Itinerar Biblic Ep.0503 – ESTERA – Introducere

Dragi ascultători, Cuvântul lui Dumnezeu este atât de bogat şi divers, aducându-ne în faţă experienţe dintre cele mai diverse. Aceasta şi pentru că viaţa este atât de diversă şi plină de experienţe care o fac interesantă, plină…dar, şi mai important, o pregătire pentru marele moment al întâlnirii cu Creatorul nostru.

Tot în sensul acestei diversităţi despre care vorbeam, este şi schimbarea rutei în cadrul itinerarului nostru.

Astfel, trecem de la frumoasele cuvinte adresate de Apostolul Pavel Corintenilor, la o frumoasă istorie din Vechiul Testament. Este vorba despre istoria unei împărătese pe nume Estera.

Să ne apropiem deci de această carte conştienţi fiind că Dumnezeu are multe lucruri pe care vrea să ni le transmită, aşa cum a făcut-o şi prin intermediul celorlalte cărţi.

Începem cu câteva date despre carte şi cred că cel mai potrivit început este menţionarea autorului. Ei bine nu se poate spune cu certitudine cine este scriitorul uman al cărţii dar cele mai multe opinii îl indică pe Mardoheu ca posibil autor. O să vedem cine este Mardoheu şi ce rol joacă el. Acum un indiciu din chiar cuprinsul cărţii îl constituie versetul 29 din capitolul 9: ”Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi Iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentruca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.

În ceea ce priveşte datarea evenimentelor din cartea Estera, cred că reperul este dat de coordonatele domniei lui Ahaşveroş (Xerxes I) care sunt 486- 465 in. Hr.

Iată acum versetul cheie al cărţii:

“Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:14)

Cred că una din întrebările la care acest verset răspunde, ca de altfel şi cartea în întregime, este “ Pentru ce sunt aici ?”

Este o întrebare pe care ar trebuie să ne-o punem mai des deoarece, de cele mai multe ori suntem ispitiţi să privim numai la noi şi avantajele pe care le putem obţine dintr-o circumstanţă sau alta. Ei bine, experienţa Esterei vine să ne arate că Dumnezeu ne poate folosi sau se poate folosi de poziţia noastră la un moment dat pentru o mare binefacere sau pentru sprijinirea altora.

Cartea Estera este unică în Biblie prin aceea că numele lui Dumnezeu nu este menţionat aici deloc. Nu există nici un titlu divin, nici un pronume care să se refere la Dumnezeu. Şi totuşi, împăratul păgân este menţionat de 192 de ori. Nu se vorbeşte despre rugăciune – ceea ce ar fi explicabil prin faptul că Dumnezeu nu este menţionat. Poate de aceea a şi fost numită “Cartea seculară a Bibliei”.

Cartea Estera nu este citată deloc în Noul Testament. Nu se face nici o referire la ea, nici măcar în treacăt. În schimb se vorbeşte aici despre superstiţia păgânilor, despre zile norocoase şi suntem introduşi la curtea păgână a unui mare monarh care domnea peste lumea cunoscută din vremea aceea. Aceasta este într-adevăr o carte neobişnuită.

Dar mai este un motiv pentru care Estera nu este o carte obişnuită: poartă numele unei femei. De fapt, în toată Biblia există doar două cărţi ce poartă ca titlu nume de femei: Rut şi Estera.

În schimb, ceea ce trebuie reţinut cu privire la această carte este aceea că  Estera este o carte despre providenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu controlează tot acest univers material în care trăim noi astăzi prin providenţa Sa. Dumnezeu este Cel care deţine controlul asupra întregii creaţii.

În cartea Deuteronom, înainte ca Dumnezeu să-i aducă pe israeliţi în Ţara promisă, este schiţată istoria care îi aşteaptă. Dumnezeu le spune despre captivitatea babiloniană şi despre faptul că Roma va distruge cetatea Ierusalimului şi poporul va fi luat în robie. Aşa s-a şi întâmplat. În Deuteronom 31:18, Dumnezeu spune: “Şi eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.”

În cartea Estera vedem că Dumnezeu Îşi întorsese cu adevărat faţa de la ei. Dar El a continuat să vegheze din umbră asupra poporului Său. Cartea Estera este istoria unui grup de oameni care ieşiseră din voia lui Dumnezeu.

Cir a dat un decret – după 70 de ani de captivitate a evreilor – prin care toţi cei care doreau erau liberi să se întoarcă în ţara lor. Dar nu toţi s-au întors atunci. Mai puţin de 60.000 s-au întors şi avem relatarea despre această întoarcere în Ezra, Neemia şi cele două cărţi profetice Hagai şi Zaharia. Dar ce s-a întâmplat cu segmentul cel mai mare din populaţie care a ales să nu se întoarcă? (Acelaşi lucru se întâmplă astăzi. În Israel sunt mai puţini evrei decât sunt împrăştiaţi în tot restul lumii.) Câte milioane de israeliţi au ales să nu se întoarcă în ţară după decretul lui Cir. Ei ar fi trebuit să se întoarcă. Dumnezeu le poruncise acest lucru. Acum ei sunt în afara voii lui Dumnezeu. Întrebarea este: avem vreo relatare despre acest popor care nu s-a întors în ţara sa? Da, avem şi se găseşte în cartea Estera. Cu alte cuvinte, avem aici o pagină din istoria lor, o frântură din experienţa lor, o fărâmă de adevăr şi o dovadă din lunga istorie a acestui popor. Din acest motiv este importantă cartea Estera.

Aici avem ocazia să-L vedem pe Dumnezeu într-un fel cu totul nou. Deşi copiii lui Israel nu sunt în voia lui Dumnezeu, El îi călăuzeşte. Cum? Prin providenţa Sa.

Ce este providenţa? Toate marile învăţături pe care le avem noi azi sunt prezente în anumite cărţi din Vechiul Testament. Avem răscumpărarea în cartea Exodul, dragostea care însoţeşte răscumpărarea, în cartea Rut. Cartea lui Iov învaţă despre pocăinţă, iar cartea Iona despre înviere. Marile doctrine ale credinţei creştine sunt dezvăluite în anumite cărţi ale Vechiului Testament. Cartea Estera ilustrează providenţa. Acest popor, aflat într-o ţară străină, nu ascultase poruncile lui Dumnezeu care le spusese clar că trebuie să se întoarcă în ţara lor. Ei au rămas în captivitate. Ei Îl uitaseră pe Dumnezeu şi se depărtaseră de El. Copiii lui Israel nu au chemat Numele Lui la vreme de necaz. Când au ajuns în ţara captivităţii lor, ei au putut spune: “cum vom cânta cântarea Domnului într-o ţară străină?” Nu puteau cânta. S-a aşezat pe jos şi au început să plângă pentru Sion. Dar acum se vede că ei uitaseră de Sion. De fapt, ei ştiu că totul este distrus, că cetatea este o ruină, totul este paragină, aşa că nu vor să meargă înapoi. La începutul captivităţii, ei făcuseră un legământ, zicând: “Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!” Ei au uitat Ierusalimul şi limba lor este tăcută în această carte. Ei nici nu-L laudă pe Dumnezeu, nici nu se roagă înaintea Lui. Care este poziţia lui Dumnezeu? Ei bine, El nu i-a uitat pe copiii lui Israel. Dar cum poate Dumnezeu să-I călăuzească, dacă ei L-au respins şi L-au uitat? Dumnezeu poate să facă acest lucru prin providenţa Sa. Cartea Estera ne învaţă despre providenţa lui Dumnezeu. Ce este providenţa?

Mă veţi ierta dacă voi fi apela puţin la teologie? Dacă este să dăm o definiţie providenţei, iată o definiţie teologică: providenţa este mijlocul prin care Dumnezeu dirijează toate lucrurile, cu viaţă şi fără viaţă, văzute şi nevăzute, bune şi rele, spre un scop important, ceea ce înseamnă că voia Lui Se va face în final. Aşa cum spune psalmistul: “Domnia Lui stăpâneşte peste tot”.

În Efeseni 1:11, Pavel spune: “după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale.” Dumnezeu nostru domneşte asupra acestui Univers şi astăzi. Totul este supus controlului voii Sale, chiar dacă unii cred că sunt lucruri care au scăpat acestui control.

Trei cuvinte trebuie să reţinem înainte de a înţelege aşa cum se cuvine providenţa lui Dumnezeu în relaţie cu universul material şi în special cu oamenii.

Primul cuvânt este creaţia. Când spunem “creaţie” ne referim la faptul că Dumnezeu a chemat la existenţă această lume cu tot ce este în ea prin cuvântul Său. El a rostit cuvântul şi lumea a fost creată. Aveţi o explicaţie mai bună? Dacă aveţi, aş dori s-o aud şi eu. Ca să fiu sincer, au început să mă obosească unii profesori de colegiu care nu sunt experţi nici un domeniu al ştiinţei dar vorbesc ca şi cum ar fi experţi despre cum evoluţia a dus la apariţia omului. Dar puteţi să-mi spuneţi de unde au venit toate acele lucruri din care au evoluat pământul şi omul? Când a luat fiinţă pământul? Şi cum a luat fiinţă? Din nimic? Nu-mi spuneţi că a existat din totdeauna pentru că asta ar însemna că avem un pământ infinit. Dacă avem un pământ infinit, ar trebui să existe şi o persoană la fel de infinită care să pună lucrurile în mişcare şi să dirijeze totul. Iată-ne în faţa unei dileme. Există doar două explicaţii pentru existenţa acestui univers: una este speculaţie – evoluţionismul se încadrează în această categorie şi înainte de această teorie au existat altele care au dispărut aşa cum au apărut.

Cea de-a doua explicaţie este revelaţia. Singura cale prin care noi, cei care suntem creştini, vom înţelege vreodată începuturile acestui univers este prin credinţă. Noi înţelegem că Dumnezeu a adus la existenţă acest univers şi putem şti acest lucru numai prin revelaţie. “Credinţa vine prin auzire şi auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Fie credeţi în creaţie, fie în speculaţie. Nu există o a treia explicaţie.

Cel de-al doilea cuvânt pe care trebuie să-l reţinem este păstrarea sau conservarea a tot ceea ce există în acest univers. Dumnezeu păstrează, menţine toate lucrurile la locul lor şi asigură buna funcţionare a tuturor legilor acestui univers văzut şi nevăzut. În Coloseni 1:17, Pavel spune: “El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.” Domnul este acel liant puternic care ţine la un loc toate lucrurile. Ce altceva credeţi că ar face la lucrurile să meargă ca un ceasornic, astfel că dacă este trimisă o rachetă pe lună, ea ajunge acolo pentru că oamenii au măsurat distanţa şi traiectoria respectivă? Oamenii de ştiinţă trimit acum doar un dispozitiv spre planeta Marte şi ei ştiu exact unde este această planetă şi mai aduc şi poze de acolo. Voi credeţi că toate aceste lucruri sunt cu totul extraordinare şi că este ceva nemaipomenit că omul poate face aşa ceva. Dar eu cred că şi mai nemaipomenit este faptul că Dumnezeu are grijă ca acest univers să funcţioneze ca uns. Cine domneşte asupra acestui univers? Domnul Isus Hristos. El ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale.

Cel de-al treilea cuvânt este provindenţa. Acesta este cuvântul asupra căruia ne vom opri în cartea Estera. Providenţa este felul în care Dumnezeu dirijează acest univers. El împinge acest univers spre ziua de mâine şi spre viitor prin providenţa Sa. Providenţă înseamnă şi că Domnul va purta de grijă, va pregăti ceea ce este nevoie. Amintiţi-vă exemplul cu Avraam pe Muntele Moria, unde s-a dus împreună cu fiul lui Isaac pentru a aduce o jertfă Domnului. Ei aveau tot ce le trebuia, în afară de jertfa în sine. “Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: ‘Tată!’ ‘Ce este, fiule?’, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: ‘Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?’ ‘Fiule’, a răspuns Avraam, ‘Dumnezeu însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot.’ Şi au mers amândoi împreună înainte.” (Geneza 22:7, 8). După 1900 de ani, Dumnezeu a pregătit un al Miel pe aceeaşi creată muntoasă care trece prin Ierusalim. Pe Golgota a fost răstignit Domnul Isus Hristos. El a fost Mielul pus la dispoziţia omului de către Dumnezeu. Isus a fost Mielul lui Dumnezeu care a venit să ridice păcatul lumii (Ioan 1:29). Dumnezeu poartă de grijă.

Providenţa înseamnă că mâna lui Dumnezeu este în mănuşa evenimentelor omeneşti. Când Dumnezeu nu este la volan, el este şoferul de pe scaunul din spate. El este antrenorul care dă indicaţii de pe marginea terenului. Providenţa este cârmaciul nevăzut pe nava istoriei omeneşti. Dumnezeu este Cel care ţine cârma pe timp de noapte. Aşa cum a spus cineva: “El face ca uşi foarte mari să se mişte prin balamale foarte mici.” Dumnezeu a adus împreună plânsul unui copilaş într-un coş de nuiele şi inima unei femei pe malul Nilului în timpul cât fiica faraonului făcea baie. Domnul l-a ciupit pe micuţul Moise şi acesta a început să plângă. Plânsul lui a atins inima prinţesei şi Dumnezeu a folosit această împrejurare pentru a schimba destinul unui popor. Aceasta este providenţa. Aşa a intervenit mâna lui Dumnezeu în acel moment al istoriei.

Cartea Estera ne pune la dispoziţie un exemplu extraordinar al providenţei lui Dumnezeu. Deşi Numele Lui nu este menţionat, vedem la lucru providenţa Sa în fiecare pagină a acestei cărţi minunate.

Dar să mai menţionăm câteva lucruri cu privire la această carte. De exemplu care sunt persoanele cheie din această carte.

În această categorie îl avem pe Ahaşveroş, cunoscut şi sub numele de Xerxes I, marele împărat al Persiei, imperiu care la vremea respectivă se întindea din India până în Etiopia.

Un alt personaj cheie care trebuie menţionat aici este Prinţesa Vaşti. Se pare că a fost o femeie cu o voinţă puternică dar care nu i-a folosit prea mult pentru că a fost deposedată de titlul ei datorită neascultării.

Nu putem să-l omitem din această listă pe Mardoheu, cel care descoperă un complot împotriva împăratului şi nu numai atât. Vom vedea că este foarte ataşat de poporul său să are o contribuţie semnificativă pentru salvarea lui.

Haman, este un personaj cu  o reputaţie proastă datorită urii sale împotriva evreilor.

Nu putem să o uităm pe Estera din această listă, şi cred că ar trebuie să o punem pe primul loc. Însă detalii cu privire la ea o să aflăm pe tot parcursul cărţii.

Alte câteva lucruri pe care putem să le spune despre carte sunt legate de structura conţinutului.

Să vedem despre ce este vorba:

Dacă ar fi să facem o împărţire mai sumară, atunci poate că am avea doar două secţiuni majore. Este vorba despre “Ameninţarea Iudeilor”, care se întinde de la capitolul 1 până la capitolul 4. Cea de a doua parte ar putea fi întitulată “ Izbânda Iudeilor” şi este cuprinsă între capitolele 5 şi 10.

Dar aceasta ar fi o structură prea simplă. Intrând mai în detaliu am avea următoarea structură:

  1. Alegerea Esterei ca Regină.

Este vorba despre porţiunea cuprinsă între primul verset al capitolului 1 şi versetul 20 al celui de al doilea capitol.

Desigur aici avem şi elementele de detaliu ale acestui act. Astfel avem informaţii cu privire la ospăţul oferit de Ahaşveroş, refuzul prinţesei Vashti de a veni la acest ospăţ, înlăturarea prinţesei de pe tron fiind evenimentul care deschide posibilitatea Esterei de a fi prinţesă.

Tot aici avem date cu privire la operaţiunea de schimbare a lui Vaşti care culminează cu selectarea Esterei pentru această poziţie.

Lucrurile încep să devină palpitante în cea de a doua parte. Astfel, începând cu versetul 21 al capitolului 2 suntem introduşi într-o intrigă de curte care viza înlăturarea lui Ahaşveroş. De fapt este vorba de două comploturi.

În primul rând este vorba despre complotul împotriva lui Ahaşveroş şi apoi este vorba despre complotul pus la cale de Haman pentru exterminarea Iudeilor.

Iată dragi prieteni că nu pe timpul celui de a-l doilea război mondial au fost făcute încercări de distrugere a acestui popor.

În toată această istorie însă aflăm că un rol important îl joacă Mardoheu care descoperă complotul împotriva regelui şi apoi împotriva iudeilor.

În cea de a treia secţiune primim informaţii cu privire la modul în care a fost dejucat planul lui Haman de a-i distruge pe evrei.

În ultima secţiune a cărţii suntem informaţi cu privire la victoria lui Israel asupra inamicilor săi.

Este interesantă aici o observaţie făcută în capitolul 8: “Şi mulţi oameni dintre popoarele ţării s-au făcut Iudei, căci îi apucase frica de Iudei.” Este vorba despre versetul 17.

Vedeţi, până la urmă, toate aceste evenimente au avut loc pentru ca un număr important de oameni să se întoarcă către Dumnezeu.

Datorită mărturiei despre El, mărturie prezentată de Estera şi Mardoheu , mai mulţi oameni au ajuns să se apropie de Dumnezeu.

Dragi ascultători, sper că aceste date au reuşit să vă facă să doriţi citirea şi urmărirea comentariilor acestei cărţi.

Sunt sigur că Dumnezeu va avea multe lecţii pentru fiecare dintre noi şi El ne va oferi fiecăruia tot ceea ce avem nevoie ca hrană spirituală pentru sufletele noastre.

Fiţi binecuvântaţi!