Itinerar Biblic Ep.0505 – ESTERA Capitolul 2:1-15

 

Tema: Concurs de frumuseţe pentru alegerea împărătesei

Dragi prieteni, revenim la cartea Estera şi vom continua cu capitolul 2 din această carte.

Estera 2:1

v.1   După aceste lucruri, cînd s’a potolit mînia împăratului Ahaşveroş, s’a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, şi la hotărîrea luată cu privire la ea.

Primul verset din acest capitol începe astfel “După aceste lucruri…”. După care lucruri? După cele întâmplate în primul capitol şi după campania din Grecia în care Xerxes a avut parte de o înfrângere umilitoare. După această înfrângere, el s-a întors demoralizat în palatul său. La nefericirea sa se adăuga şi absenţa împărătesei Vasti şi faptul că legea mezilor şi a perşilor nu putea fi schimbată, nici măcar de împărat. El ştia că Vasti nu va mai putea fi niciodată împărăteasa lui.

Acum suntem nevoiţi să apelăm la istoria laică pentru campania lui Xerxes în Grecia pentru că Biblia nu ne spune nimic despre această campanie.

Xerxes a condus o armată puternică împotriva grecilor. Secretul tăriei perşilor stătea în numărul lor mare, dar soldatul persan nu era la fel de bine pregătit ca soldatul grec. Grecii puneau un mare accent pe pregătirea individuală şi, drept urmare, un soldat grec putea să se înfrunte cu succes cu zece soldaţi persani. Perşii au fost învinşi de greci şi toată flota lor a fost distrusă de greci la Salamina. A fost o înfrângere nefericită pentru Xerxes, dar Dumnezeu deţinea controlul asupra acestei împărăţii. Puterea urma să treacă din mâna Persiei în cea a Greciei.

După întoarcerea sa acasă, el umbla singur şi întristat prin sălile palatului. Se gândea la Vasti, dar ştia că legea dată cu privire la împărăteasă nu putea fi schimbată. El o alungase pe această femeie frumoasă şi nu o mai putea avea niciodată alături de el. Supuşii împăratului ştiu în ce stare se află şi îl urmăresc cu atenţie. Ei îşi dau seama că trebuie să facă ceva.

Estera 2:2, 3

v.2  Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: ,,Să se caute pentru împărat nişte fete, fecioare şi frumoase.

v.3  Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strîngă pe toate fetele, fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, supt privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.

Cabinetul împăratului, oamenii de frunte ai ţării, cei care ocupau cele mai înalte poziţii observă cât de singur se simte împăratul. Ei vin cu sugestia că trebuie să fie organizat un fel de concurs de frumuseţe şi toată împărăţia să fie răscolită pentru a găsi cele mai frumoase fete. Ideea era ca ele să fie aduse în capitală din toate colţurile împărăţiei. Sunt sigur că numărul femeilor alese era de ordinul sutelor.

Estera 2:4

v.4  Şi fata care-i va plăcea împăratului, să fie împărăteasă în locul Vastii.“ Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.

Împăratul urma să fie singurul judecător al acestui concurs.

Estera 2:5

v.5  În capitala Susa era un Iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,

Până acum, povestea cărţii Estera a constituit scena, fundalul pentru ceea ce se va întâmpla în continuare. Am avut ocazia să aruncăm o privire fugară asupra unei curţi împărăteşti păgâne. Ne-au fost prezentate aceste întâmplări cu un scop foarte precis. Acesta este contextul care explică ideea concursului de frumuseţe şi modul în care a ajuns Estera pe tron. Datorită faptului că a ajuns împărăteasă, ea a putut interveni, a putut mijloci pentru poporul ei. Un întreg popor ar fi fost exterminat la vremea aceea, dacă ea nu ar fi fost în acea poziţie, pe tronul Persiei. În cele ce urmează vom începe să vedem mâna lui Dumnezeu la lucru în palatul împărătesc.

Până în acest moment, nu am avut ocazia să vedem nici o acţiune spirituală în acel palat. Era curtea împărătească a unui împărat păgân. Acolo se organizau orgii şi petreceri cu băutură din abundenţă. Dar vom vedea că Dumnezeu este Cel care decide şi aici. El aranjează toate evenimentele astfel încât, la momentul potrivit, El să aibă pe cineva care să intervină în favoarea poporului Său, evreii.

Auzind despre acest concurs de frumuseţe, cineva va spune: “S-ar părea că Dumnezeu aprobă concursurile de frumuseţe.” Nu, eu nu cred că le aprobă. Dar atunci când un copil al lui Dumnezeu iese din voia Lui, Domnul îngăduie să i se întâmple multe lucruri pe care nu le aprobă. El va stăpâni şi în aceste condiţii, fiind mai presus de aceste evenimente. Puterea stăpânitoare a lui Dumnezeu este una din lecţiile importante ale cărţii Estera. Mulţi dintre creştinii de astăzi trăiesc la marginea voii lui Dumnezeu. Ei nu sunt călăuziţi de voia Lui şi nu sunt în voia lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu îi îndrumă prin providenţa Sa. Estera este un exemplu în acest sens.

De fapt, istoria care ne interesează pe noi aici începe cu aceste cuvinte: “În capitala Susa era un iudeu numit Mardoheu…”. El provenea din seminţia lui Beniamin. Întrebarea care se pune imediat este aceasta: ce căuta el aici? Mardoheu făcea parte din familia împărătească a lui Israel. El se trăgea din familia lui Saul.

Estera 2:6

v.6  care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutaţi împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

Dumnezeu a îngăduit poporului Său să se întoarcă în ţară, aşa cum profeţise El prin Isaia. Cir dăduse un decret prin care le permitea să se întoarcă şi cei care erau în voia lui Dumnezeu s-au întors în Palestina. Cu toate acestea, foarte puţini au profitat de acest decret. Foarte mulţi îşi găsiseră un loc şi o slujbă în ţara captivităţii şi nu s-au grăbit deloc să se întoarcă acasă. Ei au ales să rămână pentru că le plăcea acolo unde erau. Când au fost liberi să plece, nu au dorit acest lucru. Cei care erau în afara voii lui Dumnezeu au ales să rămână aici. Mardoheu a fost unul din aceştia. El ar fi trebuit să fie acasă, în ţara dată de Dumnezeu poporului său, dar iată-l la palatul împăratului. Aceasta înseamnă că avea o slujbă de natură politică.

Vă amintiţi faptul că şi Iosif a avut o funcţie politică, dar el era în mod direct şi clar în voia lui Dumnezeu. Daniel, aflat la curtea împărătească din Babilon era, de asemenea, în voia lui Dumnezeu. Dar Mardoheu nu era deloc în voia directă a lui Dumnezeu. Deşi Mardoheu este în afara voii lui Dumnezeu şi nu caută ajutor la Dumnezeu, Domnul Îşi va exercita providenţa. Nici măcar în momentele în care nouă ni se pare că ar fi fost esenţial ca poporul lui Dumnezeu să se întoarcă la El, ei nu se întorc. În această carte nu este nici o menţiune cu privire la rugăciune sau la Dumnezeu în această carte pentru că toţi aceşti oameni erau în afara voii lui Dumnezeu.

Mardoheu şi Estera îşi fac apariţia pe paginile Scripturii într-o lumină palidă, deşi amândoi sunt persoane cu caracter puternic, aşa cum vom vedea mai departe. Mardoheu a fost luat în captivitate la o vârstă foarte fragedă, o dată cu cel de-al doilea val de deportări din Ierusalim. Acest lucru s-a întâmplat în timpul domniei lui Ioachin. Primul grup de deportaţi din Ierusalim a fost alcătuit din căpetenii, nobilime, clasa superioară, iar Daniel a făcut parte din acest grup. Cea de-a doua tranşă a fost alcătuită din clasa de mijloc, de fapt din fruntaşii aceste clase şi Mardoheu a făcut parte din acest grup.

După cea de-a treia deportare, când Ierusalimul a fost distrus, numai clasa celor foarte săraci a rămas în ţară. Mardoheu a venit cu cel de-al doilea val de captivi luaţi din Ierusalim şi aduşi la Babilon. El a avut un văr ai cărui părinţii fuseseră probabil ucişi când Nebucadneţar a luat în stăpânire cetatea pentru că atunci au murit foarte mulţi.

Estera 2:7

v.7  El creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n’avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.

Numele evreiesc al Esterei era Hadasa, care înseamnă “stea”. Ea era cu siguranţă o stea, fiind o femeie frumoasă, după cum spune Scriptura. Mardoheu a adoptat-o, astfel că ea era fiica lui adoptivă. Frumuseţea era marea ei calitate. Când a auzit vestea că împăratul căuta o nouă împărăteasă, Mardoheu s-a arătat a fi foarte interesat. Poziţia lui la palat îi oferea avantajul de a vedea toate fetele care erau aduse din toată împărăţia pentru a participa la această selecţie. Sunt sigur că le-a comparat cu Estera şi a ajuns la concluzia că nici una din ele nu se compara cu fiica lui adoptivă. Estera 2:8, 9

v.8  Cînd s’a auzit porunca împăratului şi hotărîrea lui, au fost strînse un mare număr de fete în capitala Susa, supt privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată şi Estera şi adusă în casa împăratului, subt privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.

v.9  Fata i-a plăcut, şi a căpătat trecere înaintea lui. El s’a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru găteală şi hrană, i-a dat şapte slujnice alese din casa împăratului, şi a pus-o împreună cu slujnicile ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.

Cred că puteţi vedea deja providenţa lui Dumnezeu intervenind în această situaţie. Mardoheu a luat-o pe Estera şi a înscris-o la concursul de frumuseţe. Simt nevoia să spun că, ajunşi în acest moment al povestirii, eu nu am un prea mare respect faţă de acest om. Înainte de finalul povestirii îmi voi schimba opinia, dar pentru moment îl dispreţuiesc pe acest om pentru ceea ce face.

În primul rând, el nu ascultă de Dumnezeu. Dumnezeu a spus poporului Său că nu au voie să se căsătorească şi fiii şi fiicele altor popoare păgâne. Mardoheu încalcă în mod clar legea mozaică prin înscrierea acestei fete la un concurs de frumuseţe cu gândul că ea ar putea deveni următoarea împărăteasă a Persiei. Fetele care nu câştigau intrau în mod automat în haremul împăratului. Dacă Estera pierdea primul loc, ea urma să fie concubina împăratului. Mardoheu este gata să îşi asume riscul ca fata lui să ducă o viaţă îngrozitor de grea.

Dar vom vedea că Dumnezeu preia controlul situaţiei. Estera a fost adusă în casa împăratului. Ea a fost pe placul lui Hegai, supraveghetorul femeilor. El s-a purtat cu bunăvoinţă cu ea şi i-a dat tot ce avea nevoie pentru ca Estera să se facă şi mai frumoasă decât era. Estera 2:10

v.10  Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.

Amintiţi-vă că evreii erau un popor captiv şi antisemitismul a fost o atitudine prezentă printre popoarele lumii. Aşa au stat lucrurile şi în vremurile biblice. Nu putem citi relatarea despre distrugerea Ierusalimului de către Nebucadneţar fără să ne dăm seama de ura lui faţă de acest popor. El este cel care i-a adus la Babilon, dar acum el nu mai este în scenă şi o nouă naţiune a preluat puterea şi controlul asupra evreilor captivi. Totuşi, sentimentul antisemitic rămâne. Conştient de acest lucru, Mardoheu o sfătuieşte pe Estera să nu spună nimic despre adevărata ei naţionalitate. Această tăcere implică şi o negare a religiei sale pentru că religia fusese lucrul prin care fusese identificat acest popor de-a lungul timpului. În momentul în care Mardoheu şi Estera îşi negau naţionalitatea, ei îşi negau şi religia. Prin faptul că rămăseseră în ţara captivităţii, ei aleseseră situarea în afara voii lui Dumnezeu. Este interesant de remarcat faptul că, astăzi, când un o persoană este în afara voii lui Dumnezeu are foarte puţine de spus despre credinţa sa în Hristos.

Estera 2:11

v.11  Şi în fiecare zi Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea.

Când eşti în voia lui Dumnezeu, dragul meu prieteni, poţi avea odihnă ştiind că Dumnezeu face astfel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele tău.

Mardoheu nu are această odihnă pentru că este în afara voii lui Dumnezeu. El umblă de colo-colo, fără linişte, îşi frânge mâinile şi îşi roade unghiile întrebându-se cum se va sfârşi totul. Mardoheu se întreabă dacă nu cumva a greşit când a înscris-o pe Estera la concursul de frumuseţe. Este speriat de ceea ce a făcut şi este îngrijorat. Din cauza aceasta nici nu poate dormi. Aceasta este starea în care trebuie să ni-l imaginăm pe Mardoheu. Când nu te afli în voia lui Dumnezeu nu te poţi culca pe lauri şi nu poţi spune că totul va fi bine. În aceste momente, Mardoheu nu pune şi nici nu poate pune problema aceasta în mâna lui Dumnezeu. Nu sunt sigur că el ştia ceva despre providenţa lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu stăpâneşte şi asupra acestui incident.

Iată una din posibilele definiţii ale providenţei: providenţa este modul în care Dumnezeu îl conduce pe un om care nu vrea să fie condus. Dumnezeu începe să acţioneze în aceste momente. Nu este un accident faptul că Estera are un loc bun, că a căpătat trecere înaintea supraveghetorului şi că a avut parte de favoruri şi de consideraţie din partea acestuia. La Dumnezeu nimic nu este întâmplător.

Observaţi acum ce tehnici de înfrumuseţare erau folosite:

Estera 2:12

v.12  Fiecare fată se ducea la rîndul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungîndu-se şase luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti.

După citirea acestui verset am putea spune că dacă soţiile noastre stau două ore la coafor nu avem de ce să ne plângem. Fetele acestea au stat un an întreg în acest loc în care se îngrijeau prin tot felul de metode. În primele şase luni fuseseră la izvoare minerale pentru băi şi făcuseră tratamente cu tot felul de uleiuri. În următoarele şase luni au trecut la parfumuri. Presupun că au avut ocazia chiar să şi înoate în apă de colonie pentru a fi pregătite pentru momentul apariţiei lor înaintea împăratului. Aveţi ocazia să observaţi astfel cât de mare era accentul pus pe aspectul fizic, aceasta fiind o caracteristică a lumii păgâne.

În comparaţie cu această situaţie mie mi se pare simptomatică dorinţa tot mai acută cu privire la înfrumuseţare din ţara noastră. Cu cât se îndepărtează ţara noastră mai mult de Dumnezeu, cu atât mai multe sunt magazinele de produse pentru înfrumuseţare. Dar, în ciuda numeroaselor metode şi mijloace de înfrumuseţare, nu cred că putem pretinde că  avem mai multă frumuseţe în jur.

Fetele din vremea Esterei au petrecut un an în saloane de cosmetică şi înfrumuseţare pentru a fi gata de concurs.

Am putea spune că femeile nu s-au schimbat prea mult de-a lungul anilor. Pentru acel concurs s-a folosit mult machiaj pentru ca fetele să arate bine la concurs. Exact ceea ce se întâmplă şi astăzi.

În ceea ce priveşte machiajul există două poziţii extreme în această privinţă şi ambele îşi au adepţii lor. Adică unii resping orice idee de machiaj iar alţii consideră că este absolut necesar.

Mai demult a venit la mine o doamnă care mi-a spus că fetele din biserică se machiază prea mult şi că, după părerea ei, o fată sau o femeie creştină nu ar trebui să se machieze deloc.

Trebuie să mărturisesc că m-a pus într-o situaţie stânjenitoare cerându-mi părerea despre acest subiect. Până la urmă, i-am spus: “Depinde de femeie. Unele femei ar avea mult de câştigat dacă ar folosi puţin machiaj. Eu cred că ar trebui să ne dăm silinţa şi să folosim cât mai bine ceea ce ne-a dat Dumnezeu.”

În cazul Esterei, Dumnezeu a îngăduit toate aceste lucruri prin providenţa Sa. Înscrierea ei la concurs şi acceptarea ei de către omul care supraveghea concurentele au fost lucruri aranjate de Dumnezeu.

Hegai, supraveghetorul femeilor, a fost de părere că Estera arăta că o adevărată învingătoare şi a aşezat-o într-o poziţie favorabilă. Acesta a fost un pas înainte în programul lui Dumnezeu. Aceasta nu era o întâmplare. Providenţa lui Dumnezeu domnea în viaţa ei. Estera 2:13, 14

v.13  Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, cînd trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.

v.14  Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor, supt privegherea lui Şaaşgaz, famenul împăratului şi păzitorul ţiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decît cînd ar fi dorit împăratul şi ar fi chemat-o pe nume.

După un an de pregătire intensă a venit şi momentul ca fiecare fată să fie dusă înaintea împăratului. Pentru această vizită la împărat, fiecare avea dreptul să ceară orice dorea în ceea ce priveşte îmbrăcămintea şi bijuteriile. În curând avea să vină şi rândul Esterei. Ea îşi asuma un risc enorm pentru că, în cazul în care nu câştiga, avea să devină una din concubinele împăratului Persiei. Şi acesta ar fi fost un lucru groaznic pentru o fecioară evreică. Acesta este motivul neliniştii lui Mardoheu. El ştie că ei se află în afara voii lui Dumnezeu şi îşi dă seama de riscul enorm pe care şi-l asumă fata pe care a crescut-o el. Dar Dumnezeu va întoarce toate lucrurile spre împlinirea voii Sale.

Estera 2:15

v.15  Cînd i-a venit rîndul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n’a cerut decît ce a fost rînduit de Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

Când a venit rândul Esterei să meargă la împărat, s-a ajuns la concluzia că ea era o frumuseţe naturală. Era inutil să mai fie trimisă la salonul de cosmetică. Era deja încântător de frumoasă. Oricine o vedea îşi dădea seama că ea va câştiga. Estera se distingea în mod clar dintre toate celelalte fete. Dumnezeu lucrează prin providenţa Sa. El o va aşeza pe Estera pe tron, alături de împărat, pentru că dacă ea nu ar fi acolo, întreaga naţiune a lui Israel ar pieri. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, ar însemna că Dumnezeu Îşi încalcă cuvântul şi Dumnezeu nu face niciodată aşa ceva.

Dragii mei o să urmărim data viitoare continuarea acestei istorii. Sper că fiecare element ne învaţă câte ceva. Cred însă că ceea ce iese clar în evidenţă este grija lui Dumnezeu, providenţa Sa.

Aceasta ar trebuie să ne îndemne la o şi mai mare atenţie asupra experienţelor prin care trecem.

Fiţi Binecuvântaţi!