Itinerar Biblic Ep.0493 – 2 CORINTENI Cap. 5:16-21

 

Dragi ascultători, cu ajutorul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu facem astăzi un nou popas în minunata lume a Scripturii pentru a fi îmbogăţiţi cu minunatele şi de viaţă dătătoare învăţături al Cuvântului lui Dumnezeu.

Cineva a spus: “Noi începem să murim din chiar clipa în care ne năştem.” Când David scria: “chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii”, el nu se referea la sfârşitul vieţii. El spunea astfel că viaţa înseamnă a umbla prin marele canion al morţii care devine din ce în ce mai întunecat şi mai îngust, până când toţi trebuie să trecem prin uşa finală a morţii.

Haideţi să ne închipuim că grădina Edenului se afla undeva, pe un munte, şi restul lumii, inclusiv unde ne aflăm noi acum este o vale.

Dumnezeu l-a pus pe Adam pe vârful acelui munte, imediat ce l-a creat. Adam avea la dispoziţie tot ce era mai bun pentru el. Un singur lucru îi spusese Dumnezeu să nu facă.

Gândiţi-vă că Adam era un om fără păcat confruntat cu o alegere. Ştiţi ce a făcut Adam? Exact acel lucru despre care Dumnezeu îi spusese că este singurul pe care nu-l poate face. Adam a căzut.

Noi vorbim astăzi despre căderea lui Adam. El a început să se rostogolească de pe vârful acelui munte înalt şi a ajuns jos, în vale. După ce a căzut în vale, el a început să aducă în lume o rasă de oameni. Şi aceşti oameni nu intră nici astăzi în lume pe vârful acelui munte, unde a trăit cândva Adam cel nevinovat, ci în vale, unde el a ajuns după ce a dat dovadă de neascultare.

Domnul Isus Hristos a venit în această lume direct din cer. El a trăit pe acest pământ fără să aibă nici un păcat asupra Lui. El a fost sfânt, nevinovat, neîntinat, despărţit de păcătoşi. Deşi a venit din cer, nici El nu S-a oprit pe vârful muntelui. Acolo nu se află nici un om. Dumnezeu nu poate găsi pe nimeni la acea altitudine a sfinţeniei. Toţi oamenii sunt în vale. Toţi sunt morţi în păcatele şi în fărădelegile lor. Ce a făcut Domnul Isus? El a venit în vale, a venit în acel loc al morţii în care trăiesc toţi oamenii. Şi a murit pentru toţi. Pentru că oamenii erau morţi, El S-a coborât în moarte şi acum El îi ridică pe cei credincioşi, împreună cu El, în viaţa învierii. Dar Isus nu îi ia pe credincioşi pe vârful muntelui, acolo unde a fost Adam. Domnul îi ia pe cei credincioşi cu El în locurile cereşti. Noi, cei care credem în Domnul Isus Hristos, stăm cu El în locurile cereşti. “El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6).

“Dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.” Isus a luat locul nostru. Toţi cei care cred în El sunt înviaţi împreună cu El. Ei nu sunt înviaţi pentru a fi puşi la loc în vârful muntelui, de unde să cadă din nou. Nu, ci Domnul îi ia sus, în ceruri. Hristos a luat locul nostru. Şi dacă vrem să trăim, va trebui să trăim prin credinţa în El. Cei care trăiesc, nu trebuie să mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. Hristos nu a murit numai pentru ca noi să fim eliberaţi de moarte şi de judecată, ci şi pentru ca noi să fim aduşi din starea noastră de moartea într-o viaţă cu totul nouă. Acum ar trebui să-I dăm Lui viaţa noastră, fără nici o reţinere, şi să trăim numai pentru slava lui Dumnezeu.

Pentru copilul lui Dumnezeu, aceasta este perspectivă nouă asupra rasei umane. Este ceea ce spune şi Pavel în continuarea capitolului 5 al celei de a doua Epistolă către Corinteni.

Iată ce aflăm din versetul 16:

2 Cor. 5:16

v.16  Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.

Acum nu îi mai vedem pe oameni în felul lumii. Acum îi vedem cu alţi ochi, într-un mod cu totul diferit de cel în care îi vedeam când eram în lume. În lume sunt numai oameni pierduţi. Indiferent cât de multă educaţie, inteligenţă, faimă ar avea, fără Hristos, oamenii sunt pierduţi. “De acum încolo nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii…” Aceasta înseamnă că nu judecăm, nu apreciem valoarea nimănui pe baza unor criterii omeneşti, sociale, economice, de educaţie şi mediu etc.

Noi ştim că toţi sunt pierduţi în Hristos. Dar Hristos a murit pentru toţi. El a murit şi pentru omul de ştiinţă, şi pentru muncitorul dintr-o fabrică oarecare.

Iacov scrie despre acest lucru în capitolul 2 al Epistolei sale. El spune că este greşit să daţi locul de onoare unui om bogat care vine în mijlocul vostru cu un inel pe deget şi cu haine frumoase, în timp ce pe omul sărac îl trimiteţi undeva, în spate. De ce este greşit acest lucru? Pentru că noi, care suntem copiii lui Dumnezeu, trebuie să ne gândim la toţi oamenii ca fiind păcătoşi pentru care a murit Hristos.

În privinţa aceasta, a fost ştearsă şi linia care îi despărţea pe evrei de neevrei. Toţi membrii rasei umane sunt păcătoşi pierduţi înaintea lui Dumnezeu. Singura soluţie pentru toţi este Evanghelia lui Isus Hristos. Noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; toţi sunt la acelaşi nivel.

“Dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta…”. Eu cred că Pavel L-a cunoscut pe Hristos în felul lumii. Sunt convins că el a fost prezent şi a asistat la răstignirea Domnului Isus. Nu-mi imaginez că acest fariseu strălucit şi tânăr nu a fost prezent la răstignirea care a avut loc în Ierusalim.

Isus Hristos a păşit pe acest pământ acum mai bine de 1900 de ani. El S-a născut în Betleem, a crescut în Nazaret, a umblat prin Galileea, şi-a început lucrarea în Cana din Galileea, S-a dus la Ierusalim, a murit pe cruce, a fost înmormântat în afara cetăţii în mormântul lui Iosif, a înviat a treia zi, a apărut înaintea celor care fuseseră ucenicii Lui şi S-a înălţat din nou la cer. Astăzi noi nu-L mai cunoaştem ca fiind Omul din Galileea. Astăzi El nu mai este pentru noi Omul din Galileea.

De Crăciun, mulţi oameni fac o excursie la Betleem. Locul este înţesat de lume în zilele acelea. Ce caută aceşti oameni? Îl caută pe pruncul Isus? Dar El nu este acolo. Ierusalimul este plin de turişti cu ocazia Paştelui. Dar Domnul nostru cel înviat nu este acolo. Vedeţi voi, noi nu Îl mai cunoaştem pe Domnul Isus în felul lumii.

Chiar acum, în acest moment, Domnul Isus este la dreapta Tatălui, în ceruri. El este Hristos cel înălţat în slavă. Noi nu suntem identificaţi astăzi cu Omul care a trăit pe acest pământ acum mai bine de 1900 de ani, ci suntem identificaţi cu Acela care este în slavă, la dreapta Tatălui. De aceea spune Biblia că noi am murit cu El şi am înviat cu El şi că acum suntem în Hristos Isus, la dreapta Tatălui.

2 Cor. 5:17

v.17  Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.

Avem aici o afirmaţie extraordinară. Îngăduiţi-mi să schimb cuvântul “făptură” cu cuvântul “creaţie”. Dacă este cineva în Hristos este o creaţie nouă. Auzim acest verset citat atunci când credincioşii îşi prezintă mărturia şi povestesc cum s-au întors la Dumnezeu. Ei spun că nu se mai complac în obiceiurile rele pe care le aveau înainte de a se converti şi socotesc că această renunţare la vechi obiceiuri este o împlinire a acestui verset.

Dacă noi suntem o creaţie nouă în Hristos Isus, care sunt lucrurile vechi care s-au dus? Amintiţi-vă ce am spus despre întreaga omenire care trăieşte în valea în care toţi sunt păcătoşi. După ce am crezut în Isus Hristos aceste vechi relaţii s-au dus. Noi nu mai suntem identificaţi cu Adam. Nu mai suntem identificaţi cu sistemul lumesc. Acum suntem identificaţi cu Hristos. Am fost botezaţi în trupul celor credincioşi şi acum Îi aparţinem Lui. Cele vechi s-au dus şi ceea ce este nou este relaţia noastră personală cu Domnul Isus Hristos cel înălţat în slavă.

Acum poate că veţi spune: “Ştiu că acesta este un verset minunat, dar de unde ştiu eu sigur că sunt o creaţie nouă în Hristos?” Ascultaţi ce a spus Domnul Isus: “Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Credeţi în Domnul Isus Hristos? L-aţi primit ca Mântuitor personal? Dacă da, El vă asigură că aveţi viaţa veşnică şi că nu veţi veni la judecată; aţi trecut de la moarte la viaţă. Astfel voi sunteţi o creaţie nouă; nu mai veniţi la judecată, nu mai sunteţi osândiţi. Aveţi viaţa veşnică.

Nu încercaţi să vă bizuiţi încrederea pe experienţă. Voi sunteţi o creaţie nouă pentru că aşa a spus Isus. Bizuiţi-vă pe Cuvântul lui Dumnezeu. Voi nu mai aparţineţi vechii creaţii care a căzut în Adam. Noua creaţie stă drept în Hristos Isus şi voi sunteţi în El dacă vă puneţi încrederea în El. Noi suntem pândiţi de pericole şi ispite; vom cădea, vom face greşeli şi vom avea parte de eşecuri. Dar adevărul minunat este acela că Domnul Isus Hristos ne-a răscumpărat şi noi suntem o creaţie nouă în El.

Pavel continuă să vorbească despre acest lucru:

2 Cor. 5:18

v.18  Şi toate lucrurile acestea sînt dela Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;

Slujba împăcării este, de fapt, chemarea lui Dumnezeu pentru oamenii pierduţi de pretutindeni de a veni la El cu toate păcatele, poverile şi problemele lor şi de a fi împăcaţi cu Dumnezeu. Aş dori să ne oprim puţin asupra acestui subiect al împăcării. Cuvântul se regăseşte de două ori în acest verset, în versetul următor, sub formă de verb şi de substantiv. Versetul 21 nu conţine acest cuvânt, dar rezumă foarte bine cele spuse în toate aceste versete. Este un subiect important.

Mai întâi, trebuie precizat faptul că împăcarea nu este totuna cu mântuirea. Împăcarea merge un pas mai departe. Este mai mult decât a avea păcatele iertate şi de a satisface dreptatea divină. Împăcarea implică o relaţie schimbată, cu totul schimbată. Înseamnă a avea oameni schimbaţi cu totul – o creaţie nouă în Hristos.

Dar există şi perspectiva lui Dumnezeu în împăcare. El este Cel care a realizat împăcarea. Pavel spune: “Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos”. Acest lucru este repetat în versetul 19:

2 Cor. 5:19

v.19  că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.

Împăcarea este slujba schimbării complete. Dar cine se schimbă complet? În nici un caz Dumnezeu. El este acelaşi ieri, azi şi mâine şi pentru toată veşnicia. Biblia spune că Dumnezeu ne-a împăcat cu El. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Lumea a fost împăcată. Dumnezeu a împăcat lumea. Dacă ne uităm la lumea din jurul nostru vedem că ea îşi urmează calea păcătoasă. Fiecare îşi vede de calea lui, cum spune şi Biblia. Dar lumea este împăcată cu Dumnezeu prin Hristos, prin moartea Sa. Această slujbă minunată a împăcării este lucrarea pe care a făcut-o Hristos.

Aş dori să vă mai atrag atenţia asupra unui pasaj din Coloseni, capitolul 1, versetele 20-22: “şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină”. Comparaţi acest fragment cu versetul din Filipeni 2:10 care spune că, în Numele lui Isus, se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. Sintagma “sub pământ” se referă la iad. Observaţi că, în fragmentul din Coloseni, unde este vorba de împăcare, este vorba numai despre ce este pe pământ şi ce este în ceruri. Deşi orice fiinţă din iad se va pleca înaintea Lui, numai cei de pe pământ şi din cer sunt împăcaţi. “Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.” Moartea lui Hristos a împăcat lumea cu Dumnezeu.

Observaţi că nu Dumnezeu este împăcat, ci lumea. Dumnezeu nu S-a schimbat niciodată. Dar lumea a fost aşezată pe o poziţie diferită. De ce? Pentru că Hristos a murit. Când Adam a murit, în grădina Edenului, Dumnezeul cel sfânt nu S-a putut coborî pentru a-l salva. Dumnezeu a trebuit să facă ceva în privinţa păcatului lui Adam. Dumnezeu a trebuit să-l judece pe om. El spune în Scriptură: “Sufletul care păcătuieşte va muri…”(Ezechiel 18:20). Dumnezeu îi spusese lui Adam: “în ziua în care vei mânca din el, negreşit vei muri” (Gen. 2:17). Adam a murit din punct de vedere spiritual chiar în ziua aceea. Peste nouă sute de ani a murit şi fizic. După ce a murit din punct de vedere spiritual, el s-a înstrăinat şi s-a despărţit de Dumnezeu. El nu mai avea capacitatea de a intra în relaţie cu Dumnezeu. Aceasta este starea lumii păcătoase şi Dumnezeu trebuie să o judece.

Dar o dată cu moartea lui Hristos a fost schimbată poziţia lumii. Astăzi, Dumnezeu are braţele întinse spre o lume pierdută. El spune acestei lumi: “Poţi veni la Mine!” Şi cel mai rău păcătos din lume poate veni la El. Nu contează cine sunteţi, dacă doriţi acest lucru, chiar azi puteţi veni la Hristos. Datorită morţii lui Hristos, Dumnezeul cel sfânt nu mai tratează cu noi numai din prisma judecăţii şi a pedepsei. Acum El vine la noi pentru a mântui pe oricine vine la El. Isus Hristos a purtat asupra Lui toată pedeapsa păcatelor noastre, astfel că acum lumea este împăcată cu Dumnezeu. Nu trebuie să faceţi nimic pentru a-L câştiga pe Dumnezeu. Dumnezeu nu vă aşteaptă după colţ pentru a vă lovi cu un toiag. Dumnezeu nu este mânios pe voi şi nu vă urăşte. Dumnezeu vă iubeşte. Hristos nu a venit pentru a trece toate păcatele omului în contul lui, ci pentru a plăti datoria omului.

Femeia prinsă în timp ce comitea adulterul este un exemplu în acest sens (Ioan 8:1-11). Domnul Isus a spus mulţimii de lideri religioşi ipocriţi: “Cine este fără păcat printre voi să arunce primul cu piatra…”. Apoi Isus a scris ceva pe nisip sau pe pământ. Este interesant ce spune Ieremia în 17:13: “… Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”

Fragmentul din Ioan ne spune că toţi acuzatorii femeii au plecat, începând cu fariseii cei mai în vârstă şi terminând cu cei mai tineri. Cei bătrâni au avut mai multă minte decât cel mai tânăr care a stat până la sfârşit. Poate că unul din cei mai în vârstă avusese o aventură cu una din femeile din Corint. El credea că nimeni nu ştia nimic despre acest lucru, dar cu siguranţă Domnul ştia tot. Poate că Isus a scris numele acelei fete şi când fariseul l-a văzut, a spus: “Tocmai mi-am amintit că trebuie să fiu în altă parte” şi a luat-o la fugă cât a putut de repede. Nu a trecut mult şi au plecat toţi. A rămas numai Domnul Isus. Singura persoană care putea arunca o piatră în ea nu a făcut acest gest. El a întrebat: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” “Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!” (Ioan 8:10-11).

Apostolul Pavel spune că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor. Isus nu a trecut cu vederea păcatele lor, ci a murit pentru ele pe cruce. Pedeapsa a căzut asupra Lui. Pentru că femeia prinsă în adulter s-a încrezut în El, Domnul a trimis-o acasă iertată, fără s-o osândească.

2 Cor. 5:20

v.20  Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Un trimis împuternicit este un ambasador. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române spune că un ambasador este reprezentantul diplomatic cu rangul cel mai înalt; persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internaţional. Noi suntem ambasadorii lui Hristos adică suntem într-o ţară străină.

Petru spune că noi suntem străini şi călători aici, pe pământ. Pavel spune că “cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20). Dacă cetăţenia noastră este în ceruri, noi suntem ambasadori pe pământ.

Când un guvern trimite un ambasador în altă ţară, înseamnă că cele două ţări sunt în relaţii amicale. Dumnezeu este încă prieten cu această lume. El ne-a trimis ambasadorii Săi. Dar va veni o zi în care El Îşi ca chema ambasadorii acasă. Atunci va începe judecata.

Când omul a păcătuit, Dumnezeu, în sfinţenia Sa, a fost nevoit să-Şi întoarcă faţa de la el. Dar Dumnezeu i-a iubit pe oameni atât de mult încât L-a dat pe unicul Său Fiu să moară pe cruce. Acum Dumnezeu îşi întinde braţele pentru a ne primi şi ne cheamă la El. În calitate de ambasadori ai Săi, noi trebuie să spunem oamenilor: “Dumnezeu te mântuieşte!” Tot ce îi cere Dumnezeu omului este să vină la El. Dumnezeu nu va încerca să Se răzbune pe voi sau să vă pedepsească. Domnul vă cheamă la El pentru a vă mântui.

Aceasta este o zi mare pentru că avem privilegiul de a vă spune: “Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Tot ce vă cere El este să vă întoarceţi la El. Dumnezeu vă poate ierta pentru că Hristos a purtat pe cruce povara păcatelor voastre. Datorită acestei jertfe, Dumnezeu este împăcat şi nu mai este nevoie să faceţi nimic în plus pentru a-I câştiga bunăvoinţa. Nu este nevoie să vărsaţi lacrimi multe pentru a îmblânzi inima lui Dumnezeu. El vă iubeşte şi vrea să vă mântuiască. De ce?

2 Cor. 5:21

v.21  Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Dragul mei prieteni, Domnul Isus Hristos a luat locul meu pe cruce. El, care n-a cunoscut nici un păcat, a venit pentru ca noi să fim făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El. El mi-a dat locul Său prin faptul că eu sunt îmbrăcat acum cu neprihănirea Sa. El a luat asupra lui iadul de aici, de jos, pentru ca eu să pot avea cerul, acolo sus. El a făcut toate acestea pentru mine.

Dragul meu prieten creştin, ai vestit tu acest cuvânt altei persoane? Ce faceţi voi astăzi, dragi prieteni, oriunde v-aţi afla, pentru a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu în lume, pentru a vesti oamenilor mesajul împăcării? Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine. El este acelaşi ieri, azi şi pentru toată veşnicia. El are pentru voi aceleaşi sentimente pe care le avea în ziua în care Hristos a murit pe cruce pentru fiecare din voi şi pentru întreaga omenire. Aceasta este vestea pe care are nevoie lumea să o audă de la voi. Lumea este împăcată cu El, dar oamenii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu şi să vină la El prin credinţă. Să vestim oamenilor din lume acest mesaj, dragi prieteni!

Fiţi Binecuvântaţi!