Itinerar Biblic Ep.0502 – 2CORINTENI Cap. 12:16-13:14

 

Dragi ascultători iată-ne la ultima parte a celei de doua epistolă adresată de Apostolul Pavel credincioşilor din Corint.

Noi am întrerup călătoria noastră în capitolul 12 al epistolei în momentul în care Pavel le  spune: “Cu cât vă iubesc mai mult, cu atât mai puţin sunt iubit de voi”. Parcă sună ca o plângere, nu-i aşa? Dar Duhul lui Dumnezeu insistase ca Pavel să nu spună ce a văzut în al treilea cer şi, în loc de aceasta, să vorbească despre suferinţele şi despre experienţele sale, despre dezamăgirile sale de aici, de pe pământ.

Vom merge astăzi mai departe, aceasta însemnând reluarea lecturii capitolului 12 de la versetul 16 şi vom continua apoi şi cu ultimul capitol al epistolei, capitolul 13.

2 Cor. 12:16

v.16  Fie şi-aşa! Nu v’am fost sarcină de loc. ,,Dar“, zic ei, ,,ca un om isteţ ce sînt, v’am prins prin şiretlic.“ –

Observaţi ce spune acest om! “Eu nu umblam după ce aveaţi voi, ci după voi înşivă; dorinţa mea era să vă câştig pentru Hristos.” Nu a spus Domnul Isus acelaşi lucru apostolilor? El a spus: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!” El nu a spus că fiecare peşte pe care îl vor prinde va avea un ban de aur în gură. Domnul Isus a pus accentul pe faptul că ei vor fi pescari de oameni.

2 Cor. 12:17, 18

v.17  Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi?

v.18  Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am trimes şi pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaş Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?

Pavel nu a folosit metode iscusite; el a predicat Cuvântul lui Dumnezeu cu simplitate. El nu i-a trimis pe alţii după el pentru a câştiga ceva de pe urma corintenilor.

2 Cor. 12:19, 20

v.19  De multă vreme voi vă închipuiţi că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră.

v.20  Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n’aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n’aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.

Acestea sunt lucrurile pe care se aştepta Pavel să le găsească în biserică atunci când va ajunge acolo. Ei aşteptau multe de la Pavel şi Pavel se aştepta la multe de la ei. Dar ce va găsi? Va găsi certuri şi tulburări.

De ceva timp, trebuie să mărturisesc mi-am cam pierdut gustul pentru dezbateri sau certuri de cuvinte, cum le numeşte Biblia. Primesc adesea scrisori de la oameni care m-au auzit susţinând un punct de vedere în programul de radio şi care doresc să argumenteze că am greşit în acea privinţă. Prietene, rămâi cu punctul tău de vedere şi roagă-te pentru mine astfel încât, dacă eu am greşit, să fiu condus spre adevăr de Duhul lui Dumnezeu. Nu mă vei convinge cu o scrisoare lungă plină de contraargumente. Sincer să fiu, nu am răbdare pentru aşa ceva. Unii mă consideră îngust la minte. Poate că sunt, dar nu cred că certurile de cuvinte şi polemica nesfârşită duc la vreun rezultat pozitiv. Sarcina noastră este aceea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi nu am intenţia să intru cu nimeni în polemică. Eu îi învăţ pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este pentru că mă folosesc de Biblie.

Bisericile contemporane sunt pline de lucrurile pe care le menţionează Pavel aici: “gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări”. Ce se aude înainte şi după serviciul divin? “Ai auzit de cutare?” “Nu, n-am auzit.” “Stai că-ţi spun eu acum.” După care se spun lucruri pline de răutate despre o altă persoană. Cineva a spus că sunt oameni care cred orice dacă le este şoptit la ureche.

Mai este şi acest cuvânt – “îngâmfări”. M-am întrebat adesea ce a vrut Pavel să spună prin acest cuvânt. Aţi văzut vreodată un broscoi pe malul apei, umflat de arată de două ori mai mare decât în mod obişnuit? Dacă aruncaţi o piatră în el, se face mic la loc şi intră în apă. Probabil că cel mai potrivit cuvânt aici ar fi cuvântul “infatuare”. Sunt pline bisericile noastre de membri plini de sine, încrezuţi, care cred că sunt cei mai sfinţi dintre sfinţi.

Pavel spune că se teme că va găsi tulburări în biserica din Corint. Grupuri mici se adună şi provoacă tulburări, folosindu-se de diferite pretexte.

2 Cor. 12:21

v.21  Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plîng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte, şi nu s’au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe cari le-au făcut.

 

Corintul era un oraş corupt şi viciat. Era cunoscut ca fiind un centru al păcatului în Imperiul Roman. Acesta era locul în care se duceau oamenii din vremea aceea pentru a păcătui. Este adevărat că acolo unde abundă păcatul este şi har din belşug. Totuşi locuitorii din Corint tratau cu uşurătate aceste lucruri păcătoase.

Nu prea avem o imagine frumoasă a bisericii aici, nu-i aşa? Sunt sigur că, în timp ce aţi citit această Epistolă, v-aţi gândit: “Biserica locală din Corint nu era o biserică prea bună.” Da, este adevărat. Şi nu numai despre biserica din trecut, ci şi despre multe biserici de astăzi.

Să ne oprim puţin asupra acestui aspect. Să presupunem că Domnul ar lua Biserica Sa din lume chiar acum. Ce s-ar întâmpla dacă i-ar lua din lume pe toţi credincioşii adevăraţi? Noi credem că atunci ar începe necazul cel mare. Absenţa bisericii ar avea o contribuţie importantă la marele necaz. Biserica de astăzi este sarea lumii, lumina lumii şi Duhul Sfânt locuieşte în Biserică.

Lumea merge spre mai bine sau spre mai rău? Unii spun că biserica nu a făcut lumea mai bună pentru că lumea se află într-o stare mai rea acum decât în urmă cu 1900 de ani. Nu sunt de acord cu acest lucru. Biblia spune: “Dar oameni răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi pe ei înşişi.” (2 Tim. 3:13). Dar aici nu se spune că lumea se înrăutăţeşte; aici se spune că oameni răi vor merge din rău în mai rău. Aceasta înseamnă că ei vor fi mai răi în timpul vieţii lor şi după aceea va veni o altă generaţie.

Lumea de astăzi este puţin mai bună decât în acum 1900 de ani pentru că în vremea aceea lumea făcuse un păcat care ar fi fost de neiertat, dacă Domnul Isus nu ar fi spus: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Atunci a fost răstignit Domnul Isus. Recunosc că, prin faptul că Îl respinge pe Domnul Isus, lumea de astăzi Îl răstigneşte din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Cel mai mare păcat din lumea aceasta este respingerea lui Hristos. Lumea a fost vinovată de acest păcat prin fiecare generaţie. Domnul Isus a spus că, atunci când va veni Duhul Sfânt, El va convinge lumea de păcat, “În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine” (Ioan 16:9). Multe păcate sunt grave, dar cel mai grav dintre toate este respingerea lui Isus Hristos. Cea mai mare crimă comisă vreodată pe acest pământ a fost uciderea Fiului lui Dumnezeu acum aproape 2000 de ani. Lumea de astăzi este la fel de coruptă, la fel de rea, la fel de stricată şi de nelegiuită ca atunci.

Aş spune că lumea de astăzi este un loc în care se trăieşte mai bine decât acum 1900 de ani. Astăzi trăim într-un confort mai mare. Viaţa este mai uşoară şi mai bună decât atunci. Totuşi, trebuie să înţelegem faptul că nu este scopul bisericii acela de a planta flori în această lume, aşa cum nu a fost scopul lui Israel să planteze flori în pustie. Ei erau doar pelerini în trecere prin pustie şi aveau un mesaj şi o mărturie pentru popoarele din jur. Acesta a fost întotdeauna scopul Bisericii în lume.

Biserica este un grup de oameni care ar trebui să fie sfinţi pentru Dumnezeu şi să trăiască pentru Dumnezeu. Mi-aş dori să pot spune că Biserica este minunată şi are o mărturie extraordinară în lume. Eşecul în atingerea acestui scop este unul din motivele pentru care interesul actual faţă de Cuvântul lui Dumnezeu ocoleşte foarte multe biserici. Membrii acestor biserici sunt prea ocupaţi cu problemele interne. Totuşi, această stare nu distruge adevărul că Biserica este grupul celor credincioşi iubiţi de Domnul Isus Hristos. El S-a dat pe Sine pentru Biserică pentru ca s-o spele şi s-o curăţească, pentru ca fiecare credincios să fie acceptat înaintea lui Dumnezeu. Deşi suntem departe de ceea ce ar trebui să fim, ar trebui să avansăm în direcţia aceasta.

În Epistolele lui Pavel către Corinteni avem imaginea unei biserici care se afla în cel mai rău famat oraş al Imperiului Roman. Biserica însăşi nu era într-o stare prea bună. Mie nu-mi place să aud că Biserica nu are nici un efect pozitiv asupra lumii din jur. Poate că multora li se pare că Biserica are un efect prea redus, dar adevărul este că dacă aceşti oameni sfinţi ar fi luaţi din această lume acum, lumea ar fi într-o stare mult mai rea fără ei.

Dar iată-ne ajunşi la ultimul capitol al epistolei, este capitolul unde Pavel îşi prezintă concluziile şi urările.

2 Cor. 13:1

v.1  Vin la voi pentru a treia oară. ,,Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.“

Pavel repetă ce a spus anterior. El va merge la Corint pentru a treia oară pentru exercitarea slujbei sale de apostol. Totul trebuie să fie adus la lumină când va ajunge acolo. El va veni ca un apostol şi va dovedi apostolatul său prin puterea lui Hristos care lucrează prin slăbiciunea lui Pavel.

2 Cor. 13:2, 3

v.2  Cum am spus, cînd am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, cînd nu sînt de faţă, spun iarăş mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte, şi tuturor celorlalţi, că, dacă mă voi întoarce la voi, n’am să cruţ deloc;

v.3  căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.

 

Pavel venise la ei în slăbiciune dar Cuvântul lui Dumnezeu lucrase cu putere şi transformase viaţa credincioşilor corinteni în acest oraş bolnav de păcat.

2 Cor. 13:4

v.4  În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi sîntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.

Pavel spune: “El a fost răstignit prin slăbiciune”. Ni se pare ciudat să auzim vorbindu-se de slăbiciunea lui Dumnezeu. Ce este această slăbiciune? Când Isus a fost răstignit pe cruce, aceasta a fost slăbiciunea lui Dumnezeu. “Dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu.”

Acum Pavel trece la ceva foarte important. Este un inventar pe care fiecare creştin ar trebui să şi-l facă în mod regulat.

2 Cor. 13:5

v.5  Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sînteţi lepădaţi.

Acest verset nu are nici o legătură cu libera voinţă, cu alegerea divină sau cu siguranţa credinciosului. Pavel spune că noi ar trebui să ne cercetăm pe noi înşine pentru a vedea dacă suntem în credinţă sau nu. Trebuie să fim dispuşi să abordăm acest subiect. Cred că ar fi bine dacă am face o asemenea cercetare interioară de cel puţin 2-3 ori pe an.

Când fiica mea avea doar câţiva anişori, într-o seară la masă, din senin, a spus că vrea şi să vină Domnul Isus în inima ei. Pentru noi a fost o uriaşă şi plăcută surpriză. Ea s-a rugat împreună cu noi şi şi-a pus viaţa în mâinile Domnului. După aceea, eu obişnuiam să o întreb destul de des despre relaţia ei personală cu Hristos. După un timp, ea a fost curioasă să afle de ce o întreb mereu despre relaţia ei cu Hristos, despre încrederea ei personală în Isus. Eu i-am spus: “Am vrut să fiu sigur. Eşti fiica mea şi vreau să fiu sigur că ai înţeles bine aceste lucruri.” Dar şi eu făceam această cercetare pentru mine însumi. Fiecare credincios ar trebui să adopte acest obicei şi să vadă dacă este în credinţă.

2 Cor. 13:6

v.6  Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu sîntem lepădaţi.

Pavel se cercetase pe el însuşi şi acum dorinţa lui era ca ei să ştie că el rămăsese neclintit în credinţă.

2 Cor. 13:7

v.7   Totuş ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.

 

Pavel le spune doar că vrea ca şi corintenii să fie credincioşi aşa cum ar trebui şi cum îi doreşte Dumnezeu.

2 Cor. 13:8

v.8  Căci n’avem nici o putere împotriva adevărului ci pentru adevăr.

Acesta este un mare adevăr pe care ar trebui să-l reţinem. Dragi prieteni, nu puteţi face nimic împotriva adevărului. De aceea nu-mi fac griji cu privire la cei care dezaprobă Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să vestim Cuvântul lui Dumnezeu şi nu să ne irosim timpul apărându-l şi demonstrând că avem dreptate. Dumnezeu nu ne cere să sărim în apărarea Cuvântului, dar ne cere să-l vestim, să-l propovăduim.

2 Cor. 13:9

v.9  În adevăr, ne bucurăm cînd noi sîntem slabi, iar voi sînteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvîrşirea voastră.

Când Pavel spune aici “ne rugăm pentru desăvârşirea voastră”, el nu se referă la perfecţiune, aşa cum ne gândim noi, ci la maturitatea creştină. Pavel doreşte ca aceşti credincioşi din Corint să crească şi să ajungă la maturitate în viaţa de creştini. El vrea ca ei să crească în harul şi în cunoştinţa lui Hristos Isus. Auzim uneori acest îndemn spus de obicei pe un ton iritat: “Maturizează-te odată!” Acesta era îndemnul lui Pavel pentru creştinii din Corint: “Maturizaţi-vă!”

2 Cor. 13:10

v.10  Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, cînd nu sînt de faţă, pentruca, atunci cînd voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărîmare.

Pavel se bucură pentru că are ocazia să le scrie din nou. El le scrie corintenilor pentru zidirea lor, şi nu pentru dărâmarea lor spirituală.

Iată acum concluziile apostolatului lui Pavel.

2 Cor. 13:11

v.11  Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvîrşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

Încă o dată, Pavel adresează acelaşi îndemn: “Desăvârşiţi-vă! Maturizaţi-vă! Creşteţi în Hristos! Nu mai fiţi doar nişte prunci în Hristos!” Acest lucru poate fi spus multor credincioşi de astăzi.

În loc de “îmbărbătaţi-vă”, ar trebui să avem aici “fiţi mângâiaţi”, cuvântul cu care a şi început această Epistolă. Vă amintiţi despre ce am vorbit la început? Despre mângâierea lui Dumnezeu. Am spus că aceasta înseamnă ajutorul lui Dumnezeu. Înseamnă că Dumnezeu este Cel chemat de partea noastră pentru a ne ajuta, pentru a ne întări, pentru a ne încuraja. Dumnezeu este gata să facă toate acestea pentru tine chiar acum, dragul meu prieten. Nu ştiu cine sunteţi şi unde vă aflaţi, nu ştiu care este starea inimii voastre sau povestea vieţii voastre, dar ştiu că Dumnezeu vrea să vă ajute. El vă poate ajuta prin Cuvântul Său, prin intermediul lucrării Duhului Sfânt.

Ce versete minunate! Dumnezeu este cu noi pentru a ne mângâia. Noi trebuie să creştem şi să ne maturizăm. Nu putem face nimic împotriva adevărului, dar putem face multe pentru adevăr. Cu o asemenea încurajare, putem merge înainte pentru Dumnezeu, fără teamă şi fără reţineri.

“Fiţi cu un cuget” înseamnă a avea gândul lui Hristos. “Trăiţi în pace” – chiar dacă nu putem face pace în lume, putem trăi în pace.

“Şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi!” Aceasta este pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Este pacea adusă de Dumnezeu prin sângele crucii. Noi ar trebui să trăim în această pace astăzi. Ar trebui să ne bucurăm nespus în mântuirea noastră.

Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Nu uitaţi acest lucru! Nu sunteţi singuri – Dumnezeu este cu voi astăzi. Cât de minunat este acest adevăr!

2 Cor. 13:12

v.12  Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfîntă.

Ei aici trebuie făcută o remarcă. Când este vorba despre o sărutare sfântă, trebuie să fim foarte atenţi. Dacă inima voastră vă spune că nu este aşa mai bine găsiţi o altă formă de salut.

2 Cor. 13:13, 14

v.13  Toţi sfinţii vă trimet sănătate.

v.14  Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfîntului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.

Când Pavel spune că binecuvântarea Sfintei Treimi este “cu voi toţi”, el ne include şi pe noi alături de creştinii din Corint cărora le erau adresate iniţial aceste cuvinte. Ar trebui să ne bucurăm nespus de ceea ce avem în Hristos Isus: harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt. Aceasta ar trebui să fie o motivaţie puternică pentru ca noi să ducem mărturia despre Domnul Dumnezeu nu numai în lume, ci şi în bisericile noastre.

Dragi prieteni, iată că am ajuns la finalul acestei epistole unde am avut o mostră a dragostei şi pasiunii unui lucrător pentru biserica Domnului Hristos şi pentru cauza Evangheliei. Facă Dumnezeu ca noi toţi să fi învăţat din aceste lecţii să învăţând să devenim lucrători şi creştini mai buni, mai atenţi şi tot mai mult asemenea Domnului Isus Hristos.

Fiţi binecuvântaţi!