Itinerar Biblic Ep.0504 – ESTERA Capitolul 1

ESTERA Capitolul 1

Tema: Soţia care a refuzat să se supună soţului ei

Dragi ascultători iată-ne întrând în atmosfera cărţii Estera şi deschidem, cum este şi firesc cu primul capitol.

Acest capitol din istoria unei naţiuni păgâne este inserat în Cuvântul lui Dumnezeu cu un scop foarte precis: acela de a ne învăţa despre providenţa lui Dumnezeu. Vom vedea foarte clar acest lucru pe măsură ce vom întoarce filă cu filă din istoria prezentată în această carte. Totul începe cu legea unei împărăţii păgâne şi cu o dificultate de ordin matrimonial. O problemă personală apărută în această împărăţie a avut urmări pe plan internaţional.

Estera 1:1

v.1   Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea dela India pînă în Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.

În primul rând, trebuie să înţelegem faptul că Ahaşveroş nu este numele unei persoane, ci este un titlu. Înseamnă “preaînalt tată” sau “venerabilul împărat”. Aşa cum Cezar este un titlu, şi nu un nume, tot la fel Ahaşveroş nu este numele împăratului persan din acest moment al istoriei. Nu s-a ajuns încă la un consens cu privire la identitatea lui.

Eu înclin să cred că Ahaşveroş din cartea Estera este împăratul Xerxes al Persiei pentru că el este cel care a adus împărăţia la apogeu. Xerxes este omul care a făcut ultimul mare efort din partea Răsăritului pentru învingerea Apusului. Şi a fost un efort enorm.

Într-o carte publicată de British Museum în 1907 se acreditează ideea că Ahaşveroş şi Estera au fost părinţii lui Cir – cel care este menţionat în Isaia 44:28 şi 45:1. Xerxes a domnit peste o împărăţie, de fapt peste un mare imperiu care se întindea din India până în Etiopia. Acest imperiu se extinsese prin fertila semilună care constituia zona vitală, de importanţă crucială a lumii din vremea aceea.

Estera 1:2, 3

v.2   Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.

v.3  În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii Perşilor şi Mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor, s’au strîns înaintea lui.

 

Este evident că banchetul la care se face referire aici este cel prin care împăratul îi aducea laolaltă pe supuşii săi pentru a le “vinde” ideea unei mari campanii împotriva Greciei. Un ospăţ de asemenea fel ar face să pălească orice încercare de acest fel din ziua de azi. Împărăţia aceasta avea 127 de provincii şi din fiecare provincie venise câte o delegaţie. Nu ştiu din câte persoane era constituită fiecare delegaţie, dar este clar că la acest ospăţ au fost prezente peste o mie de persoane, dacă nu chiar două mii. Nu ştiu cât ar costa astăzi organizarea unui banchet de asemenea proporţii. Era ceva impresionant chiar şi pentru vremea aceea. Acesta a fost un eveniment important în istoria lumii. Cum poate Dumnezeu să intre în scenă într-un asemenea context? Ei bine, El va face acest lucru prin providenţa Sa. Dumnezeu veghează asupra celor ce sunt ai Săi.

Estera 1:4

v.4  El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.

Timp de 180 de zile, Ahaşveroş a găzduit un număr foarte mare de oaspeţi. În palatul său a fost o agitaţie continuă timp de şase luni! Tatăl lui Ludovic al XV-lea, regele Franţei, stătea la un moment dat de vorbă cu perceptorul şi cu ministrul de finanţe despre acest banchet organizat de împăratul Persiei. El nu înţelegea cum a avut împăratul răbdare pentru un asemenea banchet. Ministrul de finanţe a spus că nu înţelegea cum a putut fi finanţat un asemenea ospăţ.

Ospăţul acesta era o demonstraţie a luxului, a bogăţiei şi a caracterului regal al acestei curţi orientale. Motivul pentru organizarea lui este evident. El a chemat toţi prinţii şi conducătorii din toate colţurile împărăţiei pentru a câştiga sprijinul lor necondiţionat pentru o campanie militară ce urmărea cucerirea Greciei. El spera să ajungă astfel conducătorul suprem al lumii vremii sale. Şi aproape că a reuşit să atingă acest ţel.

Eu sunt convins că El ar fi reuşit dacă Dumnezeu nu ar fi prezis deja că această operaţiune se va solda cu un eşec şi că centrul puterii se va muta de la Răsărit către Apus.

Xerxes dorea ca prinţii şi conducătorii invitaţi să înţeleagă faptul că el avea resurse pentru a plăti cheltuielile războiului pe care îl avea în plan. El a demonstrat cât de mare este bogăţia acestei împărăţii prin organizarea unui mare ospăţ păgân.

Ospăţul a fost un lucru păgân de la un capăt la celălalt. Era un demers care nu avea nici o legătură cu Dumnezeu. Unii încearcă să găsească lecţii spirituale în acest lucru. Cu sinceritate vă spun că eu nu văd nici o lecţie spirituală aici. Ceea ce văd este faptul că Dumnezeu ne introduce în atmosfera unei curţi păgâne la care se iau decizii care urmează să afecteze soarta lumii. S-ar părea că Dumnezeu este lăsat cu totul la o parte, dar El vrea să ştiţi că El domneşte deasupra acestor circumstanţe şi că planul şi scopurile Sale vor fi împlinite.

Estera 1:5

v.5  După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, dela cel mai mare pînă la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.

Xerxes a adus ospăţul la un punct culminant în ultimele şapte zile. Se pare că el a adus un număr imens de oameni pentru acest ospăţ care a ţinut şapte zile în grădina casei împărăteşti.

Estera 1:6

v.6  Covoare albe, verzi şi albastre, erau legate cu funii de in supţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stîlpi de marmoră. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmoră, de sidef şi de pietre negre.

Argintul, aurul, pietrele preţioase şi toate acele covoare scumpe ne vorbesc despre bogăţia acestei împărăţii. Este o demonstraţie extraordinară de lux şi opulenţă. Ruinele acestui palat reprezintă şi astăzi o dovadă a bogăţiei Persiei. Împăratul încerca să convingă pe toată lumea că îşi poate permite un război şi o mare campanie militară. Ospăţul dat de el a costat imens. Nici măcar nu ne putem imagina cât de costisitor a fost.

Aceeaşi metodă a fost folosită şi mai aproape de zilele noastre, dar la o scară mult redusă. Când un mare concern automobilistic a scos pe piaţă un model nou, au fost chemaţi la sediul central toţi agenţii comerciali, din toată lumea, la o convenţie. S-au organizat mese festive şi petreceri cu scopul de a-i convinge pe toţi să preia spre vânzare noul model. Aşa a făcut şi împăratul Xerxes, numai că el dorea să obţină astfel sprijinul pentru o campanie militară. Natura omenească nu se schimbă. În Imperiul medo-persan Xerxes se pregătea să pornească un război, dar înainte de aceasta a depus toate eforturile pentru a-şi convinge supuşii că îşi poate permite acest lucru.

Estera 1:7

v.7  Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţămită dărniciei împăratului.

Acest ospăţ păgân de la început până la sfârşit s-a încheiat cu o mare beţie.

Estera 1:8

v.8  Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.

 

În mai multe traduceri engleze, acest verset începe astfel: “După lege, nimeni nu era obligat să bea…”. Aceasta înseamnă că până şi aceşti conducători orientali păgâni care aveau o suveranitate absolută nu obligau pe nimeni să bea, deşi ei înşişi se dedau la băutură, aşa cum vom vedea. Astăzi noi suntem mult mai civilizaţi dar dacă eşti la un anumit fel de întruniri ori bei, ori ieşi afară.

Câţiva oameni de afaceri mi-au spus că astăzi este aproape imposibil să participi la întâlniri de afaceri fără să iei parte şi la cocktail unde toată lumea trebuie să bea câte ceva. Un director de companie mi-a spus că a fost chemat de preşedintele concernului în biroul acestuia şi a fost mustrat pentru că nu băuse deloc la o astfel de petrecere. Ar fi de aşteptat ca un preşedinte de acest fel să-şi dorească oameni treji la conducerea firmelor sale, nu oameni gata să bea oricând şi oricât. Deşi spunem că suntem mai civilizaţi, noi îi obligăm uneori pe oameni să bea.

Estera 1:9

v.9  Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.

Împărăteasa Vasti a dat un ospăţ pentru femei. Bărbaţii îşi aduseseră nevestele, dar nu au mers la acelaşi banchet în ziua aceea. Era o încălcare a obiceiurilor şi a normelor sociale ca femeile şi bărbaţii să participe la acelaşi ospăţ. Era ceva diferit faţă de petrecerile sau banchetele din zilele noastre. Femeile rămâneau în alte camere.

Ospăţul era o treabă foarte serioasă pentru bărbaţi. Xerxes avea de “vândut” ideea unui război, iar împărăteasa Vasti le distra pe femei la un alt banchet.

Estera 1:10

v.10  A şaptea zi, pe cînd inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni cari slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,

Acest verset ne spune că împăratul se îmbătase. El şi-a depăşit limitele. Nu era nimeni obligat să bea la aceste ospeţe, dar dacă cineva dorea acest lucru, putea avea câtă băutură voia. S-ar părea că împăratul nu era o persoană tocmai cumpătată în ce priveşte băutura. În cea de-a şaptea zi împăratul era într-o stare euforică. Aici apare o întrebare ce poate fi pusă fiecărui conducător sau împărat: este un bun conducător cel care se îmbată des? Ni se spune astăzi că oamenii din Orient întreabă dacă America îmbibată de alcool este îndreptăţită să aibă poziţia de lider mondial. Aceasta este o întrebare la care America va trebui să răspundă în următorii ani. Nu cunosc care sunt statisticile consumului de alcool din America, dar cred că mai îngrijorat aş fi de consumul de droguri. Dar mai mult sunt îngrijorat de modul cum evoluează aceste lucruri în ţara noastră.

Dacă se va continua în maniera în care stau acum lucrurile, prevăd că va fi foarte greu pentru această ţară.

Iată că împăratul Xerxes face un lucru pe care nu l-ar fi făcut dacă nu ar fi fost sub influenţa alcoolului. El le-a poruncit famenilor care slujeau înaintea împăratului să o aducă pe împărăteasa Vasti la ospăţ.

Estera 1:11

v.11  să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentruca să arate frumuseţa ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.

Împăratul făcuse demonstraţia averii şi a luxului care îi stătea la dispoziţie şi arătase tuturor supuşilor săi că poate suporta costurile campaniei militare pe care o plănuise. Acum însă, fiind sub influenţa alcoolului, el face un lucru contrar normelor de bună cuviinţă din vremea aceea. El o va arăta tovarăşilor de ospăţ pe împărăteasa Vasti, care era o femeie frumoasă, pentru ca aceştia să se uite la ea aşa cum se uitaseră la toate bogăţiile de până atunci. El decide să o aducă în sala ospăţului înaintea acelei adunări de bărbaţi.

Sunt sigur că  nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ar fi fost beat. Era un lucru nepoliticos, chiar răutăcios şi crud. El o transforma pe prinţesă într-un obiect. Împăratul dorea ca toată lumea să o vadă pe împărăteasa Vasti, comoara lui, mândria coroanei sale.

Estera 1:12

v.12  Dar împărăteasa Vasti n’a vrut să vină, cînd a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s’a supărat foarte tare, s’a aprins de mînie.

Împăratul le-a spus oaspeţilor săi: “Am o surpriză pentru voi. Vreau să-mi vedeţi împărăteasa. Ea va sta înaintea voastră împodobită cu coroana împărătească. Veţi vedea cât de frumoasă este.”

După câteva minute, unul din slujitori îi şopteşte la ureche: “Nu vrea să vină.” Să nu-mi spuneţi că femeile nu aveau nici un drept în vremea aceea! Vasti a refuzat să se supună cererii împăratului. Încercaţi să vi-l imaginaţi pe împărat spunând: “Domnilor, îmi pare rău, dar a intervenit o schimbare în program. Principala atracţie a serii nu a sosit. Împărăteasa nu va fi cu noi în această seară.” Parcă auzim zumzetul făcut de o mulţime de voci care întrebau în stânga şi în dreapta: “Ce fel de împărat este acesta de nu-şi poate stăpâni nici măcar soţia?”

Deşi eu sunt de părere că Vasti a avut dreptate să nu asculte de această poruncă a împăratului, totuşi ea ar fi trebuit să se gândească mai bine la acest pas. Împărăteasa ar fi trebuit să se gândească la faptul că refuzul ei poate provoca un scandal care va face mult rău poziţiei soţului ei. În circumstanţele acelea, ea ar fi trebui să se ducă la ospăţ, ar fi trebuit să asculte de porunca împăratului.

Estera 1:13-15

v.13  Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii cari cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.

v.14  Avea lîngă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, cari vedeau faţa împăratului şi cari aveau locul întîi în împărăţie.

v.15  ,,Ce trebuie“, a zis el, ,,să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentrucă n’a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?“

Situaţia cerea o întâlnire pentru situaţii de criză a cabinetului împăratului. Bărbaţii numiţi în acest fragment sunt cei care se întâlneau cu împăratul personal, aşa cum membrii guvernului se întâlnesc cu preşedintele ţării. Poate că nouă ni se pare ridicol să se întrunească sfatul ţării pentru o asemenea chestiune, dar pentru vremea aceea, o asemenea situaţie era deosebit de importantă. Împărăteasa refuzase să se supună poruncii împăratului. Sfatul ţării trebuia să rezolve această criză. Ei se pregătesc pentru o mare campanie militară şi împărăteasa nu vrea să facă ce îi porunceşte împăratul. Ce măsură trebuie luată în privinţa aceasta? Se pare că nu exista nici o lege care să se ocupe de o astfel de situaţie.

Estera 1:16

v.16  Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: ,,Nu numai faţă de împărat s’a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele cari sînt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.

Am auzit vorbindu-se mult despre faptul că, în vremea aceea, femeile nu aveau nici un drept şi că nu erau considerate mai mult decât nişte simple obiecte casnice. În cele mai multe cazuri, aceasta era situaţia. Dar se pare că împărăteasa Vasti avea destul de multă libertate şi nu exista nici o lege care s-o oblige să asculte de porunca împăratului şi să vină la banchet. Conducerea ţării era nevoită să dea acum o lege aspră care să rezolve o astfel de situaţie. La un moment dat, ia cuvântul Memucan. El este purtătorul de cuvânt şi, în acelaşi timp, un bărbat ţinut sub papuc. De unde ştiu că era ţinut sub papuc? Se vede că lui îi era teamă că, atunci când fapta împărătesei va ajunge la urechile tuturor femeilor, acestea îşi vor privi cu dispreţ bărbaţii. Dacă împărăteasa nu primeşte nici o pedeapsă, lui Memucan îi va fi frică să se ducă acasă. Eu nu cred că el avea prea multe de spus la el acasă. Mai mult ca sigur că soţia lui era aceea care lua cele mai multe decizii. Probabil că acesta este motivul pentru care el a vorbit la această întâlnire.

Sunt mulţi cei care primesc toată ziua ordine de la alţii, la serviciu, în munca pe care o fac. Apoi se duc acasă şi nici acolo nu apucă să se exprime în vreun fel pentru că soţiile lor sunt cele care conduc casa. Am cunoscut astfel de bărbaţi care vorbesc mult la consiliile bisericii. Deşi vorbesc mult, ei nu-şi aduc nici o contribuţie la bunul mers şi la dezvoltarea bisericii. Spun o mulţime de cuvinte fără să aibă nimic de spus. Au sugestii care nu duc la nimic şi nu pot fi puse în practică. Memucan este un astfel de om.

Estera 1:17, 18

v.17  Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor, şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: ,Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s’a dus.`

v.18  Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, cari vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mînie.

Memucan este una din căpeteniile împăratului. El se gândeşte: “Acasă mă aşteaptă o ceartă pe această temă.” De fapt, eu cred că el ajunsese la concluzia că, dacă nu se ia nici o măsură, el nu se va duce acasă.

El a spus cu glas puternic: “Trebuie să facem ceva în această chestiune pentru ca să ne protejăm familiile.” Era într-adevăr o situaţie de criză pentru că împăratul şi împărăteasa constituiau un exemplu pentru întreaga împărăţie.

Observaţi care a fost propunerea lui Memucan.

Estera 1:19

v.19  Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile Perşilor şi Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decît ea.

Să ne amintim că toate acestea se întâmplau la curtea unui împărat păgân. Este vorba despre o lege păgână care nu are nici o legătură cu Legea lui Moise sau cu cea creştină. Este o lege nouă, dar este legea mezilor şi a perşilor.

Estera 1:20-22

v.20  Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, -căci este mare-şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, dela mare pînă la mic.“

v.21  Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan.

v.22  A trimes scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui, şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, şi că va vorbi limba poporului său.

Împărăteasa este înlăturată. Ea nu va mai fi împărăteasă. Toate acestea s-au întâmplat din cauză că a refuzat să se supună poruncii împăratului. A fost dat un decret, o lege nouă. În acest decret se spunea că, pe tot cuprinsul împărăţiei, soţia trebuia să-şi onoreze soţul şi că el era cel care trebuia să conducă o casă. S-ar părea că lucrurile stăteau altfel în imperiul mezilor şi al perşilor înainte de acest decret. Acum însă este dată o lege care nu poate fi schimbată în nici un fel.

Această lege ne descoperă caracterul lui Xerxes aşa cum apare el în istoria profană. El şi-a dus armata – cea mai mare armată din câte existaseră vreodată – până la Termopile. De asemenea, el a venit cu o flotă de 300 de corăbii care au fost distruse la Salamis. Într-un acces de furie, acest om s-a dus pe mare şi a lovit apa cu cingătoarea lui pentru că îi distrusese flota! Este clar că ceva nu este în regulă cu un bărbat care face acest lucru. Se pare că şi el suferea de o anomalie de un fel sau altul, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea conducătorilor lumii. Iuliu Cezar, Napoleon, Hitler  au fost oameni cu probleme mentale sau psihice. Nebucadneţar a suferit de isterie. Vom vedea în cartea Daniel ce s-a întâmplat cu Nebucadneţar şi prin ce faze a trecut.

Ar fi bine dacă orice persoană care vrea să conducă o ţară ar fi văzut mai întâi de un psihiatru. Oricum, anomaliile, de orice fel ar fi fost acestea, nu i-au împiedicat pe oameni să ajungă pe poziţii de măreţie în istoria acestei lumi. Acest lucru este adevărat în privinţa lui Xerxes. El a fost un om cu calităţi deosebite. Totuşi, într-un acces de mânie, el a alungat-o pe împărăteasa Vasti. Aceasta a fost o lege a mezilor şi a perşilor, un decret ce nu putea fi schimbat de nimeni. Chiar dacă mai târziu împăratul însuşi a vrut să desfiinţeze legea, nu a putut să facă acest lucru. Legea mezilor şi a perşilor nu putea fi anulată sau schimbată.

Dragii mei, nici legea cu privire la starea păcătosului nu poate fi schimbată. Ea trebuie să se împlinească. Vestea bună este că ea a fost împlinită de Domnul Isus şi pentru noi.

Să învăţăm dragii mei din aceste lucruri şi:

Rămâneţi cu binecuvântarea Celui PreaÎnalt.