poporului său.

Estera 3:5, 6

v.5  Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S’a umplut de mînie;

v.6  dar a crezut prea puţin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi Iudeii cari se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş.

În acest fragment avem ocazia să vedem micimea lui Haman. El ar fi trebuit să-l ignore pe Mardoheu. În timp ce Mardoheu apare ca un om al lui Dumnezeu, Haman se înfăţişează în toată urâţenia unui om al lui Satan. Vom vedea că Haman este un om mic la suflet. Mai târziu el se plânge înaintea soţiei sale de ceea ce i se întâmplă. El va spune ceva de genul: “Am tot ce vreau din lumea aceasta, pot avea orice doresc din această împărăţie, dar evreul acela nu vrea să se închine înaintea mea…”. Acest om se lasă deranjat de un fapt atât de minor şi nu-şi mai găseşte liniştea din această cauză.

Haman are de gând să facă un lucru îngrozitor. El vrea să încerce exterminarea tuturor evreilor din împărăţia lui Ahaşveroş. Sunt sigur că el nu ştia nimic despre promisiunea lui Dumnezeu către Avraam care spunea că Domnul îi va binecuvânta pe cei care îi binecuvântează pe evrei şi îi va blestema pe cei care i-au blestemat pe evrei. Dar Dumnezeu Îşi respectă promisiunea. Nu trebuie decât să întoarcem paginile Scripturii pentru a vedea că evreii au asistat la funeraliile tuturor naţiunilor care au încercat să-i extermine.

După cum vă aduceţi aminte,  Hitler a încercat şi el să-i extermine pe evrei. În acea perioadă s-au comis atrocităţi fără seamăn şi o mulţime de evreu şi-au pierdut viaţa. Dar iată că Hitler astăzi nu mai este, dar evreii sunt încă în toată lumea.

Da, dragi prieteni,  Dumnezeu a făgăduit să poarte de grijă poporului Său. Faptul că nu au fost exterminaţi este miraculos. Dumnezeu este Cel care a purtat de grijă poporului Său. Acest lucru se va vedea clar din cele descrise în cartea Estera.

Estera 3:7

În luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahaşveroş, au aruncat Pur, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar.

După cum vedeţi, iritarea lui Haman creşte pe zi ce trece. De fiecare dată când trece prin poarta aceea, toată lumea se pleacă şi se închină înaintea lui, cu excepţia evreului acela, Mardoheu. Şi acest lucru îl deranjează din ce în ce mai tare. El se decide să facă ceva în această privinţă. Când descoperă că refuzul lui Mardoheu de a se închina înaintea lui se bazează pe convingerile sale religioase, Haman trage concluzia că un masacrarea iudeilor pe scară naţională ar rezolva problema lui.

Haman i-a pus pe magicieni să tragă la sorţi pentru a decide în ce zi din an vor fi nimiciţi iudeii. Dar nici Haman, nici magicienii nu au ştiut că Dumnezeu este Cel care alege sorţii. Dumnezeu era stăpân şi peste această situaţie. Sorţii au căzut pe ultima lună din an, ceea ce permitea descoperirea şi oprirea complotului lui Haman.

Estera 3:8, 9

v.8  Atunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş: ,,În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniştit.

v.9  Dacă împăratul găseşte cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciţi, şi eu voi cîntări zece mii de talanţi de argint în mînile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.“

Haman a adus în atenţia lui Xerxes faptul că în împărăţia lui trăia un popor cu totul diferit. Oamenii aceştia erau deosebiţi şi respectau Legea lui Moise. Ei formau un popor ce trebuia nimicit. Haman l-a convins pe împărat că evreii sfidau legile împăratului şi că lichidarea lor i-ar aduce acestuia multe averi prin confiscarea averilor lor.

Dragii mei, omul fără Dumnezeu încearcă să umple sufletul său cu tot felul de lucruri, iar bogăţia este o ispită mare.

Ne oprim aici deocamdată şi vom vedea cum s-au derulat lucrurile în călătoria noastră viitoare.

Fie însă ca Dumnezeu să reverse în inimile noastre pacea şi liniştea de care avem atâta nevoie.

 

Rămâneţi în binecuvântarea lui Dumnezeu.