Itinerar Biblic Ep.0474 – Ezra Cap. 10:7- 44

 

Dragi prieteni, iată că ne apropiem de finalul cărţii Ezra, dar nu trebuie să ne întristăm, pentru că vom începe cartea Neemia, care este o firească continuare a evenimentelor descrise până acum.

Am văzut în itinerarul nostru trecut că Ezra a stat la baza unei mari treziri spirituale. Oameni s-au întors în ascultare către Dumnezeu şi s-au decis să se întoarcă de la căile lor rele.

Dragii mei, atunci când venim la Hristos şi când Îl primim ca Mântuitor personal se întâmplă ceva deosebit.. În 1 Tes. 1:9, apostolul Pavel spune: “Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat.” Întoarcerea la Dumnezeu ocupă primul loc. Pocăinţa nu precede credinţa. Credinţa vine mai întâi şi este urmată de pocăinţă la fel de sigur cum noaptea îi urmează fiecărei zile. Dacă nu este aşa, atunci credinţa nu este autentică. Nu este o credinţă care duce la mântuire. Pocăinţa este lucrul care lipseşte foarte mult în bisericile de astăzi. Aţi observat că, în Biblie, Dumnezeu îi cere Bisericii să se pocăiască? În cele şapte scrisori către cele şapte biserici din Asia Mică din cartea Apocalipsa, Dumnezeu le cere tuturor, cu două excepţii, să se pocăiască. Dumnezeu Se adresa credincioşilor, nu oamenilor nemântuiţi.

Eu nu sunt de acord cu cei care cer în mod constant primarului, guvernatorului sau preşedintelui să instituie o zi de rugăciune. Ei spun: “Haideţi să avem o zi naţională de rugăciune. Avem nevoie de rugăciune!” Despre ce vorbesc ei?

Dacă privim la Ezra, vedem că nu a trimis vorbă hetiţilor, canaaniţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor şi egiptenilor să vină să participe la o zi naţională de rugăciune. Trebuie să înfruntăm realitatea: credincioşii adevăraţi sunt o minoritate. Deşi trăim o epocă în care glasul minorităţilor este totuşi ascultat, minoritatea celor care cred în Biblie nu este ascultată. Cred că ar fi posibil să se organizeze o zi naţională de rugăciune. Dar la ce bun? Dumnezeu le spune celor pierduţi: “Veniţi la Mine şi fiţi mântuiţi prin Isus Hristos.” El spune Bisericii Sale: “Pocăieşte-te! Întoarce-te la Mine! Ieşi din răceala şi indiferenţa în care te-ai afundat!” Noi avem nevoie de trezire spirituală astăzi şi aceasta nu va veni fără pocăinţă printre credincioşi.

În vremea lui Ezra, poporul lui Dumnezeu nu mai era indiferent. Astăzi însă poporul lui Dumnezeu dă dovadă de o mare indiferenţă.

Problema cu care se luptă Biserica de azi este aceea că ea este plină de membrii reci şi indiferenţi, printre care se numără poate şi oameni nemântuiţi. Dacă are loc o mişcare de trezire, dragi prieteni, veţi vedea că această mulţime indiferentă fie va trece de partea Domnului, fie vor arăta foarte clar că sunt de partea diavolului.

Ezra a venit înaintea lui Dumnezeu cu o pocăinţă sinceră şi a fost urmat de mulţi alţii.

Lucrul acesta reiese şi din următoarele versete ale capitolului 10, ultimul al cărţii lui Ezra.

Ezra 10:7, 8

v.7  S’a dat de veste în Iuda şi la Ierusalim că toţi fiii robiei trebuie să se adune la Ierusalim,

v.8  şi că, după părerea căpeteniilor şi bătrînilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile, şi el însuş va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.

Iată că astfel se trasează o linie de demarcaţie foarte clară. Israeliţii erau sub Legea mozaică. Nu cred că astăzi se mai poate forţa un subiect aşa cum fac ei aici. Ei înlătură cât mai mult posibil neghina pentru a rămâne grâul curat.

Trebuie să ştiţi că era nevoie de trei zile pentru a ajunge la Ierusalim din toate colţurile ţării. Această chemare era pentru toţi cei care se întorseseră din captivitatea babiloniană pentru a reconstrui, cetatea, zidurile şi templul. Urma ca ei să vină laolaltă pentru un timp de înviorare spirituală, dar înainte de aceasta era nevoie de pocăinţă. Cei care nu veneau pentru că erau de părere că lucrurile nu se făceau aşa cum ar fi vrut ei sau din orice alt motiv, erau daţi afară din congregaţie.

Biserica dragi prieteni are nevoie astăzi de un proces de curăţire. Nu vreau să spun că biserica ar trebui să dea afară membrii de pe listă care nu pot fi localizaţi. Mai degrabă, ar fi nevoie ca biserica să se descotorosească de acei membri care pot fi localizaţi, care trebuie să se pocăiască, dar nu o fac.

Înverşunarea de astăzi are efectul chininei pusă într-o găleată cu apă. Nu e nevoie de prea mult pentru ca apa aceea să devină amară. Îmi amintesc că mama îmi atrăgea atenţia, în copilărie, când tăiam un pui: “Fii atent să nu tai băşica fierei fiindcă o să strici tot puiul!” Avea dreptate. Poţi să strici gustul întregului pui dacă spargi vezica biliară. Dumnezeu vrea să înlăture fierea produsă de înverşunarea din Biserica Sa. În evrei 12:15 este scris: “Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” O mână de critici şi de nemulţumiţi este de ajuns pentru a înăbuşi din faţă orice mişcare de trezire spirituală. Cât de multe vieţi au fost distruse de înverşunare!

Ezra 10:9-11

v.9  Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s’au strîns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurînd din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.

v.10  Preotul Ezra s’a sculat şi le-a zis: ,,Aţi păcătuit luînd femei străine, şi aţi făcut pe Israel şi mai vinovat.

v.11  Mărturisiţi-vă acum greşala înaintea Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi faceţi voia Lui! Despărţiţi-vă de popoarele ţării şi de femeile străine.“

Cu alte cuvinte, nu vă mulţumiţi să fiţi doar ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu, ci fiţi şi împlinitori ai Lui.

Auzim multe astăzi despre nevoia de acţiune în biserică, dar biserica are nevoie, înainte de orice, de un proces de curăţire interioară. Este nevoie de mărturisire. Până şi lipsa dragostei trebuie să fie mărturisită. “Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).

Ezra 10:12

v.12  Toată adunarea a răspuns cu glas tare: ,,Trebuie să facem cum ai zis!

Ezra le cerea acestor oameni să facă un lucru extrem de dificil. Sunt convins că despărţirea de cei dragi a provocat multă suferinţă şi multă tristeţe în sufletele acestor oameni. Este interesant că s-a pornit şi ploaia destul de puternic ca să nu fie uşor deloc pentru oameni să stea afară.

Ezra 10:13

v.13  Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămînă afară. De altfel, aceasta nu este treabă de o zi sau două, căci sînt mulţi printre noi cari au păcătuit în privinţa aceasta.

S-a pornit ploaia şi toţi au vrut să se împrăştie pentru a se adăposti de ploaie. Ezra adoptă o poziţie de bun simţ. “Nu vrem să stăm aici, în ploaie, în special din cauza femeilor şi copiilor. În loc să facem acest lucru dând dovadă de neglijenţă, mai bine venim într-o altă zi şi facem totul aşa cum trebuie.”

Ezra 10:14

v.14  Să rămînă dar toate căpeteniile noastre în locul întregei adunări. Şi toţi cei din cetăţile noastre, cari s’au însurat cu femei străine, să vină la timpuri hotărîte, cu bătrînii şi judecătorii din fiecare cetate, pînă se va abate dela noi mînia aprinsă a Dumnezeului nostru din pricina întîmplării acesteia.“

Ezra dorea ca totul să se facă în ordine, aşa că au procedat în felul următor:

Ezra 10:19

v.19  dînd mîna, să-şi izgonească nevestele şi să aducă un berbece ca jertfă pentru vină;

Jertfa menţionată vorbeşte despre faptul că poporul este unit şi toţi sunt ca unul. Ei erau uniţi în acest efort extraordinar de îndreptare a lucrurilor înaintea lui Dumnezeu.

După acest verset urmează o listă a tuturor celor care au fost de acord să renunţe la nevestele lor străine. Ei au făcut un legământ solemn şi au promis să-l respecte.

Ezra 10:44

v.44  Toţi aceştia luaseră femei străine, şi mulţi avuseseră copii cu ele.

Acest verset spune o poveste tristă, nu-i aşa? Păcatele părinţilor îi vor afecta pe copii. Vedem aici cât de clară şi de profundă trebuia să fie separarea. Ezra a fost omul lui Dumnezeu potrivit pentru acest ceas al istoriei poporului. În această generaţie, el a ajutat la menţinerea mărturiei evreilor pentru împlinirea planului lui Dumnezeu.

Dragii mei, acestea sunt lucrurile pe care le-a făcut Ezra. El a avut o foarte mare însemnătate în pocăinţa acestei generaţii care se întorsese din robie.

Dar vom trece acum la un alt personaj a cărui contribuţie la refacerea naţiunii este cel puţin la fel de substanţială. Este vorba despre Neemia.

Să parcurgem mai întâi câteva lucruri legate de carte în general şi vom începe cu autorul.

Folosirea pronumelui personal la persoana I în primul verset al cărţii ne lasă impresia că Neemia este autorul. Mai există şi presupuneri că  Ezra a fost autorul cărţii. În orice caz, dacă el a scris-o, atunci el a copiat însemnările din jurnalul lui Neemia. Această carte are, la fel ca Ezra, copii de scrisori, decrete, liste de nume şi alte documente. Se poate deci presupune că acelaşi om a scris ambele cărţi.

În canonul ebraic, cărţile Ezra şi Neemia sunt o singură carte.

Acum, Neemia era un laic; Ezra era preot. În cartea Ezra accentul este pus pe reconstruirea Templului iar în cartea Neemia accentul este pus pe reconstruirea zidurilor Ierusalimului. În Ezra avem aspectul religios al întoarcerii; în Neemia avem aspectul politic al întoarcerii. Ezra este un bun reprezentant al preoţilor şi al cărturarilor; Neemia este un reprezentant de seamă al oamenilor de afaceri. Neemia avea o slujbă importantă la curtea puternicului împărat al Persiei, Artaxerxe, dar inima lui era alături de poporul lui Dumnezeu şi de planul lui Dumnezeu cu privire la Ierusalim. Nota personală, cred eu este principala caracteristică a acestei cărţi.

 

Din punct de vedere cronologic, aceasta este ultima carte istorică. Am ajuns la capătul liniei, în ce priveşte perioada de timp menţionată în istoria poporului Israel. Vechiul Testament nu merge mai departe.

Ezra reia istoria după ce trecuseră şaptezeci de ani de la 2 Cronici. Cei 70 de ani de captivitate se încheiaseră şi o rămăşiţă din popor pornise înapoi spre ţara lui Israel. Apoi urmează întoarcerea sub conducerea lui Ezra, aceasta având loc la 50 de ani după întoarcerea sub Zorobabel. Neemia se întoarce în Israel la 15 ani după Ezra. Aceste cifre sunt aproximative şi sunt date pentru a arăta etapele istoriei lui Israel după captivitate. Astfel putem vedea cum cele 70 de săptămâni ale lui Daniel se potrivesc cu realitatea într-un mod cât se poate de firesc. Cele 70 de săptămâni ale lui Israel încep cu cartea Neemia (nu cu Ezra) “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare” (Daniel 9:25).

Următoarele date, sugerate de Sir Robert Anderson, par să ofere o soluţie satisfăcătoare la problema celor “70 de săptămâni” ale lui Daniel:

Decretul lui Cir – 536 î.Hr. – Ezra 1:1-4

Decretul lui Artaxerxe – 445 î.Hr. – (cel de-al 20-lea an al domniei lui) – Neem. 2:1-8

Primele “7 săptămâni” iau sfârşit – 397 î.Hr. – Maleahi.

Iată acum şi câteva versete cheie:

Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jălit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor… Este vorba despre [Neemia 1:4]

Le-am trimis soli cu următorul răspuns: “Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”  [Neemia 6:3]

Înainte de merge mai departe în capitolul 1 al cărţii, aş vrea să vă fac şi o prezentare succintă a structurii ei:

  1. RECONSTRUIREA ZIDURILOR – Capitolele 1-7
  2. Rugăciunea lui Neemia pentru rămăşiţa din Ierusalim – Capitolul 1
  3. Cererea lui Neemia înaintea împăratului; întoarcerea la Ierusalim; revederea ruinelor Ierusalimului – Capitolul 2:1-16
  4. Neemia încurajează poporul să reconstruiască zidurile – Capitolul 2:17-20
  5. Reconstruirea zidurilor şi a porţilor – Capitolul 3
  6. Răspunsul lui Neemia în faţa împotrivirii – Capitolele 4-6

(Zidul este terminat – 6:15)

  1. Numărătoarea poporului făcută de Neemia – Capitolul 7

(Numai 42 360 de bărbaţi din poporul lui Israel, 7 337 robi şi 245 cântăreţi şi cântăreţe s-au întors. Comparaţi aceste numere cu faptul că numai Iuda avusese 470 000 de luptători [1 Cron. 21:5].)

  1. TREZIRE ŞI REFORMĂ – Capitolele 8-13
  2. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu condusă de Ezra – Capitolul 8
  3. Trezirea – rezultatul – Capitolele 9 şi 10
  4. Reforma – un alt rezultat – Capitolele 11-13

Iată acum o prezentare a situaţiei în

care intră Neemia în scenă.

Poporul ales al lui Dumnezeu a fost chemat să mărturisească împotriva idolatriei, numai că, prea adesea, ei însuşi au devenit idolatri. Dumnezeu i-a trimis la Babilon, sursa idolatriei, pentru a face “o cură de aur”. Ei s-au întors din Ierusalim cu o profundă repulsie faţă de Ierusalim. Refacerea lor totuşi a fost incompletă. Poporul lui Dumnezeu nu s-a mai bucurat de libertate din această vreme până în zilele Imperiului Roman. Noul Testament ni-i arată pe evrei sub dominaţie romană.

Trei bărbaţi au jucat un rol important în reconstruirea Ierusalimului. Unul a fost Zorobabel, prinţul lui Iuda, care reprezenta puterea politică. Cel de-al doilea este  Ezra, preotul, şi cel de-al treilea era Neemia, paharnicul împăratului, un laic.

Prinţul, preotul şi profetul eu eşuat în efortul de a reconstrui zidurile Ierusalimului şi de a curăţi templul, aşa că Dumnezeu l-a ridicat pe Neemia, despre care noi spunem că este un laic. De fapt, distincţia care se face astăzi între cler şi laici este nefericită. Unul este jumătatea celuilalt. Avem nevoie de ambele categorii.

Eram într-o zi cu nişte prieteni şi unul dintre ei a mai adus cu el o cunoştinţă care făcea parte din comitetul de conducere al unei biserici. Se pare că respectivul nu ştia că eu voi fi de faţă. Când m-a văzut, a spus: “Acum trebuie să fim atenţi cum vorbim!” .          L-am luat deoparte repede şi i-am spus: “Uite ce e! Eu sunt un om obişnuit, la fel ca voi. Nu ai decât să vorbeşti cum vrei. Dar să ne înţelegem asupra unui lucru: indiferent dacă eu sunt aici sau nu, Dumnezeu aude cum vorbeşti. Nu contează dacă eu aud sau nu ce limbaj foloseşti. Important este că Dumnezeu te aude.”

Cred că se face astăzi o falsă departajare între cler şi laic. Importantă este părtăşia cu Dumnezeu şi a unuia, şi a celuilalt.

Neemia a fost un laic care a reuşit să refacă zidurile Ierusalimului şi să cureţe templul. Eu sunt convins că şi astăzi Dumnezeu poate ridica un laic şi poate pune în mâinile lui o lucrare extraordinară, pe o temelie sigură. Şi astăzi este nevoie de reconstrucţie. Ca să fiu sincer, eu aştept ca Dumnezeu să pregătească un tânăr lucrător care să nu fie produsul seminarelor noastre. Nu am nimic împotriva seminarelor teologice, dar uneori Dumnezeu trimite în linia întâi oameni care nu au trecut prin ele. Câteva exemple notabile ar fi: Dwight L. Moody, Billy Sunday, Billy Graham. Avem nevoie de oameni ca Neemia.

Neemia credea cu tărie în a veghea şi a lucra. Dar credea şi în a lucra şi a te ruga. Veghere şi rugăciune, lucrare şi rugăciune sunt cuvintele care îl caracterizează pe acest om. El avea o slujbă foarte bună în Persia: era paharnicul împăratului. Era un om bun, drept şi moral. Ar fi putut rămâne în Persia, dar atunci nu am mai fi auzit nimic de el. Nu ar fi fost trecut în cartea lui Dumnezeu. În cele ce urmează, aş dori să vedem câteva din lucrurile care scot în evidenţă caracterul acestui personaj.

 

Primele şapte capitole ale acestei cărţi se ocupă de reconstruirea zidurilor. Celelalte capitole, până la sfârşit abordează subiectul trezirii spirituale şi al reformei. Primul capitol începe cu rugăciunea lui Neemia şi în itinerarul nostru viitor vom parcurge cuvintele acestei rugăciuni, care, cred eu, ne va ajuta să ne facem o primă imagine despre Neemia. Până atunci însă …..ramaneți cu binecuvantarea lui Dumnezeu!