Itinerar Biblic Ep.0500 – 2 CORINTENI Cap.11

 

Tema: Justificarea apostolatului lui Pavel

Dragi prieteni, itinerarul nostru continuă astăzi  în capitolul cu numărul 11 din cea de a doua epistolă a apostolului Pavel către Corinteni.

Pavel scrie acest capitol într-o notă foarte personală. El le aminteşte creştinilor din Corint că sunt uniţi cu Hristos cel viu şi îşi exprimă adânca lui preocupare pentru ei.

Eu pot spune cu certitudine că mesajul acestei epistole a fost foarte folositor pentru mine. Am studiat conţinutul capitolului cu mare grijă şi am descoperit un mesaj pentru inima mea.

Această secţiune finală a celei de-a doua Epistole către corinteni se referă la chemarea apostolului Pavel. În capitolul 10 a fost vorba despre autenticitatea lui Pavel. Acum ajungem la o secţiune foarte personală despre justificarea apostolatului lui Pavel. Haideţi să vedem despre ce este vorba.

2 Corinteni 11:1, 2

v.1  O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!

v.2  Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v’am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

Pavel a venit la Corint. El a predicat Evanghelia. O biserică a fost înfiinţată pentru că Pavel le-a spus corintenilor mesajul lui Hristos şi le-a vorbit despre Domnul Isus Hristos. Ce exemplul avem dragii mei. Nu ştiu dacă vă daţi seama ce înseamnă o biserică.

Gândiţi-vă numai la ceea ce îi spunea  Domnului Isus lui Petru: Matei 16:18 “ Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Deci, o biserică este o întăritură împotriva căreia moartea nu are putere. Vă daţi seama ce înseamnă să vestim Evanghelia şi în urma acestei propovăduiri să se înfiinţeze o biserică ?

Este un lucru extraordinar pentru că are de a face cu viaţa, aduce viaţă şi nu orice fel de viaţă ci viaţă veşnică.

2 Corinteni 11:3

v.3  Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

Nu pot sublinia îndeajuns nevoia de simplitate în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Atât de mulţi dintre tinerii predicatori sunt produsele diverselor seminarii care încearcă să pregătească intelectuali. L-am ascultat pe unul din aceşti absolvenţi zilele trecute şi nu am înţeles nimic din ce spunea. După 15 minute am fost convins că nici el nu înţelegea ce spunea. Aceşti tineri sau mai puţin tineri încearcă atât de mult să fie sofisticaţi în gândire şi în exprimare încât sfârşesc prin a nu mai spune nimic. Noi trebuie să avem grijă să transmitem Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de simplu era mesajul lui Isus!

Pavel se referă din nou la grupul acela minoritar care crease tulburare împotriva lui şi care încerca să-i discrediteze lucrarea. El explicase deja motivul pentru care nu putea petrece mai mult timp cu ei. El nu fusese chemat să fie pastor. El era un evanghelist, un misionar care nu dorea să zidească pe temelia pusă de alţii. El călătorea mereu pentru a duce Evanghelia cât mai departe. Aceasta era lucrarea, acesta era slujba lui.

Acum el vrea ca ei să ştie că este un apostol acreditat. Pavel le spune creştinilor corinteni: “Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu”. De ce a acceptat Pavel să fie considerat ca un nebun, de dragul lor? Deşi el ar fi preferat să vorbească cu ei despre Hristos decât să-şi apere poziţia, dar acum era necesar un astfel de moment. Astfel, el spune: “vorbesc în nebunie”.

Nu ştiu dacă aţi observat că Pavel menţionează nebunia de mai multe ori în acest capitol. “O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!”, în versetul 1. Iarăşi, în versetul 16, el spune: “să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminterea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.” El spune ca va fi nevoie să se apere, să vorbească puţin cu nebunie. Cuvântul grecesc tradus aici prin nebun poate însemna prost sau ignorant sau egoist. Literal, ar fi “fără raţiune” sau “fără minte”. Pavel spune că a folosi timpul pentru a se apăra în faţa acestor atacuri era un demers fără minte pentru că nu astfel se propovăduia Evanghelia. Acest gest nu slujea cu nimic bunul mers al lucrării sale şi totuşi simţea nevoia să adopte această poziţie din cauza acelui grup critic din Corint. De aceea le cere credincioşilor corinteni să fie răbdători cu el în nebunia lui pentru că îşi va apăra slujba de apostol.

Noi putem vedea lucrarea lui Satan în toate acestea. La începutul Bisericii primare diavolul a folosit metoda persecuţiei, dar a descoperit că aşa nu reuşeşte să oprească răspândirea creştinismului. Adevărul este că Biserica creştină a cunoscut o dezvoltare rapidă în acea primă sută de ani a creştinismului. S-a răspândit în tot Imperiul Roman şi până în 315 d.Hr. ajunsese şi în cele mai îndepărtate colţuri ale Imperiului. Toate acestea se întâmplau într-o perioadă de persecuţie.

Când a văzut diavolul că persecuţia nu va opri înaintarea Bisericii, a schimbat tactica. El s-a alăturat bisericii şi a început să rănească Biserica din interior. Şi astăzi procedează la fel. El atacă validitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi încearcă să discrediteze Evanghelia. Dacă nici aşa nu merge, el va trece la discreditarea omului lui Dumnezeu care predică Evanghelia. Aşa a procedat şi cu apostolul Pavel.

Pavel spune clar că ar prefera să predice Evanghelia decât să spună toate aceste lucruri în apărarea sa. Dar el îşi face timp să se apere pentru că, aşa cum spune el, este gelos pentru aceşti creştini din Corint. El îi iubeşte foarte mult. Îi este teamă că se vor lăsa amăgiţi cu şiretlicuri de Satan, aşa cum a fost amăgită Eva. Pavel ştie că Satan lucrează pentru ca gândurile lor să se strice de la curăţia şi credincioşia care este în Hristos.

2 Corinteni 11:4

v.4  În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n’aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!

Avem şi astăzi această problemă a predicării unui alt Isus, a unui alt duh şi a unei alte Evanghelii. Cu ani în urmă a fost montat un spectacol muzical intitulat “Jesus Christ Superstar” prin care este negată divinitatea lui Hristos şi este prezentat un Isus care nu are nici o legătură cu Cel real, care a trăit pe acest pământ. Este vorba de Isus aşa cum este prezentat de teologia liberal, un Isus care nu a existat niciodată. Dacă adepţii acestei teologii neagă naşterea din fecioară a Domnului Isus, ei vorbesc despre un alt Isus, nu de Isus Hristos al Bibliei. Dacă ei nu cred că Isus a făcut minuni, au în minte un alt Isus pentru că Isus Hristos Cel prezentat de Evanghelii a făcut multe minuni. El este Cel care a murit pentru păcatele omenirii, un alt lucru negat de aceşti oameni. Ei neagă şi faptul că El a înviat în trup. De fapt, ei neagă faptul că Isus a fost Dumnezeu. Dar unul din cele mai vechi crezuri ale creştinătăţii spune că Isus este pe deplin Dumnezeu şi pe deplin om, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. Dacă acest adevăr este negat, atunci este prezentat un alt Isus.

2 Corinteni 11:5

v.5   Dar socotesc că nici eu nu sînt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia ,,nespus de aleşi!“

Eu aş spune că Pavel este cel mai mare dintre apostoli. El spune aici că nu este mai prejos sau în urma celorlalţi apostoli. El vrea ca aceşti creştini din Corint să ştie că el este un apostol cel puţin tot la fel ca ceilalţi, dacă nu mai presus de ei. Dacă el a venit la ei ca un simplu lucrători de corturi şi a umblat printre ei cu blândeţea şi bunătatea lui Isus , aceasta nu înseamnă că nu este un apostol. Vedeţi cum a fost nevoit să se apere?

2 Corinteni 11:6

v.6  Chiar dacă sînt un necioplit în vorbire, nu sînt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.

Pavel era un om de o inteligenţă sclipitoare dar folosea un limbaj simplu.

Vis-à-vis- de aceasta pot spune că şi pe mine m-au influenţat, în mod decisiv, doi oameni. Unul era un cărturar de o erudiţie deosebită care îi învăţa pe oameni Scriptura cu mare simplitate. Cel de-al doilea este un simplu predicator, un om strălucit, dar cu un mesaj exprimat clar şi simplu. Ca să folosesc o metaforă, el punea prăjiturile pe raftul de jos, unde pot ajunge copiii la ele. Simplitatea era metoda folosită de apostolul Pavel.

Pavel spune că este necioplit în vorbire. Eu cred că el adoptase de fapt limbajul pe care îl puteau înţelege corintenii. S-ar putea ca aceasta să fi fost o abordare mai puţin cizelată. Totuşi, Pavel era un om deosebit de inteligent. Scrierile sale o dovedesc.

2 Corinteni 11:7-9

v.7  Sau, am făcut un păcat, cînd m’am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v’am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

v.8  Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

v.9  Şi cînd eram la voi, şi m’am găsit în nevoie, n’am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, cînd veniseră din Macedonia. În toate m’am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.

Pavel nu permitea corintenilor să contribuie cu ceva la întreţinerea lui. El trebuia să lucreze din greu la confecţionarea corturilor. Alţii îi trimiteau bani pentru ca el să poată petrece mai mult timp predicând Evanghelia, dar corintenii nu contribuiseră cu nimic în acest sens. Simplul fapt că mâinile lui erau bătucite de muncă nu însemna că el nu putea fi un apostol remarcabil.

2 Corinteni 11:10-12

v.10  Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!

v.11  Pentruce?… Pentrucă nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!

v.12  Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu cari se laudă.

Pavel spune că se laudă pentru că acesta este adevărul şi pentru că este gelos pentru ei şi preocupat de ceea ce se întâmplă cu ei. Alţii, cum era Apolo, de exemplu, poate că erau mai elocvenţi şi mai stilaţi decât Pavel şi poate că nu se înjoseau atât încât să facă muncă manuală. Dar nu comparaţia cu alţii contează. Pavel făcea corturi. El nu era plătit în nici un fel de corinteni. Dar asta nu îl reţinea pe el de la a fi un apostol al lui Hristos pentru ei.

2 Cor. 11:13, 14

v.13  Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.

v.14  Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Evident că existau lucrători amăgitori care încercau să pretindă că sunt apostoli ai lui Hristos când, de fapt, nu erau. În realitate, aceştia erau slujitori ai lui Satan.

Oamenii cred că Satan are copite şi coarne. Această idee greşită vine de la zeul Pan din mitologia greacă; acesta era reprezentat ca jumătate om, jumătate animal şi era nelipsit din cortegiul lui Dionysos. A spune că Satan arăta la fel ca Pan nu este un punct de vedere biblic. Satan este un înger de lumină. Dacă el s-a înfăţişa ochilor voştri, aţi vedea o fiinţă de o frumuseţe care-ţi taie răsuflarea.

Pavel trage următoarea concluzie:

2 Corinteni 11:15

v.15  Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor.

Afirmaţia înfricoşătoare de aici este aceea că Satan are slujitori. Acest gând ar trebui să ne facă părul măciucă de spaimă. Şi aşa cum Satan este transformat într-un înger de lumină, slujitorii lui sunt transformaţi în slujitori ai neprihănirii. Ei sunt foarte atrăgători.

În adolescenţă m-am dus să ascult o prelegere la un anumit cult. Eu nu am crescut într-o familie creştină şi nu ştiam să deosebesc adevărul de eroare. Vorbitorul citea întrebări venite din public. Eu cred că nimeni nu pusese cu adevărat acele întrebări şi că acestea erau inventate de el pentru ca să poată el să demonstreze ce îşi propusese. La un moment dat a spus că cineva din sală i-a cerut să explice aura de lumină care se vedea în jurul capului său. Ei bine, m-am uitat şi eu foarte atent, preţ de câteva minute, dar nu am reuşit să văd nici un nimb de lumină în jurul capului acelui om. Dar ştiţi ce făcea acel om? El se prefăcea că este un înger de lumină. Se slăvea pe sine. Toţi slujitorii lui Satan se slăvesc pe ei înşişi. Acesta este un mod în care puteţi detecta dacă un om predică simplitatea Cuvântului lui Dumnezeu sau predică un alt Isus şi o altă evanghelie.

2 Corinteni 11:16, 17

v.16   Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.

v.17  Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

Pavel spune că trebuie să continue în nebunia lui, în discursul său lipsit de raţiune şi că ei ar trebui să mai aibă puţină răbdare cu el.

2 Corinteni 11:18, 19

v.18  De vreme ce mulţi se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda şi eu.

v.19  Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteţi înţelepţi!

El adaugă aici un strop de sarcasm.

2 Corinteni 11:20

v.20  Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!

Aici intervine o mustrare aspră din partea apostolului. El le spune corintenilor că rabdă pe oricine vine la ei, chiar dacă respectivii îi aduc înapoi la robia legii şi se preamăresc pe ei înşişi. Pavel le reproşează corintenilor că sunt gata să accepte orice fel de tratament din partea unui învăţător fals.

Acum ajungem la o secţiune în care Pavel îşi descrie propria viaţă de slujitor al Evangheliei. Şi eu sunt în această slujbă de ceva ani buni, dar trebuie să mărturisesc că de fiecare dată când citesc prin ce a trecut acest om mă gândesc că pentru mine totul a fost numai o joacă până acum. Eu nu am fost un adevărat slujitor al lui Hristos aşa cum a fost apostolul Pavel.

2 Corinteni 11:21, 22

v.21  Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună înainte cineva-vorbesc în nebunie-pot pune şi eu înainte.

v.22  Sînt ei Evrei? Şi eu sînt! -Sînt ei Israeliţi? Şi eu sînt! -Sînt ei sămînţă a lui Avraam? Şi eu sînt! –

Pavel spune: “Îmi pot dovedi genealogia!” Nu era nici o îndoială cu privire la cine era şi din cine se trăgea el.

2 Corinteni 11:23, 24

v.23  Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!

v.24  De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;

 

Iudeii aveau pe atunci o metodă dură de pedeapsă: ei aplicau 39 de lovituri şi, pentru ca cel lovit să nu moară, ei dădeau 13 lovituri pe o parte, 13 pe alta şi 13 pe spate. Pavel trecuse  prin această tortură de cinci ori.

2 Corinteni 11:25-27

v.25  de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării.

v.26  Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

v.27  În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Cine dintre noi poate spune că a trecut măcar prin a zecea parte din suferinţele de acest gen ale apostolului Pavel? Noi ne bucurăm de luxul de a nu suferi din cauza torturilor fizice. Acum nu se mai pune problema nici în ţara noastră ca un creştin să fie persecutat pentru credinţa sa în Isus Hristos.

2 Corinteni 11:28

v.28  Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

Orice pastor are experienţa poverii unei biserici. Pavel avea pe inimă povara tuturor bisericilor. Noi nu ştim decât foarte puţin din ceea ce poate însemna o asemenea povară.

2 Corinteni 11:29-31

v.29  Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

v.30  Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

v.31  Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvîntat în veci, ştie că nu mint!…

Pavel spune: “Acesta este raportul meu ca slujitor al lui Isus Hristos.”

2 Corinteni 11:32, 33

v.32  În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.

v.33  Dar am fost dat jos pe o fereastră, într’o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mînile lor.

Ce stânjenitor trebuie să fi fost să cobori pe zid într-un coş! Slujitorii lui Dumnezeu care sunt invitaţi astăzi să vorbească în alte oraşe sunt primiţi bine, li se oferă condiţii foarte bune de cazare, astfel că noi nu prea ştim astăzi ce înseamnă să fii în situaţia în care se găsise apostolul Pavel.

El a fost coborât peste zid, într-un coş, pentru a scăpa de furia celor care voiau să-l omoare. Dar Pavel a trecut prin toate acestea din dragoste pentru Isus Hristos.

Dragul meu prieten, nu te lăuda cu suferinţa ta pentru Hristos! Citeşte încă o dată acest capitol. Ar trebui să ne plecăm toţi capetele, ruşinaţi, şi să spunem: “Doamne Isuse, ajută-mă să fiu credincios adevărului. Ajută-mă să-Ţi fiu credincios Ţie!”